Apnee
Apnea este un termen pentru a descrie suspendarea respiratiei externe. In timpul apneei nu exista miscari ale muschilor respiratori iar volumul plamanilor initial ramane nemodificat.
In functie de patenta cailor aeriene poate exista sau nu un flux de gaz intre plamani si mediul extern; schimbul de gaz intre plamani si respiratia celulara nu sunt afectate. Apneea poate fi voluntara, indusa medicamentos, mecanic (strangulare, inec) sau poate apare drept consecinta a bolilor neurologice sau a traumei.
Cauzele apneei:
- prematuritatea, bronsiolita sau pneumonia, aspirarea de corpi straini
- convulsii, meningita, encefalita, reflux gastroesofagian, astm
- apneea in somn obstructiva, inecul, analgezicele, alcoolul, narcoticele
- barbituricele, anestezicele, stopul cardiac.
Durata perioadei de oprire a fluxului de aer este in medie de 10 secunde. SAS prezinta diferite grade de gravitate: usoara, moderata sau severa, in functie de durata si frecventa episoadelor de apnee sau de bradipnee (scaderea ritmului respiratiei). Numarul episoadelor apneice variaza de la 5 la 50 pe ora de somn.SAS a fost clasificat in 3 tipuri: apneea obstructiva, apneea centrala si apneea mixta.
Cel mai important test diagnostic este inregistrarea poligrafica pe toata durata noptii. Acesta va ajuta la diferentierea intre problemele datorate obstructiei si cele datoarte altor cauze.
Daca se suspecteaza apnee obstructiva trebuie consultat un medic specialist ORL.
Daca exista tulburari neurologice trebuie consultat un neurolog.
Daca nu se cunoaste cauza trebuie consultat un pneumolog.
Poate fi realizat un trial diagnostic prin administrarea continua de aer cu presiune pozitiva.
Unele cazuri trebuie investigate de tumori pituitare, bo