Adriblastina rd

Compozitie Adriblastina

Adriblastina (Doxorubicin hidroclorid sau adriamycin Upjohn hidroclorid) este un antibiotic din grupa antraciclinelor antiblastice izolat de laboratoarele de cercetare Pharmacia & Upjohn, izolat din culturile de Streptomyces peucetius var. caesius. Adriblastina RD contine doxorubicin hidroclorid sub forma de pulbere liofilizata (excipient lactoza si metilhidroxibenzoat) solubila in apa sau in solutie fiziologica.

Activitate biologica Adriblastina

Mecanismul de actiune al Adriblastina este legat de capacitatea antibioticului de a se lega cu ADN si de a inhiba sinteza acizilor nucleici. Din studiile efectuate pe culturi celulare s-a demonstrat penetrarea rapida a antibioticului in interiorul celulei si localizarea sa preferentiala la nivelul cromatinei perinucleare. De asemenea, a fost pusa in evidenta o inhibitie rapida a sintezei acizilor nucleici si a activitatii mitotice cu aparitia de aberatii cromozomiale. Studiile efectuate pe animale au pus in evidenta faptul ca Adriblastina este activa pe un mare numar de tumori experimentale si are o actiune imunosupresiva.
In plus, induce o serie de efecte toxice cum ar fi cardiotoxicitate la iepuri si sobolani, atrofie testiculara la sobolani si caini, mielosupresie la toate speciile de animale testate.

Farmacologie clinica Adriblastina

Studiile farmacocinetice au aratat ca administrarea intravenoasa de Adriblastina marcata este urmata de o reducere rapida a nivelului plasmatic, insotita de o excretie lenta urinara si biliara. Acest fenomen este atribuit probabil fixarii medicamentului la nivelul tesuturilor.
Eliminarea urinara, determinata prin metode fluorimetrice, reprezinta 5% din doza administrata 5 zile; excretia biliara, reprezentand calea principala de eliminare, este de 40-50% din doza administrata 7 zile.
Afectarea functiilor hepatice determina o excretie mai lenta a medicamentului si, in consecinta, o acumulare a acestuia in plasma si tesuturi.
Adriblastina nu trece bariera hemato-encefalica.

Indicatii Adriblastina

Adriblastina a fost folosita cu succes pentru regresia diverselor maladii neoplazice cum ar fi: carcinoamele de san, de plaman, de vezica, de tiroida, de ovar; osteosarcoame si sarcoame ale tesuturilor moi, limfoame Hodgkin si non-Hodgkin, neuroblastoame, tumoare Wilms, leucemii acute limfoblastice, leucemii acute mieloblastice.
Adriblastina administrata pe cale intravezicala a dat rezultate pozitive in tumorile superficiale de vezica, fie dupa rezectia transuretrala (ca profilaxie), fie ca tratament propriu-zis. Rezultatele pozitive au fost obtinute astfel si in alte forme de tumori solide, dar studiul acestora este in prezent prea limitat pentru a justifica indicatiile specifice.

Mod de administrare

Adriblastina RD nu este activa pe cale orala si nu se administreaza pe cale intramusculara sau intratecala. Administrarea se face numai prin injectare intravenoasa si, in cazul tratamentului locoregional al tumorilor, prin perfuzii lente intraarteriale, sau pe cale intravezicala cu ajutorul unui cateter. Se recomanda ca administrarea intravenoasa sa fie facuta prin intermediul unei perfuzii de solutie fiziologica in curs, asigurandu-se ca acul sa fie bine introdus in vena. Aceasta tehnica reduce pericolul de extravazare a medicamentului si permite spalarea venei la sfarsitul administrarii. Adriblastina RD nu trebuie combinata cu heparina deoarece pot precipita. Adriblastina RD poate fi utilizata de asemeni in asociere cu alte chimioterapice antitumorale, dar nu se vor combina mai multe medicamente in aceeasi seringa. Pentru tratamentul intravezical, Adriblastina RD trebuie dizolvata in apa pentru preparate injectabile la temperatura camerei. Concentratia indicata este de 1 mg/ml.

Contraindicatii

Tratamentul cu Adriblastina este contraindicat la pacientii prezentand mielosupresie indusa de chimioterapie sau radioterapie anterioara, precum si la pacientii deja tratati cu dozele cumulative recomandate de Adriblastina sau de Daunoblastina (a se vedea „Recomandari”). Adriblastina nu este recomandata la pacientii cu cardiopatii prezente sau in antecedente, in ciuda faptului ca nu sunt inca disponibile date asupra importantei factorului de risc referitor la cardiotoxicitatea indusa de Adriblastina. Terapia intravezicala locala este contraindicata la pacientii cu tumori vezicale complicate cu stricturi uretrale care impiedica cateterismul uretral sau cu infectii ale cailor urinare rezistente la tratamentele uzuale. Hipersensibilitatea la hidroxibenzoat este una din contraindicatii.

Mod de administrare

Cale intravenoasa: Ca agent unic antineoplazic doza de Adriblastina recomandata la adult este de 60-75 mg/m2 de suprafata corporala si va fi administrata prin injectie intravenoasa la intervale de trei saptamani in functie de rezervele maduvei osoase. Doza inferioara (60 mg/m2) este recomandata la pacientii care din cauza varstei avansate, a terapiilor precedente sau a infiltratiilor neoplazice medulare au o rezerva medulara inadecvata. Doza de 60-75 mg/m2 poate fi administrata fie intr-o singura injectie, fie fractionat in 2-3 zile consecutive. In pediatrie, in mod specific este recomandata o doza de 30 mg/m2 pe zi i.v. timp de 3 zile consecutive, acest ciclu repetandu-se la 4 saptamani. Doza cumulativa de Adriblastina administrata pe cale intravenoasa, independent de schema de administrare nu trebuie sa depaseasca 550 mg/m2 de suprafata corporala (a se vedea „Recomandari”). Adriblastina este de asemeni folosita extensiv in cure de polichimioterapie la doze uzuale de 25-50 mg/m2 la intervale de 3-4 saptamani, in asociere cu alti agenti cu actiune mielosupresiva, iar la doze de 60-75 mg/m2 in cazul in care este asociata cu medicamente lipsite de toxicitate medulara. In caz de alterare hepatica se reduce doza de Adriblastina pentru a evita cresterea toxicitatii globale. Ca regula generala, atunci cand concentratiile de bilirubina se ridica la aproximativ 1,2-3 mg% si retentia BSP este 9-15%, se recomanda jumatate din doza normala de Adriblastina. Daca nivelele de bilirubinemie si retentia de BSP sunt si mai crescute, atunci se va administra un sfert din doza normala. inand cont de excretia urinara scazuta a Adriblastina, afectarea moderata a functiei renale nu necesita modificarea dozei administrate.
Cale intravezicala: Doza recomandata pentru tratamentul local intravezical: 30-50 mg pe instilatie ce vor fi administrate in cicluri variabile de la 1 saptamana pana la 1 luna. Medicul va adapta fiecarui caz ritmul de administrare si durata terapiei in functie de scopul tratamentului, profilactic sau terapeutic. Problemele ce pot aparea la administrarea de Adriblastina pe cale intravenoasa nu se aplica in cazul administrarii pe cale intravezicala, absorbtia si trecerea medicamentului in circulatia generala fiind foarte limitate.

Recomandari

In timpul primului ciclu de tratament se impune o supraveghere atenta si frecventa a pacientului. Deoarece depresia medulara apare cu o incidenta crescuta, este necesara o monitorizare atenta a leucocitelor, eritrocitelor si trombocitelor. Urmarind schema normala de dozare, leucopenia este in general tranzitorie, atingand valoarea sa minima in zilele a 10-a si a 14-a de la inceperea tratamentului cu o restabilire la valori normale catre ziua a 21-a.
Inainte de inceperea tratamentului si posibil in timpul acestui se recomanda efectuarea unor examene de laborator de rutina (GOT, GPT, fosfataza alcalina, bilirubina, BSP), pentru a controla functia hepatica. O atentie particulara se va acorda cardiotoxicitatii Adriblastina. Desi riscul de insuficienta cardiaca este foarte scazut (mai mic de 1%), sub dozele cumulative de 550 g/m2 de suprafata corporala, riscul aparitiei insuficientei cardiace creste considerabil daca se depaseste doza limita recomandata. Aceasta limita pare sa fie atinsa pentru o doza inferioara la subiectii supusi iradierii la nivelul zonei mediastinale(400 mg/m2). In consecinta doza totala de adriblastina va fi definita pentru fiecare pacient, tinand cont de eventualele tratamente concomitente cu potential cardiotoxic (tratamentul cu ciclofosfamida si daunoblastina, de exemplu). Insuficienta cardiaca poate sa apara cateva saptamani dupa sfarsitul tratamentului cu adriblastina si nu raspunde la tratamentele medicamentoase sau fizice traditionale. A se efectua ECG inainte si dupa fiecare ciclu de tratament. Aparitia alterarilor de traseu ECG (aplatizarea sau inversinea undei T, depresia traiectului ST, manifestare de aritmii) nu duc in mod necesar la suspendarea tratamentului. In schimb reducerea voltajului la nivelul complexului QRS semnaleaza in mod specific riscul de cardiotoxicitate. Continuarea tratamentului trebuie reconsiderat atent tinand cont de riscurile leziunilor cardiace ireversibile. Pe de alta parte, se va lua in considerare ca insuficienta cardiaca poate surveni ca urmare a unei doze cumulative ridicate, fara a fi semnala prin alterari ECG. In acest moment nu exista informatii suficiente relative efectului acestui medicament asupra fertilitatii feminine si masculine, asupra actiunii teratogene sau nocive la fetus. Totusi, date experimentale ce evidentiaza ca adriblastina poate reduce vitalitatea fetusului, fac ca acest produs sa fie evitat in timpul sarcinii.
La fel ca majoritatea medicamentelor anticanceroase si imunodepresive, adriblastina are un efect cancerigen la animalele plasate in conditii experimentale speciale. Adriblastina poate sa provoace o colorare in rosu a urinei pana la 1-2 zile de la administrare. In scopul evitarii contactului solutiei de adriblastina cu pielea, se recomanda personalului predispus manipularii medicamentului de a utiliza manusi de protectie. In caz de contact accidental, se va proceda imediat la o spalare atenta cu apa si sapun. Acordati o atentie speciala administrarilor de adriblastina pe cale intravezicala. Se recomanda spalarea atenta a regiunilor periuretrale fie in cursul administrarii, fie dupa evacuarea solutiei terapeutice din vezica.

Reactii adverse Adriblastina

Calea intravenoasa – cele doua reactii adverse mai importante sunt: mielosupresia si cardiotoxicitatea (a se vedea „precautii”). Alopeciare prezinta simptomul colateral cel mai frecvent care se manifesta in aproximativ 85% din cazurile tratate. In acelasi timp, s-a observat o stagnare a cresterii barbii la barbati, reversibila la sfarsitul tratamentului.
Stomatita se poate manifesta la aproximativ 5-10 zile de la inceperea tratamentului, si se caracterizeaza prin zone de eroziune dureroasa, localizate preferential la nivelul mucoasei sublinguale sau pe marginile laterale ale limbii. Riscul este mult mai ridicat daca schema posologica prevede administrarea de adriblastina timp de 3 zile consecutive.
Pot aparea tulburari ale aparatului gastrointestinal, cum ar fi greata, voma si diaree.
Leziuni tisulare severe, inclusiv necroza, pot surveni daca are loc o extravazare a adriblastina in timpul administrarii; au fost semnalate scleroze venoase mai ales in cazul venelor mici sau atunci cand aceeasi vena este folosita pentru administrari repetate.
Calea intravezicala – pot surveni urmatoarele reactii adverse: hematurie, arsuri vezicale si uretrale,disurie, stangurie, polakiurie. Aceste simptome sunt in general limitate si de scurta durata.

Forma de prezentare

Fiecare flacon contine 10 mg de doxorubicin clorhidrat sub forma de pudra liofilizata si este insotit de o fiola continand 5 ml apa pentru preparate injectabile. Fiecare flacon contine 50 mg doxorubicin clorhidrat sub forma de pudra liofilizata ce se va dizolva in 25 ml de solutie fiziologica. Solutiile se pot conserva, protejate de lumina, timp de 24 ore la temperatura camerei, sau timp de 48 ore la o temperatura cuprinsa intre +4 si +10 grade Celsius.