Boala Crohn este o afectiune idiopatica caracterizata prin inflamatia cronica transmurala segmentara si, ocazional, granulomatoasa a tractului gastrointestinal, cu potential major pentru variate complicatii intestinale si extraintestinale, putându-se extinde in tesuturile peri-intestinale si ganglionii limfatici sateliti. Rectocolita ulcero-hemoragica reprezinta o afectiune inflamatorie cronica idiopatica, interesând exclusiv colonul, limitata la mucoasa, (rar se extinde la submucoasa) grevata de numerase complicatii intestinale/extraintestinale

Factori genetici in Boala Crohn si rectocolita ulcero-hemoragica

Numeroase observatii clinice si epidemiologice demonstreaza interventia factorilor genetici in patogeneza bolilor intestinale inflamatorii.

BC si RCUH nu sunt afectiuni clasice genetic transmisibile. Este postulat un model de susceptibilitate poligenic interesând câteva gene predispozante. O serie de gene si familii de gene implicate in reglarea rapunsului imun au fost propuse ca susceptibile pentru bolile inflamatorii intestinale: genele complexului major de histocompatibilitate HLA clasa a II-a situate pe cromozomul 6 (BC se asociaza cu haplotipul DR1/DQw5, iar RCUH cu haplotipul HLA-DR2) (Neigut D, Pronjansky R, Trucco M et all 1992; Toyada H, Wang S-J, Yang H et all, 1992), genele pentru lantul greu (localizate pe cromozomul 14) si usor (pe cromozomul 2) al imunoglobulinelor, genele reglatoare ale expresiei complementului ( pe cromozomii 6, 19), genele care codifica receptorul antigenic al celulelot T (de pe cromozomii 7, 14), sau cele care codifica imunodeterminanti ca factorul de necroza tumorala TNF (tumor necrosis factor), raportul dintre antagonistul receptorului interleukinei 1 si interleukina 1 (IL-1RA/IL-1), molecule de adeziune intercelulara.

Factori autoimuni in Boala Crohn si rectocolita ulcero-hemoragica

Dintre criteriile de incadrare a unei boli ca autoimuna, in BII se intâlnesc mai ales dovezi secundare: asocierea cu alte boli autoimune (hipo/hipertiroidism, anemie hemolitica, vitiligo, colangita sclerozanta pimitiva), asocierea cu molecule ale MHC, evolutia si raspunsul favorabil la tratament imunosupresor.

Ca si element de baza in BII, in cadrul imunitatii umorale, au fost propuse, mai ales in RCUH (Folwaczny CN, Nohel N, Tschoz K, 1997; Khoo UY, Bjarnason I, Donaghy A, 1995, MacDonald T, Monteleone G, Pender SLF, 2000; Onuma EK, Amenta PS, Ranaswany K 2000) un raspuns inflamator cu caracter destructiv indreptat direct asupra unor antigene proprii, self, ca de exemplu: mucina, celulele caliciforme, colonocite.

Studiul autoanticorpilor anticolon, a imunoglobulinelor s-a efectuat atât seric cât si la sediul procesului inflamator local.

Anticorpii anti citoplasmatici neutrofilici (ANCA) si anticorpii anti-Saccharomyces cerevisiae (ASCA) reprezinta cei mai studiati markeri imunologici in BC si RCUH. Prin imunofluorescenta indirecta (IFI) sunt puse in evidenta trei pettern-uri principale ale ANCA: citoplasmatic (c-ANCA), perinuclear (p-ANCA) si atipic (a-ANCA sau x-ANCA), p-ANCA fiind asociati in mod specific cu RCUH. Prevalenta ANCA, determinati prin IFI sau imunoenzimatic (ELISA), este de 45-82% in RCUH si d2-28% in BC. Prevalenta ASCA, determinati prin ELISA, este de 48-69% in BC si 5-15% in RCUH (Reumaux D, Paulain D et al 2003). Datorita sensibilitatii reduse, determinarea ANCA si ASCA nu este utila pentru screeningul BII la adulti. Utilitatea ANCA si ASCA ca markeri subclinici pentru diagnosticul predispozitiei pentru BII este in curs de a fi definita.

In mucoasa intestinala normala, lamina proprie contie mai ales plasmocite secretoare de IgA. IgA rezultat din cuplarea dimerului IgA cu SC, reprezinta prima linie de aparare a mucoaselor fata de antigenii bacterieni. In cadrul BII creste numarul celulelor producatoare de IgG, cantitate ce depaseste de 30 de ori limita normala. in BC predomina IgG2, iar in RCUH IgG1, IgG1 fiind un activator puternic al caii complementare clasice in inflamatie conducând mai departe spre cascada mecanismelor inflamatorii: producerea de C3b, C3a si C5a care sunt factori chemotactici puternici. In Boala Crohn se constata si o crestere marcata a secretiei de IgM.

Imunitatea celulara in Boala Crohn si rectocolita ulcero-hemoragica

Limfocitele CD4+, in procesele experimentale la animale, par a avea un rol cheie in procesul de inflamatie al mucoasei intestinale in BII, CD8+ par a avea o importanta mai mica (Kirsner JB, Shorter RG 1982). In lamina propria predomina fenotipul CD4+, 95% fiind CD4RO+, celule cu memorie, marker al activarii prin contactul anterior cu antigenul. Celulele epiteliale pot actiona ca APC (antigen-presenting cells); la persoanele sanatoase prezinta antigenul limfocitelor CD8+, in BII il prezinta limfocitelor CD4+.

Populatia limfocitara T care pare sa medieze inflamatia intestinala este cea de tip Th1 care produce IL12, IFN-? si factorul de necroza tumorala (TNF) (MacDonald T, Monteleone G, Pendre SLF 2000; Onuma EK, Amenta PS, Ranaswamy K 2000; Merger M, Croitoru K 1998). in unele studii sunt incriminate si Th2 ca având un rol proinflamator in intestinul cu BII (Mizouchi A, Mizouchi E, Bham AK 1999).

In infiltratul inflamator din BII predomina celulele limfoplasmocitare B imature (CD38+) care se diferentiaza ulterior in plasmocite producatoare de anticorpi. Limfocitele CD5 +, care constituie subpopulatia corelata cu sinteza imunoglobulinelor sunt reduse in BC, mai ales in fazele de activitate, sugerând un rol patogenetic direct.

Rolul citokinelor in Boala Crohn si rectocolita ulcero-hemoragica

In bolile inflamatorii intestinale se considera ca au rol patogenetic interleukinele (IL): IL-1, IL-2, IL-6, IL-8, IL-12, IL15, TNF-a si INF-?.

IL-1 este citokina semnal care activeaza un subset specific de limfocite T. Cantitatea de IL-1 este excesiva deoarece, este produsa si de macrofage si de celulele epiteliale, celule epiteliale care etaleaza antigenele HLA clasa a II-a, eliberând semnale accesorii alaturi de macrofage. Celulele epiteliale mai elibereaza IL-6, IL-8 si peptida 1 chemotactica pentru macrofage.

IL-2 are un rol important in patogenia afectiunilor inflamatorii cronice, fiind mult crescuta in Boala Crohn. Este secretata impreuna cu IFN de catre limfocitele Th1. IL-2 activeaza cresterea limfocitelor Tc (citotoxice), B si a celulelor NK (Natural Killer) favorizând astfel liza celulara.

IL-6 este secretata de macrofagele care vizeaza limfocitele T si B. Este implicata in procesele de fibrogeneza.

IL-8 este sintetizata si eliberata tot de macrofagele activate si de celulele epiteliale, stimulând mecanismele nonimune care initiaza leziunile inflamatorii. IL-8 este cel mai puternic chemoatractant al neutrofilelor.

IL-12 este podusa in cantitate mare de macrofagele mucoasei lezate in Boala Crohn si este normala sau scazuta in Rectocolita ulcero-hemoragica. Legarea IL-12 de receptorii prezenti activeaza o cale de semnalizare cere determina activarea limfocitelor de transcriere (STAT-4) si dezvoltarea unei infiltratii cu celule secretoare de TNF si IFN.

IL-15 este o citokina cu un numar mare de activitati biologice incluzând stimularea proliferarii celulelot T si migrarea la sediul inflamatiei. Este produsa in cantitati crescute in Boala Crohn, de catre limfocitele T din lamina propria.

IFN-? stimuleaza sinteza antigenului HLA clasa a II-a, si etalarea sa pe membrana macrofagelor si a celulelor epiteliale impreuna cu antigenele luminale. In acest fel se produce o augmentare a actiunii limfocitelor Tc (citotoxice) asupra celulelor epiteliale.

TNF (tumor necrosis factor), in mod particular, are un amplu spectru de efecte proinflamatorii cu importanta  deosebita pentru inflamatia intestinala. Eliberarea TNF determina activarea macrofagelor prin mecanism autocrin. Legarea TNF de suprafata celulara reprezinta semnalul costimulator care augmenteaza raspunsul imun medial de limfocitele. TNF impreuna cu IL-1  induce expresia moleculelor de adeziune celulara la nivelul endoteliului vascular (ELAM-1: Endothelial Cell Leucocyte Adhesion) si de adeziune intercelulara (ICAM-1: Intercellular Adhesion Molecule), permitând recrutarea unor noi celule inflamatorii la nivelul mucoasei. De asemenea, TNF are efect procoagulant la nivelul endoteliului vascular si stimuleaza eliberarea locala de oxid nitric (NO), factor activator plachetar si prostaciclina.

In sfârsit, TNF stimuleaza productia de metaloproteine care participa direct la injuria tisulara locala.

In concluzie, cele mai multe studii arata ca la om Boala Crohn este o boala Th1-mediata si activitatea excesiva a celulelor Th1 este cruciala. Boala Crohn este caracterizata prin cresterea numarului de limfocite T activate din mucoasa intestinala, care secreta IFN-?. In plus TNF este in mod clar un mediator important in inflamatia din Boala Crohn, lucru dovedit prin utilitatea pe care o poate avea un anticorp anti-TNF in tratamentul afectiunii.

Celulele implicate in Rectocolita ulcero-hemoragica sunt mai ales de tip Th2 dar si datele in legatura cu acestea sunt modeste.

Boala Crohn este deseori intalnita la mai multi membrii ai aceleasi familii (transmitere genetica). Nu se cunoaste exact de ce unele persoane devolta boala, insa exista studii medicale de specialitate care au dovedit existenta anumitor factori declansatori (triggeri), ce pot declansa boala prin diferite mecanisme imune. S-a dovedit faptul ca boala poate fi declansata de aparitia unui raspuns imun anormal impotriva bacteriilor intestinale saprofite (care se gasesc in mod normal la nivelul intestinului gros) sau prin mecanisme imune complexe secundare unor infectii cu diferite bacterii sau virusuri (Mycobacterii tuberculoase, Yersinia enterolitica, E.coli, B. fragilis).
Se stie, de asemenea, ca factorii de mediu au un rol important in aparitia bolii.Fumatorii au un risc crescut de a dezvolta boala.

Simptome boala Crohn

Simptomele bolii Crohn includ urmatoarele:
- dureri abdominale cronice si recidivante, descrise de pacient ca si crampe intense si intermitente. Durerea abdominala poate varia de la un caz la altul, intre o durere difuza si mai putin intensa, pana la o durere intensa si progresiva. Abdomenul pacientilor cu boala Crohn, poate fi sensibil la palpare
- diaree, cu un numar mare de scaune, de cele mai multe ori intre 10 si 20 de scaune moi, mucoase, mai rar mucopurulente (in cazurile complicate). Uneori pacientul relateaza aparitia unor scaune nocturne
- scaderea apetitului alimentar, anorexie
- febra, mai ales pe parcursul perioadelor de acutizare (datorate inflamatiei). Febra ridicata poate semnifica aparitia unor complicatii, precum infectia ulceratiilor intestinale sau formarea de abcese (colectii purulente)
- scaderea in greutate, datorata in special diareei si lipsei poftei de mancare
- anemie (scaderea numarului de globule rosii-hematii din sange), care apare secundar pierderilor de sange prin hemoragii intestinale (de la nivelul ulceratiilor) si inflamatiei caracteristice bolii.

Pacientii cu boala Crohn pot prezenta si urmatoarele simptome:
- usturimi la nivelul cavitatii bucale, asociate cu leziunile caracteristice din boala Crohn (in cazuri mai rare, leziunile pot aparea si la nivelul mucoasei bucale)
- deficiente nutritionale, precum hipovitaminoza B12, deficitul de acid folic si fier precum si deficitul de vitamine liposolubile. Aceste deficiente apar secundar slabei absorbtii intestinale de alimente, datorata inflamatiei si leziunilor intestinale
- ocluzia intestinala (obstructia intestinului), o complicatie a bolii considerata o urgenta medicala.

Simptomele bolii Crohn cu localizare la nivelul anusului includ:
- fistule (leziuni ale peretelui intestinal, cu formarea unor traiecte anormale intre intestin si organele invecinate). Aceste fistule sunt cauzate de inflamatia si ulcerarea straturilor peretelui intestinal. Fistulele se pot forma intre 2 portiuni diferite a intestinului (fistule entero-enterice) sau intre intestin si organele invecinate (entero-vaginala, entero-rectala, entero-vezicala). In unele cazuri, fistula poate fi primul semn clinic al bolii Crohn
- abcese intestinale (colectii purulente)
- fisuri anale (rupturi mici ale mucoasei anale)
- formatiuni anale asemanatoare hemoroizilor, cauzate de inflamatia mucoasei anale.

Datorita faptului ca boala Crohn are o componenta imuna, exista o afectare si a altor organe, precum ochii (tulburari vizuale), articulatiile (dureri articulare), rash cutanat (eruptii cutanate) sau ficatul (inflamatia tesutului si cailor biliare).
Exista mai multe afectiuni cu simptome asemanatoare bolii Crohn, cele mai des intalnite in clinica medicala fiind diverticulita si abcesele intestinale.

Mecanism fiziopatogenic boala Crohn

Boala Crohn este o afectiune cronica, cu acutizari si remisiuni care poate dura toata viata. Gravitatea afectiunii difera de la un pacient la altul, unele persoane relateaza simptome usoare, pe cand altele prezinta simptome si complicatii grave. In unele cazuri rare, simptomele pot evolua si pot determina decesul persoanei (de obicei prin complicatii locale-fistule, ocluzii intestinale, necroze intestinale).
Boala Crohn poate fi usoara, moderat-severa, severa sau inactiva (in remisiune clinica). Afectiunea poate fi de asemenea definita si dupa sediul afectarii intestinale si anume, boala perianala (in cazul in care este interesat ultimul segment al tubului digestiv) sau boala ileocecala (cand este afectat ileonul si portinunea care il leaga pe acesta de colon). Unii pacienti pot prezenta elemente comune intre boala Crohn si colita ulcerativa sau alte tipuri de boli inflamatorii intestinale (BII).

Boala Crohn poate cauza simptome si inafara tubului digestiv:
- artralgii (dureri ale articulatiilor), artrite migratorii (umflarea, inflamatia articulatiilor), uneori independent de boala initiala, putand aparea poliartrita reumatoida
- irita, iridociclita, uveita, conjunctivita (afectiuni inflamatorii a ochiului), care pot cauza tulburari vizuale grave
- rash cutanat (eruptii la nivelul pielii), eritem nodos, afte, ulcere la nivelul cavitatii bucale
- boli hepatice, precum colangita si pericolangita (inflamatia cailor biliare)
- tromboze (formarea de cheaguri), vasculite (inflamatia vaselor sanghine).
Trebuie sa mentionam ca toate aceste simptome au o etiologie (cauza) de natura imuna.
Deoarece in boala Crohn este afectata absorbtia normala a nutrientilor alimentari, in timp pot aparea diferite deficiente nutritionale (vitamine liposolubile, vitamina B12, acidul folic), anemia (prin pierdere de sange de la nivelul ulceratiilor intestinale, prin deficit de vitamina B12, acid folic si prin inflamatie). De asemenea, persoanele cu boala Crohn, au o predispozitie crescuta pentru aparitia litiazei biliare si renale (pietre la nivelul colecistului, respectiv a rinichiului).
In boala Crohn cu o evolutie trenanta, indelungata, poate aparea inlocuirea tesutului inflamat sau ulcerat cu un tesut de granulatie (cicatrice), favorizand astfel aparitia obstructiei intestinale (blocaje intestinale). Aceasta complicatie este destul de des intalnita in aceasta afectiune si stopeaza tranzitia fiziologica (normala) a alimentelor. Ocluziile intestinale pot fi determinate si de inflamatia accentuata a intestinului, care insa poate fi ameliorata prin administrarea medicatiei antiinflamatorii. Majoritatea cazurilor de ocluzie intestinala necesita insa tratament chirurgical.
In cazul in care boala se complica prin aparitia fistulelor, exista un risc mare de infectie la acest nivel (peritonite, infectia peretelui abdominal, etc).
Boala Crohn cu o evolutie mai indelungata de 8-10 ani, creste riscul aparitiei neoplasmului intestinal. Riscul de aparitie al cancerului intestinal este mai mare in randul pacientilor cu rectocolita ulcerohemoragica decat in cazul celor cu boala Crohn. Este foarte important screeningul (detectarea precoce) a cancerului intestinal, deoarece in stadiile incipiente acesta poate fi tratat cu succes.
Dintre complicatiile mai rare, dar grave a bolii Crohn, amintim, pancreatita si pericardita (inflamatia foitei care inveleste inima).

Majoritatea femeilor cu boala Crohn, pot ramane insarcinate si nasc copii sanatosi, insa simptomele bolii se pot agrava in primele 3 luni de sarcina (primul trimestru). De asemenea, majoritatea medicamentelor folosite in tratamentul bolii Crohn, pot fi utilizate si pe parcursul sarcinii.

Factori de risc boala Crohn

Factorii de risc in aparitia bolii Crohn sunt urmatorii:
- istoric familial de boala Crohn. Rudele de gardul I, ale bolnavilor cu boala Crohn (copii, frati, surori) au un risc crescut de a dezvolta si ei boala
- fumatul
- populatiile de evrei Ashkenazi.

Factorii care pot agrava simptomele bolii Crohn si pot duce la complicatii sunt urmatorii:
- administrarea anumitor medicamente
- infectii
- tulburari hormonale (este mai frecventa in randul femeilor)
- stresul accentuat
- fumatul.

Consultul de specialitate boala Crohn

Orice pacient diagnosticat cu boala Crohn, trebuie sa efectueze un consult medical de specialitate de urgenta, in cazul in care apar urmatoarele simptome:
- febra, frisoane
- ameteli asociate cu pierderi ale constientei (sincope) sau cu tahicardie accentuata (mai mult de 100 de batai cardiace pe minut)
- scaune sanghinolente
- deshidratare severa
- durere abdominala severa cu sau fara balonare
- prezenta secretiei purulente la nivelul leziunilor anale sau inflamatia accentuata la acest nivel
- varsaturi repetate
- oprirea tranzitului intestinal, cu lipsa scaunului sau a gazelor (suspiciune de ocluzie intestinala).

Persoanele diagnosticate cu boala Crohn si care prezinta unul sau mai multe din simptomele mentionate mai sus, necesita un consult medical de specialitate de urgenta, deoarece este foarte posibil ca starea initiala sa se fi agravat si sa apara diferite complicatii grave. Unele simptome pot, de asemenea, sa semnifice aparitia megacolonului toxic, o complicatie grava a bolii Crohn, care poate sa provoace decesul pacientului daca nu este tratata urgent.

In timp, pacientii cu boala Crohn incep sa-si cunoasca bine boala astfel incat stiu sa se prezinte la medic atunci cand:
- simptomele initiale se agraveaza
- apare diareea cu o durata mai mare de 2 saptamani
- se evidentiaza o scadere mai mare in greutate.

Expectativa vigilenta boala Crohn

Perioada de expectativa vigilenta este definita ca intervalul de timp in care sunt urmarite simptomele bolii fara administrarea vreunui tratament. Aceasta metoda nu este indicata in cazul persoanelor cu boala Crohn care prezinta simptome grave, ca cele mentionate mai sus. Diagnosticul si tratamentul tardiv al bolii Crohn pot agrava simptomele initiale, de aceea diagnosticul trebuie confirmat sau respectiv infirmat pentru a evita dezvoltarea complicatiilor grave.
Controalele medicale trebuie sa fie regulate si trebuie efectuate si in perioadele de remisiune (cand boala nu este activa), deoarece unele complicatii pot fi greu de diagnosticat.

Medici specialisti recomandati

Urmatorii specialisti pot diagnostica si trata corespunzator boala Crohn:
- medicul de familie
- medicul internist.
Cazurile mai severe, trebuie tratate insa de urmatorii specialisti:
- gastroenterolog
- medicul de chirurgie generala
- chirurgul specializat in chirurgia colonului si rectului.

Investigatii boala Crohn

Diagnosticul bolii Crohn se realizeaza pe baza anamnezei si examenului clinic general si este confirmat de biopsia intestinala.
Boala Crohn poate fi uneori greu de diagnosticat. Simptomele incipiente pot fi nespecifice si se pot prezenta sub forma unor artralgii (dureri articulare) usoare insotite de fatigabilitate (oboseala). In unele cazuri, diagnosticul este confirmat doar dupa ani de la debutul real, deoarece simptomele apar gradat, nu sunt grave la inceput si nu afecteaza decat portiuni mici ale intestinului. In timp, apar leziunile intestinale caracteristice (granulomul sarcoid), rezultate din inflamatia cronica a intestinului si care duc la aparitia ulcerelor de la acest nivel.
Colonul si rectul pot fi examinate decat prin efectuarea unei colonoscopii sau sigmoidoscopii. Aceasta metoda consta in introducerea prin anus a unui aparat alcatuit dintr-un tub lung, flexibil, prevazut cu fibre optice si care este conectat la un monitor capabil sa redea imagini din interiorul intestinului. Colonoscopia este mai eficienta in acest caz, deoarece poate examina intreg intestinul gros (colonul), sigmoidoscopia in schimb, poate examina doar portiunea terminala a tubului digestiv (ultimii 60 de centimetri). Ambele metode permit efectuarea unei biopsii care este necesara pentru confirmarea diagnosticului de boala Crohn. Examenele complementare precum tranzitul baritat, computer tomografia (CT) sau rezonanta magnetica nucleara (RMN), pot fi utilizate cu succes in diagnosticul unor complicatii a bolii Crohn, precum fistulele enterale.
Un examen de laborator al scaunului este util pentru identificarea unor produse patologice de la nivelul intestinului (sange, leucocite-globule sanghine albe, care apar in infectii, puroi, bacterii sau paraziti).
Testele coprocitologice (identifica celule anormale in scaun) sau testele coproparazitologice (identifica agenti patogeni in scaun) sunt utile in diagnosticul diferential al bolii Crohn, deoarece exclude alte afectiuni intestinale cu simptome asemanatoare (sindromul colonului iritabil). Prezenta leucocitelor in scaun indica inflamatia intestinului si o posibila infectie cu aceasta localizare si exclude diagnosticul de colon iritabil. Sindromul colonului iritabil este o afectiune de ordin functional si care are simptome mai putin grave decat boala Crohn.
Examenul scaunului se poate realiza ori de cate ori exista acutizari a bolii si poate fi preluat si pe parcursul efectuarii colonoscopiei sau sigmodoscopiei.
Alte examinari utile in diagnosticul bolii Crohn si al complicatiilor acesteia sunt reprezentate de urmatoarele:
- radiografia abdominala, care poate oferi imagini ale intestinului si organelor invecinate. Aceasta examinare este utila in diagnosticul unor complicatii grave ale bolii Crohn, precum ocluzia intestinala
- tranzitul baritat, care consta in administrarea orala a unei substante de contrast, urmand ca apoi sa se efectueze mai multe radiografii, in functie de pasajul acesteia prin tubul digestiv
- endoscopia digestiva superioara, care consta in introducerea prin cavitatea bucala a unui tub prevazut cu fibre optice, capabil sa redea imagini video ale esofagului, stomacului si primei parti a duodenului
- irigografia, care este o metoda de investigatie care consta in efectuarea unei clisme baritate, ca apoi sa se realizeze radiografii care ofera imagini ale intestinului gros. Aceasta tehnica permite investigarea colonului si rectului, fiind folosita frecvent in patologia intestinala
- computer tomografia (CT), care se realizeaza cu ajutorul unui aparat care foloseste raze X si care poate reda imagini detaliate ale intestinului si celorlalte organe abdominale
- rezonanta magnetica nucleara (RMN), care foloseste un camp electromagnetic in combinatie cu unde radio, capabile sa ofere imagini ale tuturor organelor si tesuturilor intraabdominale
- videocapsula endoscopica, care este o tehnica noua si consta in inghitirea unei camere video mici, capabile sa preia imagini din interiorul tractului digestiv, de pe tot traiectul acestuia. Capsula parcurge intreg tractul digestiv in aproximativ 10-48 de ore si este apoi eliminata la nivelul anusului. Imaginile inregistrate sunt apoi transferate intr-un calculator care poate identifica diferite anomalii de la nivelul tubului digestiv.
Testele sanguine standard si testele urinare pot identifica prezenta anemiei, inflamatiei sau malnutritiei. In functie de simptomele prezente, se pot efectua anumite teste precum rata de sedimentare a eritrocitelor (VSH) sau titrul proteinei C reactive (PCR), care pot semnala prezenta unei infectii sau inflamatii.
Biopsia este un alt test extrem de important in diagnosticul bolii Crohn. Aceasta se poate efectua in timpul unei colonoscopii sau sigmoidoscopii, cand sunt preluate fragmente mici din mucoasa intestinala si care sunt apoi analizate microscopic in cadrul laboratorului de anatomo-patologie.
Biopsia intestinala este efectuata si atunci cand se suspicioneaza prezenta unui proces neoplazic al intestinului (tumori intestinale). Persoanele cu boala Crohn cu o evolutie indelungata (8-10 ani), trebuie sa fie integrate intr-un program de screening (depistare precoce) a cancerului intestinal, datorita faptului ca pacientii cu aceasta afectiune au un risc mai mare de a dezvolta astfel de complicatii. Trebuie sa mentionam ca biopsia intestinala este o procedura nedureroasa (poate determina usor disconfort abdominal) si este extrem de importanta in diagnosticul si urmarirea evolutiei bolii Crohn.

Diagnostic precoce boala Crohn

In prezent, nu exista nici o metoda de screening (detectie precoce) pentru boala Crohn. Este recomandat insa, ca orice persoana diagnosticata cu aceasta afectiune si care are o evolutie mai indelungata de 8-10 ani sa efectueze teste screenig regulate pentru cancerul de colon. In acest caz, screeningul consta in preluarea unor biopsii de la nivelul intestinului gros, pe parcursul efectuarii unei colonoscopii sau sigmoidoscopii.

Tratament boala Crohn – Generalitati

Tratamentul bolii Crohn are scopul de a preveni acutizarile si de a mentine cat mai mult perioadele de remisiune. O parte dintre pacienti au simptome mult mai grave si necesita terapii comlementare, precum chirurgia. Terapia corecta a bolii Crohn se realizeaza in functie de tipul si gravitatea bolii.

Tratament initial boala Crohn

Tratamentul initial al bolii Crohn se instituie dupa confirmarea diagnosticului. In cazul in care tratamentul de prima linie este insuficient (persista simptomele sau chiar se agraveaza), este necesara introducerea altor metode terapeutice suplimentare.
Formele usoare de boala Crohn raspund bine la medicatia antidiareica precum Loperamidul (Imodium). Acest medicament amelioreaza spasmele intestinale (crampele), incetineste tranzitul intestinal si scade numarul scaunelor diareice.
Formele medii de boala Crohn, cu simptome persistente, necesita administrarea unor medicamente din linia a II-a, precum Sulfasalazina si Mesalazina (aminosalicilati). Aceste medicamente sunt foarte eficiente in majoritatea cazurilor de boala Crohn, in special in cele cu leziuni intestinale prezente la nivelul colonului si ariei ileocecale (zona care face legatura intre intestinul subtire si cel gros).
Corticosteroizii (Hidrocortizonul, Prednisonul), pot fi administrate oral pentru mai multe saptamani in scopul reducerii inflamatiei intestinale. Nu este recomandat insa ca aceste medicamente sa fie administrate pentru un timp indelungat (luni, ani), deoarece au efecte secundare nedorite (hipertensiune arteriala, osteoporoza, infectii, infertilitate, diabet zaharat).
Complicatiile bolii Crohn, precum fistulele intestinale (formarea unor traiecte anormale intre un segment al intestinului si altul sau intre intestin si un organ invecinat), necesita administrarea de antibiotice pentru a preveni infectiile grave de la acest nivel. Dintre antibioticele mai frecvent utilizate amintim Ciprofloxacina si Metronidazolul.
Formele grave ale bolii Crohn cu simptome grave, persistente si complicatii, necesita administrarea medicatiei imunosupresive (care inhiba sistemul imun). Dintre imunosupresoarele utilizate in boala Crohn, mentionam Azatioprina (AZT),6-mercaptopurina (6-MP) si Metrotrexatul (MTX). Aceste medicamente se administreaza doar in cazul in care aminosalicilatii nu sunt suportati de catre pacient sau sunt ineficienti in ameliorarea simptomelor sau atunci cand intreruperea tratametului cu corticosteroizi determina recidiva simptomelor. Mentionam ca medicatia imunosupresiva are de asemenea reactii adverse grave (infectii grave, aparitia unor tumori).
Formele grave de boala Crohn pot fi, de asemenea, tratate cu corticosteroizi cu administrare injectabila.
Un medicament relativ nou, folosit in tratamentul bolii Crohn este Infliximabul (Remicade – anticorpi monoclonali). Acesta este introdus in schema de tratament atunci cand nu se obtine ameliorarea simptomelor dupa utilizarea celorlalte tratamente medicamentoase, in cazul pacientilor tineri sau in cazurile grave de boala Crohn.

Tratament de intretinere boala Crohn

Tratamentul de intretinere consta in gasirea unei scheme de tratament care sa mentina pentru cat mai mult timp remisiunea si sa stopeze aparitia recidivelor.
In cazul in care aminosalicilatii (Sulfasalazina si Mesalazina) si medicatia imunosupresiva (Azatioprina, 6-mercaptopurina, Metrotrexatul) mentin remisiunea, este indicat sa se pastreze in cotinuare acelasi tratament. Este indicat sa se efectueze controale medicale regulate (la fiecare 6 luni), iar la 2-3 luni sa se efectueze un set de analize de laborator pentru a identifica eventualele reactii adverse la tratamentul medicamentos.
Corticosteroizi (Hidrocortizonul, Prednisonul) se pot administra pentru o perioada indelungata pentru a mentine cat mai mult timp remisiunile. Administrarea corticoterapiei pe o perioada lunga necesita monotorizare adecvata, pentru reactiile adverse care pot fi grave. Este indicata profilaxia osteoporozei postcorticoterapie, prin administrarea de calciu, vitamina D si preparate speciale pentru prevenirea osteoporozei (acid alendronicum).
Infliximabul (Remicade) si antibioticele (Ciprofloxacina, Metronidazolul) sunt folosite in tratamentul bolii Crohn complicata prin fistule intestinale si care nu raspunde la alt tratament medicamentos.

Tratament in cazul agravarii bolii

In cazul in care simptomele boalii Crohn nu se amelioreaza sau se inrautatesc dupa utilizarea medicatiei imunosupresive (Azatioprina, 6-mercaptopurina, Metrotrexat) sau daca intreruperea tratamentului cu corticosteroizi determina recidiva simptomelor, se poate incerca administrarea de Infliximab (Remicade).
Cazurile grave sau complicate de boala Crohn pot necesita internarea pacientului. Se poate institui alimentatia enterala (sonda nozogastrica) sau tratamentul parenteral (intravenos). Pacientii subnutriti, in special copii cu boala Crohn, care sunt in crestere necesita suplimentarea parenterala cu componentele nutritionale care sunt deficitare in acest caz (vitamine, minerale).

Tratamentul chirurgical devine necesar in momentul in care medicatia nu este eficienta in ameliorarea simptomelor sau in cazul in care apar complicatii care nu pot fi tratate medical. Complicatiile care necesita tratament chirurgical sunt urmatoarele:
- fistulele intestinale, traiecte anormale intre 2 portiuni ale intestinului sau intre intestin si alte organe invecinate (entero-enterale, enterovezicale, enterovaginale, enterorectale)
- abcesele intestinale (colectii purulente)
- ocluzia intestinala (intreruperea tranzitului intestinal pentru gaze si materii fecale)
- peritonite (infectia foitei peritoneale).
Interventia chirurgicala consta in extirparea portiunii intestinale afectate, pastrand pe loc cat mai mult din intestinul sanatos, pentru mentinerea unei functii de digestie si absorbtie normale. Din nefericire, boala Crohn recidiveaza postoperator in regiunile intestinale anterior sanatoase, fiind necesare noi interventii chirurgicale.

Profilaxie boala Crohn

Nu se poate realiza profilaxia bolii Crohn deoarece pana in prezent nu se cunoaste cauza exacta a bolii. Exista insa anumiti factori care pot determina ameliorarea simptomelor, reducand astfel severitatea afectiunii:
- administrarea corecta si regulata a medicatiei prescrise de medicul curant poate reduce numarul recidivelor si pot mentine perioade lungi de remisiune (cand boala este inactiva clinic)
- disconfortul si durearea asociata bolii Crohn poate fi tratata cu Acetaminofen (Paracetamol). Nu este recomandata administrarea medicatiei antiinflamatorii nonsteroidiene (Ibuprofen, Naproxen), deoarece aceste medicamente au fost asociate cu un risc crescut de aparitie a recidivelor.
- stoparea fumatului aduce un beneficiu in evolutia bolii Crohn
- alimentatia rationala si excluderea din dieta a glucidelor concentrate (bomboane, dulceturi, serbet, ciocolata), prajelilor, snaksurilor poate ameliora simptomele digestive caracteristice bolii Crohn
- utilizarea rationala a antibioticelor. Nu este indicata administrarea empirica (fara recomandarea medicului) a nici unui antibiotic
- exercitiul fizic regulat si evitarea stresului emotional.

Tratament ambulatoriu boala Crohn

In cazul in care boala Crohn nu are simptome clinice, nu este necesar nici un tratament medicamentos. Simptomele usoare raspund favorabil la medicatia antidiareica sau la dieta corespunzatoare recomandata de medicul curant sau de nutritionist.
Mentionam ca medicamentele antiinflamatorii nonsteroidiene nu sunt recomandate pacientilor cu boala Crohn, deoarece exista mai multe studii medicale care au aratat faptul ca aceste medicamente pot determina acutizari si recidive.
Exista cazuri in care este necesar tratamentul chirurgical cu rezectie intestinala si indicatie de colostomie (realizarea unui orificiu abdominal prin care materiile fecale sunt evacuate intr-un recipient special). Colostomia poate avea un impact negativ asupra vietii pacientului, datorita faptului ca acesta nu isi mai poate desfasura in mod normal activitatile cotidiene. Multi pacienti considera ca viata dinaintea operatiei era mai buna si majoritatea nu cunosc implicatiile medicale si sociale ale colostomiei.

Tratament ambulatoriu al copiilor cu boala Crohn

Copii cu boala Crohn  au nevoie de o atentie speciala in ceea ce priveste ingrijirea lor. Boala Crohn poate cauza malnutitie (deficiente nutritionale) si tulburari de crestere. Este foarte important ca parintii copiilor care au fost diagnosticati cu aceasta afectiune sa incurajeze efectuarea cat mai corecta a tratamentului medicamentos. De asemenea, copii trebuie incurajati sa duca o viata normala, sa mentina o dieta sanatoasa si sa faca sport. Unii copii cu boala Crohn necesita si suport psihologic, datorita faptului ca ei dezvolta mult mai usor diferite complexe legate de boala.

Tratament medicamentos boala Crohn

Medicamentele administrate in boala Crohn, scad inflamatia intestinala si ajuta la:
- ameliorarea simptomelor
- cicatrizarea leziunilor intestinale
- pastrarea unei remisiuni de lunga durata si scad riscul de aparitie al recidivelor

- amanarea tratamentului chirurgical.

Optiuni de medicamente

Medicatia in boala Crohn se stabileste in functie de tipul si gravitatea afectiunii.
Aminosalicilatii sunt folositi in formele medii de boala Crohn si au ca efect reducerea inflamatiei intestinale.
Corticosteroizii pot fi adaugati in schema de tratament pentru a atenua simptomele si pentru a mentine pentru un timp cat mai indelungat remisiunile.Medicamentele mai puternice, precum imunosupresivele sunt necesare in cazurile grave, complicate (pe langa Azatioprina, 6-mercaptopurina si Metotrexatul, se poate administra si Ciclosporina).
Medicatia suplimentara a bolii Crohn, consta in adimistrarea de Infliximab (Remicade) si este indicata mai ales in cazul unor complicatii, precum fistulele intestinale. Infliximab este un medicament care poate fi folosit un timp indelungat in tratametul bolii Crohn, insa exista unele studii medicale care nu recomanda folosirea lui in cazul tuturor pacientilor (poate da imunosupresie severa si poate predispune la infectii severe precum tuberculoza pulmonara).Antibioticele sunt utilizate in tratamentul antiinfectios al complicatiilor aparute in boala Crohn (fistule, abcese) sau in tratamentul adjuvant al complicatiilor oculare asociate bolii Crohn (conjunctivite, iridociclite, uveite).
Alte tratamente medicamentoase aflate in studiu urmand a fi folosite in boala Crohn sunt urmatoarele:
- Etanerceptul
- Interleukina 10 si 11
- Talidomida (care are insa efecte puternice teratogene, determinand malformatii ale fatului fiind contraindicata in tratamentul femeilor insarcinate)
- CDP571, care este un compus medicamentos care conform unor studii medicale de specialitate este extrem de eficient in tratamentul formelor grave si al complicatiilor aparute in boala Crohn. Totusi, nu exista suficiente studii care sa dovedeasca eficienta pe termen lung sau sa evidentieze eventualele efecte secundare.

De retinut!

Majoritatea medicamentelor mentionate mai sus pot fi utilizate si in tratamentul copiilor cu boala Crohn.
Femeile insarcinate pot urma un tratament care sa includa aminosalicilatii sau corticosteroizii, insa sunt contraindicate alte medicamente precum imunosupresivele sau Talidomida. Femeile insarcinate diagnosticate cu boala Crohn, trebuie sa consulte medicul specialist ori de cate ori necesita o schimbare in schema de tratament. Metotrexatul (medicament imunosupresiv) este contraindicat pe tot parcursul sarcinii deoarece poate sa provoace grave malformatii ale fatului sau chiar pierderi ale sarcinii.
Nu exista nici un tratament chirurgical curativ (care poate sa vindece boala), aceasta metoda fiind folosita doar in cazul unor complicatii (fistule, ocluzii intestinale, peritonite), in scopul prezervarii cat mai bune a functiei intestinale. Boala Crohn poate sa recidiveze postoperator in segmentele intestinale anterior sanatoase.

Alte tratamente boala Crohn

Unii pacienti cu boala Crohn necesita suplimente nutritionale, datorita faptului ca in aceasta afectiune este afectata absorbtia normala a alimentelor (datorita leziunilor si inflamatiei de la nivelul intestinului). In cazul in care pacientul este intr-o stare grava si nu se poate hrani normal, este necesara instituirea alimentatiei enterale (prin sonda nazogastrica) sau parenterale (prin perfuzii intravenoase).Alimentatia suplimentara este necesara in cazul in care survin urmatoarele:
- controlul inadecvat al simptomelor bolii Crohn, care predispune la malnutritie cu deficite nutritionale
- sindromul intestinului scurt, care apare datorita faptului ca a fost extirpata chirurgical o portiune prea mare din intestinul subire, astfel ca digestia si absorbtia alimentelor devine deficitara
- apare ocluzia intestinala.
Terapia nutritionala este foarte importanta in randul copiilor cu boala Crohn, deoarece aceasta afectiune predispune la o intarziere a dezvoltarii si cresterii fizice normale. Tratamentul nutritional este necesar in cazul copiilor cu episoade indelungate de diaree sau in cazul celor care necesita interventie chirurgicala terapeutica (pentru cresterea rezistentei organismului).
Alimentatia parenterala ajuta la vindecarea adecvata a intestinului si atenueaza simptomele produse de boala. In unele cazuri, intreruperea tratamentului nutritional cu instituirea alimentatiei orale poate determina recidiva simptomelor. Terapia nutritionala nu influenteaza prognosticul pe termen lung al pacientilor cu boala Crohn.
Alimentatia suplimentara este necesara in cazul in care survin urmatoarele:
- controlul inadecvat al simptomelor bolii Crohn, care predispune la malnutritie cu deficite nutritionale
- sindromul intestinului scurt, care apare datorita faptului ca a fost extirpata chirurgical o portiune prea mare din intestinul subire, astfel ca digestia si absorbtia alimentelor devine deficitara
- apare ocluzia intestinala.
Terapia nutritionala este foarte importanta in randul copiilor cu boala Crohn, deoarece aceasta afectiune predispune la o intarziere a dezvoltarii si cresterii fizice normale. Tratamentul nutritional este necesar in cazul copiilor cu episoade indelungate de diaree sau in cazul celor care necesita interventie chirurgicala terapeutica (pentru cresterea rezistentei organismului).
Alimentatia parenterala ajuta la vindecarea adecvata a intestinului si atenueaza simptomele produse de boala. In unele cazuri, intreruperea tratamentului nutritional cu instituirea alimentatiei orale poate determina recidiva simptomelor. Terapia nutritionala nu influenteaza prognosticul pe termen lung al pacientilor cu boala Crohn.
- controlul inadecvat al simptomelor bolii Crohn, care predispune la malnutritie cu deficite nutritionale
- sindromul intestinului scurt, care apare datorita faptului ca a fost extirpata chirurgical o portiune prea mare din intestinul subire, astfel ca digestia si absorbtia alimentelor devine deficitara
- apare ocluzia intestinala.
Terapia nutritionala este foarte importanta in randul copiilor cu boala Crohn, deoarece aceasta afectiune predispune la o intarziere a dezvoltarii si cresterii fizice normale. Tratamentul nutritional este necesar in cazul copiilor cu episoade indelungate de diaree sau in cazul celor care necesita interventie chirurgicala terapeutica (pentru cresterea rezistentei organismului).
Alimentatia parenterala ajuta la vindecarea adecvata a intestinului si atenueaza simptomele produse de boala. In unele cazuri, intreruperea tratamentului nutritional cu instituirea alimentatiei orale poate determina recidiva simptomelor. Terapia nutritionala nu influenteaza prognosticul pe termen lung al pacientilor cu boala Crohn.

Consiliere si psihoterapie

Boala Crohn este o afectiune cronica, incurabila care poate influenta in mod negativ viata persoanelor cu aceasta boala. Pacientii se simt deseori deprimati si izolati de restul societatii. Exista mai multe metode de imbunatatire a statusului psihologic (psihoterapie, terapie familiala). Mai multe studii medicale care au aratat faptul ca sprijinul social necesar reduce stresul emotional si scade riscul de recidiva al bolii.

Medicina complementara

Majoritatea pacientilor cu boli inflamatorii intestinale (rectocolita ulcerohemoragica, boala Crohn), considera util tratamentul complementar si nontraditional. Acesta trebuie insa obligatoriu asociat tratamentului clasic medicamentos.Multi pacienti se simt descurajati cand realizeaza ca boala Crohn este incurabila, avand perioade de recidiva si alternanta cu perioadele de remisiune clinica, astfel ca ajung sa apeleze la astfel de metode terapeutice nontraditionale. Medicina traditionala ajuta in urmatoarele cazuri:
- ameliorarea simptomelor date de efectele secundare ale tratamentului medicamentos
- sprijinul psihic necesar sustinerii intr-o boala cronica
- imbunatatierea calitatii vietii.
Trebuie sa mentionam ca nu exista studii medicale suficiente care sa demonstreze eficienta terapiei complementare in boala Crohn (cu exceptia antibioticelor).Terapia complementara include:
- diete speciale si suplimente nutritionale, precum probioticele, extractul de ciubotica cucului si uleiul de peste (acizi grasi gasiti in ton si somon)
- suplimente vitaminice, precum vitamina D si vitamina B12
- extracte din ierburi speciale, precum ginsengul
- masajul
- reflexoterapia (stimularea anumitor parti a corpului pentru ameliorarea simptomelor determinate de boala Crohn).

De retinut!

Suplimentele nutritionale ajuta pacientii sa-si procure nutrientele esentiale, insa sunt relativ scumpe si necesita o administrare indelungata.
Alimentatia prin sonda nazogastrica si alimentatia parenterala sunt eficiente in cazul pacientilor cu forme grave de boala Crohn, insa predispun la infectii si dezechilibre nutritionale. De asemenea, alimentatia artificiala poate cauza in timp probleme hepatice grave (insuficienta hepatica).

Boala lui Crohn poate afecta orice segment de la esofag pînă la anus şi, în special, porţiunea distală a intestinului subţire şi colonul. Se manifestă prin leziuni inflamatorii ulcerative, care pot determina complicaţii de tipul stricturilor sau fistulelor. Este boala adultului tînăr (15-30 de ani) dar poate apare şi la vîrste mai înaintate, cu frecvenţă egală la femei şi bărbaţi.

Cauza nu este cunoscută. Au fost sugerate cauze genetice, infecţioase, tulburări imunologice dar, pînă acum, nici una nu a fost demonstrată cert Principalele manifestări ale bolii Crohn sînt accentuarea tranzitului intestinal, cu scaune moi, de cîteva ori pe zi, dureri abdominale, sîngerări rectale, febră persistentă, alterarea stării generale, scădere în greutate, anemie, pierderea poftei de mîncare. Boala evoluează prin pusee succesive şi lezează segmente ale intestinului, cu predilecţie ileonul (intestinul subţire terminal), colonul şi anusul. Leziunile comportă o subţiere a peretelui şi ulceraţii. Severitatea diareei şi extinderea bolii inflamatorii intestinale poate necesita spitalizare de urgenţă; uneori simptomatologia poate mima o apendicită acută sau ocluzie intestinală.

Cel mai adesea, boala are evoluţie cronică. Diagnosticul este sugerat de simptomatologie şi de prezenţa la analize a sindromului biologic inflamator (creşterea VSH, fibrinogenului, proteina C reactivă). Confirmarea se face prin endoscopia digestivă (se observă starea discontinuă a mucoasei, cu ulceraţii lineare şi profunde). Examinarea radiologică a tubului digestiv poate fi utilă în aprecierea întinderii şi existenţei complicaţiilor bolii. Explorările imagistice moderne (tomografie computerizată, rezonanţă magnetică) pot ajuta, de asemenea, în diagnosticarea complicaţiilor bolii. Tratamentul acestei boli este, în principal, medicamentos, chirurgia fiind, de obicei, rezervată pentru complicaţii (fistule, abcese, ocluzii).

Medicamentele folosite se adresează, în special, substratului inflamator (antiinflamatorii: sulfasalzina, corticoterapie dar şi imunosupresoare: azatioprina, mercaptopurina, metrotrexat, ciclosfarina). Fiind un tratament de lungă durată şi cu efecte adverse importante, necesită o atentă monitorizare clinică şi de laborator. Pot fi utile şi medicamentele antispastice, sedative şi uneori antibiotice, doar la indicaţia medicului curant. În prezent, contra bolii Crohn se utilizează noi terapii. Una dinte ele este cu anticorpi monoclonali împotriva citokinelor proinflamatorii.

Prognosticul bolii este variabil, în funcţie de întinderea procesului inflamator, prezenţa complicaţiilor, tratamentul urmat şi, nu în ultimul rînd, de implicarea pacientului în vindecare. Fiind o boală cronică, necesită periodic investigaţii medicale, urmărire atentă şi competentă. De asemenea, unii terapeuţi naturişti au obţinut rezultate în tratarea acestei boli cu ajutorul remediilor apiterapeutice şi a celor din plante medicinale. Unul dintre aceşti terapeuţi este dl prof. Vasile Andriţoiu, din Tîrgu Jiu, care a reuşit ameliorarea dar şi vindecarea completă a unor suferinzi de boala Crohn prin administrarea remediilor combinate din produse apicole şi plante: “Este o boală foarte dificilă. Am observat că rezultatele depind de fiecare bolnav în parte, remediile administrate unui bolnav neavînd rezultate la celălalt. Desigur că tratamentul are la bază produse ale stupului: miere, polen, apilarnil, ceară şi propolis în diferite concentraţii şi unele plante medicinale, rezultînd remedii care se potenţează reciproc. M-am bazat pe faptul că produsele apicole au cea mai mare influenţă benefică asupra aparatului digestiv dintre toate remediile naturale, iar rezultatele n-au întîrziat să apară”, ne-a spus dl Andriţoiu.

Un alt terapeut naturist care a obţinut rezultate în tratarea bolii Crohn este dl. Fănică Voinea Ene, din Vălenii de Munte, judeţul Prahova: “Am reuşit să vindec mulţi bolnavi diagnosticaţi cu această afecţiune. Unii aveau cu totul alte diagnostice însă tot despre boala Crohn era vorba. În prezent, aceşti bolnavi sînt sub supraveghere pentru că această boală este imprevizibilă şi poate să reapară. Am adunat o mulţime de observaţii clinice asupra evoluţiei bolii la pacienţii trataţi de mine, informaţii ce se vor regăsi într-o carte despre această afecţiune”. La fel ca dl Andriţoiu, dl Fănică Voinea Ene spune că tratamentul este administrat în funcţie de fiecare pacient în parte, pornind de la o formulă de bază: “Tratamentul durează cel puţin 6 luni, perioadă care se împarte în 3 reprize, fiecare a cîte 2 luni, asemănătoare ca structură. Cura se poate repeta după o pauză de 1-2 luni.

O repriză terapeutică se compune din 3 etape. În prima etapă se face o cură de epurare a organismului, timp de 3-6 zile în prima repriză, 6-9 zile în cea de-a doua şi 9-12 zile în cea de-a treia. În această etapă se consumă numai sucuri de legume şi fructe şi ceai, decoct 5 minute, cîte 1-2 l/zi, din frunze de urzică, flori de sulfină, ghimpe, pufuliţă, gălbenele, coada şoricelului şi rădăcină de brusture, în părţi egale”. În etapa a doua, urmează tratamentul propriu-zis: “Timp de 1-1,5 luni, la cele enumerate în prima etapă se adaugă o tinctură generală din următorul amestec de plante: rostopască (40 la sută), trei-fraţi-pătaţi (30 la sută), coada calului (20 la sută), ţintaură (8 la sută) şi traista ciobanului (2 la sută). Tinctura se administrează intern, cîte 0,5 picături/kilocorp (la o greutate de 60 kg, de exemplu, revin 60 x 0,5 = 30 de picături), de 3 ori/zi, cu 30 de minute înainte de mesele principale, în 200 de ml din ceaiul prescris pentru prima etapă, din care se va consuma, în continuare, 1-2 l/zi”. În acelaşi ceai cu tinctura generală, se administrează şi o tinctură specifică: “Această tinctură se face din turiţă mare amestecată cu rădăcină de păstîrnac, în părţi egale sau din talpa gîştei şi conuri de hamei, în funcţie de caz. Se iau 2-3 picături/kilocorp, de 3 ori/zi, amestecate în ceaiul cu tinctura generală.

De asemenea, tinctura specifică se mai poate prepara, după caz, din scînteiuţă şi saschiu mic sau din limba boului şi frunze de dumbravnic, în părţi egale, singura diferenţă faţă de prima fiind că se ia doar o 1 picătură/kilocorp, de 3 ori/zi, în acelaşi ceai cu tinctura generală”. Desigur că un astfel de tratament este dificil de urmat fără o urmărire atentă din partea terapeutului. Îmbucurător este faptul, spune dl Voinea Ene, că există şi medici interesaţi de efectul acestor tratamente cu plante, într-o boală pe care medicina alopată încă nu o poate stăpîni decît cu medicamente care dau prea multe efecte secundare negative. (C.Iacob)

Bolile inflamatorii colonice au devenit mai frecvente în ultimele decade, cu o prevalenţă în partea de nord a globului ce se apropie de 0.5%. Majoritatea studiilor epidemiologice arată o tendinţă de creştere a prevalenţei bolii Crohn (BC) între 1950-1990, în timp ce pattern-ul epidemiologic al colitei ulcerative (CU) a rămas stabil.

Se discută în ce măsură această creştere este reală sau relativă. Unul din motive ar putea fi creşterea acurateţii diagnostice, altul ar fi neincluderea cazurilor uşoare, care nu necesită spitalizare.

Geografic prevalenţa BC cunoaşte o manieră descendentă de la nord la sud şi mai puţin evident de la vest la est. Se sugerează însă că variaţiile ar putea rezulta atât din factori de eroare în alcătuirea loturilor studiate, sau pot reflecta diferenţe ale modului de viaţă, alimentaţiei sau predispoziţiei genetice.

BC ca şi CU par a fi mai frecvente în ţări industrializate cum sunt cele scandinave, Anglia, America de Nord şi mai puţin frecvente în ţările Central şi Est-europene, Asia şi Africa .

Boala pare a avea o distribuţie rasială şi etnică tipică: populaţiile de evrei sunt mai susceptibile de a face boala oriunde ar fi situate geografic. Sunt studii care, în ciuda datelor comunicate anterior, demonstrează că negrii şi caucazienii au o rata similară de îmbolnăvire, şi în plus, faptul că în rândul populaţiei de culoare se notează forme mai severe de boală. Sugestia autorilor este că aparentele diferenţe rasiale în distribuţia BC se datorează unor factori economici şi sociali, şi nu neapărat apartenenţei etnice.

Dacă în Canada incidenţa bolii este estimată la 15.5/100 000 locuitori, în Marea Britanie este de 8.36, iar în America de Nord prevalenţa variază între 26-198.5 cazuri/100000 locuitori, incidenţa anuală fiind între 3.1-14.6 /100000 locuitori. Pentru americani se citează incidenţe similare la populaţia caucaziană, asiatică sau africană, dar mai mare pentru evrei.

BC la evrei cunoaşte o prevalenţă între 10-70/100 000 locuitori, de 3-8 ori mai frecventă decât populaţia generală, este mult mai mare pentru cei născuţi în America sau Europa decât pentru cei născuţi în Asia/Africa, iar vârsta de debut a scăzut în ultimele 2 decade cu aproape 12 ani.

În ţările est-europene incidenţa bolii este mult mai mică (în jur de 1.4/100000) decât în majoritatea ţărilor nord/vest europene. Una din explicaţiile plauzibile oferite de autori constă în identificarea unor diferenţe semnificative privind componenţa microflorei colonice ce variază geografic astfel încât comparând compoziţia microflorei intestinale la un copil estonian se regăseşte o proporţie crescută de lactobacili şi eubacterii, în timp ce la un copil suedez de aceeaşi vârstă vom găsi un număr crescut de clostridii.

În Asia se remarcă o incidenţă mică a BC comparativ cu America de Nord sau Europa. Prevalenţa BC pentru migranţii asiatici care trăiesc în Europa este de asemenea mai scăzută decât a populaţiei europene, în timp ce pentru colita ulcerativă se citează o prevalenţă similară cu a populaţiei care asimilează migranţii asiatici. Nu sunt însă diferenţe semnificative privind distribuţia pe sexe, agregare familială, caracteristici clinice sau istoria naturală a bolii comparativ cu alte populaţii.

În ceea ce priveşte vârsta de debut, există două vârfuri de incidenţă: în decadele a doua şi a treia de viaţă şi după 60 de ani.

Se notează de asemenea creşterea vârstei de debut, precum şi o uşoară preponderenţă feminină în rândul adulţilor tineri cu BC. Uşoara prevalenţă feminină poate explica un răspuns autoimun mai accentuat la femeile cu BC.

Cel mai puternic factor de risc pentru apariţia BC este considerat a fi la ora actuală existenţa în familie a unei rude cu această boală. Pacienţii cu mai multe rude de gradul I având BC au dezvoltat boala la o vârstă mai tânără şi au avut o formă mai extinsă de boală, fiind implicate atât intestinul subţire cât şi colonul. În familiile cu BC boala apare cu 15-20 de ani mai devreme la descendenţi.

Numeroase studii afirmă la ora actuală că bolile inflamatorii colonice cu caracter familial reprezintă un grup omogen, fenotipic diferit, faţă de cela sporadice şi implică frecvent atât intestinul subţire cât şi colonul. Dacă au expresie clinică mai severă sau nu faţă de cazurile sporadice este încă un subiect controversat. Se afirmă însă cu certitudine că rudele de gradul I ale bolnavilor cu BC au un risc de 10-15 ori mai mare de a dezvolta boala decât populaţia generală.

Studii genetice au evidenţiat faptul că aproximativ 25% din pacienţii cu BC au cel puţin o rudă de gradul I afectată de boală. HLA B27 joacă un rol important, dar nu determinant, în apariţia bolii. Factorii genetici par să aibă un rol mai important în BC decât în CU.

Un studiu recent realizat pe un lot mare de copii afectaţi de boală în ţările scandinave demonstrează o incidenţă constantă în ultimii 30 de ani (1.2-1.3/100000) în timp ce incidenţa CU a crescut; pentru lotul studiat vârsta medie de debut a fost 13 ani, excepţional s-au semnalat cazuri înainte de 6 ani.

Se regăseşte o incidenţă mare a BC la rudele de gradul I ale copiilor cu boală Crohn (30.7%)

Mortalitatea este similară cu a populaţiei generale pentru majoritatea pacienţilor afectaţi de boală. Totuşi, pentru pacienţii vârstnici cu BC, ca şi pentru cazurile nou diagnosticate, cu forme severe, rata mortalităţii este semnificativ mai mare.17 Există studii care afirmă creşterea mortalităţii în ultimii 35 de ani la grupe selecţionate de bolnavi, şi anume la femei sub 50 de ani, cu forme severe de boală.

Tabloul clinic în boala Crohn este polimorf, condiţionat de factori cum sunt topografia leziunilor, intensitatea manifestărilor inflamatorii sau asocierea unor complicaţii intestinale (stenoze, fistule) sau extraintestinale care conferă practic fiecărui caz în parte un aspect cu totul particular1. De aceea suspiciunea clinică trebuie să fie formulată, iar diagnosticul de boală Crohn să intre în discuţie când avem în faţă un pacient care prezintă dureri abdominale sau diaree în contextul unui sindrom inflamator biologic, pacienţi tineri febrili, cu acuze algice sau formaţiuni palpabile abdominale cu caractere inflamatorii, scădere ponderală, stenoze, fistule digestive sau modificări perianale.

Diareea, cel mai constant simptom, este în mod tipic moderată ca intensitate cu 5-6 scaune în medie /zi, asociind inconstant tenesme sau rectoragii. Atunci când acestea din urmă sunt prezente, diagnosticul se orientează mai mult spre rectocolita ulcerhemoragică1,2. Trebuiesc excluse infecţiile enterale (coproculturi, examen coproparazitologic, context epidemiologic: colectivităţi afectate, călătorii în zone endemice), unele medicamente (antibiotice, AINS, catarctice, săruri de aur, sau de aluminiu, prostaglandine, etc), unde excluderea medicamentului incriminat va fi urmată de ameliorarea tranzitului, diverse sindroame de malabsorbţie (asocierea unui deficit nutriţional important, carenţe vitaminice, deficit de fier, etc), dar şi afecţiuni funcţionale cum este sindromul de intestin iritabil cu predominanţa diareei unde caracterul diurn al diareei şi suprapunerea unor factori psihosociali orientează diagnosticul.

Durerile abdominale fac parte din tabloul clinic obişnuit al bolii şi sunt în mod caracteristic prezente în cadranul abdominal inferior drept, dar dacă este implicat şi colonul pot fi difuze3. Sunt mai constante, intense şi mai extinse decât la pacienţii cu colită ulcerativă, pot avea caracter colicativ, iar în condiţiile în care intensitatea lor este mare şi apar brusc, acompaniate de semne generale, excluderea unui abdomen acut chirurgical, cel mai frecvent o apendicită acută, este dificilă. De multe ori se practică laparotomia, ocazie cu care se pune diagnosticul de boală Crohn.

Malnutriţia şi malabsorbţia, cu scădere ponderală consecutivă, sunt obişnuite la pacienţii cu BC, fiind condiţionate de o serie de factori, printre care, trebuie precizată importanţa reducerii voluntare a aportului nutriţional de teama exacerbării durerilor abdominale1,3. Vor intra în discuţie boala celiacă şi alte cauze de malabsorbţie, în care contextul clinic, biopsia jejunală şi răspunsul nutriţional la terapia specifică vor clarifica diagnosticul. Ne vom gândi de asemenea în contextul unui pacient malnutrit, febril, cu stare generală modificată la boli sistemice şi imunodeficienţe, excluzând chiar şi virusul HIV unde tabloul clinic descris asociind diaree, nu este unul neobişnuit.

Febra, în absenţa complicaţiilor, este joasă

Anemia este prezentă la peste 30% din pacienţi şi are multiple cauze, dar în primul rând este feriprivă, cauzată de pierderi cronice, oculte1,5. Hemoragiile clinic manifeste, rectoragiile sunt rare în BC, spre deosebire de CU unde sunt tipice. Vor fi excluse alte cauze de pierdere ocultă de sânge, asociind eventual şi deficit de vitamină B12 în BC cu afectare ileală6.

Circa 10-15% din pacienţi nu prezintă semne sau simptome abdominale, nici dureri şi nici diaree sau mase palpabile, dar se prezintă pentru afectare perianală (fisuri anale, fistule rectovaginale, rectovezicale, abcese prolaps rectal, etc) sau manifestări diverse extraintestinale (articulare, oculare, hepato-biliare, hematologice), cazuri în care diagnosticul este extrem de dificil.

Precizăm de asemenea de la început că în aproximativ 10% din cazuri nu se poate face diagnosticul diferenţial cu rectocolita ulcerohemoragică, din considerente atât clinice dar şi endoscopice şi chiar anatomopatologice, cazurile fiind caracterizate ca şi colite nedeterminate.

Tipic pacienţii sunt tineri, prezentând de câteva zile / săptămâni dureri în cadranul abdominal inferior drept, diaree moderată, nocturnă şi diurnă, inapetenţă, deficit ponderal şi febră uşoară.

În faza acută a bolii trebuiesc excluse gastroenteritele acute virale, apendicita, sau colitele infecţioase implicând germeni ca Salmonella, Yersinia enterocolitis, sau Shigella. Atunci când boala Crohn se prezintă ca o afecţiune cronică, recurentă, va trebui exclusă prezenţa Giardiei, Entameoba histolytica, dar vor intra de asemenea în discuţie tuberculoza intestinală, infecţiile fungice sau colita pseudomembranoasă.

Dacă inflamaţia se reduce la colon / rect, afecţiuni ca rectocolita ulcerohemoragică, colita ischemică, diverticulita şi chiar cancerul rectocolonic, pot simula boala Crohn.

1. Boli infecţioase

Shigellozele. Afectează predominant colonul sigmoid, caracterul autolimitant constituind un argument important pentru diagnosticul diferenţial8.

Tabloul clinic este cel al unei toxinfecţii alimentare, cu particularităţi epidemiologice uşor de evidenţiat.

Din punct de vedere clinic se deosebeşte de boala Crohn prin aspectul de deshidratare, prin alterarea importantă a stării generale, asociind hipotensiune arterială şi tahicardie.

Sindromul coprologic este particular: eliminări reduse de scaun, uneori doar mucozităţi şi sânge, asemănătoare unei “flegme” rectale.

Coproculturile repetate sunt obligatorii şi decisive în diagnosticul diferenţial.

Salmonelozele. Sunt mai severe în exprimarea clinică. Endotoxinele cu efect enterotoxic, neurotoxic şi leucopenizant, alături de efectele exotoxinelor amplifică tabloul unei gastroenterocolite acute asociind manifestări sistemice importante: frisoane, febră, cefalee, deshidratare severă, hipotensiune.

Prezenţa în salmoneloze a unor manifestări de tip artrită sau osteomielită complică diagnosticul diferenţial, mai ales pentru cazurile de boală Crohn cu manifestări extradigestive.

Coproculturile repetate, hemoculturile sau uroculturile, tranşează diagnosticul.

Virozele digestive (Coxakie, ECHO, Citomegalovirus). Evoluează în context epidemiologic sugestiv sau la imunodeprimaţi, exprimându-se clinic şi cu disfagie, cefalee marcată (cu sau fără semne de iritaţie meningeală sau meningită), mialgii difuze, exantem, eventual paralizii.

Amibiaza (Entamoeba histolytica). Evoluează în mod obişnuit cu episoade de diaree intermitentă, simptomatică timp de luni sau ani, dar şi ca o diaree acută complicată cu rectoragii, perforaţie şi peritonită.

Diagnosticul diferenţial este realizat colonoscopic şi morfologic (afectare predominant cecală şi de colon ascendent) care relevă multiple ulcere mici, cu mucoasa normală între ele.

Prin rectosigmoidoscopie se recoltează produse patologice din ulceraţii pentru evidenţierea trofozoizilor.

Coproculturile reprezintă al doilea procedeu important pentru diagnosticul diferenţial.

Pacienţii, în majoritatea lor au în istoric călătorii în ţările tropicale.

Tuberculoza intestinală. Atât pentru forma primară cât şi pentru cea secundară este caracteristică afectarea predominantă a intestinului subţire (în mod particular regiunea ileocecală), şi mai rar regiunea cecoascendentului.

Sindromul de impregnare bacilară (transpiraţii nocturne, subfebrilitate, scădere ponderală) este greu de diferenţiat de tabloul clinic al bolii Crohn.

Radiologic, în tuberculoză domină ulceraţiile circumferenţiale şi stenozele pe distanţe scurte, faţă de boala Crohn unde ulceraţiile sunt predominant liniare iar stenozele se întind pe distanţe lungi. Refluxul baritat la nivelul valvulei ileocecale arată incompeteţa acesteia prin afectarea tuberculoasă de ambele părţi, spre deosebire de boala Crohn unde este afectat doar segmentul ileal.

Calcificările ganglionilor mezenterici şi leziunile pulmonare active susţin diagnosticul de tuberculoză.

Endoscopic în tuberculoză nu se evidenţiază semnul „pietrelor de pavaj”, care este frecvent întâlnit în boala Crohn.

Morfologic, granulomul cazeos evidenţiat la nivelul peretelui intestinal (de obicei intraoperator) sau la nivelul ganglionilor abdominali tranşează diagnosticul diferenţial, asemănător examenului bacteriologic direct sau prin însămânţare pe mediul Lowenstein.

Limfogranulomatoza venereum. Este o afecţiune cu transmitere sexuală. Diagnosticul diferenţial se impune cu boala Crohn prin prezenţa sindromului diareic asociat sau nu cu rectoragii, abcese perianale sau fistule rectovaginale.

Rectoscopia obiectivează o mucoasă ulcerată, granulară sau doar edemaţiată.

Prezenţa adenopatiilor inghinale şi / sau generalizate, dar mai ales testele serologice specifice pentru Chlamidya trachomatis tranşează diagnosticul.

2. Rectocolita ulcero-hemoragică

Principalele caracteristici care diferenţiază cele două afecţiuni le prezentăm în următorul tabel:

Diagnosticul diferential al bolii Crohn

3. Tumori intestinale. Formele pseudotumorale ale bolii Crohn pot creea capcane diagnostice atât în etapa clinică cât şi în cea intraoperatorie, doar argumentele morfopatologice putând aduce clarificarea diagnosticului.

Tumorile intestinale (inclusiv formele rare de limfoame care de obicei afectează regiunea cecală) pot avea drept corespondent radiologic stenoze sau fistule.

În circa 7% din formele pseudotumorale de boală Crohn, diagnosticul preoperator a susţinut fals o tumoră intestinală.

4. Boli sistemice

4.1. Boala Behcet. Aproximativ 50% din cazuri prezintă leziuni digestive localizate de obicei la nivelul segmentului ileocecal.

Colonoscopia relevă ulcere ale mucoasei cecale, de obicei profunde, bioptic relevându-se leziuni vasculitice mici, uneori cu tromboze, modificări care sunt absente în boala Crohn. Ulceraţiile sunt foarte asemănătoare cu cele din boala Crohn, marginile fiind însă mai regulate, cu mucoasa din jur de aspect normal.

4.2. Granulomatoza Wegener, ca şi limfoadenopatia angioimunoblastică, reprezintă cazuri foarte rare de participare inflamatorie colonică. Contextul clinic şi paraclinic extracolonic le diferenţiază de boala Crohn.

5. Tipuri particulare de colită

5.1. Colita colagenică. Spre deosebire de boala Crohn, mucoasa colonică are pattern normal, dar biopsiile, mai ales de la nivelul colonului drept, vor releva limfocite în număr crescut în lamina propria şi epiteliul superficial, şi în mod particular, o bandă îngroşată (60 – 70 μm) de colagen, subepitelială, la nivelul căreia se pot evidenţia un număr crescut de fibroblaşti.

De menţionat că studiile de microscopie electronică au confirmat că lamina bazală a epiteliului este normală, leziunea fiind exprimată doar de banda de colagen depozitată sub epiteliu.5,9

5.2. Colita limfocitară. Afectează întreg colonul, şi aici mucoasa colnică având pattern macroscopic normal.

Definitorie pentru colita limfocitară este prezenţa limfocitelor şi plasmocitelor la nivel intraepitelial. Sunt prezente şi eozinofile în număr crescut, ca şi neutrofile în proporţii variabile.

Au fost descrise cazuri de evoluţie a colitei limfocitare către aspect de colită colagenică.

5.3. Colita pseudomembranoasă. Este nu numai o condiţie clinicopatologică corelată cu antibioterapia cu spectru larg, ci şi o colită descrisă la pacienţii cu boală Hirschsprung, leucemie, sau chiar după colonoscopii laborioase.

Pseudomembranele sunt prezente la examinarea cu rectoscopul, în majoritatea cazurilor ele reprezentând un element caracteristic de diagnostic diferenţial cu boala Crohn.

În absenţa membranelor, pledează pentru colita pseudomembranoasă prezenţa necrozei epiteliale focale din spaţiile interglandulare, sau a exsudatului eozinofic cu fibrină şi polinucleare la nivelul laminei propria, care frecvent erupe către lumenul intestinal.

5.4. Colita ischemică. Afectează în proporţie de 70% din cazuri colonul stâng. Este caracteristică pacienţilor peste 50 de ani, fiind de obicei autolimitantă după 1 – 2 săptămâni. După acest interval se dezvoltă tabloul unei colite ischemice segmentare sau apar complicaţii: stricturi, gangrene, fistule, perforaţii.

Colonoscopia trebuie efectuată cât mai precoce (în primele 48 de ore) pentru a se evidenţia nodulii hemoragici din submucoasă, care dispar după 3 – 5 zile, aspectul nefiind întâlnit în boala Crohn. Doar biopsia relevă elemente de diferenţiere în favoarea etiologiei ischemice (macrofage cu depozite de fier şi fibroza submucoasei).

6. Colitele secundare unor agenţi farmacologici

6.1. Diareea secundară antibioterapiei. Are ca etiologie Candida, Staphylococus aureus, Clostridium difficile, Yersinia, Proteus sau Pseudomonas aeruginosa.

Tabloul clinic este sever, cu dezechilibre hidroelectrolitice majore şi sindrom coprologic exprimat prin scaune apoase asociate sau nu cu pseudomembrane (Clostridium difficile).

Corelaţia cu antibioterapia recentă şi coproculturile pozitive reprezintă markerii diagnosticului diferenţial. De menţionat posibilitatea suprapunerii unei suprainfecţii bacteriene, virale sau fungice la un pacient cu boală Crohn.

6.2. Colite secundare drogurilor sau agenţilor chimici. Consumul de contraceptive a reprezentat cauza unor colite cu aspect clinic şi morfologic asemănător bolii Crohn, însă întreruperea consumului a remis simptomatologia.

Tratamentul cu metotrexat sau săruri de aur a determinat rare cazuri de colită cu tablou clinic şi endoscopic asemănător bolii Crohn. Definitorii pentru diagnosticul diferenţial au fost aspectele morfologice blânde, nonulcerative, cu evidenţierea de eozinofile în lamina propria.

Leziunile induse de consumul de antiinflamatoare nonsteroidiene pot mima boala Crohn, iar întreruperea administrării lor va induce vindecarea.

6.3. Enterocolita radică. Se impune efectuarea diagnosticului diferenţial datorită tabloului clinic asemănător cu al bolii Crohn. Simptomatologia poate avea expresie clinică chiar la luni/ani după finalizarea radioterapiei.

Rectosigmoidoscopia relevă edem al mucoasei şi un pattern vascular modificat.

Complicaţiile de tipul fistulelor, perforaţiilor sau stenozelor pot mima foarte bine boala Crohn.

7. Diverticuloza colonică. Aduce probleme de diagnostic diferenţial atunci când boala Crohn complică o diverticuloză de colon stâng.19 Ambele afecţiuni se pot complica în evoluţie cu abcese sau fistule.

Aspectul colonoscopic, biopsiile şi răspunsul la tratament orientează diagnosticul.

Boala Crohn reprezinta o inflamare a intestinelor, acesta fiind numele general dat pentru bolile care cauzeaza umflarea intestinelor. Deoarece simptomele bolii Crohn sunt similare cu ale altor afectiuni intestinale, cum a fi sindromul colonului iritabil sau colita ulcerohemoragica, de aceea este foarte greu de diagnosticat. Colita ulcerohemoragica cauzeaza inflamare si ulcerare in stratul superior al intestinului gros. La boala Crohn, toate straturile intestinului pot fi afectate, si pot exista portiuni sanatoase de intestin intre cele afectate de boala.

Boala Crohn afecteaza barbati si femeile in numar egal si se pare ca poate sa se transmita la membrii familiei. Cam 20 la suta din oamenii care sufera de boala Crohn, au un membru in familie cu o forma de boala inflamatorie a intestinelor, majoritatea un frate sau o sora si mai rar un parinte sau un copil. Boala Crohn se poate manifesta la oameni cu diferite varste, dar este mai des diagnosticata la oamenii cu varste intre 20 si 30 de ani.

Ce cauzeaza boala Crohn?

Exista cateva teorii referitoare la cauza bolii Crohn dar nici una nu a fost demonstrata. Sistemul imunitar este format din celule si diferite proteine care protejeaza organismul de infectii. Teoria cea mai des intalnita este aceea ca sistemul imunitar reactioneaza anormal la oamenii care sufera de boala Crohn, acesta considera bacteriile, mancarea si alte substante ca fiind periculoase. Astfel raspunsul sistemului imunitar este de a ataca acesti „invadatori”. In timpul procesului, globulele albe se acumuleaza in cutele intestinului, producand o inflamare cronica, care duce la ulceratii si la afectarea intestinului.

Cercetatorii nu stiu daca anormalitatea din sistemul imunitar la persoanele cu boala Crohn, este cauza, sau rezultatul bolii. Cercetarile demonstreaza ca inflamarea tractului intestinal la persoanele cu boala Crohn, implica niste factori: genele mostenite de pacient, sistemul imunitar in sine si mediul de viata. Substantele straine, denumite si antigeni, sunt intalnite in mediul respectiv. Una din cauzele inflamarii tesuturilor intestinului poate sa fie reactia corpului la acesti antigeni, sau chiar acestia pot fi cauza inflamarii. Unii cercetatori considera ca o proteina produsa de sistemul imunitar, numit factorul necrozant tumoaral, poate fi cauza inflamarii asociata cu boala Crohn.

Care sunt simptomele bolii Crohn?

Cel mai des intalnit simptom in boala Crohn este durerea abdominala, deobicei intalnita in partea de jos si in dreapta, precum si diareea. Sangerarile anale, scaderea in greutate, artrita, diverse leziuni cutanate, si altele pot aparea. Sangerarea poate fi grava si persistenta, ducand la anemie. Copii care sufera de boala Crohn pot avea intarzieri in crestere. Simptomele pot varia mult de la caz la caz.

Cum este diagnosticata boala Crohn?

Un examen fizic amanuntit si o serie de teste sunt necesare pentru a diagnostica boala Crohn.

Se pot face si analize de sange pentru a determina o posibila anemie, lucru care poate confirma o hemoragie intestinala.  Prin analiza unei probe de materii fecale, medicul poate depista daca exista o sangerare sau infectie in intestine.

Medicul poate face o investigatie amanuntita a colonului, in acest sens, pacientul bea barium, o solutie care se depune pe intestinul subtire, iar dupa se face o scanare cu raze X. Bariumul apare pe filmul cu raze X, evidentiind inflamarea sau alte anormalii ale tractului digestiv. Daca aceste investigatii evidentiaza existenta bolii Crohn, se vor face mai multe scanari cu raze X in partea superioara si inferioara a tractului digestiv.

Medicul poate sa faca si o investigatie vizuala a colonului prin efectuarea unei colonoscopii sau a unei rectosigmoidoscopii. In cazul ambelor investigatii, medicul introduce prin anus un tub lung si flexibil si conectat la un computer si la un monitor TV. Sigmoidoscopia permite medicului sa vizualizeze partea inferioara a intestinului gros, iar colonoscopia permite medicului sa vizualizeze intregul intestin gros. Medicul poate observa orice inflamare sau sangerare in timpul acestor investigatii, cu toate ca deobicei colonoscopia este mai buna deoarece medicul poate sa vizualizele intregul intestin. Se poate face si o biopsie care presupune luarea unei mostre din intestin care se va vizualiza la microscop.

Care sunt complicatiile  bolii Crohn?

Cea mai des intalnita complicatie este blocarea intestinului. Blocarea apare deoarece boala face ca peretii intestinului sa se ingroase cu umflaturi si cicatrici, astfel se produce ingustarea acestuia. Boala Crohn poate sa duca la aparitia unor (canale) fistule sau leziuni ulceroase, care se intind in tesuturile inconjuratoare, cum ar fi prostata, vagin sau piele. Zona din jurul anusului si rectului poate fi si ea afectata. Canalele se numesc fistule si sunt des intalnite iar deobicei se infecteaza. Sunt cazuri cand fistulele se pot trata cu medicamentatie, dar in multe cazuri necesita interventie chirurgicala. Pe langa fistule, pot exista si mici crapaturi denumite fisuri, la marginea mucoasei anale.

Complicatiile nutritionale sunt des intalnite in boala Crohn. Pot exista deficiente de proteine, calorii si vitamine. Aceste deficiente pot fi cauzate de o dieta inadecvata, de pierderi de proteine in intestin, sau de o absorbtie deficitara de proteine denumita malabsorbtie.

Alte complicatii asociate cu boala Crohm pot include artrita, probleme de piele, inflamarea ochilor si a gurii, pietre la rinichi, calculi biliari, sau alte boli ale ficatului si sistemului biliar. Unele probleme se rezolva o data cu tratamentul bolii din sistemul digestiv, dar unele trebuie tratate separat.

Care este tratamentul pentru boala Crohn?

Tratamentul poate sa includa medicamente, suplimente nutritive, interventie chirurgicala sau o combinatie intre aceste variante. Scopul tratamentului este de a controla inflamatia, de a corecta deficientele nutritionale si de a elimina simptome ca durerea, diareea si sangerarea rectala. Tratamentul poate sa ajute la controlarea bolii prin reducerea numarului de reaparitii ale bolii pentru ca nu exista un tratament definitiv. Tratamentul bolii Crohn depinde de locatia si de severitatea bolii, de complicatii si de raspunsul persoanei la tratamentul facut anterior.

Unele persoane au perioade mari de remisie, cateodata ani, timp in care nu prezinta nici un simptom. Totusi, boala revine in diferite momente din viata unei persoane. Acest model schimbator al bolii face ca niciodata sa nu se stie daca tratamentul a avut sau nu succes. Prezicerea perioadei in care boala sau simptomele vor revenii, nu este posibila.

O persoana care prezinta boala Crohn poate necesita un tratament pe o perioada lunga, cu vizite regulate la medic pentru monitorizarea bolii.

Tratamentul medicamentos al bolii Crohn

Medicamente antiinflamatoare. Majoritatea persoanelor sunt mai intai tratate cu medicamente care contin mesalamina, o substanta care controleaza inflamatia. Sulfasalazinul este cel mai des folosit medicament. In cazul in care pacientii nu pot beneficia de acest medicament sau nu il tolereaza, li se administreaza altele pe baza de mesalamina, cum ar fi Asacol, Dipentum sau Pentasa. Aceste medicamente pot provoca stari de voma, diaree sau migrene.

Cortizon sau steroizi. Medicamentele bazate pe cortizon si steroizii – denumiti corticosteroizi – au un efect foarte bun. Prednisonul este unul din medicamentele folosite. La inceputul bolii cand stadiul este foarte grav, se recomanda prednison in cantitate mare. Pe masura ce simptomele sunt controlate, atunci se reduce si cantitatea de prednison. Folosirea acestor medicamente poate fi periculoasa deoarece organismul ajunge sa fie sensibil la infectii, prin slabirea sistemului imunitar.

Medicamente care blocheaza sistemul imunitar. Medicamentele care blocheaza sistemul imunitar se folosesc pentru a trata boala Crohn. Cel mai des se recomanda 6-mercaptopurina sau azathioprina. Aceste medicamente blocheaza raspunsul sistemului imunitar la inflamatii.

Antidiareice. Diareea si durerile abdominale dispar deobicei cand inflamatia se retrage, dar este necesara continuarea tratamentului cu medicamente.

Suplimente nutritive.Medicul poate recomanda suplimente nutritive, mai ales pentru copii care au afectat procesul de crestere. Un numar mic de pacienti pot sa necesite administrarea de substante nutritive intravenoas, printr-un tub infipt intr-o vena. Nu exista mancaruri care sa cauzeze boala Crohn.

Tratamentul chirurgical al bolii Crohn

Doua treimi, pana la trei sferturi din pacientii cu boala Crohn, vor necesita tratament chirurgical intr-un moment din viata lor. Operatia chirurgicala devine necesara atunci cand medicatia nu mai poate controla simptomele. Operatia este folosita pentru a elimina simptomele care nu raspund la medicatie, sau pentru a elimina blocajele, perforatiile, abcesul sau sangerarea din intestine. Operatia care elimina o parte din intestin poate sa ajute persoanele care sufera de boala Crohn, dar nu este o solutie definitiva. Chirurgia nu elimina boala, si se poate intampla ca persoanele suferinde sa suporte mai multe interventii chirurgicale, deoarece inflamatia poate sa reapara in zona de langa portiunea indepartata prin operatie.

Unele persoane care sufera de boala Crohn la intestinul gros, necesita indepartarea intregului colon printr-o operatie numita anus contra naturii. Se face o mica incizie in peretele abdominal, iar capatul ileonului care este situat in capatul intestinului subtire, este tras la suprafata pielii. Prin aceasta incizie, numita stoma, se elimina materiile fecale din corp. Stoma are marimea unei monede si este localizata in partea din dreapta jos a abdomenului, aproape de linia taliei. Pacientul poarta o punga cu el in care se colecteaza materiile fecale, iar aceasta punga este golita de catre acesta cand este nevoie. Majoritatea pacientilor carora li se face anus contra naturii, isi continua viata normala.

De multe ori este suficienta doar indepartarea portiunii afectata din intestin, si nu este necesara eliminarea totala a acestuia. Interventia presupune taierea intestinului deasupra si dedesubtul portiunii afectate, si reconectarea capetelor.

Deoarece simptomele pot reaparea si dupa interventia chirurgicala, deobicei trebuie cantarita judicios aceasta varianta in comparatie cu alte metode de tratament. Chirurgia poate sa nu fie benefica oricarui pacient. Persoanele care sunt in situatia de a lua aceasta decizie, este bine sa se informeze cat mai mult de la medicii si asistentele care lucreaza cu pacienti care au suferit interventii pe colon, si de la alti pacienti.

Poate dieta sa controleze boala Crohn?

Persoanele care sufera de boala Crohn pot avea o scadere in apetit, acest lucru afectand nutritia zilnica necesara pentruo o viata sanatoasa si pentru vindecare. In plus boala Crohn este asociata cu diaree si cu o absorbtie slaba de nutrimente. Nu s-a gasit nici o dieta speciala care sa previna sau sa trateze boala Crohn, dar este foarte important ca persoanele care sufera de aceasta boala, sa urmeze o dieta nutritiva si sa evite mancarurile care provoaca aparitia simptomelor.

Persoanele afectate pot lua suplimente de vitamine numai la recomandarea medicului.

Poate stresul sa agraveze boala Crohn?

Nu exista nici o dovada ca boala Crohn este cauzata de stres. Cu toate acestea, persoanele care sufera de boala Crohn prezinta un stres crescut in viata pentru ca trebuie sa traiasca cu o boala cronica. Unele persoane suferinde au raportat ca boala s-a inrautatit in urma unui eveniment stresant. Pentru persoanele care considera ca este o legatura intre nivelul de stres si agravarea simptomelor, folosirea unor tehnici de relaxare cum ar fi respiratul incet sau odihna suficienta, pot sa ii ajute sa se simta mai bine.

Este sigura sarcina pentru femeile care sufera de boala Crohn?

Cercetarile au aratat ca sarcina si nasterea nu interfereaza cu femeile care sufera de boala Crohn. Chiar si asa, e bine ca femeile care sufera de aceasta boala, sa discute cu medicul inainte de sarcina. Majoritatea copiilor care au mame suferinde de boala Crohn, nu prezinta simptomele bolii. Insa copii care sufera si ei de aceasta boala, sunt mai rau afectati decat adultii, cu o crestere incetinita si o dezvoltarea sexuala intarziata in unele cazuri.