Aminoglutetimid

Compozitie Aminoglutetimid

1 comprimat contine aminoglutetimida [3-(4-aminofenil) -3 etil-2, 6-piperidindiona 250] mg si excipienti q.s.

Actiune terapeutica Aminoglutetimid

Datorita capacitatii sale de a bloca o serie de reactii de hidroxilare din lantul sintezei hormonilor steroizi, prin legarea competitiva cu citocromul P-450, aminoglutetimida blocheaza steroidogeneza din corticosuprarenale si estrogeneza din tesuturile extraglandulare. De asemenea, aminoglutetimida produce multiple actiuni metabolice: inhibitia sintezei de tiroxina, accelerarea metabolismului glucocorticoizilor de sinteza si modificarea metabolismului degradativ al steroizilor.

Indicatii Aminoglutetimid

Cancerul de san metastazat inoperabil, la femei post-menopauza sau ovariectomizate. Hipercorticism: sindromul Cushing, datorat tumorilor corticosuprarenalei, producerii ectopice de ACTH; unele cazuri de hiperaldosteronism.

Mod de administrare

Este recomandata spitalizarea pacientilor cateva zile pentru a se fixa posologia corecta. Produsul se administreaza progresiv, la inceput in doze mici (250 mg/zi), favorizand astfel toleranta produsului. Ultima priza trebuie administrata seara, inainte de culcare. In carcinomul de san metastazat, se administreaza 250 mg de 4 ori pe zi asociat cu 20 mg cortizon sau 25 mg acetat de cortizon. In caz de intoleranta, doza se reduce temporar. In adenomul corticosuprarenalei (sindrom Cushing), se administreaza cate 250 mg de 2-4 ori pe zi. Aceasta doza este suficienta pentru a normaliza cortizonul plasmatic. In carcinomul sau hiperplazia suprarenalei (sindrom Cushing) sunt necesare doze mai mari (pana la 500 mg, de 4 ori pe zi). Doza standard in hiperaldosteronism este de 250 mg in 3-6 prize pe zi.

Contraindicatii

In pre-menopauza, intrucat blocheaza productia de estrogeni a ovarului; porfirie; hipersensibilitate la aminoglutetimida.

Reactii adverse

Tolerabilitatea aminoglutetimidei variaza mult de la un individ la altul. Prin afectarea preponderenta a sistemului nervos central, pot sa apara: obnubilare, letargie si, la doze mari, ataxie. In primele doua saptamani, indiferent de doza administrata apare un exantem insotit uneori de febra, care poate sa dispara dupa 7-10 zile; persistenta acestuia impune intreruperea tratamentului. In unele cazuri, izolate, apar diminuari ale functiei tiroidiene si modificari ale formulei sanguine. Fara a fi dependente de doza administrata, pot sa apara unele tulburari gastrointestinale (greata, diaree).