Poze fisuri anale

Fisura anala parcurge in general mai multe stadii de evolutie:

1. Fisura recenta (acuta)

Are un debut brutal, aparitia acesteia fiind asociata de cele mai multe ori cu emisia unui scaun dificil, de volum sau consistenta crescute. Durerea din fisura recenta se caracterizeaza prin ritmul specific “in 3 timpi”: durere la scaun insotita uneori de mici sangerari, perioada de liniste de cateva minute si in sfarsit durere intensa pe parcursul mai multor ore. Contractura sfincteriana este vizibila si palpabila si este contraindicat de a fi testata printr-un tuseu rectal.
Evolutia spontana este variabila: contractura sfincteriana impiedica in mod obisnuit cicatrizarea, fiecare noua defecatie antrenand un nou traumatism si chiar daca cicatrizarea se poate produce, recidiva este extrem de frecventa. Cel mai adesea simptomatologia se modifica putin cate putin, fisura trecand in stadiul cronic.

2. Fisura cronica

Durerea acum este mai putin intensa si dureaza ceva mai putin timp, contractura fiind si ea diminuata sau chiar absenta, ceea ce face tuseul rectal posibil si chiar permite pasajul unui anuscop de calibru mai mic. Bordurile fisurii sunt ingrosate si decolate, mai ales in posterior, formand o mica marisca denumita, eronat, “hemoroidul sentinela”. Totodata, la nivelul polului intern, dinspre interiorul canalului anal apare o papila hipertrofiata care poate ajunge uneori la un volum important.

3. Fisura infectata

Este ultimul stadiu al evolutiei. Baza ulceratiei este acoperita de un granulom inflamator mai mult sau mai putin supurat si poate fi constatata chiar existenta unui traiect fistulos superficial.
De cele mai multe ori, insa, supuratia poate fi decelata ca un abces submucos eclatat, aton si fara tendinta de cicatrizare.

4. Stadiul prefisurar

La polul opus al fisurilor cronice poate exista un stadiu prefisurar sub forma unor mici eroziuni superficiale care se produc ca o consecinta a pasajului unui bol fecal dur.
Durerea, cu caracter de arsura, nu survine decat in momentul pasajului fecalelor, care se insoteste uneori de mici rectoragii.

Tratament Fisuri Anale

Fisurile anale se manifesta prin 3 simptome principale:

* dureri, mai mult sau mai putin intense cu caracter de arsura, intepatura sau usturime, care se desfasoara in 3 timpi: apar in momentul defecatiei, se amelioreaza cateva minute dupa, pentru a reveni „in forta” dupa cateva ore. Durerile foarte intense fac deseori ca bolnavul sa evite a mai merge la toaleta, ceea ce duce la agravarea constipatiei si ulterior a fisurii anale. La acestea se adauga si spasmul sfincterului anal intern (s.a.i.) de multe ori preexistent si favorizant al patologiei;
* rectoragie sau anoragie (urme de sange pe hartia igienica);
* prurit (mancarime) la nivelul anusului.

Fisura anala poate afecta toate grupele de varsta. Este insa mai frecventa la adulti si dintre acestia la sexul feminin.

Cauze

Una dintre cele mai incriminate cauze ale aparitiei fisurii anale este ruptura produsa de un scaun dur sau foarte voluminos (situatie care apare frecvent la cei constipati). De asemenea, mai multe scaune succesive (cum se intampla in diaree) pot, si ele, sa produca o fisura anala. Unii autori sustin ipoteza unei circulatii sangvine deficitare la acest nivel sau chiar a unui asa-zis microinfarct anal. Spasmul permanent al s.a.i. ar micsora si mai mult aportul de sange si ar duce la persistenta unei plagi care nu se mai cicatrizeaza. Factorul vascular este sustinut si de asocierea frecventa cu patologia hemoroidala.
Alti factori declansatori pot fi:

* Factorul neurovegetativ: adesea exista situatii stresante sau conflictuale simultan cu aparitia fisurii anale.
* Alte boli ale tractului digestiv in a caror manifestare apar fisurile anale: boala Crohn (boala inflamatorie a intestinului care se manifesta prin diaree sangvinolenta, scadere in greutate, febra si fisuri sau fistule perianale).

Complicatii

Simptomele fisurii anale pot dura mai multe saptamani sau luni, cu evolutie favorabila sau cu recaderi. Astfel:

* Daca dureaza mai mult de 6 saptamani fisura devine cronica. In acest caz durerea este mai putin intensa, insa marginile fisurii se ingroasa si se decoleaza (dezlipire de stratul subiacent) formand la polul inferior (extern) un mic capison numit „pseudomarisca” (marisca este o cicatrice fibroasa ce apare dupa hemoroizi). La polul superior (intern) poate aparea o papila hipertrofica uneori importanta ca volum.
* Fisura se poate infecta: apar supuratia, abcesul submucos.
* Uneori pot aparea traiecte fistuloase.

Tratament alopat…

Tratamentul alopat vizeaza obtinerea unui tranzit intestinal regulat cu scaune moi (prin dieta si administrarea de laxative), prescrierea de antialgice orale si medicatie locala (unguente, supozitoare). In cazurile cronice se pot practica anestezia sfincterului anal si injectiile sclerozante sub fisura sau tratamentul chirurgical radical (extirparea fisurii) urmat de plastie (acoperirea plagii operatorii cu piele sau epiteliu intestinal).

…si cel homeopat

Atunci cand exista o piele cu aspect murdar-nesanatos sau alte probleme de sanatate, solutia nu trebuie sa fie numai una externa (creme, cosmetice, unguente) deoarece pielea este hranita de sange, iar calitatea acestuia depinde de starea anumitor organe interne (v-ati intrebat de ce nu se incearca tratamentul cosmetic al icterului – coloratie galbena a pielii datorata unei afectari cel mai frecvent hepatice?). Astfel, doar tratamentul local, fie el chirurgical sau prin creme si supozitoare, nu va face decat sa elimine niste simptome, fara sa rezolve cauza profunda. De multe ori, tratamentul strict extern al unor probleme la nivelul pielii face sa reapara aceeasi problema sau chiar patologii mai profunde (la nivelul organelor interne sau chiar la nivel mental – iritabilitate, anxietate, depresie). Acest lucru este de multa vreme cunoscut atat in homeopatie, cat si in medicina traditionala chineza si acupunctura.
Din acest punct de vedere, homeopatia ofera o solutie prin stimularea blanda si eficienta a intregului organism si prin atingerea cauzei profunde a bolii deoarece actioneaza pe baza principiului: Similia Similibus Curantur (ceva asemanator vindeca in anumite conditii asemanatorul).

Remediile cele mai folosite sunt:

* Nitric acid – simptomele care il indica sunt: dureri sfasietoare in momentul defecatiei cu usturimi mai mult la nivelul rectului decat in anus, care continua cateva ore. Ele sunt insotite de contractii anale spasmodice si uneori de prolaps rectal (protruzia rectului in exterior) sau eliminarea de sange rosu (proaspat).
* Ratanhia Peruviana – senzatie de arsura anala intensa care precede si insoteste scaunul si se mentine mult timp dupa. Hemoroizi care se exteriorizeaza in momentul defecatiei. Dureri ca de cutit sau sticla sparta.
* Nux Vomica – scaune dureroase fie foarte voluminoase si greu de eliminat, fie in cantitate insuficienta si cu senzatia ca a ramas ceva neevacuat. Mare remediu pentru constipatie, flatulenta, gastrita si probleme hepatice. Frecvent bolnavul este deosebit de iritabil si artagos.
* Natrium Muriaticum – rectul pare contractat in momentul defecatiei, apoi dupa mult efort se elimina o cantitate mica de scaun dur, insotit de dureri intepatoare, sangerare si in final scaun moale. Dureri ascutite intre scaune si noaptea in pat.
* Causticum – mare dificultate la mers datorita durerilor anale si rectale intolerabile. Durere intensa si la nivelul perineului, adesea insotita de aparitia unei pustule perianale cu secretii purulente si sangvinolente.

Fisurile anale pot fi prevenite daca evitati aparitia constipatiei. Astfel, trebuie sa urmati o dieta bogata in fibre vegetale obtinute din cereale, fructe si legume, sa consumati o  cantitate de cel putin 1,5 l de apa pe zi,  sa faceti plimbari si exercitii fizice moderate.

Sfaturi pentru acasa

Pana la consultarea medicului se pot folosi:

* bai calde de sezut cu o durata de aproximativ 20 de minute, de mai multe ori pe zi. Acestea calmeaza durerile si relaxeaza s.a.i.
* creme sau unguente pe baza de galbenele.
* laxative administrate pentru o perioada scurta de timp astfel incat scaunele sa devina moi si mai putin dureroase.
* supozitoare cu propolis si argiloterapie atat intern, cat si extern (cataplasme).
* pentru stergerea dupa defecatie folositi tampoane sau servetele cat mai fine (pentru bebelusi).

Dr. Adrian Dumitrescu
Medic homeopat
Lector homeopatie
Specialist pediatrie
Tel: 0766/437.264

http://www.cabinethomeopatie.ro

La originea fisurii anale stau traumatismele de diferite feluri, asupra unei mucoase anale fragile. Peste 90% din  fisuri  apar la nivelul comisurii posterioare, acolo unde si anatomic se gaseste punctul cel mai  slab  .
Se pare ca factorul declansator ar fi traumatismul reprezentat de pasajul unor materii fecale dure sau de volum mare sau eliminate intempestiv ori al unor succesiuni de scaune frecvente, ca in cazul diareei.

Dieta saraca in fibre vegetale ( fructe , legume, cereale) este asociata frecvent cu fisura anala (din cauza constipatiei pe care o favorizeaza). Nu exista o profesiune care ar prezenta un risc mai mare de aparitie a fisurii anale.

Antecedentele chirurgicale anale pot constitui un factor predispozant, cicatrizarea postoperatorie putand cauza fie stenoza, fie numai lipsa de suplete a orificiului anal , care va fi mai susceptibil sa cedeze la traumatismul reprezentat de o defecatie dificila. Se descriu si fisuri anale iatrogene (cauzate de o examinare sau o manevra medicala inadecvata), dupa tusee rectale intempestive sau clisme.

Ulceratii minore ale mucoasei anale generate de pasajul unor fecale dure apar probabil adesea, dar in majoritatea cazurilor acestea se vindeca rapid, spontan, fara constituirea unor sechele pe termen lung. La pacientii cu anomalii preexistente ale sfincterului intern, aceste traumatisme progreseaza de la fisuri acute la cronice.

Cea mai des intalnita anormalitate observata este hipertonicitatea si hipertrofia sfincterului anal intern, ceea ce duce la cresteri ale presiunii de repaus la nivelul canalului si sfincterului.

Tulburarile trofice locale, rezultatul unei irigatii sanguine deficitare a comisurilor, mai des intalnita in boala hemoroidala, ar putea sa contribuie la aparitia fisurilor din aceste zone, frecvent asociate bolii hemoroidale .

Boala debuteaza de obicei dupa un scaun de constipatie care rupe pur si simplu marginea anusului, dezgolind filetele nervoase bogat reprezentate in aceasta zona.

Ca o consecinta, apare durerea, care acompaniaza apoi fiecare defecatie, zona disrupta fiind traumatizata in continuare prin pasajul altor materiilor fecale.

Sfincterul intern devine si mai spastic dupa trecerea materiilor fecale, din cauza traumatizarii de catre materiile fecale a nervilor dezgoliti in fisura, stimuland contractia reflexa si involuntara a muschiului sfincter intern, ceea ce va genera doua efecte.

In primul rand, spasmul insusi determina durere, in al doilea rand, spasmul va reduce mai departe fluxul sanguin catre zona posterioara si catre fisura, ceea ce va contribui decisiv la un grad modest de vindecare. Astfel se constituie un veritabil cerc vicios decisiv in evolutia fisurii anale cronice, care face imposibila vindecarea sa spontana.

Fisura anala masoara in medie pana la 1 cm lungime, pana la 3-5 mm in latime (la baza) si aproximativ 2-3 mm in adancime. Schematic, fisurile se pot imparti in fisuri simple sau tinere (”fisurete”), fisuri evoluate sau complete si fisuri vechi, complicate sau “imbatranite”. Cu timpul, in stadiile urmatoare, ulceratia se adanceste progresiv, facand uneori sa apara chiar si fibrele musculare ale sfincterului intern. In stadiile mai avansate din fisurile vechi poate aparea fibroza sfincterului sau ulceratia atona. In acelasi timp si bordurile ulceratiei fixe, drepte si abrupte, asa cum apar in fisurile simple, ajung mai tarziu, in fisurile vechi si complicate, sa se ingroase si apoi sa se decoleze pe 2-3 mm de o parte si de alta a ulceratiei.

Durerea din fisura anala apare de cele mai multe ori, specific, in trei timpi: dupa primele senzatii de durere pe care le determina actul de defecatie (primul timp), urmeaza o perioada scurta de liniste (”perioada libera” – al doilea timp). Dupa cateva minute de calm, se instaleaza, in cel de-al treilea timp, o durere de o intensitate destul de mare cu caracter de arsura, usturime, ulceratie sau intepatura, care dureaza de regula mai multe ore.

Aceasta simptomatologie se reinstaleaza inexorabil, inevitabil, dupa fiecare scaun si este uneori atat de chinuitoare, incat bolnavii, care leaga aparitia durerii de eliminarea scaunului isi inhiba repetat reflexul de defecatie de teama durerii si astfel se instaleaza constipatia. Constipatia va fi, in continuare, o cauza de intretinere si agravare a fisurii, cu atat mai mult cu cat, la inceput, durerile sunt mai puternice, cand fisura este pe cale de constituire. De teama durerii si a constipatiei, in unele cazuri, bolnavii refuza sa se alimenteze suficient putand din aceasta cauza sa evolueze si spre o denutritie ( slabire ) mai mult sau mai putin accentuata.

Aproximativ 70 % din pacienti observa aparitia sangerarilor cu sange rosu, pe hartia de toaleta sau pe fecale. Ocazional, cateva picaturi de sange pot fi decelate in vasul de toaleta, dar sangerari semnificative nu apar decat cu totul exceptional in aceasta afectiune.

CAUZE FISURI ANALE

Fisurile anale sunt cauzate de intinderea fortata a canalului anal. O fisura se poate dezvolta in cazul unei constipatii cand se incearca eliminarea unui scaun voluminos si tare, atunci cand nu se relaxeaza muschii anali (muschii sfincterieni) in timpul tranzitului intestinal sau cateodata dupa diaree repetata.
Exista experti care considera ca principala cauza este tensiunea excesiva in cele doua inele musculare (sfinctere) care controleaza anusul. Sfincterul anal extern este sub control voluntar. Cu toate acestea, sfincterul anal intern nu este sub controlul voluntar. Acest muschi ramane sub stres sau in tensiune tot timpul. O fisura se poate dezvolta daca tensiunea de repaus a  sfincterului intern devine prea mare, cauzand spasme si reducerea circulatiei sangelui catre anus.
Traumele pot de asemenea cauza fisuri. In timpul nasterii, 11% dintre femei dezvolta fisuri anale. Fisurile pot fi provocate de introducerea degetului (de exemplu in timpul unei consultatii), insertii de corpuri straine sau raporturi sexuale  anale.
In anumite situatii, o fisura anala poate fi provocata de boala lui Crohn, o boala inflamatorie a intestinului (IBD) care cauzeaza diaree cu sange, dureri abdominale, febra, scaderea in greutate si fisuri sau fistule perianale.
O dieta saraca in fibre poate juca un rol important in dezvoltarea unei fisuri.

SIMPTOME FISURI ANALE

Majoritatea fisurilor anale se manifesta prin:
- durere lancinanta (ascutita, intepatoare) sau o durere arzatoare in timpul defecatiei. Durerea provocata de fisura poate fi foarte grava. Poate fi scurta sau poate dura mai multe ore dupa defecatie.
- mancarimi
- sangerari, adesea o pata mica de sange rosu pe servetul igienic. Este de mentionat doctorului daca exista asemenea sangerari in timpul defecatiei. Sangele combinat cu scaunul este de obicei un semn al altei maladii, posibil o boala inflamatoare a intestinului (IBD) sau cancer la colon.
O fisura anala poate fi lipsita de dureri;  nu se vindeca si sangereza intermitent dar nu cauzeaza alte simptome.

INVESTIGATII

Medicul poate diagnostica o fisura anala in urma simptomelor manifestate si a examinarii clinice. Examinarea poate include :
- analizarea fisurii prin separarea gentila a feselor
- examinarea digitala a  rectului. Doctorul se foloseste de degetul aratator dupa ce a pus manusile pentru a palpa structurile in canalul anal.
- anoscopia. Aceasta examinare inseamna folosirea unui instrument ca un tub subtire  si scurt si dotat cu iluminatie pentru a analiza canalul anal.
De obicei doctorul asteapta pana cand fisura incepe sa se vindece inainte de a face o examinare digitala a rectului sau o  anoscopie. Un anestezic local (topic) poate fi utilizat pentru a “amorti” zona.

Locatia fisurii este importanta pentru diagnostic. In cazul in care exista mai mult de o fisura sau este o fisura localizata  pe  partea laterala  a anusului (mai degraba decat pe  partea superioara sau inferioara) se poate sa existe o maladie preexistenta care cauzeaza fisura. Aceste maladii  posibile includ boli inflamatorii a intestinului (IBD), cancer anal, sifilis, tuberculoza, un sistem imunitar reprimat, infectii HIV sau boala Crohn (care cauzeaza fisura anala si fistule).
Un specialist se poate uita dupa fragmente mici de piele desprinse (un capat de piele care atarna liber) in anus, de obicei este un semn de fisura de lunga durata (cronica). Aceste fragmente de piele sunt de obicei confundate cu hemoroizii.

TRATAMENT AMBULATORIU FISURI ANALE

Majoritatea fisurilor anale de scurta durata (acute) se pot vindeca cu tratament la domiciliu in 4 pana la 6 saptamani. Durerea din timpul unei defecatii dispare de obicei dupa 2 zile de tratament.
Tratamentul de acasa presupune baile calde de sezut timp de 20 de minute, de mai multe ori pe zi, cresterea consumului de lichide si fibre in dieta si folosirea de laxative pentru ca sa existe defecatii fara durere. Trebuie consultat medicul curant despre cat timp trebuie folosite laxativele.
Cateodata fisurile nu se vindeca folosind aceste remedii. O fisura care nu s-a vindecat dupa 6 saptamani este considerata de lunga durata sau cronica si de obicei este necesar tratament suplimentar.
Majoritatea fisurilor anale de scurta durata (acute) si cateva de lunga durata (cronice) pot fi vindecate cu tratament la domiciliu:
- cresterea consumului de fibre in dieta vindeca fisura prin impiedicarea constipatiei. Scaunele care sunt moi si  care trec usor dilata delicat anusul si  nu vor redeschide o fisura. De consumat fructe, legume si multe cereale. Suplimentele de fibre pot completa dieta
- trebuie avut in vedere consumul de cantitati majore de apa sau alte fluide cand se mareste cantitatea de fibra in dieta
- laxativele pot face tranzitul intestinal mult mai confortabil. Trebuie consultat medicul cat de mult trebuie luate laxativele
- statul intr-o cada umpluta cu cativa centimentri de apa calda (baie de sezut) timp de 20 de minute de cateva ori pe zi calmeaza mucoasa rupta si ajuta la relaxarea spincterului anal intern. Astfel se grabeste vindecarea.
- se pot folosi unguente sau creme precum oxid de zinc, preparatul H sau Anusol (care contine si anestezic). Totusi, aceste preparate nu s-au dovedit folositoare la vindecarea fisurii. Exista anumite dovezi care arata ca cremele anestezice pot intarzia vindecarea. Cremele care contin hidrocortizon pot reduce mancarimile si infamatia
- chiar daca anumite persoane sunt tentate sa foloseasca o oglinda sau roaga membrii familiei sa examineze fisura, trebuie sa nu se separe fesele; actionand astfel poate incetini vindecarea fisurii
- se vor folosi servetele pentru bebelusi sau tampoane medicale in loc de hartie igienica pentru stergere dupa defecatie. Aceste produse irita mai putin fisura anala.
Tratamentele conservatoare, inclusiv cele care folosesc atenuatori de scaune sau agenti care ajuta la formarea scaunelor si bai regulate determina ca 90% dintre fisurile anale sa se vindece fara operatie.

TRATAMENT MEDICAMENTOS FISURI ANALE

Medicamentele sunt de obicei primul tratament pentru fisurile cronice. O crema cu nitroglicerina 0,2% poate relaxa muschiul intern anal (sfincterul) si permite fisurii sa se vindece. O cantitate de crema de marimea unei boabe de mazare este masata in interiorul fisurii si in zona din jur. Nu trebuie folosita o cantitate mare odata, deoarece acest medicament poate cauza dureri de cap, ameteli sau stari de lesin din cauza hipotensiunii pe care o poate cauza
Nifedipina si diltiazemul, blocante de canale de calciu pot ajuta la vindecare. Un studiu recent arata ca unguentele care contin nifedipina si lidocaina pot ajuta la vindearea fusurilor anale cronice fara sa apara efecte secundare.
Toxina botulinica (Botox) poate fi injectata in sfincterul anal intern. Botox provoaca o paralizie temporara a muschiului, astfel incat reduce tensiunea muschiului si grabeste vindecarea.

TRATAMENT CHIRURGICAL FISURI ANALE

Operatia poate fi realizata atunci cand mai multe tratamente conservatoare nu au reusit sa vindece o fisura anala.
Principala operatie pentru fisurile anale cronice este sfincterotomia interna laterala. Medicul face o incizie mica in sfincterul intern anal ca sa reduca presiunea anala de repaus. Dupa operatie, 30% dintre persoane pot avea dureri, sangerari sau incapacitatea de a controla gazele (incontinenta pentru gaze) mai putin de 10% dintre persoane au complicatii de lunga durata.
Este important de inteles ca, chiar si cu operatie, fisura anala trebuie sa se vindece singura. O sfincterotomie inseamna incizia muschilor sfincterieni si nu inchiderea  fisurii.

In anumite cazuri riscul pentru producerea incontinentei postoperatorii este prea mare pentru a justifica o sfincterotomie interna laterala. Aceasta este valabila pentru femeile care dezvolta o fisura in timpul nasterii, deoarece, in mod tipic, ele nu au o tensiune de repaus ridicata in spincterul intern. In acest caz este necesara o anumita procedura numita suturarea de lambouri tisulare care poate fi facuta in locul sfincterotomiei. In aceasta procedura, marginile fisurii sunt inlaturate si tesuturile  sanatoase restante sunt cusute pentru a inchide fisura.
Folosind o procedura mai putin obisnuita, medicul poate intinde anusul (dilatatie anala) in timp ce persoana este sub anestezie. Scopul este acela de a intinde fibrele muschiilor ca sa opreasca spasmele si cicatrizarea defectoasa provocate de fisura. Oricum, este dificil sa se controleze masura intinderii iar riscul de incontinenta este mare. Majoritatea doctorilor sugereaza ca dilatatia anala sa fie abandonata ca  tratament pentru fisura anala.

Cauzele fisurilor anale

Constipatia sau diareea grava, combinata de obicei cu presiunea nervoasa exercitata pe o perioada mai lunga de timp, poate produce abrasions anale, fisuri simple ca niste taieturi, sau ulcere acute la marginea anusului. La constipatie, aceasta boala este provocata de eliminarea unui scaun tare care rupe pielea din jurul anusului dupa defecatie. La diaree, aceasta boala este provocata de o folosire si stergere mult peste limite a unui canal anal inflamat.

Fiind asociata si cu o infectie anala crypt, provocand cryptitis, o fisura, un ulcer sau chiar si un abces pot aparea in partea superioara a canalului anal unde acesta se leaga de mucoasa rectala inferioara.

La unii pacienti, fisura anala nu se vindeca si devine dureroasa facandu-se simtita la fiecare miscare a intestinului. Fisura dezvolta o baza fibroasa alba de-a lungul timpului. Aditional, se pot dezvolta o urma anala externa de piele numita pilon de aparare si o papila largita pe marginea superioara a anusului.

Un pacient poate elimina bucati de materiale nedigerate (ex. floricele de porumb si seminte de floarea soarelui cu coaja) prin anus, rupand pielea anala, provocand astfel o fisura. Fisurile anale pot apare in urma unei operatii anorectale, tuberculoza sau cancer al anusului.

Simptome fisuri anale

O fisura anala, o mica ruptura in tesutul anal poate provoca mancarime, durere si sangerare in timpul miscarii intestinului. Vezi galeria foto.

O fisura produce durere la eliminarea unui scaun si persista mai multe ore. O cantitate mica de sange rosu deschis, care poate fi amestecat sau nu cu scaunul, este des intalnita. O fisura produce durere care nu este proportionala cu marimea ei. Este a treia afectiune a anusului ce provoaca cele mai mari dureri; cea de-a doua fiind abcesul anal si prima fiind recuperarea dintr-o operatie anala recenta.

Rar, un spasm al muschilor ridicatori anali, cunoscut sub numele de proctalgia fugax, poate fi asociat cu fisurile anale cronice. Aceasta boala poate contribui la lipsa de vindecare a fisurilor … sau poate fi provocata de ea.

Diagnostic fisuri anale

Diagnosticul poate fi dat in urma unui consult. O examinare mai atenta va releva prezenta unei rani. Dupa separarea delicata a pielii de marginea anusului, se poate observa ulcerul posterior. Fibrele muschiului sfincterului intern anal se pot vedea frecvent la baza acestui ulcer perforat. Un deget bine uns cu un unguent ce contine lidocaina si un anoscop de calibru mic vor ajuta la delimitarea extinderii leziunii. Un examen colonoscopic sau sigmoidoscopic poate fi folositor pentru a elimina abcesul, colita, si alte cauze ale sangerarii rectale.

O fisura trebuie deosebita de un ulcer provocat de boala Crohn, de leucemie sau de tumorile maligne, deoarece nu este aspru, intins sau suparator. Fisurile sunt de obicei multiple. O biopsie poate ajuta la stabilirea diagnosticului.

Tratamentul medical fisuri anale

Aproape 50% dintre fisuri se vindeca singure fara a fi nevoie de operatie. Cu cat persista mai mult in timp o fisura, cu atat mai putin se poate vindeca singura. Uneori, fisurile acute se vindeca singure in mod spontan, printr-o buna igiena anala formata dintr-o curatare deplina dupa fiecare eliminare a scaunului cu vata si witch hazel. Curatarea delicata dupa fiecare scaun cu servetele subtiri pentru copii este la fel de buna ca folosirea bucatii de vata cu witch hazel. Folosirea bailor de sezut (udarea zonei anale din plin cu apa calda timp de 20 de minute, de mai multe ori pe zi) ajuta la ameliorarea simptomelor fisurei, dar nu ajuta in procesul de vindecare. Un preparat curent cu hidrocortizon aplicat de mai multe ori pe zi la incretitura marginii anale ajuta la ameliorarea simptomelor si in procesul de vindecare.

O dieta bogata in fibre si echilibrata si incurajarea scaunelor regulate normale sunt importante in procesul de vindecare al fisurii. Daca durerea este mare, un unguent anestezic poate fi introdus frecvent cu ajutorul degetului, folosind manusi.

S-a incercat si sfincteroctomia chimica folosind o gama larga de agenti, incluzand si oxidul nitric si toxina botulinica. Din moment ce fisurile anale sunt caracterizate prin spasmul sfincterului anal intern si o reducere a sangelui in mucoasa, scopul tratamentului este ameliorarea ischemiei reducand relaxarea presiunii anale si imbunatatind perforarea mucoasei.

S-a dovedit ca o aplicare locala a nitratilor actuali reduce presiunea sfincterului anal si imbunatateste curgerea sangelui anodermal. Acest efect dublu duce la vindecarea fisurii la mai bine de 80% din pacienti. Principalul efect advers este aparitia migrenelor in 20%-100% din cazuri.

S-a mai dovedit si ca o injectie locala cu toxina botulinica in apropierea fisurii provoaca relaxarea nervilor, slabirea muschiului sphincter si reducerea presiunii de relaxare a sfincterului anal, care permite vindecarea fisurii. Vindecarea fisurii se intalneste la peste 60% de pacienti. Principalul efect advers este lipsa puterii de contentie a gazelor si materiilor fecale, care dureaza pana la doua luni in 2% pana la 21% din cazuri.

Tratament chirurgical fisuri anale

Cand este nevoie de o incizie chirurgicala, fisura cronica impreuna cu pilonul de aparare, papila si cryptele adiacente sunt separate de muschiul de sustinere. Hemoroizii interni si externi asociati sunt indepartati. De obicei, tesutul cicatrizat din cadranul posterior anal este denuded in intregime. Criteriile pentru incizia fisurilor sunt cronicitatea si asocierea cu alte boli anorectale precum hemoroizi, prolapsul mucoasei, urme de piele, papile largite, contractia anala si crypts bolnavi.

Uneori, o dilatatie a anusului se efectueaza pentru a faramita tesutul cicatrizat de la marginea fisurii. Alteori, cauterizarea prin laser, electrochirugical, sau metoda chimica (ex, nitrat de argint) este folosita pentru a denude sau a reface baza fisurii, pentru a incuraja cresterea unui nou tesut anal.

Sphincterotomia laterala interna partiala s-a folosit pentru fisurile care nu prezinta complicatii. Aceasta operatie consta intr-o mica taietura a unei portiuni din muschiul anal. Ea ajuta la vindecarea fisurii prin prevenirea durerii si a spasmului, care interactioneaza cu vindecarea. Taierea muschiului intervine rar asupra abilitatii de control a miscarilor intestinelor.

Cel putin 90% din pacientii care necesita operatie pentru aceasta problema nu mai au treaba cu fisurile in viitor. Mai mult de 95% din pacienti dobandesc o imbunatatire prelungita a simptomelor. Aproape 5% din pacienti cu fisuri sunt “formatori de fisuri cronice”, din mai multe motive(ex, constipatie cronica, neputinta de vindecare fara tesut cicatrizat, etc.), vor dezvolta noi fisuri in ciuda tuturor eforturilor tratamentelor medicale si chirurgicale.

Lasand pudicitatea la o parte, medicii specialisti fac apel la un consult preventiv de diagnosticare, cu atat mai mult, cu cat tehnicile moderne exclud traumele fizice si psihice, aparatura microelectronica permitand un control usor si un tratament adecvat, fara dureri si sangerari, pacientii putand sa-si desfasoare activitatea zilnica.

Boala hemoroidala

Boala hemoroidala este una dintre afectiunile des intâlnite, de care sufera majoritatea populatiei din tara noastra. Pentru a intelege cum se ajunge la aceasta suferinta, trebuie sa cunoastem cateva notiuni elementare. Hemoroizii sunt componente anatomice normale ale organismului uman, pornite din plexurile venoase ano-rectale. Formatiunile hemoroidale interne sunt dilatatii varicoase (venoase) dispuse circumferential, având rol de “supapa” suplimentara, aflate la o distanta de 2-3 cm de orificiul anal, deasupra muschiului sfincterian, la terminatia intestinului gros. In plus, reteaua hemoroidala externa, aflata chiar la nivelul anusului, sub pielea fina a acestuia, poate prelua excesul de sânge al plexului hemoroidal intern, atunci când acesta este suprasolicitat.

Boala hemoroidala se instaleaza lent si progresiv si apare de la o defecatie deficitara, in cazul unui efort intens sau al unei constipatii, initial la nivelul hemoroizilor interni. in declansarea acestei afectiuni sunt implicati mai multi factori: mecanici, inflamatori si hipertensivi, hemoroizii fiind parte integranta a sistemului venos, existand si o predispozitie genetica in aparitia lor: sindromul astenic (asa-zis de slabiciune a tesutului conjunctiv, care intra in compozitia venelor, a ligamentelor si a tendoanelor musculare).
Aparitia bolii hemoroidale poate fi acuzata dupa un efort sustinut, datorita presiunii intraabdominale, care se rasfrânge asupra orificiului anal si – din punct de vedere circulator – asupra plexului hemoroidal. In cazul pacientilor constipati, afectiunea hemoroidala apare in urma efortului de eliminare a bolului fecal, acesta fiind dur, rigid si de dimensiuni mari, fiind intalnita frecvent la fumatorii care tusesc mult, la persoanele care exercita munci fizice (ridicarea de greutati mari), la sportivii de performanta, la persoanele sedentare, la conducatorii auto sau functionarii de birou care stau in sezut mai mult de 6-8 ore zilnic etc.

In crizele hemoroidale, datorita cresterii presiunii sanguine in formatiunile venoase, pot aparea dureri sub forma de arsura, care sunt accentuate de efortul fizic, sedere indelungata pe scaun sau la defecatie, devenind in unele cazuri insuportabile, iar sangerarile sunt o urmare directa a inflamarii si cedarii mucoasei care acopera aceste formatiuni. De asemenea, la nivelul hemoroizilor externi (care preiau surplusul de sânge al celor interni) intâlnim trombozele hemoroidale – dilatatii venoase pline cu sânge trombozat, coagulat (hematoame perianale). Dupa un exces de alcool sau de mâncare picanta (care au efect vasodilatator si iritant), pacientul se poate trezi cu câtiva noduli inflamati, vinetii, durerosi, situati chiar la intrarea in anus. Acestia se retrag mai greu si pot da complicatii locale, in cazul in care se sparg.

Proctologia moderna are o gama foarte variata de tratamente pentru boala hemoroidala. Tratamentul chirurgical nu mai este de mult de actualitate, tinând cont de dezavantajele pe care le prezinta aceasta metoda… La Clinica Proctoline, unde activez ca medic specialist, utilizam cele mai noi metode medicale cunoscute pe plan mondial. Folosim bandarea cu inele elastice, prin care se obtine “uscarea” si eliminarea formatiunilor hemoroidale. Scleroterapia este o tehnica ce presupune injectarea unor substante care alipesc peretii hemoroizilor, conducând la atrofia si eliminarea lor. Fototermocoagularea are rolul de a “suda” peretii formatiunilor venoase cu raze infrarosii, reducând astfel posibilitatea de a se dilata foarte mult. Toate tehnicile presupun tratament ambulatoriu, care nu influenteaza programul normal al pacientului, dupa tratament, acesta putand continua activitatea zilnica, fara sa aiba dureri sau disconfort cauzate de tratamentul proctologic.
In cazul in care boala este ignorata indelungat, se poate ajunge la complicatii majore: hemoroizi ireductibili, de dimensiuni foarte mari, prolabati (iesiti) prin anus, sau formatiuni hemoroidale mixte, cand hemoroizii interni se unesc cu cei externi, din cauza volumului mare de sânge si a presiunii crescute, la care singura optiune este cea chirurgicala. Nu este de dorit sa se ajunga la astfel de faze ale bolii, deoarece acest tratament este dificil si traumatizant pentru pacient.

Pentru hemoroizii externi nu sunt indicate metode invazive de tratament. Se recomanda baile de sezut cu apa calâie spre rece (pentru diminuarea volumului acestora, prin vasoconstrictie) si unele preparate venotrofice si trombolitice (pentru marirea elasticitatii tesutului). Cu aceste metode isi reduc dimensiunea in timp, apoi se resorb. in cazuri grave, când cheagul persista, se poate interveni chirurgical prin trombectomie (excizia trombului), sau radiochirurgical, cu un aparat special, care elimina foarte usor nodulul de sub piele, cu anestezie locala, fara sângerare si fara sutura.

Pentru ca am intâlnit des cazuri de pacienti care se trateaza la sfatul cunostintelor cu anumite produse proctologice care se elibereaza in farmacii fara prescriptie medicala, doresc sa fac precizarea ca nu sunt recomandate unguentele in tub cu cap aplicator alungit, clismele si supozitoarele, deoarece la introducerea in anus pot avea efect traumatizant pentru formatiunile hemoroidale, ducând de cele mai multe ori la sângerari masive si la agravarea bolii.

Fisurile anale si tratarea lor

O alta afectiune ano-rectala este si fisura anala, care, in cele mai dese cazuri provoaca dureri ingrozitoare. O fisura anala este de fapt o ulceratie situata chiar la terminatia canalului anal al intestinului gros, care se formeaza in urma unor traumatisme anale, afectând straturile superficiale ale intestinului (mucoasa si submucoasa) pâna la nivelul muschilor sfincterieni. Fisura anala poate aparea la persoanele constipate, in urma unui scaun dur, dar si la o persoana sanatoasa, atunci când in materiile fecale trec anumite resturi alimentare care nu au putut fi digerate: oase de peste, alune, coji de seminte, sâmburi, corpuri straine inghitite accidental (fragmente de scobitori, ace etc.). Compactate in materia fecala, aceste resturi pot rani intestinul, determinând aparitia fisurilor anale. De asemenea, mai pot fi provocate si de introducerea in anus a cremelor cu ajutorul tubului cu cap aplicator, a supozitoarelor dure, a irigatiilor clismatice, dar si de unele proceduri medicale, cum ar fi colonoscopia, interventiile chirurgicale etc. si scaunele diareice repetate, foarte acide, pot duce la aparitia fisurilor anale prin actiunea de erodare chimica a stratului superficial.

In unele cazuri, fisurile anale trec de la sine, odata cu normalizarea tranzitului intestinal, atunci când este vorba despre o constipatie pasagera. Alteori, mai ales in cazul persoanelor sedentare, ale caror tesuturi isi pierd elasticitatea, fisurile ulcereaza si nu permit autovindecarea, aceasta cronicizându-se, ajungandu-se la un cerc vicios: durerea resimtita la nivelul fisurii anale este transmisa de terminatiile nervoase catre creier, acesta incearca sa o minimalizeze contractând permanent muschiul circular al sfincterului, ceea ce duce la deschiderea marginilor fisurii. Astfel se poate explica de ce multe fisuri anale nu se vindeca total sau se vindeca foarte greu, dupa tratamente indelungate si chinuri din partea pacientului.
Pacientii au dureri sfâsietoare, indelungate, sub forma de arsura si usturime, in special dupa defecatie. De asemenea, pot avea senzatia de ingustare a anusului (la defecatie se observa ca materiile fecale sunt mai subtiri, din cauza contractiei permanente si involuntare a sfincterului). Scaunele sunt intrerupte de spasmele involuntare ale sfincterului. Din cauza durerilor, bolnavul isi impune pauze alimentare, ceea ce agraveaza si mai mult boala din cauza scaunelor uscate.

Se actioneaza prin tratament local, cu unguente vasodilatatoare, miorelaxante, cicatrizante si analgezice care “amortesc” terminatiile nervoase din acea zona si atenueaza senzatia de durere, ceea ce duce la oprirea contractiilor sfincterului. Relaxarea musculaturii intestinale permite apropierea marginilor tesuturilor fisurii si, cu ajutorul produselor cicatrizante, aceasta se inchide. Pentru tratarea fisurilor anale, in Clinica Proctoline folosim unguente naturale, realizate din fitogeluri cicatrizante, dar si injectii cu toxina botulinica (utilizata in special in tratamentele cosmetice antirid), pentru “paralizarea” temporara a terminatiilor nervoase sfincteriene, ajutând astfel la regenerarea stratului de mucoasa si la vindecarea fisurii. Si in acest caz, alimentatia si regimul de viata al pacientului pot ajuta foarte mult in procesul de vindecare sau chiar sunt conditii obligatorii ale tratamentului. Acestea fiind doar doua dintre cele mai intalnite afectiuni ale canalului ano-rectal, doresc sa adresez tuturor celor care au probleme in acest sens sa lase pudoarea exagerata la o parte si sa se prezinte la medicul specialist.

Ca mod de preintampinare a acestor afectiuni, ar trebui sa se puna accent pe o alimentatie bogata in fibre (fructe si legume proaspete), pe un mod de viata activ si fara stres, precum si pe o igienaa a defecatiei, pornind de la premisa ca e mai usor sa previi decat sa tratezi. Clinica Proctoline, facand parte dintr-o retea internationala, aplica cele mai noi tratamente descoperite pe plan mondial. O problema proctologica complexa poate fi tratata in maxim cinci sedinte terapeutice, fara complicatii si dureri, iar multumirea noastra este ca am reusit, prin comunicare, sa obtinem rezultatele dorite, pacientii tratati reusind sa-si schimbe, ulterior, si dieta, dar si modul de viata. Bucuria din ochii pacientilor este, in nume propriu, si multumirea mea ca i-am scapat de o mare suferinta.

In cazul hemoroizilor, tratamentele externe sint absolut necesare. Dl prof. Milica recomanda bai de sezut cu fierturi din frunze de nuc, coada calului, tataneasa, traista ciobanului, nalba, scoarta de stejar sau de salcie, muguri zdrobiti de plop negru, decoct din usturoi (10 capatini necuratate si zdrobite la 500 ml apa; baia poate fi reincalzita si folosita de 4-5 ori, avind efect in retragerea imediata a hemoroizilor externi). Se mai pun comprese cu decoct (fiertura) din scoarta de pe ramuri tinere de alun sau de stejar, radacini de iarba mare sau de bujor, frunze de mur sau de soc si cataplasme cu frunze terciuite de varza, praz sau de sfecla rosie si pasta de cartofi cruzi acoperind zona anala. Deosebit de eficiente, spune dl prof. Milica sint unguentele din galbenele si frunze de aloe sau propolis unguent (20 la suta in vaselina), pentru ungerea rectului de doua ori/zi, timp de 14 zile.

De cele mai multe ori, hemoroizii sint insotiti de fisuri anale.  Acestea sint ulceratii in tesutul epitelial, cu pozitii radiare, la capatul canalului anal, producind dureri si mincarimi, mai ales noaptea. Se formeaza in urma unor traumatisme provocate de trecerea unor scaune dure sau in cazuri de constipatie. Aceste fisuri determina un spasm al sfincterului anal, ceea ce face sa fie foarte dureroase, mai ales in timpul scaunului. Unele fisuri sint superficiale si se vindeca rapid, iar altele devin cronice si foarte dureroase. Pentru uz intern, in caz de fisuri anale se recomanda o infuzie in amestec din flori de coada soricelului, galbenele, nalba, cretisoara si frunze de urzica vie. In uz extern, sint indicate spalaturi si comprese cu infuzie din coada calului, muguri zdrobiti de plop negru, frunze de mur si decoct din coaja ramurilor tinere de stejar (amestecat cu putin otet), aceste plante avind proprietati dezinfectante, hemostatice si cicatrizante. Foarte eficient, spune dl prof. Milica, este un unguent preparat din 20 g muguri zdrobiti de plop negru, macerati timp de 24 de ore in 50 ml alcool de 70 de grade, peste care se adauga 100 g untura de porc si 5 g ceara de albine, dupa care se tine pe baia de apa timp de 3 ore. Se filtreaza si se amesteca pina cind se obtine o consistenta optima a unguentului. Se aplica local, avind proprietati anestezice si cicatrizante.
Un ceai antihemoroidal, un amestec de plante pentru bai de sezut si un unguent ale carui rezultate sint verificate in astfel de cazuri pot fi procurate de la Centrul Aroma Iasi. (C.Iacob)

Clinica tratament fisuri anale

Tratament hemoroizi externi prin radioablatie (VIDEO)

Cauzele fisurilor anale

Constipatia sau diareea grava, combinata de obicei cu presiunea nervoasa exercitata pe o perioada mai lunga de timp, poate produce abrasions anale, fisuri simple ca niste taieturi, sau ulcere acute la marginea anusului. La constipatie, aceasta boala este provocata de eliminarea unui scaun tare care rupe pielea din jurul anusului dupa defecatie. La diaree, aceasta boala este provocata de o folosire si stergere mult peste limite a unui canal anal inflamat. Fiind asociata si cu o infectie anala crypt, provocand criptita, o fisura, un ulcer sau chiar si un abces pot aparea in partea superioara a canalului anal unde acesta se leaga de mucoasa rectala inferioara.

Fisuri anale

La unii pacienti, fisura anala nu se vindeca si devine dureroasa facandu-se simtita la fiecare miscare a intestinului. Fisura dezvolta o baza fibroasa alba de-a lungul timpului. Aditional, se pot dezvolta o urma anala externa de piele numita pilon de aparare si o papila largita pe marginea superioara a anusului. Un pacient poate elimina bucati de materiale nedigerate (ex. floricele de porumb si seminte de floarea soarelui cu coaja) prin anus, rupand pielea anala, provocand astfel o fisura. Fisurile anale pot apare in urma unei operatii anorectale, tuberculoza sau cancer al anusului.

Simptome fisuri anale

O fisura anala, o mica ruptura in tesutul anal poate provoca mancarime, durere si sangerare in timpul miscarii intestinului.

O fisura produce durere la eliminarea unui scaun si persista mai multe ore. O cantitate mica de sange rosu deschis, care poate fi amestecat sau nu cu scaunul, este des intalnita. O fisura produce durere care nu este proportionala cu marimea ei. Este a treia afectiune a anusului ce provoaca cele mai mari dureri; cea de-a doua fiind abcesul anal si prima fiind recuperarea dintr-o operatie anala recenta.

Rar, un spasm al muschilor ridicatori anali, cunoscut sub numele de proctalgia fugax, poate fi asociat cu fisurile anale cronice. Aceasta boala poate contribui la lipsa de vindecare a fisurilor … sau poate fi provocata de ea.

Diagnostic fisuri anale

Diagnosticul poate fi dat in urma unui consult. O examinare mai atenta va releva prezenta unei rani. Dupa separarea delicata a pielii de marginea anusului, se poate observa ulcerul posterior. Fibrele muschiului sfincterului intern anal se pot vedea frecvent la baza acestui ulcer perforat. Un deget bine uns cu un unguent ce contine lidocaina si un anoscop de calibru mic vor ajuta la delimitarea extinderii leziunii. Un examen colonoscopic sau sigmoidoscopic poate fi folositor pentru a elimina abcesul, colita, si alte cauze ale sangerarii rectale.

O fisura trebuie deosebita de un ulcer provocat de boala Crohn, de leucemie sau de tumorile maligne, deoarece nu este aspru, intins sau suparator. Fisurile sunt de obicei multiple. O biopsie poate ajuta la stabilirea diagnosticului.

Tratamentul medical al fisurilor anale

Aproape 50% dintre fisuri se vindeca singure fara a fi nevoie de operatie. Cu cat persista mai mult in timp o fisura, cu atat mai putin se poate vindeca singura. Uneori, fisurile acute se vindeca singure in mod spontan, printr-o buna igiena anala formata dintr-o curatare deplina dupa fiecare eliminare a scaunului cu vata si witch hazel. Curatarea delicata dupa fiecare scaun cu servetele subtiri pentru copii este la fel de buna ca folosirea bucatii de vata cu witch hazel. Folosirea bailor de sezut (udarea zonei anale din plin cu apa calda timp de 20 de minute, de mai multe ori pe zi) ajuta la ameliorarea simptomelor fisurei, dar nu ajuta in procesul de vindecare. Un preparat curent cu hidrocortizon aplicat de mai multe ori pe zi la incretitura marginii anale ajuta la ameliorarea simptomelor si in procesul de vindecare.

O dieta bogata in fibre si echilibrata si incurajarea scaunelor regulate normale sunt importante in procesul de vindecare al fisurii. Daca durerea este mare, un unguent anestezic poate fi introdus frecvent cu ajutorul degetului, folosind manusi.

S-a incercat si sfincteroctomia chimica folosind o gama larga de agenti, incluzand si oxidul nitric si toxina botulinica. Din moment ce fisurile anale sunt caracterizate prin spasmul sfincterului anal intern si o reducere a sangelui in mucoasa, scopul tratamentului este ameliorarea ischemiei reducand relaxarea presiunii anale si imbunatatind perforarea mucoasei.

S-a dovedit ca o aplicare locala a nitratilor actuali reduce presiunea sfincterului anal si imbunatateste curgerea sangelui anodermal. Acest efect dublu duce la vindecarea fisurii la mai bine de 80% din pacienti. Principalul efect advers este aparitia migrenelor in 20%-100% din cazuri.

S-a mai dovedit si ca o injectie locala cu toxina botulinica in apropierea fisurii provoaca relaxarea nervilor, slabirea muschiului sphincter si reducerea presiunii de relaxare a sfincterului anal, care permite vindecarea fisurii. Vindecarea fisurii se intalneste la peste 60% de pacienti. Principalul efect advers este lipsa puterii de contentie a gazelor si materiilor fecale, care dureaza pana la doua luni in 2% pana la 21% din cazuri.

Tratament chirurgical al fisurilor anale

Cand este nevoie de o incizie chirurgicala, fisura cronica impreuna cu pilonul de aparare, papila si cryptele adiacente sunt separate de muschiul de sustinere. Hemoroizii interni si externi asociati sunt indepartati. De obicei, tesutul cicatrizat din cadranul posterior anal este denuded in intregime. Criteriile pentru incizia fisurilor sunt cronicitatea si asocierea cu alte boli anorectale precum hemoroizi, prolapsul mucoasei, urme de piele, papile largite, contractia anala si crypts bolnavi.

Uneori, o dilatatie a anusului se efectueaza pentru a faramita tesutul cicatrizat de la marginea fisurii. Alteori, cauterizarea prin laser, electrochirugical, sau metoda chimica (ex, nitrat de argint) este folosita pentru a denude sau a reface baza fisurii, pentru a incuraja cresterea unui nou tesut anal.

Sphincterotomia laterala interna partiala s-a folosit pentru fisurile care nu prezinta complicatii. Aceasta operatie consta intr-o mica taietura a unei portiuni din muschiul anal. Ea ajuta la vindecarea fisurii prin prevenirea durerii si a spasmului, care interactioneaza cu vindecarea. Taierea muschiului intervine rar asupra abilitatii de control a miscarilor intestinelor.

Cel putin 90% din pacientii care necesita operatie pentru aceasta problema nu mai au treaba cu fisurile in viitor. Mai mult de 95% din pacienti dobandesc o imbunatatire prelungita a simptomelor. Aproape 5% din pacienti cu fisuri sunt “formatori de fisuri cronice”, din mai multe motive (ex, constipatie cronica, neputinta de vindecare fara tesut cicatrizat, etc.), vor dezvolta noi fisuri in ciuda tuturor eforturilor tratamentelor medicale si chirurgicale.

Asemănările dintre fisurile anale şi hemoroizi sunt aparente, dar au cauze şi simptome diferite: fisurile sunt crăpături externe în timp ce hemoroizii sunt vene inflamate. Iritaţia regiunii anale este mai intensă la persoanele care circulă mult cu maşina (şoferi), la cei care călăresc sau merg mult pe jos.

Fiind o maladie destul de frecventă, afectează persoane de toate vârstele, atât bărbaţi, cât şi femei. La bărbaţi apare mai frecvent pe linia posterioară, iar la femei pe linia anterioară, fiind confundabilă cu pruritul perigenital.

Cauza principală a rupturii la nivelul mucoasei şi a pielii rezidă din unele traumatisme provocate în timpul scaunului, când se încearcă eliminarea forţată a unui bol fecaloid voluminos şi tare, mai ales la persoane cu constipaţie cronică. Mai pot interveni unele infecţii locale (fungi, Trichomonas), paraziţi intestinali, anumite boli interne (icter, diabet, uremie, limfom, diaree repetată), precum şi lipsa igienei locale, calitatea săpunului şi a hârtiei igienice.

Fisurile anale pot fi provocate şi prin traumatizări în timpul consultaţiile digitale (la diagnosticarea prostatei). De asemenea, boala Crohn cu inflamarea intestinelor poate provoca diaree cu sânge, dureri abdominale, febră şi rupturi în mucoasa care căptuşeşte rectul inferior (anus). S-a constatat că în timpul naşterilor, peste 10 % dintre femei rămân cu fisuri anale, din cauza extinderilor mari ale epidermei în zona respectivă. Este de menţionat că asemenea fisuri pot să apară şi la bebeluşi care suferă de constipaţie, cronică sau acută.

Primele semne de boală

Simptomele bolii constau în mâncărimi sâcâitoare (prurit anal şi perianal), mai intense noaptea în urma transpiraţiei locale şi a scărpinatului. În faze mai avansate apar contracţii reflexe ale sfincterului anal care provoacă dureri intense, înţepătoare sau arzătoare în timpul şederii pe scaun, la mers prelungit şi, mai ales, în timpul sau după defecaţie. Aceste crize sunt întrerupte prin perioade de acalmie. Din cauza durerilor, bolnavul se abţine de la defecare, astfel că i se instalează, treptat, o constipaţie cronicizată.

Mai gravă este situaţia când apar sângerări cu sânge roşu (nu negru), care duc la ideea altor maladii (colon iritat şi inflamat, boala Crohn, sifilis, infecţii HIV sau tuberculoză). Frecvent, fisurile anale se asociază cu prezenţa hemoroizilor, a unor inflamaţii ale criptelor anale şi cu diverse tulburări nervoase.

Unele fisuri sunt superficiale şi se vindecă rapid, în timp ce altele devin cronice şi foarte dureroase, îndeosebi la persoanele suferinde de constipaţie cronică, la care presiunea mare din timpul scaunului asupra muşchilor interni ai sfincterului anal determină cronicizarea bolii.

Metode de tratament

În general, fisurile anale nu necesită o îngrijire medicală specială, deşi vindecarea este de lungă durată (peste 8 săptămâni). Pentru cazuri uşoare există câteva remedii neinvazive care calmează durerile, previn recidivarea crăpăturilor şi reduc contracţiile sfincterului care împiedică închiderea leziunior.

Tratamentele fitoterapeutice se fac atât intern (cu ceaiuri), cât şi extern (cu comprese, băi de şezut, cataplasme şi unguente).

În uz intern se folosesc:

- infuzii cu diferite combinaţii de plante luate pe stomacul gol:

- flori de gălbenele, muşeţel, coada şoricelului, nalbă, lavandă, soc;

- frunze de mentă, urzică, pelin, creţişoară, roiniţă, salvie, nuc, viţă de vie, stejar;

- herba de sunătoare, coada calului, talpa gâştei, păpădie, rozmarin, turiţă mare;

- seminţe de gutui (decoct) cu efecte emoliente;

- muguri de plop negru;

- rădăcini de brusture, cicoare, cerenţel şi tătăneasă.

Din amestecuri se ia câte o lingură de 200 de ml de apă clocotită, se infuzează acoperit timp de 5 minute şi se beau 2-3 ceaiuri pe zi, cu adăugarea unei linguriţe de bitter suedez la fiecare cană.

Pentru evitarea constipaţiei care provoacă fisurarea canalului anal şi a zonei perianale se recomandă ceaiuri de soc, păpădie, leurdă, măcriş, ulei de ricin şi seminţe de fenicul şi in.

Proceduri indicate în uz extern:

- băi de şezut şi comprese făcute seara, înainte de culcare, timp de 15-20 minute, folosind infuzii sau decocturi din plante luate separat sau în amestecuri în care intră coada calului (cu efecte calmante), mărul lupului, pelin, mentă, muşeţel, coada şoricelului, nalbă, trifoi roşu, patlagină, gălbenele, traista ciobanului, turiţa mare, urzică vie, rostopască, creţişoară, mur, muguri de plop negru şi scoarţa ramurilor tinere de stejar (în amestec cu puţin oţet). După baie se face un duş cald, timp de 2-3 minute pentru încălzirea corpului, apoi, se recomandă îmbrăcarea cu un halat de baie fără a se şterge corpul. Repausul după baie de face în pat timp de 30 minute, acoperit cu o pătură ;

- cataplasme în faşă de tifon cu muguri de plop negru, frunze de mur, patlagină pelin şi terci de praz ;

- badijonări cu ulei de lavandă, extract uleios din castane şi muguri de plop cu proprietăţi balsamice ;

- unguente din muguri de plop negru, gălbenele şi tătăneasă, cu efecte imediate datorită proprietăţilor anestezice, balsamice, dezinfectante şi epitelizante. Unguentul din muguri de plop se prepară din 20 de g de muguri zdrobiţi şi maceraţi timp de 24 de ore în alcool 700; se îndepărtează excesul de alcool şi se adaugă 100 de g de untură şi 5 g de ceară de albine. După o fierbere uşoară pe baia de apă timp de 3 ore se strecoară şi se freacă amestecul până se obţine unguentul cu consistenţă uniformă.

Recomandări pentru regimul zilnic de viaţă:

- băi de şezut în alternanţă cu apă călduţă şi apă rece, timp de 20 de minute, de 1-2 ori pe zi pentru a produce relaxarea sfincterului anal, calmarea mucoaselor fisurate şi îndepărtarea durerii şi a disconfortului;

- păstrarea igienei zilnice a regiunii perianale prin spălare, în fiecare dimineaţă şi seara, precum şi după fiecare scaun;

- evitarea băilor cu spumanţi, parfumuri sintetice şi săruri de baie;

- aplicarea unui strat subţire de pudră de talc neparfumată, care reduce transpiraţia şi frecarea zonei în timpul mersului sau al şederii pe scaun;

- folosirea de supozitoare cu substanţe antiinflamatoare şi anestezice sau cu propolis (Propoderm);

- aplicarea de unguente cu adaos de vaselină sau oxid de zinc, care ajută la facilitarea scaunelor, fără a provoca leziuni;

- utilizarea unor unguente cu nitroglicerină sau hidrocortizon pentru relaxarea sfincterului anal şi reducerea mâncărimilor;

- evitarea hârtiei igienice aspre, colorate şi parfumate, care amplifică inflamaţiile zonei iritate; se va înlocui cu şerveţele de faţă îmbibate cu loţiune hidratantă;

- evitarea scărpinatului cu unghii ascuţite la nivelul anusului bolnav, mai ales în timpul nopţii când, prin scărpinat, se eliberează în piele unele substanţe chimice analoage histaminei cu efect de amplificare a inflamaţiilor şi a mâncărimii;

- îmbrăcarea unei lenjerii de noapte foarte lejeră;

- netratarea atât a cons-tipaţiilor care provoacă ruperi de piele şi sfincter, cât şi a scaunelor diareice care elimină un conţinut acid, puternic iritant, ducând la un eritem fesier;

- combaterea excesului de greutate la persoane obeze care transpiră mai intens în zona anusului, reducând posibilitatea vindecării;

- efectuarea zilnică a unei activităţi fizice moderate, gimnastică uşoară şi mers de jos.

În cazuri cronice grave se consideră necesară o intervenţie chirurgicală pentru a realiza dilatarea anală, deschiderea abceselor şi extirparea traiectelor fistuloase. Aceste intervenţii chirurgicale implică însă anumite riscuri, inclusiv pierderea necontrolată a scaunelor în eventualitatea lezării sfincterului.

Indicaţii alimentare

Regimul alimentar vizează, înprimul rând, eliminarea constipaţiei, a diareei, a indigestiilor şi a intoxicării sângelui. Pentru aceasta se recomandă consumul zilnic de preparate alimentare bogate în fibre (celuloză, hemiceluloze, pectine, mucilagii şi gume). Concomitent se măreşte consumul de lichide (2 litri zilnic), între care un rol important îl au sucurile din fructe şi din legume, într-o cură de 1-2 luni de zile.

Se vor consuma cât mai multe salate (morcov, varză), mâncăruri cu legume, păstăi de fasole, supă de legume, iaurt cu cereale şi fructe cu coajă (mere, struguri, gutui).

În schimb se vor evita condimentele iuţi (piper, ardei), murăturile şi sortimentul de salamuri care prezintă acţiuni iritante pentru canalul anal.

Este important ca bolnavul cu fisuri anale să acorde toată atenţia acestei afecţiuni iritante, mai ales ajunsă la faza cronică, întrucât o asemenea ulceraţie care nu se vindecă timp de 2-3 luni poate evolua spre scurgeri sângeroase sau mucoase şi ar fi semnalul unei afecţiuni interne mai grave (colite, boala diverticulară, colon iritat sau chiar cancer de colon).

Fisurile sunt foarte asemanatoare acelor rupturi care apar uneori in colturile gurii. Atat fisurile orale , cat si cele anale apar acolo unde pielea face jonctiunea cu membrana mucoasa, extrem de delicata. in anus, o cauza frecventa a acestor rupturi este evacuarea unui scaun voluminos si tare .

Cercetari de ultima ora arata ce probleme anatomice favorizeaza fisurile anale cronice, spre deosebire de cele izolate, legate de ranile dureroase. Presiunea crescuta asupra muschilor interni ai sfincterului anal si diminuarea fluxului sangvin spre zona in care apar fisurile pot predispune la probleme cronice.

Daca aveti fisuri anale, stiti bine cat de mizerabila va fac ele viata — cel putin atunci cand stati in sezut. Va consolati cu gandul ca aproximativ 60 la suta dintre fisurile anale se vindeca in decurs de cateva saptamani. in cazurile cronice grave poate fi necesara o interventie chirurgicala, dar aceasta implica riscuri, inclusiv incontinenta de fecale in eventualitatea lezarii sfincterului. Din fericire, exista cateva remedii neinvazive care calmeaza durerea si previn recidivarea fisurilor.

Iata ce va sugereaza specialistii

Diminuati cu fibre si lichide consistenta scaunelor
Deschiderea anala nu a fost programata pentru a se adecva scaunelor voluminoase si tari . In general, fecalele rezultate in urma unei diete saracacioase in fibre , scaune tari ca piatra, se evacueaza greu si sfasie canalul anal , ceea ce poate duce la fisuri anale si hemoroizi .

Solutia? Comutati-va pe o dieta bogata in fibre si lichide, ce va avea ca efect muierea scaunelor. Mancand mai multe fructe , vegetale si cereale si band 6-8 pahare de apa zilnic, va asigurati cele mai eficace remedii si masuri preventive in privinta fisurilor anale, spune dr. Gathright. De indata ce scaunele devin moi si usor evacuabile, fisurile anale ar trebui sa inceapa sa se vindece de la sine.

Incercati vaselina
Consumul sporit de fibre va muia scaunul, dar canalul anal poate fi protejat si ungandu-l inainte de evacuarea colonului , anuntata de spasmul premergator. Putina vaselina introdusa cam la un centimetru adancime in rect faciliteaza scaunului sa treaca fara sa provoace leziune, spune Edmund Leff, specialist in probleme colorectale.

Mentineti zona anala curata, uscata si la o temperatura potrivita
Spalati zona anala dimineata si seara, precum si dupa fiecare scaun, va recomanda medicul de familie Stephen Amiel. Sa nu mai vorbim de faptul ca hartia igienica lasa urme firave, dar foarte iritante, de fecale pe pielea sensibila din jurul anusului, indeosebi daca aveti ramasite de piele de la fisuri anterioare sau de la hemoroizi .

Hartia igienica umeda sau cremele dermatologice de tipul cremelor bi-dratante au o actiune benefica. Manipulati bland, dar atent curatirea zonei; tamponati, nu frecati, iar daca durerea sau mancarimea este prea suparatoare, folositi un uscator de par pe pozitia „aer rece”. Pudra de talc neparfurna-ta reduce transpiratia si frecarea din timpul zilei. Purtati chiloti din bumbac , care sa nu va stranga, si peste noapte nu va imbracati prea gros.