• Sinteza glucidelor: gluconeogeneza, con-versia fructozei si galactozei in glucoza, glicogenogeneza si glicogenoliza;
• Sinteza trigliceridelor din glucoza sau aminoacizi, sinteza fosfolipidelor, sinteza colesterolului si eliberarea lui sanguina sub forma de lipoproteine sau utilizarea sa pentru formarea bilei;
• Sinteza unora dintre aminoacizii neesentiali si a majoritatii proteinelor plasmatice (albumina, factori de coagulare, complement, proteine de transport, inhibitori enzimatici), sinteza creatinei;
• Producerea bilei cu important rol in digestia lipidelor si absorbtia vitaminelor liposolubile si a calciului;
• Functia de stocare a glicogenului, unor vitamine liposolubile, fierului si cuprului;
• Functia de biotransformare a multor substante toxice exogene, droguri si alcool, dar si hormoni, hem si amoniac.

Afectarea cronica a ficatului poate duce la perturbarea in mod variabil a functiilor enumerate, iar imposibilitatea ficatului de a-si indeplini functiile fiziologice impune – printre alte masuri terapeutice – si un regim alimentar deosebit. Scopul acestuia este pe de o parte ca prin scaderea aportului de substante toxice alimentare sa nu suprasolicite functia de detoxifiere hepatica, iar pe de alta parte sa aduca un aport suplimentar de substante care nu mai pot fi sintetizate, metabolizate sau stocate de ficat.

De obicei, bolile hepatice afecteaza digestia, absorbtia, stocarea si eliberarea substantelor nutritive, starea functionala hepatica influentand semnificativ statusul nutritional al individului, secundar putand sa apara importante deficite energetice, proteice, vitaminice si minerale. Gradul acestor deficite nutritionale poate la randul sau sa contribuie la progresia bolii hepatice.

Regimul dietetic in hepatitele cronice virale

Alimentatia bolnavilor cu hepatita cronica trebuie sa asigure un status nutritional optim, sa previna si trateze malnutritia sau deficientele nutritionale specifice – atunci cand acestea exista – si sa previna progresia potentiala a bolii hepatice din cauza dezechilibrelor nutritionale. Astfel, dieta poate fi considerata un component important in complexa terapie a bolilor hepatice cronice.

In general, bolnavii cu hepatita cronica virala nu necesita restrictii dietetice severe decat in cazul stadiilor avansate ale bolii, sau asocierii altor conditii patologice – ca de exemplu diabet zaharat, afectiuni inflamatorii intestinale etc., situatii in care este necesara o ajustare a aportului de principii alimentare, electroliti, lichide, vitamine sau saruri minerale. Nici chiar in situatiile in care exista scaderea apetitului, greata, varsaturi sau tulburari de tranzit intestinal, nu este necesar un regim alimentar excesiv de restrictiv, daca aceste tulburari au o durata scurta.

Un regim alimentar restrictiv diferentiat este necesar in formele de hepatita cronica autoimuna care necesita tratament cortizonic, dar in aceasta situatie restrictiile dietetice (reducerea consumului de sare, conserve, dulciuri si grasimi) sunt impuse mai mai de graba de tratament decat de afectiunea hepatica in sine.

Dieta bolnavilor cu hepatita cronica nu necesita in principiu o diferentiere in functie de agentul etiologic, cu exceptia VHC.

A.      Numarul si orarul meselor

Frecvent in hepatitele cronice poate sa apara o diminuare a apetitului si astfel intervine riscul aparitiei unei stari de denutritie. De aceea, se recomanda un aport alimentar normo- sau usor hipercaloric, administrat in 56 mese mai reduse cantitativ si egal spatiate pe parcursul intregii zile.

Repausul postprandial si o activitate fizica moderata pot ameliora apetitul. Pentru pastrarea unui indice adecvat al masei corporale, aportul caloric trebuie sa fie de 25-40/kgc/zi, care sa provina din glucide 50-55%, lipide 30-35% si proteine 10-15%. Aportul hidric recomandat este de 35 ml/kgc/zi.

B.      Restrictii dietetice

• Aportul glucidic: in hepatitele cronice se considera ca este util un regim bogat in hidrati de carbon, care sa asigure un aport energetic suficient pentru mentinerea unui status nutritional convenabil. In cazurile in care bolnavul hepatic asociaza diabet zaharat, tratament cortizonic sau tratament cu interferon, aportul de glucide trebuie atent monitorizat. Hepatita cronica HVC reprezinta o situatie speciala, la acesti pacienti raspunsul insulinic acut fiind redus – sugerand o disfunctie a celulelor beta-insulare, asociata cu o rezistenta periferica crescuta la insulina. Din cauza acestor factori patogenici, diabetul zaha-rat este mai frecvent in hepatita cronica VHC, comparativ cu etiologia VHB sau alte afectiuni, in absenta factorilor predispozanti, fapt care impune o atenta monitorizare a consumului glucidic si a glicemiei la acesti bolnavi.
• Aportul proteic: in hepatitele cronice virale, un aport adecvat de proteine permite mentinerea unei mase musculare normale si nu suprasolicita suplimentar proteinosinteza hepatica, asigurand in acelasi timp necesarul pentru regenerarea hepatica. In conditiile in care nu sunt asociate alte afectiuni sau restrictii, necesarul proteic in hepatitele cronice virale este de 1-1,5g/kgc, provenienta animala si vegetala a acestora asigurand necesarul de aminoacizi esentiali pentru sinteza de proteine la nivel hepatic.
• Aportul de lipide in hepatita cronica trebuie restrictionat doar daca exista intoleranta sau alte comorbiditatsi. Totusi, trebuie evitata prepararea defectuoasa a acestora (prajire, afumare, conservare prin sarare etc.), recomandandu-se un echilibru intre grasimile de natura animala si vegetala .
• Suplimentele vitaminice. Deoarece ficatul constituie locul de stocare a multor vitamine, in hepatitele cronice se poate lua in calcul necesitatea suplimentelor vitaminice, mai ales in cazul hepatitei cronice VHC in care exista deficite vitaminice cauzate de obicei de aport alimentar scazut, prin lipsa apetitului, fapt datorat bolii sau unui efect secundar al tratamentului antiviral. Desi suplimentele vitaminice nu se recomanda de rutina, acestea sunt frecvent autoadministrate in doze mari si perioade lungi de timp, uneori cvasi-permanent. In situatiile in care bolnavii prezinta steatoree mai mare de 10 g/dl, este necesar un supliment de vitamine liposolubile A, D, E si K.

Consumul de alcool

Majoritatea hepatologilor considera ca un consum regulat de alcool constituie un co-factor de progresie catre ciroza in hepatitele virale cornice VHB si VHC. Exista studii care asociaza consumul de alcool cu cresterea replicarii virale, agravarea leziunilor necro-inflamatorii hepatice si

diminuarea sansei de raspuns la tratamentul antiviral. In prezent nu exista dovezi stiintifice certe care sa precizeze care este doza maxima de alcool care poate fi consumata fara riscul de agravare a bolii hepatice. De aceea recomandarile dietetice uzuale exclud consumul de alcool din regimul

alimentar al bolnavilor cu hepatite cronice virale. Exista totusi si cercetatori care considera ca un consum moderat si ocazional de alcool nu agraveaza o hepatita cronica virala decat in cazul prezentei unei fibroze severe de nivel cel putin 3 – dupa scorul Metavir.

Importanta indicelui masei corporale.

Deoarece excesul ponderal se asociaza de obicei cu leziuni de steatohepatita, care asociate celor virale accelereaza progresiunea bolii hepatice catre ciroza, se recomanda bolnavilor supraponderali o dieta hipocalorica si hipolipidica, care sa amelioreze indicele masei corporale. Efectul reducerii greutatii corporale asupra ameliorarii leziunilor histologice hepatice este mai evident in hepatita cronica VHC decat in celelalte forme de hepatita cronica virala. Exista studii care sustin ca reducerea greutatii corporale in hepatita cronica VHC duce la reducerea steatozei hepatice, indiferent de genotipul viral, asociata cu diminuarea activarii celulelor stelate si diminuarea fibrozei in peste 50% din cazuri .

Alte indicatii dietetice

In hepatita cronica VHC exista o supraincarcare cu fier la nivel hepatic, care scade rata raspunsului la interferon. De aceea, in aceasta forma de hepatita se recomanda reducerea aportului alimentar de fier, provenind mai ales din carne rosie, ficat, preparate de cereale bogate in fier sau suplimente nutritionale care contin fier.

Ceaiurile din plante sunt frecvent folosite de bolnavii hepatici, desi rolul lor in ameliorarea acestor afectiuni nu a fost demonstrat, iar pe de alta parte continutul lor in substante care necesita detoxifiere hepatica este cert.  Din acest motiv ceaiurile in general nu trebuie recomandate in hepatitele cronice virale.

Dupa cateva zile apare coloratia tegumentelor – interul. El e datorat afectarii functiei hepatice de eliminare a bilei. Ea nu se mai varsa pe cale normala in intestin, ci trece in sange si apoi se elimina pe cale urinara. In hepatitele acute este necesara o dieta corespunzatoare. Proteinele se vor da in cantitate normala si vor fi cu valoare biologica mare  – deci bogate in aminoacizi esentiali. Lipidele se vor da in cantitati moderate si foarte proaspete. Glucidele se vor da in proportie normala si vor fi preferate cele din legume, fructe si cereale.

In perioada preicterica se vor administra limonade, compoturi, ceaiuri, sucuri de fructe sau de legume, miere de albine. Se mai pot consuma supe de legume, supe-creme, lapte, pireuri de legume.

In faza icterica a bolii se vor reduce grasimile, se va da lapte, iaurt, branzeturi slabe proaspete, orez, gris, paine alba, legume sarace in celuloza, sucuri de legume si de fructe. Treptat, dupa disparitia icterului se va consuma carne proaspata, fiarta rasol, de pui, peste sau de vita.

Vor fi interzise urmatoarele alimente: carnea grasa de porc, oaie, rata sau gasca, vantul, pestele gras, conservele de carne si icrele, branzeturile grase, fermentate, ouale prajite sau omleta, grasimile prajite de orice fel, painea neagra, legumele bogate in celuloza (castraveti, ridichi, gulii, varza), fructele bogate in grasimi (alunele si nucile), deserturile cu multa grasime (cremele cu un), ciocolata, cacao, cafeaua si alcoolul precum si condimentele iuti.

Hepatita cronica se produce din mai multe cauze: dezechilibre nutritionale, intoxicatii, sau o continuare a hepatitelor acute incorect tratate. Ea se manifesta prin oboseala, scaderea apetitului, balonari, pierderea in greutate si dureri in partea dreapta a abdomenului. Uneori se remarca o marire a volumului ficatului iar probele biologice sunt modificate fata de normal.

Alimentatia acestor bolnavi trebuie supravegheata pentru a li se asigura aportul optim de energie si de factori nutritivi, in vederea ameliorarii sau vindecarii leziunilor hepatice. Ea va fi bogata in proteine care mentin si regenereaza tesutul hepatic, proteine bogate in aminoacizi esentiali, deci de provenienta animala. Aportul de lipide va fi moderat cu respectarea proportiei optime intre grasimile cu acizi grasi saturati si cele cu acizi grasi nesaturati. Ratia de glucide va completa necesarul caloric. Ele vor fi luate din legume, fructe si cereale, mai putin din dulciuri concentrate.

1.1 Branza de vaci: 1litru de lapte, din care rezulta 100-200g branza. Se pune laptele la prins, intr-un vasemailat sau de portelan, se lasa la tepmeratura camerei pana se incheaga.  Se ia smantana de deasupra si se lasa la cald, pana se coaguleaza. Se toarna printr-un saculet de panza (tifon ) si se lasa sa se scurga deasupra unui vas.

1.2. Sandvis( sandwich) cu branza de vaci si rosii/ sfecla/ sunca. 2 felii de franzela, 100 g banza de vaci, 1 rosie/ 1felie de sfecla coapta si tocata/ 1 felie de sunca de praga+ 1 lingurita morcov crud ras. Se indinde branza de vaci pe paine si se garniseste cu rosie/ sfecla/ sunca tocata.

1.3. Chifla umpluta cu urda si marar. 2 chifle, 100 g urda, marar verde, 2 felii de rosii. Se taie chifla in doua capace, se scobeste o parte din miez, se umple cu urda amestecata cu marar. In loc de chifle se pot umple si rosii sau albusuri de ou fiert tare.

1.4 Chiftelute fierte in aburi. !00 g carne, 1/2 felie de franzela uscata, 1/2 albus e ou, patrunjel verde ,sare.

Se da carnea prin masina impreuna cu franzela inmuita si stoarsa. Se amesteca cu labusul, vrdeata si sarea , pana la omogenizare. Se formeaza chifelute mici care se fierb in aburi ( intr-o strecuraroare metelica deasupra unui vas cu apa care fierbe( sau in aparate de fiert in abur). Se tin sa fiarba acoperite cam 30-40 minute se servesc calde sau reci, cu diverse garnituri, salate sau sosuri.

1.5. Coltunasi cu branza de vaci. 80g faina. 1ou, 50g branza de vaci, 10g unt, sare, 2 linguri de smantana. Din faina, 1/2 ou si putina apa se face aluatul, mai moale decat cel de taietei. Se taie in patrate mai mari si se umplu cu branza amestecata cu restul de ou. Se indoaie in triunghi se preseaza marginile si se fierb in apa cu sare. Se servesc scursi cu unt si smantana.

2. SUPE SI CIORBE PENTRU BOLNAVII DE HEPATITA

2.1. Supa simpla de zarzavat. 1 morcov, 1/2 patrunjel, 1/4 telina, 1 cartof , 1 rosie, sare, 2 linguri de ulei, verdeata. Legumele curatate, spalate, taiate pe lungime se pun sa fiarba in apacu sare si untdelemn pana se inmoaie. Se ia supa de pe foc se stre coara si se serveste cu verdeata tocata. Se pot fierbe in aceasta supa limpede ; fie 1 lingurita de gris -inploaie, fie o lingurita de orez, fie galuste din 1/2 ou, putin gris.

2.2 Supa de dovlecei . 2 dovlecei mici, 2 rosii, 5 ml ulei, 1/4 lingurita de faina, 2 linguri de smantana, marar verde , sare. Dovleceii curatati si taiati in bucati potrivite se fierb in apa cu sare. In timpul fierberii se adauga faina amestecata cu smantana si cu rosiile curatate de coaja si taiate felii. Cand este gata se adauga mararul verde tocat si uleiul.

2.3 Ciorba de perisoare. 100 g carne de vaca slaba, 1/2 morcov, 1/2 patrunjel, 1 felie de telina, 1 lingurita de orez, 1/4 felie franzela, 2 linguri de suc de rosii, 1/2 lingurita zeama de lamaie, leustean ,sare. Se fierbe zarzavatul in apa cu sare si cand este gata se adauga perisoarele, orezul, sucul de rosii si la urma leusteanul tocat.

2.4. Bors de peste. 200g stiuca sau lin, 1/2 ardei gras, 1/4 ceapa rasa pe razatoare 1 rosie mare, 1/4 litri de bors, sare, leustean , patrunjel. Se fierb ceapa , ardeiul, rosia taiata in apa cu sare si cand sunt fierte se adauga pestele, apoi leusteanul si borsul

2.5. Bors armenesc. 100 g carne de vaca, 2-3 felii de morcov, 2-3 felii parunjel, 1 sfecla mica, 1 lingura  de taie tei, patrunjel verde, leustean, sare, 1/4 bors, 2 linguri de smantana. Se fierbe carnea cu zarza vatul si sfecla taiate marunt se adauga taieteii, apoi borsul, iar la sfarsit verdeata se serveste dreasa cu smantana

Stimularea apetitului si depasirea anorexiei este probabil cea mai grea incercare pentru pacientii cu hepatica acuta A, care se simt atat de slabiti incat refuza sa se alimenteze. Pacientului i se vor oferi mancarurile sale preferate, dar fara multa grasime. De asemenea, ei pot servi mai multe gustari reduse cantitativ, pentru a nu se simti descurajati daca nu pot consuma decat foarte putin.

Alimente nerecomandabile in hepatita A:
– mai mult de 2- 3 oua pe saptamana
– carne grasa sau prajita (carnea de pui va fi consumata dupa indepartarea pielitei)
– carnati si alte mezeluri
– peste conservat in ulei
– nuci, alune, unt de arahide
– produse condimentate excesiv
– ciocolata
– grasimea adaugata la gatit: prajitul in ulei, copturile cu unt sau margarina. Este de preferat ca alimentele sa fie fierte, preparate pe gratar, supe – toate bucatile de grasime trebuie indepartate.

Recomandari in hepatita A:
– fierberea este mai indicata decat prajirea in ulei
– mancarea poate fi condimentata cu plante aromatice sau suc de lamaie. Condimentele picante (piper, ardei iute, mustar, hrean) nu sunt indicate
– grasimea de pe carne trebuie indepartata , la fel ca si grasimea din supe
– persoanele care incearca sa reduca aportul de grasimi din alimentatie, trebuie sa consume mai multe glucide pentru a dispune de suficienta energie (de exemplu, paine cu miere)

Unele infuzii si decocturi din medicina traditionala, insuficient cunoscute, sau alimente contaminate datorita conditiilor precare de stocare sunt, in mod cert, nocive. Substantele chimice utilizate industrial (clorura de vinil, solventii organici) sau contaminarea unor alimente (cu fungicide, insecticide) pot fi incriminate in producerea hepatitei.

Studii recente, din ultimii ani, au nuantat atitudinea medicala, in prezent indicandu-se o dieta moderat restrictiva. Astfel, in perioada acuta a bolii, caracterizata prin intoleranta digestiva, se recomanda mese mici si repetate, de tip hidro-lacto-zaharat, cu o compozitie echilibrata in principii nutritive, vitamine si valori energetice. Se vor prefera alimentele usor digerabile si absorbabile, fara reziduuri importante; se vor evita dulciurile concentrate si alimentele iritante pentru stomac (fara grasimi, fara condimente iuti, care contin derivati de alil, considerati hepatotoxici).

Erorile intalnite cel mai frecvent in practica sunt desconsiderarea totala a rolului dietei in convalescenta, in raport cu starea clinica favorabila a pacientului sau, dimpotriva, exagerarea unor restrictii (de exemplu, la sare, la carne) sau supraincarcarea inutila cu vitamina C (consum excesiv de citrice) sau aport crescut de branza de vaci proaspata si altele.

Este dovedit faptul ca ficatul, in sine, nu doare; singura structura anatomica cu terminatii nervoase pentru durere este capsula hepatica. De aceea, hepatomegalia (cresterea in dimensiuni a ficatului), daca apare in timp scurt, se poate insoti de o durere surda, determinata de distensia capsulei. Odata ce este prezent un diagnostic cert de afectare hepatica, respectarea indicatiilor de dieta este esentiala, alaturi de tratamentul medicamentos si controalele periodice, in vederea ameliorarii evolutiei bolii.

Repausul la pat este acceptat, de obicei, in functie de starea de astenie si fatigabilitate (oboseala extrema la eforturi mici), resimtita de bolnav in faza acuta, si respectata cu dificultate dupa remisiunea simptomelor. Se considera ca repausul este benefic prin scaderea consumului energetic pana la nivelul bazal si ameliorarea circulatiei sangvine hepatice in clinostatism (in pozitie orizontala).

Consumul crescut de alcool pe termen lung produce doua tipuri de afectiuni hepatice: hepatita alcoolica si ciroza hepatica toxic-nutritionala. Leziunile induse de alcool se pot suprapune peste o hepatita cronica virala, accelerand evolutia spre ciroza, precipitand instalarea complicatiilor acesteia si crescand riscul aparitiei hepato-carcinomului.

Alcoolismul ramane principala cauza a cirozei in Europa si in lume. Studiile au aratat ca exista o corelatie intre consumul regulat de alcool, cantitatea si durata consumului si incidenta cirozei. Nu toti consumatorii de alcool dezvolta hepatopatie alcoolica, sugerand si implicarea unor factori genetici.

Ficatul poate fi considerat un adevarat “laborator” al organismului, fiind sediul de metabolizare a componentelor provenite din alimentele ingerate, dar si din medicamente sau din toxicele din mediu. De asemenea, aici se sintetizeaza o serie de molecule de baza in economia organismului, de la proteinele serice, inclusiv anticorpii (“soldatii” organismului in lupta cu agentii patogeni – bacterii, virusuri), pana la diferite categorii de hormoni (estrogeni). De aceea, intr-o hepatita cronica se impune o dieta echilibrata pe termen lung, evitand suprasolicitarea ficatului, care se afla in perioada de recuperare dupa o agresiune virala sau toxica (medicamentoasa sau prin alcool).

Alcoolismul si virusurile hepatice B si C sunt cauzele cele mai frecvente ale hepatitei cronice si adesea sunt asociate. Virusurile si alcoolul isi potenteaza reciproc efectele distructive asupra hepatocitelor, surmontand capacitatea regenerativa a ficatului sau determinand “vindecarea” prin cicatrizare si fibroza, leziuni precursoare ale cirozei. La alcoolicii infectati cu virus B, ciroza se dezvolta mai devreme decat la cei neinfectati. Virusul hepatic C este un factor de risc demonstrat pentru cancerul hepatic.

La pacientii cu hepatita cronica, dieta si nutritia joaca un rol esential in prevenirea complicatiilor ce pot afecta in mod suplimentar ficatul. Prin urmare, in urma stabilirii diagnosticului de hepatita, consultarea unui nutritionist este un element important al regimului de viata dedicat imbunatatirii starii de sanatate.

Un aspect fundamental al regimului pentru hepatita este evitarea bauturilor alcoolice de orice tip.  In conditiile in care aceasta regula nu este respectata, aparitia cirozei hepatice este frecventa si  poate duce la decesul persoanei. Prin urmare, consumul de alcool nu este recomandat, iar evitarea sa completa este cea mai buna optiune pentru bolnavii de hepatita.

In plus, bolnavii trebuie sa respecte unele recomandari nutritionale pentru a controla luarea excesiva in greutate sau slabirea organismului. Regimul pentru hepatita este cel putin normocaloric, bogat in proteine, dar sarac in grasimi, pentru a cruta ficatul.

In formele severe ale hepatitei se recomanda un regim de spitalizare periodica, iar in celelalte forme 12 -14 ore de repaus la pat zilnic, permitand in perioadele de remisiune – in formele usoare – o activitate profesionala cu program redus si fara expunere la surmenaj si eforturi fizice mari.

Tratamentul igieno-dietetic consta in:
» evitarea eforturilor fizice excesive
» alimentatie completa si echilibrata, suficienta caloric, administrata in prize mici, la ore regulate si individualizata in functie de preferinte sau restrictii dietetice determinate de alte afectiuni
» excluderea bauturilor alcoolice

Regimul alimentar al  bolnavilor de hepatita trebuie sa fie bogat in proteine, pentru a sustine repararea celulelor hepatice. In prezent, nutritionistii recomanda un aport zilnic de 120 grame de proteine.
Aporturile adecvate de proteine sunt importante pentru a construi si mentine masa musculara si pentru a contribui la vindecare. Aporturile trebuie adaptate la greutatea corporala. Aproximativ 0,8 grame de proteine/kgc sunt recomandate pentru pacientii cu hepatita, cu exceptia cazului in care o complicatie a cirozei (encefalopatie) apare. Cauza acestei atingeri a encefalului nu este cunoscuta cu exactitate, dar se pare ca o restrictie a proteinelor animale din dieta si adoptarea unei diete vegetariene joaca un rol in redobandirea capacitatilor mentale.

Ficatul joaca un rol important in metabolismul fierului, deoarece este principalul organ care stocheaza acest metal. O dieta normala contine 10 -20 mg de fier. Doar 10% din aceasta cantitate este eliminata din organism. Pacientii cu hepatita cronica au uneori dificultati in excretia fierului, ceea ce poate duce la acumularea excesiva in ficat, sange si alte organe. Dar, excesul de fier poate fi daunator ficatului. Din acest motiv, pacientii cu un nivel ridicat de fier seric, sau care sufera de ciroza ar trebui sa evite luarea suplimentelor.

Alimente permise in hepatite

LACTATE:
Lapte (de preferinta degresat), iaurt, branza de vaci, cas, telemea (desarata)

CEREALE SI FAINOASE:
Macaroane, taitei, orez, gris -fierte bine, biscuiti, cornuri, chifle, paine alba (de preferinta prajita), mamaliguta

FRUCTE:
Mere, struguri, capsuni, pepene, lamai, portocale, grepfruit

LEGUME:
Dovlecei, laptuci, conopida, rosii, sfecla fiarta, morcovi, cartofi (fierti sau copti), ardei gras, spanac, mazare verde – sub forma de salate, supe, piureuri, soteuri (fara prajeli)

CARNE SI PREPARATE DIN CARNE:
Carne slaba: de pasare (dupa indepartarea pielitei), de vaca -  fiarta sau preparata pe gratar, fara condimente, peste alb: pastrav, calcan, mreana, salau, stiuca – fiert sau fript pe gratar

OUA:
Maxim 2 oua pe saptamana – fierte. Ouale sunt interzise cu desavarsire numai la bolnavii de colecistita sau litiaza biliara.

GRASIMI – max. 50 g/ zi
Unt proaspat, smantana (alegeti sortimentele cu putine grasimi), grasimi vegetale: ulei de masline, floarea-soarelui, porumb, dovleac; margarina
sosuri – fara grasimi, fara prajeli si fara condimente

DULCIURI SI PRODUSE ZAHAROASE
Miere de albine, marmelada, magiun, jeleu,  bomboane, serbet, bezele, prajituri preparate din aluat uscat, cu branza de vaci, cu fructe sau marmelada, tarte cu fructe

BAUTURI
Sucuri de fructe (in special de citrice si struguri), compoturi, ceai de menta, tei, cozi de cirese, cafea naturala

CONDIMENTE
Patrunjel, marar, leustean, dafin, cimbru, chimen, telina, suc de lamaie, sare de lamaie diluata, otet slab (de preferinta de fructe)

Alimente interzise in hepatita:

Alimente vechi sau conservate, afumaturi si mezeluri afumate, prajeli, branzeturi fermentate, vanat, carnea grasa (porc, rata, gasca), peste gras, icre, sosuri picante, alimente condimentate, fructe de mare, cafea, cafeina

LACTATE
Branzeturi fermentate sau grase

FRUCTE
Nuci, alune, avocado, migdale, smochine, curmale, unt de arahide

LEGUME
Castraveti, gulii, varza,  vinetele, ceapa, usturoi, cartofii prajiti, muraturi

CARNE SI PREPARATE DIN CARNE
Carne grasa: de porc, oaie, miel, gasca, rata, cocos, vanat, mezelurile, carnatii, salamurile, pastrama, conservele, carnea conservata sau afumata, carnea tocata si condimentata (ardei umpluti, sarmale), prajelile, maruntaie: creier, rinichi, drobul de miel, peste gras: somn, crap, biban, scrumbie; afumat, conservat, prajit sau marinat, icre

OUA
Ouale prajite in untura sau ulei, ouale de rata

GRASIMI – max. 50 g/ zi
Untura de porc, slanina, grasimea de vaca sau de gasca, grasimi prajite, maioneza, sosurile preparate cu ceapa prajita, sau cu condimente

DULCIURI SI PRODUSE ZAHAROASE
Prajiturile cu unt sau multe galbenusuri de ou: placinte, cozonac, clatite, gogosi, prajiturile cu cacaco, ciocolata, inghetata

BAUTURI
Toate tipurile de bauturi alcoolice (cel putin 1 an), bauturile prea reci

CONDIMENTE
Piper, ardei iute, hrean, mustar