Alaturi de modificarea regimului alimentar, bolnavii sunt sfatuiti sa manance incet (sa acorde cel putin 20 minute pentru luarea mesei), mestecand bine alimentele. De asemenea, trebuie evitate alimentele prea calde sau prea reci. Se pare ca fragmentarea pranzului in gustari reduse cantitativ are rezultate bune la unele persoane. Dupa masa de seara, pacientii trebuie sa astepte cel putin doua ore inainte de culcare. In sfarsit, ei trebuie sa gaseasca timp pentru a face sport (cel putin de 3 ori pe saptamana) si pentru a se consacra unor activitati relaxante pentru a reduce stresul.

Lactoza (din laptele de vaca), sorbitolul – un inlocuitor de zahar utilizat in alimentele “dietetice” si glutenul sunt uneori responsabile pentru intolerante alimentare, ale caror simptome pot fi confundate cu cele ale sindromului de colon iritabil. Aceste probleme sunt diferite si trebuie tratate in mod diferit.

Sunt indicate crudităţi şi sucuri de legume, pe cât posibil neprelucrate prin fierbere (1-2 cepe pe zi, usturoi, salată verde, morcov, ţelină, tomate, pătrunjel, mărar, leuştean, conopidă, sfeclă roşie, hrean, dovlecei etc).

Bune rezultate dă cura de 6 săptămâni cu suc combinat din morcovi, castraveţi, ridichi şi sfeclă roşie, în părţi egale, din care se bea câte un păhărel (100 ml) de 3 ori pe zi, având acţiune directă în dizolvarea pietrelor din vezică.

Sunt admise şi alte alimente: lapte acru amestecat cu tărâţe de grâu, lapte degresat, iaurt, brânză de vaci, caş, urdă, telemea desărată, supe de zarzavat cu orez, griş sau tăiţei, borşuri de legume, piure de cartofi, carne rasol de vită şi pui, peşte slab, untdelemn (neprăjit), paste făinoase, pâine albă, uscată sau prăjită.

Se mai recomandă o cură de 7-14 zile cu fructe dulci proaspete (cireşe, vişine, piersici, fragi, mere, pere, prune, pepene verde, zmeură, struguri, lămâi, portocale, ananas), sucuri de fructe, compoturi, jeleuri sau dulceţuri, toate cu rol decisiv în drenarea vezicii.

Litiaza biliara – rezultate bune cu ulei de măsline

Mulţi bolnavi au constatat efectele foarte bune ale tratamentului cu ulei de măsline sau floarea-soarelui (250 ml) în amestec cu suc de lămâie (250 ml stors de la circa 6 lămâi).

Tratamentul începe seara la ora 20.00 când se bea un păhărel cu 50 ml ulei şi un păhărel cu 50 ml suc de lămâie, cu repetare de 4 ori la intervale de 15 minute. După fiecare ingerare de ulei şi lămâie, pacientul va sta culcat pe partea dreaptă şi va ţine o pernă electrică încălzită pe zona ficatului. La culcare se va dormi pe spate până dimineaţă.

Alimentele interzise in litiaza biliara, cele care favorizează formarea calculilor, sunt: carnea de porc, oaie, raţă, gâscă, vânat şi peşte gras, grăsimi animale, slănină, cârnaţi, afumături, şuncă, tocături, sardele, sosuri cu rântaşi şi prăjeli, ouă tari sau prăjite, unt, smântână, frişcă, maioneză, pâine neagră şi proaspătă, ciuperci, legume bogate în celuloză grosieră (fasole boabe, varză, praz, mazăre), nuci, alune, prăjituri, cafea, ceai rusesc, cacao, ciocolată, condimente iuţi, tutun, băuturi alcoolice şi alimente prea reci (îngheţate, siropuri, bere). De asemenea se vor evita alimentele bogate în colesterol (ficat, rinichi, creier, pancreas, viscere).

Mesele se vor lua la ore fixe, cu mestecarea completă a alimentelor. Se vor evita mesele copioase şi consumul de lichide în timpul meselor.

Tratamente naturiste in litiaza biliara

Tratamentul fitoterapeutic este foarte diversificat prin numărul mare de plante cu efecte vindecătoare şi ameliorative, având acţiuni sedative, antispastice, carminative, coleretice şi stomahice. Se administrează specii separate sau în amestecuri, sub formă de infuzii, decocturi, tincturi, uleiuri, vinuri medicinale, băi generale şi locale cu:

Infuzii din:

- flori de arnică, gălbenele, coada-şoricelului, lavandă, tei, lemnul Domnului;

- frunze de anghinare, mentă, roiniţă, salvie;

- herba de cimbru, rostopască, sunătoare, ţintaură, turiţă mare, coada-racului, unguraş, volbură;

- fructe de coriandru şi măceş;

- rădăcini de păpădie.

Decoct din:

- herba de vinariţă;

- rădăcini de cicoare, iarbă mare, pir, săpunariţă.

-  Vin tonic de ţintaură;

-  Tinctură de volbură.

Hrana dietetică este vitală

Se recomandă o hrană dietetică, repartizată în 4-5 mese mici pe zi, complete cantitativ şi calitativ. Alimentele permise cuprind, mai întâi, produse lactate (iaurt, lapte bătut, lapte smântânit, brânzeturi nefermentate, brânză de vaci, lapte cu cafea de cicoare), legume verzi (fasole verde, cartofi, morcov, dovlecei, spanac, salată verde, vinete, tomate). Se mai poate consuma carne fiartă de pasăre, viţel, peşte slab (şalău, ştiucă, păstrăv, biban, calcan, mreană, guvizi). Dintre făinoase sunt admise griş, orez, macaroane, fidea, tăiţei, arpacaş, fulgi de ovăz, biscuiţi. La dischinezia hipotonă se mai adaugă sucul de ridichi negre cu miere de albine, care favorizează evacuarea bilei.

Ca desert se pot consuma prăjituri uscate, tarte cu fructe, plăcinte cu mere sau brânză, fructe crude (mere, pere, prune, struguri, pepeni, zmeură), apoi compoturi, dulceţuri, marmelade, miere de albine, gelatine, oranjade. Se excud alimentele prăjite în untură, conserve de carne sau de peşte, mezeluri, carne grasă de porc, raţă, gâscă, fripturi la grătar, brânzeturi fermentate, alimente bogate în celuloză grosieră, fructe oleaginoase (seminţe), produse de patiserie, condimente iuţi, alcool.

• Sinteza glucidelor: gluconeogeneza, con-versia fructozei si galactozei in glucoza, glicogenogeneza si glicogenoliza;
• Sinteza trigliceridelor din glucoza sau aminoacizi, sinteza fosfolipidelor, sinteza colesterolului si eliberarea lui sanguina sub forma de lipoproteine sau utilizarea sa pentru formarea bilei;
• Sinteza unora dintre aminoacizii neesentiali si a majoritatii proteinelor plasmatice (albumina, factori de coagulare, complement, proteine de transport, inhibitori enzimatici), sinteza creatinei;
• Producerea bilei cu important rol in digestia lipidelor si absorbtia vitaminelor liposolubile si a calciului;
• Functia de stocare a glicogenului, unor vitamine liposolubile, fierului si cuprului;
• Functia de biotransformare a multor substante toxice exogene, droguri si alcool, dar si hormoni, hem si amoniac.

Afectarea cronica a ficatului poate duce la perturbarea in mod variabil a functiilor enumerate, iar imposibilitatea ficatului de a-si indeplini functiile fiziologice impune – printre alte masuri terapeutice – si un regim alimentar deosebit. Scopul acestuia este pe de o parte ca prin scaderea aportului de substante toxice alimentare sa nu suprasolicite functia de detoxifiere hepatica, iar pe de alta parte sa aduca un aport suplimentar de substante care nu mai pot fi sintetizate, metabolizate sau stocate de ficat.

De obicei, bolile hepatice afecteaza digestia, absorbtia, stocarea si eliberarea substantelor nutritive, starea functionala hepatica influentand semnificativ statusul nutritional al individului, secundar putand sa apara importante deficite energetice, proteice, vitaminice si minerale. Gradul acestor deficite nutritionale poate la randul sau sa contribuie la progresia bolii hepatice.

Regimul dietetic in hepatitele cronice virale

Alimentatia bolnavilor cu hepatita cronica trebuie sa asigure un status nutritional optim, sa previna si trateze malnutritia sau deficientele nutritionale specifice – atunci cand acestea exista – si sa previna progresia potentiala a bolii hepatice din cauza dezechilibrelor nutritionale. Astfel, dieta poate fi considerata un component important in complexa terapie a bolilor hepatice cronice.

In general, bolnavii cu hepatita cronica virala nu necesita restrictii dietetice severe decat in cazul stadiilor avansate ale bolii, sau asocierii altor conditii patologice – ca de exemplu diabet zaharat, afectiuni inflamatorii intestinale etc., situatii in care este necesara o ajustare a aportului de principii alimentare, electroliti, lichide, vitamine sau saruri minerale. Nici chiar in situatiile in care exista scaderea apetitului, greata, varsaturi sau tulburari de tranzit intestinal, nu este necesar un regim alimentar excesiv de restrictiv, daca aceste tulburari au o durata scurta.

Un regim alimentar restrictiv diferentiat este necesar in formele de hepatita cronica autoimuna care necesita tratament cortizonic, dar in aceasta situatie restrictiile dietetice (reducerea consumului de sare, conserve, dulciuri si grasimi) sunt impuse mai mai de graba de tratament decat de afectiunea hepatica in sine.

Dieta bolnavilor cu hepatita cronica nu necesita in principiu o diferentiere in functie de agentul etiologic, cu exceptia VHC.

A.      Numarul si orarul meselor

Frecvent in hepatitele cronice poate sa apara o diminuare a apetitului si astfel intervine riscul aparitiei unei stari de denutritie. De aceea, se recomanda un aport alimentar normo- sau usor hipercaloric, administrat in 56 mese mai reduse cantitativ si egal spatiate pe parcursul intregii zile.

Repausul postprandial si o activitate fizica moderata pot ameliora apetitul. Pentru pastrarea unui indice adecvat al masei corporale, aportul caloric trebuie sa fie de 25-40/kgc/zi, care sa provina din glucide 50-55%, lipide 30-35% si proteine 10-15%. Aportul hidric recomandat este de 35 ml/kgc/zi.

B.      Restrictii dietetice

• Aportul glucidic: in hepatitele cronice se considera ca este util un regim bogat in hidrati de carbon, care sa asigure un aport energetic suficient pentru mentinerea unui status nutritional convenabil. In cazurile in care bolnavul hepatic asociaza diabet zaharat, tratament cortizonic sau tratament cu interferon, aportul de glucide trebuie atent monitorizat. Hepatita cronica HVC reprezinta o situatie speciala, la acesti pacienti raspunsul insulinic acut fiind redus – sugerand o disfunctie a celulelor beta-insulare, asociata cu o rezistenta periferica crescuta la insulina. Din cauza acestor factori patogenici, diabetul zaha-rat este mai frecvent in hepatita cronica VHC, comparativ cu etiologia VHB sau alte afectiuni, in absenta factorilor predispozanti, fapt care impune o atenta monitorizare a consumului glucidic si a glicemiei la acesti bolnavi.
• Aportul proteic: in hepatitele cronice virale, un aport adecvat de proteine permite mentinerea unei mase musculare normale si nu suprasolicita suplimentar proteinosinteza hepatica, asigurand in acelasi timp necesarul pentru regenerarea hepatica. In conditiile in care nu sunt asociate alte afectiuni sau restrictii, necesarul proteic in hepatitele cronice virale este de 1-1,5g/kgc, provenienta animala si vegetala a acestora asigurand necesarul de aminoacizi esentiali pentru sinteza de proteine la nivel hepatic.
• Aportul de lipide in hepatita cronica trebuie restrictionat doar daca exista intoleranta sau alte comorbiditatsi. Totusi, trebuie evitata prepararea defectuoasa a acestora (prajire, afumare, conservare prin sarare etc.), recomandandu-se un echilibru intre grasimile de natura animala si vegetala .
• Suplimentele vitaminice. Deoarece ficatul constituie locul de stocare a multor vitamine, in hepatitele cronice se poate lua in calcul necesitatea suplimentelor vitaminice, mai ales in cazul hepatitei cronice VHC in care exista deficite vitaminice cauzate de obicei de aport alimentar scazut, prin lipsa apetitului, fapt datorat bolii sau unui efect secundar al tratamentului antiviral. Desi suplimentele vitaminice nu se recomanda de rutina, acestea sunt frecvent autoadministrate in doze mari si perioade lungi de timp, uneori cvasi-permanent. In situatiile in care bolnavii prezinta steatoree mai mare de 10 g/dl, este necesar un supliment de vitamine liposolubile A, D, E si K.

Consumul de alcool

Majoritatea hepatologilor considera ca un consum regulat de alcool constituie un co-factor de progresie catre ciroza in hepatitele virale cornice VHB si VHC. Exista studii care asociaza consumul de alcool cu cresterea replicarii virale, agravarea leziunilor necro-inflamatorii hepatice si

diminuarea sansei de raspuns la tratamentul antiviral. In prezent nu exista dovezi stiintifice certe care sa precizeze care este doza maxima de alcool care poate fi consumata fara riscul de agravare a bolii hepatice. De aceea recomandarile dietetice uzuale exclud consumul de alcool din regimul

alimentar al bolnavilor cu hepatite cronice virale. Exista totusi si cercetatori care considera ca un consum moderat si ocazional de alcool nu agraveaza o hepatita cronica virala decat in cazul prezentei unei fibroze severe de nivel cel putin 3 – dupa scorul Metavir.

Importanta indicelui masei corporale.

Deoarece excesul ponderal se asociaza de obicei cu leziuni de steatohepatita, care asociate celor virale accelereaza progresiunea bolii hepatice catre ciroza, se recomanda bolnavilor supraponderali o dieta hipocalorica si hipolipidica, care sa amelioreze indicele masei corporale. Efectul reducerii greutatii corporale asupra ameliorarii leziunilor histologice hepatice este mai evident in hepatita cronica VHC decat in celelalte forme de hepatita cronica virala. Exista studii care sustin ca reducerea greutatii corporale in hepatita cronica VHC duce la reducerea steatozei hepatice, indiferent de genotipul viral, asociata cu diminuarea activarii celulelor stelate si diminuarea fibrozei in peste 50% din cazuri .

Alte indicatii dietetice

In hepatita cronica VHC exista o supraincarcare cu fier la nivel hepatic, care scade rata raspunsului la interferon. De aceea, in aceasta forma de hepatita se recomanda reducerea aportului alimentar de fier, provenind mai ales din carne rosie, ficat, preparate de cereale bogate in fier sau suplimente nutritionale care contin fier.

Ceaiurile din plante sunt frecvent folosite de bolnavii hepatici, desi rolul lor in ameliorarea acestor afectiuni nu a fost demonstrat, iar pe de alta parte continutul lor in substante care necesita detoxifiere hepatica este cert.  Din acest motiv ceaiurile in general nu trebuie recomandate in hepatitele cronice virale.

De multe ori, ameliorarea suferintelor acestor pacienti tine, in mare masura, de schimbarea modului de viata si de introducerea unei alimentatii echilibrate.

Dieta unui bolnav de stomac trebuie sa urmareasca o alimentatie cat mai aproape de normal, evitand in acelasi timp ceea ce poate fi daunator atat prin alimentul in sine, cat si printr-o preparare necorespunzatoare a acestuia.

De aceea, persoanele care sufera de aceste boli trebuie sa cunoasca anumite reguli de igiena alimentara:

- sa aiba, pe cat posibil, un orar fix de masa;
- mesele nu vor fi abundente, insa trebuie sa se manance de 4-5 ori pezi;
- bolnavul sau cel care se ocupa de pregatirea meniului, ar trebuisa cunoasca modul de preparare si temperatura optima de consum a alimentelor;
- este recomandat ca in timpul meselor sa existe o atmosfera calma, de liniste, evitandu-se discutiile in contradictoriu sau urmarirea unor emisiuni care ar putea declansa stari de nervozitate, ingrijorare;
- masa nu trebuie luata “in fuga”, fiind necesar ca alimentele sa fie bine mestecate, altfel crescand efortul de digestie.

In general, acesti bolnavi vor evita alimentele iritante:

- condimentele (piper, ardei iute, mustar, etc);
- alimentele bogate in celuloza precum: ridichi, fasolea boabe, mazarea boabe, ceapa uscata, usturoiul, fructele cu coaja si samburi, painea neagra sunt iritante pentru stomac si de aceea sunt contraindicate;
- acelasi efect il are si carnea provenita de la animale batrane si insuficient fiarta sau fripta, bogata in cartilaje, tendoane, aponevroze;
- alimentele prea bogate in sare sau zahar;
- se interzice sau se reduce cat mai mult cu putinta fumatul;
- bauturile alcoolice care irita mucoasa gastrica (vin, tuica, bere,whiski, etc.) sunt total contraindicate.

Trebuie stiut ca functia stomacului este puternic influentata de durata ramanerii alimentelor la nivelul sau:

- lichidele si semisolidele parasesc stomacul cel mai repede;
- celuloza, cojile vegetalelor crude, fragmentele alimentare mari,  sunt mai greu digerabile;
- grasimile prelungesc durata de stagnare a alimentelor in stomac;
- zaharul intarzie evacuarea gastrica, mai ales cand este administrat la sfarsitul mesei. La fel se intampla si in cazul alimentelor bogate in glucide de tipul amidonului (cartofi, fainoase), consumate dupa grasimi si proteine;
- cu cat alimentele ingerate au o temperatura mai apropiata de cea a corpului, cu atat golirea gastrica va fi mai rapida. De aceea, alimentele prea fierbinti sau prea reci sunt contraindicate.

Nu toate alimentele stimuleaza in aceeasi masura secretia gastrica. Cele care sunt stimulante puternice vor fi evitate in alimentatia bolnavului de stomac:

- bauturi: alcoolul, apele carbogazoase, cafeaua;
- condimentele: mustarul, piperul, boiaua, hreanul, ardeiul iute,scortisoara, cuisoarele etc.;
- alimente: cele prajite, ouale tari, carnea fripta, sarata sau afumata, painea neagra, painea proaspata, alimentele preparate in grasimi.

Alimente stimulante slabe:

- bauturi: apa, ceaiul, laptele, smantana
- alimente: albusul de ou moale, painea alba veche de o zi, carnea fiarta, fructele dulci (cel mai bine oparite), legumele cu unt, supele de legume ingrosate cu faina alba, supa de ovaz, frisca batuta, orezul si grisul fiert.

PROTEINE
» carne de vita sau pasare (fiarta sau gratar)
» peste alb
» lactate – lapte dulce, iaurt, branza de vaci
» oua (fierte, eventual fara galbenus)

GLUCIDE
» paine alba (prajita sau veche de o zi)
» fainoase: orez, gris, macaroane, fidea (fierte bine)
» zarzavaturi si legume proaspete: morcovi, dovlecei, fasole verde (sub forma de pireuri)
» budinci
» dulciuri concentrate: miere, zahar, gem, dulceata
» prajituri de casa
» fructe (fierte sau coapte, fara coji sau samburi)

LIPIDE
» unt, uleiuri vegetale, margarina

1. Beti cel putin 8 pahare de apa, ceai sau suc pe zi pentru a inlocui lichidele pierdute. Evitati sucul de prune si bauturile care contin cafeina. Laptele poate prelungi prezenta simptomelor de diaree, dar contine nutrientii necesari organismului si contribuie si la hidratare. Consumul de lapte poate fi indicat in cazurile de diaree usoara.

2. Evitati bauturile care contin cafeina – cafea, ceai negru, bauturile tip coca cola.

3. In unele cazuri, laptele sau produsele care contin lapte (branza, inghetata, budinca) pot complica diareea. Reducerea consumului acestor alimente sau inlocuirea lor cu lapte din soia fara lactoza sau cu bauturi din soia, care sunt tolerate mai usor, poate avea rezultate favorabile. Consultati medicul pentru a inlatura suspiciunea de intoleranta la lactoza.

4. Culturile active de bacterii benefice (probiotice) reduc severitatea diareei si ii scurteaza durata de manifestare. Probioticele se gasesc in iaurtul cu culturi active sau in suplimentele alimentare.

5. Orezul, painea prajita si bananele sunt indicate in cazurile de diaree.

6. Limitati consumul de alimente bogate in grasimi -prajeli, carne grasa, deserturi cu continut mare de grasimi, unt sau margarina in exces, smantana grasa sau unele produse din comert (snacks-uri).

7. Reduceti cantitatea de fibre din alimentatie. Fibrele se gasesc in fructe, legume, cereale integrale, nuci si seminte.

8. Pentru unele persoane, indepartarea cojii de la fructe si legume le face mai usor de digerat. Fructele si legumele conservate sau fierte foarte bine pot fi de asemenea mai bine tolerate de organism.

9. Luati mai multe mese reduse cantitativ pe parcursul zilei.

10. Reduceti consumul de fructe uscate, fructe de padure, leguminoase (linte, fasole boabe, mazare), porumb, broccoli, spanac si nuci. Aceste pot complica diareea la unele persoane.

11. Daca diareea este insotita de crampe abdominale sau meteorism, se recomanda evitarea alimentelor care accentueaza aceste simptome. Acestea sunt: mazare sau fasole, varza, conopida, ceapa, varza de Bruxelles, bauturi carbogazoase, bere sau chiar guma de mestecat.

12. Evitati luarea de antidiareice fara aprobarea medicului. Unele infectii pot fi agravate de aceste medicamente. Organismul incearca sa elimine virusul, parazitul sau bacteriile responsabile de declansarea bolii, iar luarea acestor medicamente poate impiedica acestor proces.

13. Dieta obisnuita trebuie reluata treptat, in urma vindecarii diareei.

14. Daca diareea dureaza mai mult de 2 zile, consultati medicul.

Dacă diareea de care suferă copilul dvs. este provocată de o intoleranţă digestiva, dvs. trebuie să fiţi cel care selectează tipurile de alimente pe care micuţul le consumă-altfel, există riscul ca episoadele diareice să se repete.  În cazul intoleranţei la lactoză, evitaţi laptele integral şi consumaţi un preparat de lapte praf fără lactoză.  Uneori diareea poate fi însoţită de colici abdominale, distensie abdominală, greţuri şi vărsături, febră şi chiar scaune cu sânge în funcţie şi de agentul cauzator.  Dieta pentru diaree trebuie să nu conţină grăsimi, să aibă un conţinut crescut de fibre vegetale şi să nu se consume dulciuri.

Alimente permise în alimentaţia copilului cu diaree: orezul, morcovii, cartofii fierţi, bananele, carnea de pui fiartă.

Prevenirea diareei de călătorie:

- nu consumaţi apă din surse nesigure (nici măcar pentru spălatul dinţilor), şi nici gheaţă provenită din acelaşi tip de surse;
- evitaţi laptele nepasteurizat;
- preparaţi şi spălaţi fructele şi legumele, cu mare atenţie;
- nu consumaţi carnea şi peştele incomplet preparate sau crude;
- nu se recomandă consumul alimentelor cumpărate de la vânzători ambulanţi;
- consumaţi doar sucuri sau apă îmbuteliate de firme autorizate;
- luaţi la dvs. medicamente antidiareice şi eventual antibiotice specifice pentru astfel de situaţii.

Diareea duce de cele mai multe ori la deshidratare, aceasta survenind în momentul în care organismul pierde prea multe lichide şi electroliti (sodiu şi potasiu). Apa nu conţine electroliţii necesari, de aceea hidratarea se va face cu ajutorul supelor, sucurilor de fructe-soluţiile cu conţinut optim de electroliti va pot fi recomandate de către medic.  Antidiareicele pot stopa diareea, însă nu sunt recomandate în cazul diareei cu cauze infecţioase.  Nu administraţi empiric antibiotice! Diareea de etiologie virală nu se tratează cu antibiotic, deoarece acesta nu are efect asupra viruşilor. Aceasta se tratează simptomatic, luându-se măsurile necesare pentru evitarea deshidratarii.

Diareea infecţioasă (bacteriană) trebuie neapărat tratată de către un medic specialist. Tratamentul ambulatoriu nu este suficient.  Coprocultură este investigaţia prin care se poate preciza cu exactitate agentul patologic (bacterie sau parazit), iar antibiogramă, cea care determină chiar sensibilitatea acestuia la un anumit antibiotic. Sunt esenţiale în diagnosticarea diareei cronice sau diareei acute severe.

Principalele simptome ale deshidratarii sunt: setea; scăderea cantităţii de urină, urina hipercroma (închise la culoare); piele uscată; slăbiciune; buze şi limbă uscate; plâns fără lacrimi la copil; scutecele copilului uscate 3 sau mai multe ore; febră înaltă la copii deshidrataţi; irascibilitate; scăderea elasticităţii tegumentare cu păstrarea pliului tegumentar.  În cazul în care sesizaţi aceste semne de deshidratare la copilul dvs., prezentaţi-l de urgenţă medicului pediatru sau chiar unui serviciu de urgenţă, fiind necesară internarea.

Diareea acută poate fi periculoasă la nou-născuţi şi sugari, la aceştia fiind suficiente doar 1-2 zile cu scaune diareice pentru o deshidratare severă chiar cu risc vital.  Infecţia cu rotavirus este cauza cea mai frecventă a diareei acute la copil, de cele mai multe ori aceasta rezolvându-se de la sine în 3-9 zile. Diareea cronică este cel mai frecvent determinată de o afecţiune a intestinului (spre exemplu, afecţiune inflamatorie, colonul iritabil).

Principalele cauze ale diareei pot fi: infecţia bacteriană a tractului digestiv, din cauza contaminării alimentelor sau a apei potabile cu diferite tulpini virale; intoleranţa alimentară; cauze parazitare; reacţii adverse apărute la diferite medicamente; afecţiuni intestinale inflamatorii; intervenţiile chirurgicale la nivelul stomacului, colecistectomia, chirurgia colonului.

Este foarte important să beţi multe lichide, neacidulate şi neindulcite. Foarte util este sucul de afine sau de coacăze negre. Beţi ceaiuri de plante: coada racului, cuişoare, frunze şi fructe de afin, cătină albă, albăstrele, coji de ceapă, traistă ciobanului, petale de trandafiri.  Beţi o jumătate de pahar de apă în care, în prealabil, aţi dizolvat o linguriţă de argilă sau un vârf de cuţit de sare, de două ori pe zi-este ideal pentru a compensa pierderea de săruri minerale.  Mâncaţi puţin, de preferinţă banane, orez nedecorticat, cartofi fierţi în coajă, evitaţi alimentele bogate în proteine, legume şi fructe crud, laptele.

Consumaţi mere rase, simple sau cu morcovi raşi, precum şi suc de mere cu suc de urzică, care reglează funcţia intestinală şi absorb toxinele prezente în peretele intestinal.  Adoptaţi un regim similar celui disociat: spre exemplu, nu mâncaţi legume şi fructe la aceeaşi masă, pentru a evita balonarea.  Consumaţi orez-are efect deshidratant şi propietatea de a îngroşa scaunul; piureul de morcovi şi banane, crema de ovăz, oţetul de mere (2 linguri intrun pahar cu apă), gutuile-au acelaşi efect benefic.  Mâncaţi fără sare şi treptat: începeţi cu câteva linguri şi ajungeţi la o porţie întreagă. Chiar şi după ce simptomele dispar, urmaţi un regim uşor şi nu faceţi excese.

Aplicaţi cataplasme şi comprese calde pe burtă sau faceţi împachetări cu argilă-de două ori pe zi-pentru a scădea durerile.
Masaţi-vă încheietura mâinii cu o picătură de ulei de lavandă sau salvie-vă va îmbunătăţi starea generală şi va diminua simptomele diareei.
Profilactic, consumaţi cărbune vegetal, preparate farmaceutice naturale, afine (în stare proaspătă sau sub formă de suc).

La colică hepatică, cu dureri violente în zona ficatului, se impune un regim alimentar controlat, care durează toată viaţa, deoarece ficatul a devenit foarte sensibil la consumul anumitor preparate culinare. Sunt excluse grăsimile fierte, sosurile cu rântaşi, prăjelile, produsele de patiserie şi alcoolurile tari. De asemenea, se recomandă excluderea din alimentaţie a unor legume (varză, conopidă, napi, ţelină, castraveţi) şi a unor fructe (prune, pepeni galbeni, banane).

Sunt indicate ciorbele de legume (cu salată, morcov, tomate), precum şi fructele mai acide, cu acţiune stimulatoare în insuficienţa hepatică (lămâi, portocale, mandarine, grepfruturi, struguri, mere, măsline). Deosebit de eficient este consumul de dimineaţă, pe stomacul gol, a unei linguriţe de ulei de măsline, cu o felie de lămâie.

Întrucât sunt suprimate din consum alcoolul, cafeaua şi băuturile prea acidulate, se vor consuma cantităţi mai mari de ape minerale şi ceaiuri medicinale pentru eliminarea toxinelor acumulate în ficat. În loc de cafea este bine să se consume un surogat din rădăcini de cicoare.

După atenuarea crizelor dureroase se vor putea introduce în alimentaţie carnea de vită şi de pasăre, peştele alb şi produsele lactate degresate.

Regimul de viaţă. În timpul crizelor dureroase de ficat este obligatoriu repausul la pat. Se vor aplica, în zona dureroasă, perne electrice şi comprese calde, alcoolizate, sau cataplasme cu frunze de varză, bine mărunţite şi încorporate într-un albuş de ou, bătut spumă, în care se adaugă un păhărel cu infuzie de păpădie.

Dupa cateva zile apare coloratia tegumentelor – interul. El e datorat afectarii functiei hepatice de eliminare a bilei. Ea nu se mai varsa pe cale normala in intestin, ci trece in sange si apoi se elimina pe cale urinara. In hepatitele acute este necesara o dieta corespunzatoare. Proteinele se vor da in cantitate normala si vor fi cu valoare biologica mare  – deci bogate in aminoacizi esentiali. Lipidele se vor da in cantitati moderate si foarte proaspete. Glucidele se vor da in proportie normala si vor fi preferate cele din legume, fructe si cereale.

In perioada preicterica se vor administra limonade, compoturi, ceaiuri, sucuri de fructe sau de legume, miere de albine. Se mai pot consuma supe de legume, supe-creme, lapte, pireuri de legume.

In faza icterica a bolii se vor reduce grasimile, se va da lapte, iaurt, branzeturi slabe proaspete, orez, gris, paine alba, legume sarace in celuloza, sucuri de legume si de fructe. Treptat, dupa disparitia icterului se va consuma carne proaspata, fiarta rasol, de pui, peste sau de vita.

Vor fi interzise urmatoarele alimente: carnea grasa de porc, oaie, rata sau gasca, vantul, pestele gras, conservele de carne si icrele, branzeturile grase, fermentate, ouale prajite sau omleta, grasimile prajite de orice fel, painea neagra, legumele bogate in celuloza (castraveti, ridichi, gulii, varza), fructele bogate in grasimi (alunele si nucile), deserturile cu multa grasime (cremele cu un), ciocolata, cacao, cafeaua si alcoolul precum si condimentele iuti.

Hepatita cronica se produce din mai multe cauze: dezechilibre nutritionale, intoxicatii, sau o continuare a hepatitelor acute incorect tratate. Ea se manifesta prin oboseala, scaderea apetitului, balonari, pierderea in greutate si dureri in partea dreapta a abdomenului. Uneori se remarca o marire a volumului ficatului iar probele biologice sunt modificate fata de normal.

Alimentatia acestor bolnavi trebuie supravegheata pentru a li se asigura aportul optim de energie si de factori nutritivi, in vederea ameliorarii sau vindecarii leziunilor hepatice. Ea va fi bogata in proteine care mentin si regenereaza tesutul hepatic, proteine bogate in aminoacizi esentiali, deci de provenienta animala. Aportul de lipide va fi moderat cu respectarea proportiei optime intre grasimile cu acizi grasi saturati si cele cu acizi grasi nesaturati. Ratia de glucide va completa necesarul caloric. Ele vor fi luate din legume, fructe si cereale, mai putin din dulciuri concentrate.

Recomandari generale in colita ulcerativa

- inlocuiti cele 3 mese principale ale zilei cu gustari reduse cantitativ, luate la fiecare 3 -4 ore
– mancati incet, cu inghitituri mici
– nu luati masa pe graba sau cand sunteti stresat
– adaugati doar un singur aliment nou la masa, pentru a testa toleranta organismului
– hidratati-va suficient, pentru a compensa pierderile de lichide provocata de diaree, asociata frecvent cu colita ulcerativa. Pacientii sunt sfatuiti sa consume lichide din belsug, in special apa. Alcoolul si bauturile care contin cafeina stimuleaza intestinele si pot agrava diareea, in timp ce sucurile acidulate pot provoca gaze.

Multivitaminele.
Intrucat colita ulcerativa poate reduce capacitatea corpului de a asimila substantele nutritive, la care se adauga faptul ca dieta este restrictiva, suplimentele de vitamine si minerale pot avea un rol important in furnizarea nutrientilor care lipsesc. Dar, acestia nu furnizeaza proteine si calorii si de aceea nu trebuie sa inlocuiasca alimentele.

Controlarea stresului.

Stresul nu este o cauza a colitei ulcerative, dar poate agrava semnele si simptomele si chiar declansa puseurile bolii. Desi stresul nu poate fi intotdeauna evitat, exista cateva metode de controlare a sa, iar printre acestea se numara: sportul, yoga, masajul sau oricare alte activitate care va ajuta sa va relaxati (lectura, plimbarile, muzica, etc.)

Alimente nerecomandabile

In general, nu sunt recomandate alimentele la care pacientul este alergic sau pe care sistemul sau digestiv nu le tolereaza:

» laptele si produsele lactate – pot provoca distensie abdominala, flatulenta si diaree, in special la persoanele care sufera de intoleranta la lactoza. Daca acesta este cazul, puteti incerca sa limitati consumul de lactate.
» alimentele bogate in grasimi – unt, margarina, ulei, carne, unele lactate, produsele fast-food, prajelile – pot provoca simptome abdominale. Daca in urma ingestiei de alimente grase apar simptomele diareei, atunci persoana in cauza poate suferi de malabsorbtie, o afectiune in care grasimile nu sunt absorbite in mod corespunzator. Evitarea alimentelor bogate in grasimi si alegerea grasimilor usor de asimilat poate fi o solutie buna in acest caz.
» alimentele bogate in fibre pot de asemenea provoca discomfort abdominal. Ele accentueaza simptomele diareei deoarece nu sunt digerate in totalitate, iar atunci cand ajung in intestin, declanseaza contractii. Limitarea aporturilor de fibre in timpul puseurilor bolii poate fi o masura buna pentru controlarea simptomelor. Totusi, nu exista dovezi concrete care sa sustina faptul ca o dieta saraca in fibre poate reduce in mod permanent simptomele colitei ulcerative.
Pentru majoritatea persoanelor, alimentele bogate in fibre (din fructe, legume si cereale integrale) sunt baza unei diete sanatoase. Dar, pentru bolnavii de colita ulcerativa, fibrele pot provoca diaree, durere si gaze. Daca fructele si legumele crude dau nastere unor manifestari neplacute, ele pot fi consumate fierte sau coapte. Sau, pot fi tolerate doar anumite fructe, in timp ce altele provoaca discomfort. In general, probleme accentuate provoaca varza, brocoli, conopida, merele si morcovii.
» Alcoolul si cafeina – stimuleaza peristaltismul intestinal si pot agrava diareea. Incercati sa evitati aceste substante atunci cand apar simptomele.
» Alimentele bogate in celuloza – varza, fasole, brocoli, fructe si legume crude in general, condimente popcorn, etc