Colita ulcerativa se manifesta prin crampe abdominale, diaree si scaune cu sange. Boala afecteaza rectul in peste 95% din cazuri si se poate uneori extinde la intregul intestin gros.

Colita ulcerativa face parte din familia bolilor inflamatorii intestinale (BII), alaturi de boala Crohn. Dar, in timp ce boala Crohn poate afecta orice portiune a tubului digestiv si se poate raspindi in profuzimea tesutului afectat, colita ulcerativa nu atinge decat mucoasa colonului si rectului. Ea mai este numita si rectocolita hemoragica.

Gravitatea bolii variaza de la o persoana la alta. Unii pacienti prezinta putine simptome si  nu necesita medicatie constanta. Simptomele dispar in unele cazuri timp de cateva luni sau chiar ani, apoi reapar in mod inevitabil.

Colita ulcerativa poate fi insotita de o serie de afectiuni ale articulatiilor, ficatului sau ale pielii. Se pot distinge patru forme de colita ulcerativa, in functie de extinderea inflamatiei:

• proctita – inflamatie a mucoasei rectului
• proctosigmoidita – inflamarea rectului si a colonului sigmoid
• pancolita sau colita extensiva – afecteaza intregul colon

Boala este diagnosticata indeosebi la persoanele cu varste intre 15 si 40 ani, dar se poate declara la orice varsta. Varful incidentei se intalneste la 15 -25 ani si la persoanele intre 55 -65 ani. Incidenta colitei ulcerative este egala la ambele sexe.
Desi nu exista un tratament curativ pentru colita ulcerativa, semnele si simptomele sale pot fi reduse si se poate obtine o remisie pe termen lung a bolii.

Semne si simptome colita ulcerativa

Simptomele se manifesta episodic si constau in:

• crampe abdominale puternice
• prezenta sangelui in materiile fecale
• diaree cronica
• scaune frecvente, chiar si in timpul noptii
• scadere in greutate, datorata pierderii apetitului
• oboseala
• la copii, colita ulcerativa poate antrena o crestere deficitara

La 50 -60% din pacienti, boala este usoara, cu debut insidios, constand in diaree, asociata mai tarziu cu hematochezie (sange rosu, nedigerat, in materia fecala).

La 30% din pacienti se observa o forma moderata a bolii, caracterizata prin diaree cu sange, crampe, nevoie imperioasa de defecare si dureri abdominale. Simptomele sistemice – anorexie, scadere in greutate, febra usoasa si anemie – sunt prezente.

Colita ulcerativa severa la intalneste la 10% din pacienti. Manifestarile sale cuprind prezenta a peste 6 scaune cu sange pe zi, dureri abdominale, febra, anemie, hiperleucocitoza (crestere anormala a numarulu de leucocite din sange) si hipoalbuminemie (scadere anormala a nivelului de albumine).

Pacientii cu CU severa pot prezenta complicatii potential fatale: hemoragii severe, colectazie (dilatarea colonului) sau ocluzie intestinala.

Mai putin de 5% din copiii cu colita ulcerativa prezinta manifestari extraintestinale – deficit de crestere, artropatie, manifestari cutanate sau afectiuni hepatice.

Cauzele colitei ulcerative

• Desi cauza colitei ulcerative nu este complet cunoscuta, se crede ca este vorba despre o boala multifactoriala.
• Sistemul imunitar – degradarea mucoasei colorectale este pusa pe seama unor infectii cu virusi sau bacterii ce determina o reactie imunitara. Ulceratiile rezultate pot sangera, producand mucus sau puroi.
• Factorii ereditari – riscurile de a dezvolta colita ulcerativa cresc in caz de antecedente familiale ale acestei boli
• Factorii genetici si de mediu influenteaza aparitia colitei ulcerative. Astfel, stresul si intolerantele alimentare pot declansa simptome la unele persoane, dar nu sunt considerate drept cauze ale bolii.

Evolutie si complicatii

Bolile inflamatorii intestinale (atat colita ulcerativa cat si boala Crohn) necesita supraveghere medicala, deoarece cresc riscul de cancer colorectal. Aproximativ 5% din pacientii cu colita dezvolta un cancer colorectal. Astfel,  se recomanda efectuarea unei colonoscopii la fiecare 2 ani pentru depistarea precoce a semnelor de cancer colorectal.

De asemenea, riscurile de osteoporoza si de anemie sunt crescute, deoarece colita ulcerativa poate cauza malnutritie. In plus, utilizarea corticosteroizilor pe perioade lungi de timp creste in mod suplimentar riscul de osteoporoza.
Complicatia acuta cea mai grava a colitei ulcerative se numeste megacolon toxic – dilatarea anormala a colonului, ce se manifesta prin dureri, varsaturi si distensie abdominala.

Alte complicatii posibile ale colitei ulcerative sunt:

• deshidratare severa
• afectiuni  hepatice
• inflamarea pielii, articulatiilor sau ochilor

Diagnosticul colitei ulcerative

Examenul fizic si anamneza constituie primul pas in diagnosticul colitei ulcerative.
Analizele de sange sunt efectuate pentru a pune in evidenta o eventuala anemie, ce poate indica o hemoragie la nivelul colonului sau rectului, sau o hiperleucocitoza (crestere a numarului de globule albe din sange), semn al unei infectii.
Coprocultura permite identificarea agentilor patogeni (bacterii, virusuri sau paraziti) din materiile fecale.

Colonoscopia consta in introducerea unui endoscop – instrument flexibil, dotat cu un sistem optic si de iluminat – pentru vizualizarea interiorulului colonului si a rectului. Colonoscopia va evidentia semnele de inflamatie, hemoragie sau ulcere in peretii colonului. In timpul acestui examen, se poate efectua o biopsie, ce consta in prelevarea unei probe de tesut din mucoasa colonului, pentru a fi analizata microscopic.

Clisma baritata sau tomografia computerizata sunt de asemenea utilizate pentru diagnosticarea colitei ulcerative sau a complicatiilor sale.

Tratament colita ulcerativa

Nu exista un tratament curativ pentru colita ulcerativa; tratamentele existente contribuie la reducerea simptomelor atunci cand boala este activa si la diminuarea recurentei lor.

Medicamentele antiinflamatorii reprezinta prima optiune terapeutica in cazul colitei ulcerative.

Sulfasalazina – reduce simptomele de colita ulcerativa, dar prezinta o serie de efecte secundare, printre care greata, varsaturi, pirozis si cefalee. Medicamentul este contraindicat la pacientii cu hipersensibilitate la salicilati.

Mesalamina si olsalazina – au mai putine efecte adverse decat sulfasalazina si se pot administra pe cale orala, sub forma de tablete, sau rectala, sub forma de supozitoare. Olsalazina poate cauza sau agrava diareea la unii pacienti.
Corticosteroizii -sunt prescrisi pacientilor cu colita ulcerativa moderata sau severa, care nu raspund la alte tratamente. Corticosteroizii cei mai utilizati in tratamentul colitei ulcerative sunt prednison, metilprednisolon si hidrocortizon, administrati pe cale orala, intravenoasa sau intrarectala. Corticosteroizii prezinta numeroase efecte secundare, fapt ce limiteaza utilizarea lor atat pe termen scurt cat si pe termen lung.

Medicamentele imunosupresoare – actioneaza direct asupra sistemului imunitar, reducand raspunsul imunitar, care determina inflamatia. Imunosupresoarele sunt prescrise pacientilor care nu raspund la tratamentul cu aminosalicilati sau corticosteroizi, sau la cei care necesita doze ridicate pentru mentinerea unei remisii. Imunosupresoarele prescrise in cazurile de colita ulcerativa sunt azatioprina si mercaptopurina – reduc simptomele colitei ulcerative, dar necesita 3 -6 luni pentru a fi complet eficiente si comporta efecte secundare.

Medicamentele antidiareice – incetinesc tranzitul intestinal si previn diareea. Suplimentele de fibre solubile – psyllium (Metamucil) sau metilceluloza – contribuie la reducerea semnelor si simptomelor in cazurile usoare sau moderate de diaree, deoarece cresc volumul continutului colonului. Pentru cazuri severe, loperamida poate fi eficienta. Administrarea antidiareicelor nu trebuie sa fie lipsita de precautii, deoarece aceste medicamente riscul de megacolon toxic.

Contraindicatii: luarea de antiinflamatorii nesteroidiene – aspirina, ibuprofen sau naproxen – poate agrava simptomele colitei ulcerative. Pentru reducerea durerilor abdominale, se poate administra acetaminofen (paracetamol).

Tratamentul chirugical colita ulcerativa

La unii pacienti cu colita ulcerativa interventia chirugicala poate fi necesara atunci cand tratamentul medicamentos nu poate controla simptomele. Proctectomia, interventia chirugicala ce consta in ablatia colonului si a sfincterului anal este singura metoda de vindecare a colitei ulcerative. In functie de extinderea si de gravitatea colitei, in urma interventiei, se recurge la una din doua proceduri:
- ileostomie – consta in legarea ileonului (portiune a intestinului subtire) de un orificiu practicat in abdomen pentru a permite evacuarea continutului intestinal
- anastomoza ileoanala – in cadrul acestei interventii este indepartat colonul, dar se pastreaza anusul si muschii externi ai rectului. Ileonul este legat de rect, creand astfel un rezervor ileal, in care se acumuleaza fecalele inainte de a fi evacuate. In cazul inflamatiei rezervorului ileal, tratamentul consta in administrarea de antibiotice.

Alimentatia

Alimentatia pacientilor cu colita ulcerativa vizeaza corectarea malnutritiei din punct de vedere al numarului de calorii si al micronutrientilor. Durerile abdominale si episoadele de diaree pot antrena pierderea apetitului si scaderea in greutate. Reducerea aporturilor alimentare si interventiile chirugicale sunt cauze ale carentelor de vitamine si minerale.

Suplimentele de vitamine si minerale pot fi administrate pe cale orala sau intravenoasa, in formele grave ale bolii. Aportul suficient de elemente nutritive este deosebit de important la copii, in perioadele de crestere rapida.

Terapia colitei ulcerative depinde in mare masura de severitatea bolii si include medicatie pentru controlul simptomelor, ca diareea si modificari ale dietei. O parte dintre pacienti au simptome persistente si severe, iar tratamentul implica medicatie suplimentara sau terapie chirurgicala.
Scopurile terapiei sunt:
– diminuarea simptomelor si oprirea episodului acut
– tratarea complicatiilor ca anemia sau infectiile. Terapia poate implica suplimente nutritionale pentru a restaura cresterea normala si dezvoltarea sexuala la copii si adolescenti
– prevenirea si intarzierea aparitiei de noi acutizari.

Tratament initial

In cazul in care nu sunt simptome de colita ulcerativa sau boala este in remisie, medicatia nu este necesara. Simptomele usoare pot fi remise cu medicamente ce determina remisia. De cele mai multe ori este mai usor de mentinut remisia decat de tratat fazele acute.
Simptomele usoare raspund la medicatie antidiareica si modificari ale dietei. Poate fi necesara administrarea de supozitoare. In mod obisnuit se administreaza corticosteroizi (hidrocortizon sau prednison) timp de cateva saptamani pentru obtinerea remisiunii.
Odata remisiunea instalata se administreaza aminosalicilati (sulfasalazina sau mesalazina) pentru a o mentine.

Aminosalicilatii diminueaza inflamatia din intestin.
Simptomele moderate sau severe necesita terapie cortizonica pentru a controla inflamatia. Doza de steroizi necesara este mai mare decat cea pentru tratarea colitei cu simptome minime. Odata remisiunea atinsa se continua terapia cu aminosalicilati.

Terapia imunomodulatoare (azatioprina sau 6-mercaptopurina) – sunt folosite in cazurile severe in care aminosalicilatii nu controleaza boala. Aceste medicamente supreseaza sistemul imun si astfel previn sindromul inflamator. Imunomodulatorii sunt de asemenea folositi pentru a evita folosirea pe termen lung de steroizi, ce au efecte adverse grave, crescand riscul de infectii si de osteoporoza.
Se indica consulturi periodice la 6 luni in cazul in care boala este in remisiune si mai dese daca aceasta se acutizeaza. In cazul in care se face tratament medicamentos la domiciliu se indica consultul la perioade de 2-3 luni si efectuare de teste de laborator.

Tratamentul colitei ulcerative in cazul agravarii bolii

Se indica spitalizarea in cazul colitei ulcerative persistente, cu simptome in afara tractului digestiv, de genul febrei sau anemiei. Tratamentul implica inlocuirea fluidelor si electrolitilor pierduti prin diaree.
Medicul poate indica doze crescute de steroizi pentru a controla activitatea bolii sau imunomodulatoare (azatioprina, 6-mercaptopurina, ciclosporina) pentru a suprima sistemul imun. Steriozii nu sunt folositi in terapia de intretinere pentru ca ei nu mentin remisiunea colitei ulceartive.
Terapia chirurgicala poate fi necesara in cazul in care simptomele nu se remit in urma terapiei medicamentoase sau in cazul in care se dezvolta complicatiile ca sangerarile abundente sau perforatiile intestinale. Indepartarea chirurgicala a colonului vindeca colita ulceartiva.
Terapia chirurgicala se efectuaza si la persoanele cu modificari precanceroase pentru a preveni aparitia cancerului, chiar daca acestia nu au simptome. In unele cazuri se alege aceasta optiune de eliminare a colonului pentru a imbunatati calitatea vietii si pentru a elimina riscul de cancer de colon.

Tratament ambulator (la domiciliu)

Persoanele care sufera o interventie chirurgicala in urma careia vor ramane cu o stoma (deschidere a unui organ), in cazul de fata o deschidere a colonului la piele, vor avea probleme in a o accepta. Dupa o perioada de timp, majoritatea persoanelor revin la activitatile obisnuite. In unele cazuri persoanele sufera o imbunatatire obiectiva a starii de sanatate, pentru ca se remit simptomele.
Copiii cu colita ulcerativa au un ritm de crestere mai scazut decat copiii de aceeasi varsta si acest lucru poate deveni un impediment. Acesti copii trebuiesc incurajati pentru a lua medicamentele.

Optiuni de medicamente

Terapia medicamentoasa reprezinta terapia de baza pentru colita ulcerativa. Aceasta controleaza si previne inflamatia intestinala si ajuta la:
– diminuarea simptomelor
– grabeste vindecarea tesuturilor lezate
– instalarea remisiunii
– amanarea procedeului chirurgical.
Alegera terapiei depinde de obicei de severitatea bolii, de partea colonului afectata, de prezenta sau absenta complicatiilor.
Terapia formelor moderate de colita ulcerativa incepe cu aminosalicilati. Acestia diminua inflamatia din intestin si ajuta la instalarea remisiunii.
In cazul in care simptomele nu se remit se continua cu corticoterapie. Terapia cu medicatie supresoare a sistemului imun sau corticoterapia intravenoasa este necesara in cazurile severe de colita.
La femeile insarcinate, administrarea de steroizi si aminosalicilati se face cu precautie. Acestea sunt folosite numai in cazul in care beneficiile sunt superioare riscurilor potentiale asupra fatului. Methotrexatul nu este indicat in sarcina deoarece produce malformatii fetale si pierderi de sarcina. Medicul specialist poate indica anumite medicamente in functie de varsta sarcinii si severitatea simptomelor.
Cateva studii au demonstrat ca plasturii cu nicotina se pot folosi ca adjuvanti in tratamentul colitei ulceroase. Nu se stie cat timp actioneaza plasturii cu nicotina sau daca previn acutizarile. Plasturii sunt folositori la persoanele la care simptomele se inrautatesc sau se instaleaza dupa incetarea fumatului. Totusi, din cauza efectelor de dependenta si altor efecte daunatoare ale nicotinei, aceasta nu este recomandata pentru utilizare larga.
Alte medicamente folosite pentru suprimarea sistemului imun sunt inca in testare. Dintre acestea, CDP571, reprezinta un anticorp impotriva factorului de necroza tumorala, ce este crescut in inflamatie. Studii efectuate pe acest produs au demonstrat ca acesta poate fi util in terapia colitei medii si usoare.

Tratamentul chirurgical al colitei ulcerative

Colita ulcerativa afecteaza numai intestinul gros, deci inlaturarea chirurgicala a acestuia va duce la vindecarea bolii. Persoanele care au pancolita necesita indepartarea intregului colon.
Terapia chirurgicala este indicata in cazul in care alte terapii nu sunt eficiente, in cazul in care apar fistule la nivelul intestinului sau displazia este diagnosticata in urma biopsiei.

Procedee chirurgicale

Indepartarea chirurgicala a colonului implica una din urmatoarele tehnici:
– anastomoza ileoanala sau ileorectala, in care se se indeparteaza colonul dar se pastreaza rectul. Se va face o anastomoza (legatura) intre partea de intestin restanta si rect
– ileostomie, in care intestinul gros si rectul sunt indepartate, mentinandu-se doar intestinul subtire. Se va efectua o deschidere tegumentara (stoma), la nivelul abdomenului. Ileonul (partea finala a intestinului subtire) se va conecta la stoma, creand un orificiu de comunicare la piele. Rectul este indepartat si orificiul anal este cusut
– ileostomia cu supapa, in care se indeparteaza colonul si se creeaza un rezervor cu valva din ultima portiune a intestinului subtire. Chirurgul va fixa aceasta valva la o stoma, in abdomenul inferior. Dupa chirurgie se insereaza un tub prin valva pentru a permite eliminarea fecalelor.
Aceste procedee se pot efectua atat la adulti cat si la copii. Initial se creeaza o ileostomie temporara, iar mai apoi, dupa 3-6 luni se creeaza un rezervor ileal. Procedeul chirurgical imbunatateste calitatea vietii copilului si restaureaza cresterea normala si dezvoltarea sexuala.
In trecut se efectuau procedee de ileostomie cu atasarea unei pungi la tegument in care se depozitau fecalele. In prezent procedeele (ileostomie cu supapa, anastomoza ileoanala sau ileorectala) sunt insotite de un confort sporit.
Procedeele chirurgicale traditionale sunt mai usor de realizat si au riscuri mai mici si complicatii mai putine, dar nu cresc calitatea vietii pacientului.
Pacientii aleg procedeele chirurgicale de indepartarea a colonului pentru ca simptomele sunt severe si calitatea vietii este afectata sau pentru a preveni aparitia cancerului de colon.
In majoritatea cazurilor, procedeele chirurgicale sunt programate. Interventiile in urgenta sunt efectuate numai in cazul megacolonului toxic, sangerarilor severe sau rupturilor spontane de intestin. Riscul de aparitie a complicatiilor este mai mare in cazul operatiilor efectuate in urgenta decat la cele programate. Totusi acestea pot fi singura optiune pentru a salva viata pacientului.

Alte terapii

Multe persoane adauga procedee de medicina netraditionala la terapia clasica. Ei apleaza la aceste procedee deoarece in medicina clasica nu exista terapie de vindecare a acestei boli, in afara procedeelor chirurgicale de indepartare a colonului.
Alte motive de a cauta terapii alternative sunt:
– impactul negativ pe care il au simptomele asupra calitatii vietii
– problemele emotionale cauzate de boala cronica
– problemele cauzate de efectele adverse ale medicatiei
Persoanele cu boala Crohn apeleaza mai des la terapiile alternative decat cei cu colita ulcerativa. Cu exceptia probioticelor, aceste terapii nu si-au demonstrat eficacitatea.
Terapiile alternative includ:
– administrarea de vitamine: vitamina D si B12
– administrarea de ierburi, ca aloe si ginseng
– diete speciale sau suplimente nutritive, ca probioticele
– masajul, stimularea picioarelor, a mainilor, a urechilor pentru a influenta diferite parti ale corpului (reflexoterapie)
– terapiile chiropractice. Anumite studii asupra acizilor grasi din uleiul de peste (somon sau ton), au aratat ca acestia pot diminua simptomele colitei ulceartive. Totusi acestia nu sunt inca recomandati. Administrarea de alte suplimente de genul zinc, calciu, acid folic, sunt inca in studiu.

PROFILAXIE COLITA ULCERATIVA

Nu se poate preveni colita ulcerativa deoarece cauza ce declanseaza aceasta boala nu este cunoscuta.
Exista cateva masuri ce pot scadea severitatea bolii.
Medicatia administrata regulat reduce episoadele de acutizare si mentine boala in faza de remisiune.
Expertii recomanda administrarea de acetaminofen pentru diminuarea durerii in locul antiinflamatoarelor nesteroidiene, deoarece acestea au fost insotite de acutizari ale sindromului de intestin iritabil.
Antibioticele inrautatesc simptomele colitei ulcerative si trebuiesc folosite numai in caz de necesitate.

Definitie: este o boala inflamatorie nespecifica, cu caracter ulcerativ-purulent, localizata de preferinta in regiunea recto-sigmoidiana, dar care poate sa cuprinda colonul in intregime.
Varsta la care apare cel mai frecvent se situeaza intre 24 – 45 de ani, dar poate surveni si inainte de 20 sau peste 50 de ani. Apare in aceeasi masura la ambele sexe. Ertiopatogenia rectocolitei ulceroase este inca necunoscuta. S-au facut nume­roase studii, dar incercarile de a-i gasi o etiologie bacteriana, alergica, imunitara sau enzimatica au ramas neconfirmate.

Intereseaza cu precadere populatia tarilor dezvoltate economic: Anglia, Ameri­ca si tarile scandinave. in tara noastra, desi frecventa este in crestere, formele cu evolutie severa sunt mai reduse. Desi nu exista certitudine, se admite ca unii factori ca cel genetic, infectios, enzimatic, psihosomatic si imunologic, pot interveni in instalarea si dezvoltarea bolii.

Factorul genetic este acreditat de incidenta familiala crescuta a rectocolitei ulcero-hemoragice. Este probabil expresia unei hiperreactivitati familiale crescute a mucoasei colonului fata de diferiti factori.

Factorul infectios este controversat. Desi antibioticele cu spectru larg sunt ineficiente in puseu, este totusi incontestabil ca infectia nespecifica reprezinta un element important in intretinerea si dezvoltarea leziunilor.

Factorul enzimatic joaca rol prin indepartarea sau digerarea mucusului protector. Factorul psihosomatic este justificat de existenta unor stari conflictuale in etapa premergatoare primului puseu.

Factorul imunologic este tot mai incriminat in geneza bolii, in ultimele decenii. Ar contribui o hipersensibilitate de tip alergic si in mod deosebit mecanisme autoimune. Se discuta mult si de anticorpii anticolon.

Rectocolita ulcero-hemo­ragica este considerata o stare precanceroasa, pentru cancerul recto-smoidian. Cea mai frecventa complicatie a rectocolitei ulcero-hemoragice este pseudopolipoza, care reprezinta de fapt starea precanceroasa propriu-zisa. Se pare ca cel mai mare factor de risc pentru dezvoltarea cancerului este rectocolita totala si evolutia indelungata a bolii. Riscul cancerigen apare cam dupa 10 ani.

Anatomie patologica: la examenul macroscopic se constata initial o mucoasa hiperemiata, edematiata si cu hemoragii punctiforme, iar ulterior ulceratii, de forme si dimensiuni variate, cu fund hemoragie, apoi purulent, mucoasa foarte friabila; mai tarziu se ivesc procese reparatoare de scleroza.

Simptomatologie: rectocolita ulceroasa cunoaste trei Forme clinice: benigna, in care localizarea este numai recto-sigmoidiana; medie, cea mai frecventa; grava, in care localizarea este intinsa. Rectocolita ulcero-hemoragica se manifesta clinic prin Simptome digestive, dominate de sindromul recto-sigmoidian si prin fenomene generale: subfebrilitate, chiar febra septica uneori (febra si pulsul crescut arata severitatea bolii), astenie, deprimare, anemie, emaciere, uneori edeme. Sindromul recto-sigmoidian este caracterizat prin scaune sanghinolente, cu mucus si puroi, cu tenesme si diaree, care poate varia de la 2-3 scaune/zi la peste 15 emisiuni imperioase. Debutul poate fi acut, subacut (cel mai frecvent) si insidios.

Clinico-evolutiv se descriu trei forme:
- forma acuta fulminanta (5 – 15%), cu debut febril dizenteriform, dureri abdo­minale difuze, rapida alterare a starii generale, tulburari hidro-electrolitice si denutritie proteica;
- forma cronica continua (5 – 15%), cu persistenta atenuata a Simptomelor din faza acuta;
- forma cronica intermitenta, care evolueaza cu recaderi si remisiuni variabile in timp. Este tipul cel mai obisnuit.

Debutul bolii, care in general este insidios, mai rar cu aspect de boala infec-tioasa, se caracterizeaza prin dureri abdominale si scaune frecvente, moi, in numar de 3 – 10 – 30 pe zi, cu dureri la si dupa defecatie. Scaunele sunt cu fecale sau afecaloide, cu mucus, cu sange si puroi, ultimele doua aspecte fiind pretioase pentru diagnostic. in regiunea ano-rectala bolnavul are o jena permanenta, cu senzatia de arsura sau de usturime. Starea generala este alterata, cu paloare, astenie, stare febrila, tahicardie. Apetitul este pastrat sau redus. Cu timpul, bolnavul se deshidrateaza, pierde electroliti, scade in greutate, poate ajunge casectic. Simptomele evolueaza cu un aspect de periodicitate. Primul puseu dureaza 2 – 3 saptamani pana la 2 – 3 luni, apoi intervine o perioada de liniste relativa, in carebolnavul mai are doar mici tulburari. Puseul urmator are o durata mai lunga si o simptomatologie mai grava, perioada de liniste se scurteaza, apoi acalmiile sunt tot mai rare si pe un rastimp mai scurt.

La examenul obiectiv se constata – pe langa aspectul general descris – limba saburala si uri abdomen excavat si sensibil la palpare. Ficatul poate fi marit si sensibil.

Explorari paraclinice: examenul de baza este rectosigmoidoscopia, care se face pana la 30 cm si arata scurgeri de mucus, sange si puroi, o mucoasa deosebit de fragila („mucoasa plange cu sange”), prezenta ulceratiilor, aspectul unui tub dilatat cu disparitia jonctiunii recto-sigmoidiene, abcese, zone de necroza.

Irigogralia deceleaza si leziunile situate mai sus de 30 cm si poate evidentia abcese, ulceratii mari, scurtari, retractii si stenoze.
Biopsia rectosigmoidiana necesita multa prudenta si se face doar cand exista o suspiciune de cancer.
Coproculturile se fac sistematic si repetat, pe ele bazandu-se antibioterapia. Examenul sangelui arata o viteza de sedimentare crescuta, leucocitoza, anemie hipocroma. in formele prelungite se constata hipoproteinemie, pierdere de sodiu si potasiu si alterari ale testelor functionale hepatice.
Evolutia este grava, cu perioade din ce in ce mai lungi si mai accentuate, cu mers catre casexie si exitus, iar complicatiile sunt numeroase si pot sa provoace chiar moartea.

Complicatiile pot fi acute sau cronice, la nivelul intestinului sau extraintestinale.

Complicatiile intestinale acute apar mai ales in formele grave: colectazia acuta este o dilatatie enorma si brutala a intestinului si necesita o interventie chirurgicala imediata; perforatia colonului poate fi spontana sau dupa corticoterapie si impune un Tratament chirurgical prompt; hemoragiile mari, brutale, dicteaza interventia chirurgului si terapia intensa.

Complicatiile intestinale cronice survin mai ales in formele de lunga durata: abcesele si fistulele sunt foarte frecvente; stenoza este o complicatie aproape in toate cazurile; cancerizarea este semnalata din ce in ce mai des (4 – 6%).

Complicatiile extraintestinale sunt si ele numeroase: hepatice, articulare, cutanate si mucoase, oculare, renale, rar cardiovasculare; se pot ivi amiloidoza, stari septice, avitaminoze.

Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe aspectul scaunelor, pe alterarea starii gene­rale, pe caracterul periodic progresiv si pe examenele paraclinice, in special recto­sigmoidoscopia.
Diagnosticul diferential se face cu: dizenteria (examen bacteriologic), enteroco-litele acute si cronice, colopatia muco-membranoasa, limfogranulomatoza Nicolas-Favre; important este sa deosebim rectocolita ulceroasa de cancerul rectal si sigmoidian (varsta mai inaintata, rectosigmoidoscopia, biopsia, irigografia).

Dificultati de diagnostic exista si cu hemoroizii interni, fisuri anale, boala Crohn, Colita ischemica si infarctul colonic (accidente vasculare, consecinte ale aterosclerozei, cu debut si evolutie mai severa, uneori dramatica), colita, polipoza intestinala (pseudopolipii din rectocolita), colonul iritabil, etc.

Prognosticul este grav. Formele cronice evolueaza spre casexie sau complicatii si, prin aceasta, spre exitus. In formele foarte grave, supraacute, moartea poate surveni in 2 – 3 luni.

Tratamentul este de foarte lunga durata (ani de zile) si necesita ingrijire spitali­ceasca si ambulatorie.

Tratamentul igieno-dietetic consta in repaus la pat si spitalizare, in cursul peri­oadelor evolutive, si in repaus psihic si fizic, in restul timpului. Regimul alimentar va inlatura toate alimentele iritante, laptele, glutenul, legumele si fructele bogate in celuloza. Va fi bogat din punct de vedere caloric, avand continut suficient de proteine si vitamine. Se vor da supe de zarzavat cu gris, orez, oua moi, branza de vaci, unt proaspat, carne fiarta sau la gratar, peste slab, sucuri de fructe, dulciuri putin concentrate, cartofi putini, piureuri de dovlecei, morcovi, suficienta sare si, la nevoie, adaos de clorura de potasiu.

Tratamentul medicamentos. Tratamentul simptomatic va consta in reechilibrare hidro-electrolitica, transfuzii cu sange si plasma, perfuzii cu proteolizate, polivitamine; impotriva durerilor tinctura de opiu (3 – 4 picaturi de trei ori/zi) si an: Colinergice (Lizadon, Bergonal, Pro-Banthine, Neopepulsan). Tratamentul antiinfectios se bazeaza pe coproculturi repetate, cu antibiograma. Se prefera la inceput sulfamidele: salazopirina, cu doze de atac de 6 – 8 g/24 de ore, apoi se scade treptat pana la o doza de intretinere de 1 – 2 g/zi, timp indelungat (6 luni pana la 2 ani). Se mai incearca sulfaguanidina, ftalilsulfatiazol. La bolnavii la care nu se obtin rezultate la sulfamide se prescriu antibiotice dupa antibiograma: streptomicina, cloramfenicol, tetraciclina etc. Corticoterapia a dat rezultate satisfacatoare, cu tot riscul de perforatie. inainte se prescriau doze mai mari; in prezent se recomanda 20 mg prednison/zi, apoi 10 mg/zi, timp de 1 – 2 luni.
Tratamentul local prevede clisme medicamentoase, care pot contine: prednison 10 mg/clisma, salazopirina, 2 g, Dermatol, tanin, vitamine, tinctura de opiu, antispastice. Se mai incearca radioterapia antiinflamatorie.
Neurolepticele s-au dovedit de un real ajutor: haloperidol, clordelazin, diaze-pam etc.
Concretizand, Tratamentul rectocolitei ulcero-hemoragice presupune doua puncte:
-  repaus in formele acute, mai ales in formele severe;
-  alimentatie adecvata, de crutare a colonului, la inceput stricta, ulterior mai larga, cu reducerea stimulilor termici, fizici si chimici, saraca in reziduri, crescand
Aportul proteic (3000 calorii/zi din care 150 g proteine) si excluderea cu desavarsire a laptelui. Dieta trebuie sa fie si acceptata de bolnav;
- Tratamentul medical, vizeaza reechilibrarea hidro-electrolitica si nutritionala (uneori parenterala), cu reechilibrare acido-bazica (glucoza, dextroza, sodiu, pota­siu, calciu), hidrolizate de proteine, polivitamine, anabolizante proteice (Madiol, Steranabol), transfuzii de sange in caz de necesitate, uneori chiar gamaglobuline nespecifice;
- Psihoterapia, tranchilizantele si sedativele sunt indicate anxiosilor (meprobamat, hidroxizin, diazepam, tioridazin).
- Tratamentul antiinflamator si antiinfectios se face prin:

• salazopirina (Azulfidine), 3 g/zi, dupa mesele principale, pana la 12 g/zi (24 tablete); in formele usoare si medii. Uneori microclisme cu 3 – 4 g salazopirina, in 100 ml apa calduta sau ceai de musetel;
• antibiotice cu spectru larg: tetraciclina si ampicilina;
• corticoterapie si ACTH (40 mg la 8 ore, eventual cu 100 mg hemisuccinat de hidrocortizon in formele grave). Prednisonul se administreaza cu prudenta (40 – 60 mg/zi);

- Tratamentul imunosupresiv cu Imuran, azatioprina.
Tratamentul chirurgical este aplicat din ce in ce mai des. Indicatiile interventiei chirurgicale sunt urmatoarele: cancerizarea, perforatia, colectazia, hemoragiile abundente si repetate, extinderea leziunilor in inaltime pe colon si extinderea ulceratiilor in profunzime.

CAUZE COLITA ULCERATIVA

Cauzele ce determina aparitia colitei ulcerative nu sunt cunoscute. Anumite studii au sugerat ca boala inflamatorie intestinala poate fi produsa de un raspuns anormal al sistemului imun la bacteriile intestinale. Alte afectiuni, ca de exemplu bolile produse de anumite bacterii sau virusuri (de exemplu varicela) au fost asociate cu bolile inflamatorii intestinale.
Colita ulcerativa are transmitere familiala. Anumite persoane au o tendinta determinata genetic de a dezvolta boala in cazul expunerii la anumiti stimuli ai sistemului imun.

SIMPTOME

Simptomele colitei ulcerative includ:
- diaree sau scurgeri rectale. Unele persoane pot avea 10-20 de scaune pe zi. Nevoia de a merge la toaleta poate trezi persoana din somn
- sangerari rectale. Colita ulcerativa se insoteste frecvent de scaune sangvinolente si cu mucus. Se poate asocia cu dureri la nivelul rectului si nevoia imperioasa de a merge la toaleta
- dureri abdominale, descrise sub forma de crampe. Abdomenul poate fi sensibil la palpare
- constipatie. Aceasta poate aparea in functie de portiunea de colon afectata. Constipatia este mai putin frecventa ca diareea
- scaderea apetitului
- febra. In anumite cazuri apar simptome care afecteaza intreg organismul si febra
- scaderi ponderale. Simptomele cronice de tipul diareei determina scaderi in greutate
- anemie (scaderea numarului de globule rosii in sange). Anumite perosane dezvolta anemie din cauza pierderii de fier prin sindromul inflamator intestinal sau sangerari
- pot aparea de asemenea simptome generale si complicatii in afara tractului digestiv: dureri articulare, probleme la nivelul ochilor, rash cutanat, boli hepatice. Aceste manifestari sunt mai frecvnete in boala Crohn decat in colita ulcerativa.
Alte sindroame ce au manifestari asemanatoare colitei ulcerative sunt boala Crohn, diverticulita, sindromul de intestin iritabil, iar la persoanele in varsta cancerul colonic.

MECANISM FIZIOPATOLOGIC COLITA ULCERATIVA

Evolutia colitei ulcerative variaza mult de la o persoana la alta. Unele persoane au simptome minore, pe cand altii au manifestari severe sau complicatii ce pun in pericol viata. Colita ulcerativa poate fi usoara, moderata sau severa. Poate fi clasificata ca dependenta de corticosteroizi, independenta de steroizi sau inactiva (in remisiune).
Colita ulcerativa mai poate fi clasificata si in functie de partea de intestin afectata: rectul (proctita), partea stanga a colonului (colita distala, colita stanga, colita) sau intregul colon (colita extensiva, pancolita). Aproximativ 55% din adultii cu colita ulcerativa au afectari ale rectului. Pancolita este forma predominanta la copii, aparand in proportie de 45%.
Majoritatea persoanelor cu colita ulcerativa au perioade de remisiuni ce pot dura cativa ani. Aceste perioade sunt intrerupte de perioade scurte simptomatice. 10-15% din pacienti au simptome tot timpul, nu au remisiuni.
Copii au aceleasi manifestari ca adultii. In plus la copii se poate observa o intaziere in crestere, iar pubertatea se instaleaza mai tarziu.

COMPLICATII COLITA ULCERATIVA

Colangita sclerozanta primitiva se produce prin inflamatia si cicatrizarea ductelor biliare. Ductele biliare sunt cai ce transporta bila, produsul de secretie al ficatului, la nivelul intestinului subtire.
Megacolonul toxic se produce datorita inflamatiei si ulceratiilor colonului. Acestea produc iritatii ale muschilor colonului cauzand intinderea musculaturii. Colonul se poate dilata foarte mult. Aceasta modificare este severa si necesita terapie de urgenta.
Pot aparea stricturi (parti mai ingustate ale colonului), ce fac dificil pasajul intestinal.
Comunicari anormale (fistule) intre anumite parti ale intestinului sau intre intestin si alte organe sunt rare deoarece colita ulcerativa nu afecteaza tesuturile profunde ale intestinului.
Riscul de cancer intestinal este mai mare decat la alte persoane, la cei cu colita ulcerativa aparuta de 8-10 ani sau mai mult. In cazul in care se efectueaza screening anumite cancere pot fi detectate precoce si tratate cu succes.
Colita ulcerativa poate produce complicatii rare de genul cicatrizarilor la nivelul pancreasului sau inflamatia foitelor ce invelesc inima (pericardita).
O parte dintre persoanele cu colita ulcerativa au si sindrom de intestin iritabil, ce nu este la fel de sever ca si colita. Sindromul de intestin iritabil se insoteste de dureri abdominale si diaree sau constipatie.
Majoritatea femeilor ce au colita ulcerativa pot ramane insarcinate, avand copii sanatosi. Simptomele colitei ulceatrive se inrautatesc in primele 3 luni de sarcina. Majoritatea medicamentelor folosite in terapia colitei ulceartive pot fi administrate in timpul sarcinii.

FACTORI DE RISC COLITA ULCERATIVA

Riscul de a dezvolta colita ulcerativa creste in cazul in care exista persoane in familie ce au colita ulcerativa. Riscul este mai mare in cazul in care rudele de gradul I (mama, tata, frate, sora) au colita ulcerativa.

CONSULT DE SPECIALITATE COLITA ULCERATIVA

Este indicat consultul de specialitate in cazul in care o persoana dignosticata cu colita ulcerativa acuza:
- febra peste 38°C sau frisoane
- lipotimii, ametala sau tahicardie
- scaune moi, aproape intotdeauna cu sange
- deshidratare severa
- durere abdominala severa cu sau fara balonare
- colectie purulenta ce se scurge de la nivelul anusului sau durere si inflamatie in zona anala
- episoade de voma repetate
- tranzit intestinal absent (nu are scaune sau gaze).
In cazul in care apar aceste manifestari la un pacient diagnosticat cu colita ulcerativa, acestea pot fi un semn de inrautatire a bolii. Unele dintre aceste simptome pot fi semne de megacolon toxic. Megacolonul toxic netratat poate produce rupturi sau fisuri, ce pot fi fatale.
Nu este indicat sa se amane consultul medicului specialist in cazul in care exista simptome de colita ulcerativa. Intarzierea diagnosticului si tratamentului colitei poate produce inrautatiri ale bolii si creste riscul de aparitie a complicatiilor.
Chiar si cand boala este in remisiune, medicul poate indica consultul periodic pentru a verifica dezvoltarea complicatiilor, unele dintre acestea pot fi detectate precoce.

INVESTIGATII COLITA ULCERATIVA

Colita ulcerativa este o boala relativ usor de diagnosticat, deoarece afecteaza in mod normal numai colonul si rectul si cauzeaza modificari obiective ale scaunului, de genul scaunelor cu sange sau mucus.
Colonul si rectul pot fi investigate prin sigmoidoscopie sau colonoscopie, examinari prin care se vizualizeaza interiorul intestinului gros cu ajutorul unei camere de luat vederi. In general colonoscopia este de preferat deoarece permite examinarea intregului colon. Sigmosidoscopia poate fi utila in dignosticul colitei ulcerative. Ambele procedee pot fi folosite pentru a recolta o proba de biopsie a tesutului intestinal. Diagnosticul de colita ulcerativa se face prin eliminarea altor cauze de diaree si prin interpretarea rezultatelor acestor analize.

Alte examinari utile in diagnosticarea colitei ulcerative sunt:
- radiografie abdominala (abdomen pe gol) ce permite vizualizarea organelor abdominale
- examinare radiologica a colonului prin clisma baritata
- tomografie computerizata (CT)
- rezonanta magnetica nucleara (RMN)
- culturi si analiza microscopica a scaunului sunt efectuate pentru a demonstra urmele de sange, leucocite, paraziti, prezenta hematiilor. Acest test este utilizat pentru a face diagnosticul diferential intre colita ulcerativa si sindromul de intestin iritabil, o boala mai putin grava dar cu simptome asemanatoare. Prezenta leucocitelor in scaun indica inflamatie si infectie, dar nu este neaparat un semn de colita ulceartiva. Totusi, prezenta lor exclude sindromul de intestin iritabil. Analiza scaunului se face in cazul episoadelor acute de colita ulcerativa atunci cand se suspecteaza alta cauza pentru aparitia simptomelor. Se colecteaza o mostra de scaun care se poate obtine in timpul sigmoidoscopiei sau colonoscopiei
- sedimentul urinar este investigat pentru determinarea anemiei, inflamatiei sau malnutritiei
- in functie de simptome se pot doza proteina C reactiva sau viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) pentru investigarea sindromului inflamator. Proteina C reactiva este o substanta produsa de ficat ca rezultat al inflamatiei din organism
- biopsia intestinala. Fragmentele de biopsie sunt recoltate in timpul sigmoidoscopiei sau colonoscopiei, pentru confirmarea colitei ulcerative. Biopsia poate fi efectuata de asemenea si pentru a investiga prezenta unei tumori la acest nivel. Fragmente bioptice multiple sunt recoltate pentru a investiga transformarile maligne la persoanele cu colita ulcerativa de 8-10 ani. Biopsiile intestinale sunt nedureroase (doar procedeele imagistice sunt insotite de diconfort) si se recolteaza doar o mica portiune de tesut.
Aproximativ 10% din pacientii simptomatici nu sunt diagnosticati nici cu boala Crohn nici cu colita ulceartiva. Acestia au o forma de boala numita colita neclasificata, despre care se crede ca este o combinatie intre boala Crohn si colita ulceroasa.