Interactiunea biologic-psiho-social in paatologia digestiva implica reconsiderarea patologiei „organice“ ca nefiind doar pur „biologica“, ci avand si o importanta componenta psiho-sociala deloc secundara, ce implica luarea in consideratie a urmatoarelor aspecte:
- factorii psihofiziologici;
- factorii psihoimunologici;
- axul cerebro-enteral („brain-gut axis“);
- modul de percepere a bolii si reactia fata de aceasta.

1. Factori psiho-fiziologici

Stresul altereaza atat functia gastro- intestinala, cat si perceptia corticala; reciproc, simptomele gastrointestinale afecteaza starea psihologica. Subiectii sanatosi: prezinta disconfort abdominal sau tulburari de tranzit in conditii de stres datorita alterarii motilitatii si secretiei gastrointestinale si a pragului de sensibilitate viscerala, iar stresul creste perceptia corticala a activitatii viscerale. Spre exemplu, la pacientii cu BRGE, stresul acut produce mai mult disconfort, desi cresterea pH-ului esofagian nu se documenteaza intotdeauna; reciproc, tulburarile de tranzit intestinal influenteaza centrii nervosi cu rol in modularea afectivitatii (locus coeruleus).

2. Factori psihoimunologici

Sunt incomplet intelesi la ora actuala, dar incontestabili. Stresul influenteaza functia imuna via SNC. Este demonstrat ca mastocitele din mucoasa digestiva secreta un mediator imun (proteaza II) ca raspuns la un stimul audiovizual; de asemenea, cresterea celulelor NK in melanomul malign este corelata cu o mortalitate mai mica in grupurile cu terapie antistres. Prezenta metastazelor in cancerul colorectal este corelata cu scorul de depresie (HAD), dar si cu activarea imuna (niveluri crescute ale receptorului solubil alfa al IL2), iar conditionarea psihoimunologica a efectului terapeutic al unor substante a fost demonstrata in lupusul murin pentru ciclofosfamida.

3. Axul cerebro-enteral („brain-gut axis“)

Reprezinta un ansamblu de cai neurale bidirectionale care leaga centrii cognitivi-emotionali de centri neuroendocrini, de sistemul nervos enteric si de cel imun. Pe aceste cai, informatia extrinseca sau enteroceptiva afecteaza functia gastrointestinala, iar stimulii viscerotopici influenteaza comportamentul. Functionalitatea axei cerebro-enterale se realizeaza pe calea neurotransmitatorilor de tipul VIP, TRH, substanta P, serotonina, CCK, enkefaline, CGRP (calcitonin-gene releated peptide). Acestia nu au situs specific de actiune; in raport cu locul in care se afla, ei actioneaza pe receptorii locali si transfera informatii cu efecte modulatorii asupra motricitatii intestinale, comportamentului, raspunsului imun si celui endocrin. Teoriile moderne asupra patogeniei sindromului de intestin iritabil au la baza o „ipoteza unificatoare“ care postuleaza ca pacientii cu tulburari functionale digestive au in comun dereglarea sistemului neuroenteric „brain-gut“, raspuns motor exagerat la variati agenti de stres si un prag redus al durerii de cauza digestiva. Dintre neurotransmitatorii cu roluri importante in producerea sindromului de intestin iritabil, cei mai importanti sunt:
1. enkephalinele – implicate in controlul durerii, motilitatea digestiva, comportament alimentar, imunitate;
2. CCK – rol in motilitate si satietate; implicat in bulimia nervoasa;
3. receptorii serotoninici – implicati in tul- burarile digestive functionale, migrena, alcoolism, tulburari timice etc.;
4. neuropeptidele (endorfinele, VIP) – rol in influentarea componentelor psihoafective (stress/emotii) si a fenomenelor inflamator-imune gastrointestinale via receptori limfocitari;
5. oxidul nitric – interfereaza expresia unor protooncogene (c-fos) implicate in producerea unor neuropeptide (dinorfina) care regleaza perceptia somatica a senzatiilor viscerale.

4. Modul de percepere a bolii si reactia fata de aceasta

Comportamentul pacientului este dependent de norme socio-culturale, etnografice sau religioase, personalitate, istoricul psihoemotional (abuz, agenti stresanti majori), grad de informare, aptitudinea de comunicare. Rezultatele terapeutice depind de factori obiectivi: (severitatea bolii, eficienta terapiei), eficienta interactiunii medic-bolnav, suportul familial/ social, strategia diagnosticului si tratamentului. Actualmente, se considera ca immplicarea stresului in patologia gastrrennterologica este documentata si esenntiala in boala de reflux, dispepsia functionala, sindromul de intestin iritabil, este o componenta patogenica secundara cu rol major in ulcerul gastroduodenal si boala inflamatorie colonica (Crohn/RCUH) si constituie factor de influentare a rezultatelor terapeutice sau consecinta a tratamentului in neoplasmele digestive si hepatitele cronice. Prin prisma acestor teorii, sindromul de intestin iritabil nu este numai o tulburare de motilitate gastrointestinala, ci expresia clinica a dereglarii functiei axului cerebro-enteral.

Au fost luate in consideratie mai multe mecanisme care pot fi implicate:
- motilitatea anormala: desi nu exista pattern motor specific in SII, au fost identificate contractii anormale non-peristaltice de faza II ale intestinului proximal si distal, oarecum specifice, dar ele se asociaza cu manifestari subiective in sub 50% dintre cazuri;
- hipersensibilitatea viscerala: exista un prag redus pentru durere al neuroreceptorilor viscerali;
- dereglari ale axului cerebrovascular;
- anomalii ale cailor opioide care moduleaza durerea la nivelul substantei cenusii periaqeductale si a nucleului rafeului mare; exista chiar dovezi ale implicarii unui sistem al analgeziei mediat de endorfine, Endorphin- Mediated Analgesia System (EMAS), facilitat de serotonina si posibil noradrenalina.

Sindromul de intestin iritabil este o tulburare motorie care se exprima cliinic prin alterarea tranzitului intestinal, dureri abdominale si absenta oricarui proces patologic organic detectabil. Desi este definit pe criterii clinice, sindromul de intestin iritabil necesita excluderea unor boli organice care sa dea manifestari asemanatoare. Alterarea tranzitului intestinal daateaza din adolescenta sau de la varsta adultului tanar, avand o evolutie lent progresiva. Sugestiva este alternanta perioadelor de diaree si constipatie, cu predominanta oricareia dintre ele. Frecventa si aspectul acestor manifestari sunt variabile de la un pacient la altul, dar fiecare cauta sa le explice amanuntit, fiind preocupat de ele. Constipatia este la inceput episodica, putand deveni greu tratabila, cu scaune tari, deshidratate, cu calibrul micsorat sau fragmentate sub forma de scibale. Scaunele sunt in jur de trei pe saptamana, cu dificultati in evacuare, chiar cu dureri. Perioadele cu diaree survin nemotivat, scaunele avand volum mic, cu evacuari urgente dimineata sau dupa mese. Durerile abdominale care preced miscarile intestinale se amelioreaza dupa defecatie. Diareea este uneori exploziva, deoarece este formata dintr-un amestec de gaze si materii fecale fluide, dar in general nu depaseste trei scaune pe zi. Durerile abdominale sunt descrise in mod diferit, sub forma de crampa, arsura, balonare dureroasa, „cutite“ sau o senzatie dureroasa surda, cu intensitate variabila. Localizarea cea mai frecventa este in cadranul abdominal inferior stang sau in abdomenul inferior.

De obicei, nu iradiaza, dar in formele severe pot aparea si dureri dorsale joase. Uneori, sunt prezente tenesme si dureri rectale moderate, fara o patologie ano-rectala evidenta. Durerile sunt declansate de distensia intraluminala si par modulate de diverse conditii de stres. Distensia flexurii splenice a colonului poate mima o suferinta cardiaca, pulmonara sau vasculara, fapt ce a condus in randul practicienilor la conturarea unui veritabil „sindrom de flexura splenica“. Aceste dureri precipitate de mese si nu de alimente, care se amelioreaza dupa defecatie, de obicei nu apar in somn, spre deosebire de cele prin alterari structurale sau inflamatorii. Distensia abdominala este obisnuita, fiind dominanta in etajul abdominal inferior si insotita de flatulenta. Senzatia de balonare incepe dimineata si se accentueaza pe parcursul zilei, putand sa fie cuantificata prin masurarea perimetrului abdominal. Uneori, se adauga cresterea secretiei de mucus, evidenta in scaun, produsa se pare prin iritatie sau stimulare autonoma, fara suport lezional. Unele cazuri prezinta si alte manifestari gastrointestinale non-colonice, reprezentate de fenomene dispeptice, eructatii, pirozis, greturi si varsaturi, care amintesc de o suferinta motorie esofagiana, ce poate fi descoperita si la nivelul stomacului si colecistului. Peste o treime din bolnavi au si manifestari extraintestinale, in special urinare si disfunctii sexuale. Examenul obiectiv este normal, ca si explorarea paraclinica. Pledeaza impotriva sindromului de intestin iritabil debutul la varstnici, pierderea ponderala, paloarea, rectoragiile, steatoreea si agravarea manifestarilor intr-un interval de timp scurt.

Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe recunoasterea caracterului functional al simptomelor, ceea ce permite excluderea unei boli gastrointestinale orgaanice, cu prognostic sever pe termen lung. In acest sens, au fost elaborate criteriile de la Roma pentru diagnosticul SII, care includ:

1. simptome continue sau recurente in ultimele 3 luni, incluzand dureri abdominale, disconfort la defecatie, modificarea frecventei sau a consistentei scaunelor;

2. alterari ale actului defecatiei caracterizate prin una sau mai multe din urmatoarele aspecte:
- modificari de frecventa;
- modificari de forma;
- alterarea timpului de pasaj intestinal;
- prezenta de mucus;
- borborisme si distensie abdoomiinala.

Asociatia Gastroenterologica Americana a stabilit criteriile pentru evaluarea agresiva a pacientilor cu SII, luandu-se in consideratie:
- durata simptomelor;
- modificarea simptomatologiei in timp;
- varsta si sexul pacientilor;
- starea generala;
- istoric familial de cancer de colon;
- gradul disfunctiilor fiziologice.

La pacientii tineri, cu simptomatologie de lunga durata, evaluarea se va efectua numai in cazuri selectionate, in timp ce la varstnicii cu simptomatologie rapid progresiva investigatia completa este obligatorie pentru a se exclude afectiunile organice. In cadrul diagnosticului diferential, se exclud bolile maligne, afectiunile inflamatorii colonice, bolile infectioase sau ischemice ale tractului digestiv, alte afectiuni non-gastrointestinale. Durerea apare in ulcerul gastroduodenal, litiaza biliara, ischemia intestinala, carcinomul gastric sau pancreatic, boli inflamatorii intestinale, colita ischemica, diverticuloza colonica, cancerul rectocolonic etc. Durerea abdominala asociata cu varsaturi si meteorism poate sugera gastropareza sau ocluzia intestinala. Diareea apare in enzimopatii (deficit de lactaza cel mai adesea), abuzul de laxative, sindromul de malabsorbtie, hipertiroidie, parazitoze intestinale etc. Constipatia poate fi determinata de hipotiroidie, hipercalcemie, cancer de colon, administrarea de anticolinergice, antihipertensive, antidepresive. Datele de laborator sunt recomandate in vederea excluderii unei boli organice: Hemoleucograma se efectueaza pentru excluderea sindromului anemic secundar, a leucocitozei/leucopeniei etc.; VSH este recomandata pentru elimi- narea afectiunilor inflamatorii; in abbsen- ta unui istoric sugestiv pentru o afectiune organica, o VSH normala are o specificitate de 97% pentru SII. Trebuie totusi excluse hipertiroidia si parazitozele. In cazul in care predomina sindromul diareic, se recomanda efectuarea testului respirator cu hidrogen, iar in lipsa acestuia raspunsul favorabil la restrictia lactata poate fi sugestiv. In cazul predominantei sindromului dureros abdominal, trebuie efectuat examenul radiologic pentru excluderea cauzelor obstructive. Sigmoidoscopia arata mucoasa cu caractere normale si se recomanda la pacientii sub 50 de ani. Evident ca si colonoscopia este normala la pacientii cu SII.

In cazul bolnavilor cu constipatie poate releva un obstacol distal, iar in cazul celor cu diaree, prezenta unei afectiuni colonice inflamatorii. La bolnavii de peste 50 de ani se recomanda evaluare colonica totala, fie radiologic, fie colonoscopic, incidenta cancerului de colon fiind ridicata la acest grup de varsta. Radiografia cu bariu poate fi normala sau poate evidentia modificari nespecifice: zone de hipertonicitate sau spasm regionale sau segmentare, neregularitatea haustratiilor, aspect de „smochine pe sarma“. Obiectivele tratamentului SII sunt reprezentate de influentarea componentei psihoemotionale si ameliorarea simptomatologiei digestive. Intrucat tratamentul este adeseori dificil si grevat de rezultate nesatisfacatoare, a fost elaborat un algoritm care cuantifica mijloacele terapeutice in raport cu severitatea simptomelor, evaluata prin amploarea componentei psihoemotionale. In acest sens a fost creat un index de severitate a simptomatologiei digestive functionale, denumit FBDSI (functional bowel disease severity index) care include severitatea durerii abdominale, prezenta sau absenta caracterului functional al durerii si numarul de prezentari la madic. Formula de calcul a FBDSI este: gradul durerii viscerale (scara 1-100) + diagnostic de durere abdominala functionala (0 daca absent, 106 daca prezent) + nr. prezentari la medic in ultimele 6 luni + 11, iar valorile sunt redate in tabel.

Strategia terapeutica este urmatoarea:

- FBDSI sub 37 (disfunctie usoara): educatie, sustinere, modificarea stilului de viata;
- FBDSI intre 37 si 110 (disfunctie medie): sustinere morala, farmacoterapie (prokinetice/antipropulsive, sedative, anxiolitice), terapii de grup (ocupationale etc.); n FBDSI peste 110 (disfunctie severa): anxiolitice plus psihotrope (antidepresive, inhibitori ai recaptarii serotoninei etc.).

Dintre agentii farmacologici cu efect mai mult sau mai putin dovedit in sindromul de intestin iritabil, se pot recomanda:

a) in formele cu diaree, analogii opioizi de tipul loperamidului reduc semnificativ manifestarile digestive si durerea, dar favorizeaza episoadele de constipatie. Alte antidiareice neclasificabile, reprezentate de colestiramina si ondansetron, au fost testate in formele de SII cu diaree, insa pe loturi reduse. Spasmoliticele sunt frecvent utilizate in tratamentul SII acompaniat de durere si scaune diareice, fiind reprezentate de anticolinergice si blocante ale canalelor de calciu. Anticolinergice ca diciclomina, prifinium si cimetropium, utilizate in SUA, reduc semnificativ simptomele dispeptice comparativ cu placebo, insa sunt grevate de efecte adverse. Un anticolinergic specific receptorilor muscarinici M3, zamifenacin, are efect de diminuare a raspunsului motor colonic exagerat dupa ingestia de alimente. Majoritatea acestor compusi nu sunt utilizati curent in tarile europene. Bloocantele canalelor calcice de tipul pinaverinei si bromurii de octiloniu sunt mai cunoscute in tara noastra. Bromura de octiloniu este un relaxant direct al musculaturii netede intestinale care inhiba mobilizarea calciului in peretele intestinului. Pinaverina este un blocant slab al canalelor de calciu cu efect ipotetic specific pe intestin si fara efecte sistemice care inhiba motilitatea colica si tranzitul. Uleiul de menta este un carminativ natural care relaxeaza musculatura neteda intestinala prin reducerea influxului de calciu. Blocantele clasice ale canalelor de calciu (nifedipina, verapamil, diltiazem) nu sunt de uz curent in SII desi au fost testate. Alte apasmolitice neclasificabile sunt trimebutina si mebeverina. Mebeverina este un miorelaxant similar cu papaverina, practic lipsit de efecte anticolinergice care inhiba peristaltismul ileal si motilitatea colonica la pacientii cu SII. Trimebutina este un opioid care stimuleaza peristaltismul intestinal pe calea unor receptori opioizi asemanatori morfinei, dar inhiba motilitatea colonica pe o cale neinfluentata de naloxona.

b) In formele cu predominanta constipatiei se indica agentii prokinetici. Cisapridul, inca folosit in SUA, actioneaza pe calea receptorilor serotoninergici 5HT4, favorizand tonusul colinergic la nivel intestinal. El nu mai este de uz curent in Romania. Domperidona accelereaza evacuarea gastrica si tranzitul intestinului subtire, dar au activitate prokinetica redusa la nivel colonic si pot sa afecteze raspunsul gastrocolonic post-prandial. Efectele metoclopramidului sunt limitate la nivelul intestinului proximal, nu si la nivelul colonului. Desi in mod clasic se considera ca suplimentul de fibre alimentare combate constipatia, studii controlate asupra efectului acestora la bolnavii cu SII au dus la concluzia ca rezultatele nu sunt superioare fata de placebo, deoarece, desi stimuleaza intr-o oarecare masura tranzitul, agraveaza flatulenta. Se pot totusi prescrie tarate, pactine, derivati de psyllium si ispaghula. Flatulenta excesiva se combate prin preparate siliconice (simeticon) ori prin carbune activ.

Masurile dietetice sunt teoretic indicate atunci cand se reuseste identificaarea unor agenti declansatori, ceea ce de obicei este imposibil. De regula, acesti pacienti sunt insa mari amatori de diete restrictive si adesea bizare, astfel incat incercarile de a recomanda o anume dieta se soldeaza cu esec, deoarece va eexista intotdeauna „altceva“ care va declansa simptome asemanatoare. Este insa bine de cunoscut ca unele alimente sunt „nonflatulogene“ (carnea, pestele, salata verde, castravetele, rosia, maslinele, conopida, orezul, strugurii, ouale), altele sunt „moderat flatulogene“ (paste si foitaje, mere, cartofi, citrice) si altele „extrem de flatulogene“ (lactate, banane, fasole, ceapa, usturoi, varza, prune, gemuri). Variatiile individuale sunt insa mari, iar modurile de preparare felurite, astfel incat dietele recomandate sunt fie abandonate, fie considerate de-a dreptul agravante ale simptomelor de bolnavi. Tratamentul componentei psihiice este aproape la fel de dificil ca si reecomandarile dietetice, deoarece bolnavii fie refuza sa accepte ideea, fie vin cu lungi liste de sedative si tranchilizante incercate si dovedite in final fara efect. Se pot prescrie antidepresive triciclice de tipul imipraminei, mai ales in SII cu diaree (reduce tranzitul orocecal), inhibitori ai recaptarii serotoninei de tipul paroxetinei si fluoxetinei in formele cu constipatie (accelereaza paasajul orocecal) ori mianserinei (antagonist al receptorilor serotoninici 5HT2 si 5HT3 cu efect beta-2 adrenoblocant, indicat in formele cu durere). Diazepinele sunt de evitat, deoarece determina dependenta, desi clordiazepoxidul reduce motilitatea rectosigmoidiana indusa de stres, iar aprazolamul scade semnificativ simptoomele digestive la pacientii cu SII, ameliorare care persista chiar si dupa oprirea tratamentului. Asocierile cu anticolinergice de tipul propantelinei sunt sinergice, la fel ca si combinatiile barbituric (amobarbital/fenobarbital)-anticolinergic, larg indicate in SUA. Metodele alternative, incluzand acupunctura, fitoterapia (Fumaria officinalis, Curcuma xanthoriza etc.), admiinistrarea de culturi crioprecipitate de Lactobacillus ori Streptococcus faecium nu si-au dovedit eficienta in studiile controlate.

Conf. dr. Eugen Georgescu
UMF Craiova

Exces de alimente

Ce se intămplă de fapt? Motilitatea intestinală nu este reglată doar prin sistemul nervos central şi prin cel hormonal, ci şi prin intermediul sistemului nervos autonom, generator de impulsuri. De căteva ori pe zi, cănd tractul gastrointestinal nu este implicat in digestie, o undă puternică de contracţie goleşte intestinul de resturile nedigerate şi le evacuează către intestinul gros. Numai că persoanele care suferă de SII au contracţii puternice chiar şi la stimuli de intensitate medie. Foarte multe persoane care suferă de această afecţiune spun că simptomele se inrăutăţesc pe fondul stresului sau consumului de alimente grase, abuz de cafea, de alcool, consum redus de fibre alimentare sau alimentaţie excesivă.

PERICOL.

“Sindromul intestinului iritabil poate fi o capcană periculoasă la vărste de peste 60 de ani, pentru că, in spatele indiciilor unei stări anormale, se pot ascunde boli grave, cum ar fi cancerul de colon. Acest sindrom reprezintă o afecţiune de exclu­dere a altor boli gastrointestinale. Me­dicul este cel care stabileşte diagnosticul şi tratamentul”, arată prof. dr Chira.

STRES.

Tratamentul trebuie individualizat in funcţie de suferinţele proprii fiecărui bolnav. “Este greşită ideea de a-ţi prescrie singur tratamentul. In cazul unui diagnostic cert, se impune combaterea condiţiilor stresante, a abu­zurilor alimentare, in funcţie de forma afecţiunii (prezenţa constipaţiei sau a diareei). Tratamentul este recomandat de către medic”, a precizat specialistul nostru.

Sindromul de intestin iritabil (SII) este o afectiune frecvent intilnita a intestinului care se manifesta prin dureri cu caracter de crampe, balonari, gaze si modificarea caracterului tranzitului intestinal. Unele persoane cu intestin iritabil prezinta constipatie ; altele au in schimb diaree (pierderi frecvente de scaun) sau nevoia imperioasa de defecatie; iar alti pacienti prezinta ambele situatii enumerate mai sus. Uneori persoanele care sufera de intestin iritabil prezinta crampe abdominale intense si nevoia de a avea scaun, dar nu reusesc sa faca acest lucru.

De-a lungul anilor, SII a fost denumit in multiple feluri: colita, colita mucoasa, colon spastic, intestin spastic si boala intestinala functionala. Cei mai multi dintre acesti termeni nu erau corecti. Colita, spre exemplu, inseamna inflamatia intestinului gros (colon). Intestinul iritabil, oricum, nu produce inflamatie si nu trebuie confundat cu colita ulcerativa care este o boala mult mai grava.
Cauza sindromului de intestin iritabil este necunoscuta si pina azi nu exista tratament care sa duca la videncare completa si definitiva. Doctorii denumesc aceasta suferinta- suferinta functionala pentru ca nu exista nici un semn de boala atunci cind colonul este examinat endoscopic. Aceasta afectiune produce foarte mult discomfort si stress, dar in schimb nu produce nici o modificare la nivel intestinal, singerare sau dezvoltarea unui proces canceros. De multe ori intestinul iritabil produce o suferinta medie, dar care pentru anumiti oameni poate fi foarte suparatoare. Pacienti cu aceasta afectiune se pot teme sa mearga la evenimente sociale, la servici sau sa calatoreasca chiar si pe distante mici. Cei mai multi oameni cu SII sunt capabili sa isi controloze simptomele sub control prin dieta, managementul stresului si uneori prin medicamente prescrise de medic.

Care este cauza SII?

Colonul are o lungime de aproximativ 1,8-2m si se continua cu intestinul subtire la un capat si cu rectul la celalat capat. Functia majora a colonului este sa absoarba apa si sarurile din alimentele digerate care intra din intestinul subtire. Aproximativ 2/4 din materialele care intra in colon din intestinul subtire in fiecare zi sunt lichide. Aceste materiale pot ramine acolo pentru citeva zile pina cind cea mai mare parte a fluidului si sarurilor sunt absorbite in corp. Scaunul trece apoi prin colon dupa mai multe contractii ale acestuia pina cind ajunge in partea stinga a acestuia unde este stocat pina cand se declanseaza contractiile legate de actul defecatiei.

Motilitatea colonului (contractiile muschilor intestinali si miscarile continutului) sunt controlate de nervi si hormoni si de activitatea electrica a muschilor colonului. Activitatea electrica are aceeasi functie ca si un  stimulator cardiac care coordoneaza functia cardiaca. Miscarile colonului propulseaza continutul acestuia incet inainte si inapoi dar cu rezultanta miscarii catre rect. De citeva ori pe zi au loc contractii musculare puternice sub forma de unde care se deplaseaza de-a lungul colonului impingind materile fecale. Unele din aceste contractii puternice contribuie la eliminarea materilor fecale prin defecatie.

Datorita faptului ca nu s-au putut gasi cauze organice, SII este considerat a fi efectul unui conflict emotional sau stress. Faptul ca stresul accentueaza simptomele SII a dus la concluzia ca exita si alti factori care sunt deasemenea importanti. Cercetatorii au descoperit ca o persoana care sufera de SII prezinta spasme ale muschilor colonului chiar daca a fost aplicat un stimul de mica intensitate. Persoanele cu SII se pare ca au un colon care este mult mai sensibil si reactiv decit normal, astfel raspund puternic la stimuli care nu i-ar deranja pe cei mai multi dintre oameni.

Evenimentele obisnuite ca si mincatul si distenia produsa de gaze sau alte materiale in interiorul colonului pot cauza o reactie exagerata la persoanele cu SII. Anumite medicamente si alimente pot produce spasm la anumite persoane. Uneori spasmul intirzie pasajul materiilor fecale conducind la constipatie. Ciocolata, lactatele sau cantitati mai mari de alcool sunt factori de agresiune frecventi. Cofeina stimuleaza reflexul de defecatie la multe persoane, acest lucur fiind mult mai accentuat la persoanele cu SII. Cercetatorii au constatat deasemenea ca femeile cu SII pot avea mai multe simptome in timpul perioadei menstruale sugerind astfel ca hormonii reproducerii pot produce exacerbarea simptomelor intestinului iritabil (SII).

Care sunt simptomele SII?

Daca esti preocupat de SII, este important sa realizezi ca functia intestinelor variaza de la persoana la alta. Intervalul in care se incadreaza functia intestinala normala este destul de larg, variind de la 3 scaune/zi la 3 scaune/saptamina. Un scaun normal este unul format, dar nu tare, care sa nu contina singe si care sa fie eliberat fara crampe sau durere.
Persoanele cu SII prezinta de obicei crampe abdominale, constipatie dureroasa sau diaree. La anumiti subiecti, constipatia alterneaza cu diareea, iar la alti eliberarea de scaun este insotita si de eliberare de mucus. Singerarea, febra, pierderea in greutate si persistenta durerilor severe nu sunt simptome ale sindromului de intestin iritabil (SII), ci apartin altor afectiuni mult mai grave.

Cum se stabileste diagnosticul de SII?

SII este diagnosticat dupa ce medicul exclude alte afectiuni organice mai severe. In bilant medicul include: un istoric amanuntit al afectiunii care cuprinde o descriere detaliata a simptomelor, examen obiectiv, teste de laborator si colonoscopie pentru excluderea unei eventuale afectiuni organice.

Cum afecteaza dieta si stresul SII?

Exista intotdeauna posibilitatea unei functionari anormale a colonului la pacientii cu SII, dar aproape intotdeauna trebuie sa existe o cauza care sa produca acest lucru. Cele mai incriminate cauze se pare ca sunt dieta si stresul emotional. Multe persoane raporteaza ca simptomele lor se produc dupa masa sau in conditii de stress, desi nici una dintre aceste persoane nu este sigura de acest lucru.
Mincatul cauzeaza contractii ale colonului. In mod normal acest raspuns poate cauza necesitatea de defecatie in primele 30 pina la 60 minute dupa masa. La pacientii cu SII aceasta senzatie de necesitate a defecatiei se poate produce mai repede insotita de crampe si diaree.
Intensitatea raspunsului este de multe ori in relatie cu numarul de calorii ale mesei si in special cu continutul de grasimi. Grasimea de orice forma (animala si vegetala) este un stimulator puternic al contractiilor colonului dupa masa. Multe alimente contin grasime, in special carnea indiferent de origine, puiul cu piele, laptele integral, smantana, brinza, untul, uleiul vegetal si margarina.
Stresul stimuleaza deasemenea spasmele colonului la persoanele cu SII. Acest proces nu este pe deplin inteles, dar cercetatori au subliniat faptul ca intestinul gros este partial controlat de sistemul nervos. Consilierea psihologica si reducerea stresului (tehnici de relaxare) pot produce ameliorarea evidenta a simptomelor SII, dar oricum, nu considera ca SII este rezultatul unei tulburari de personalitate. SII este cel putin partial o afectiune generata de tulburarea activitatii motorii a colonului.

Cum ajuta dieta in cazul SII?

Pentru multe persoane a minca dupa o dieta corecta inseamna diminuarea simptomatologiei SII. Inainte de a va modifica dieta ar fi o idee buna sa tineti un jurnal in care sa notati alimentele care va genereaza discomfort. Discutatii apoi aceste insemnari cu medicul dvs gastroenterolog. Ar fi poate util sa consultati un dietetician care v-ar putea ajuta sa va adaptati dieta. Spre exemplu, daca produsele lactate va produc discomfort, puteti minca mai putine. Iaurtul poate fi tolerat in schimb mai bine deoarece contine bacterii care suplinesc lactaza, o enzima necesara care se gaseste in produsele lactate. Din cauza faptului ca produsele lactate sunt considerate o importanta sursa de calciu si alti nutrienti de care corpul dvs are nevoie este bine sa va asigurati ca inlocuiti nutrientii care lipsesc datorita alimentelor pe care le evitati.
Fibrele alimentare pot diminua simptomele SII in multe cazuri. Piinea integrala si cerealele, fructele, fasolea si legumele sunt o sursa excelenta de fibre. Consultati medicul daca doriti sa folositi suplimente pe baza de fibre.
Dieta bogata in fibre mentine colonul moderat destins, fapt ce ajuta la prevenirea aparitiei de spasme. Unele tipuri de fibre asigura un continut ridicat de apa in materiile fecale, prevenind astfel scaunul tare care progreseaza dificil.
Doctorii recomanda de obicei sa maninci suficiente fibre ca sa ai un scaun moale cu evacuare usoara si nedureroasa. Dieta foarte bogata in fibre poate produce initial balonare si gaze care dispar in general in citeva saptamini.
Mesele in cantitate mare pot cauza crampe si diaree la pacientii suferind de SII. Simptomele pot fi controlate mincind mese reduse cantitativ sau mincind mai putin si mai des. Aceste recomandari sunt de ajutor in special daca mesele au un continut mic de grasimi si continut ridicat de carbohidrati cum ar fi pastele, orezul, piinea integrala si cerealele, fructele si legumele.

Pot medicamentele sa amelioreze simptomele SII?

Nu exsita un tratament standard pentru sindromul de intestin iritabil. Se pot utiliza suplimente de fibre sau ocazional laxative daca pacientul este constipat. Medicamentele antispastice si unele anxiolitice pot indeparta simptomele. Antidepresivele se pot utiliza la pacienti care prezinta si semne de depresie. Ingrijorarea majora in ceea ce priveste terapia medicamentoasa este faptul ca exista un pericol de dependenta medicamentoasa care poate afecta calitatea vietii.

Exista legatura intre SII si alte probleme mai serioase?

Sindromul de intestin iritabil nu conduce la alte boli organice mai serioase. Nu s-a putut demonstra existenta unei legaturi intre SII si bolile inflamatorii intestinale care ar fi B. Crohn si colita ulcerativa. SII nu conduce la cancer. Unii pacienti au forme mai severe de intestin iritabil si frica de durere si diaree pot produce indepartarea lor de rutina zilnica. In aceste cazuri se poate recomanda cu succes consilierea psihologica.

Manifestarile gastrointestinale pot fi permanente sau recurente.

Simptome, manifeste în mod continuu sau recurent, minimum 12 saptamâni neconsecutive din ultimele 12 luni care preced evaluarea:

Durere sau disconfort abdominal, ce prezinta minimum 2 din urmatoarele 3 caracteristici:

• ameliorare de defecatie;
• asociate cu modificari ale frecventei scaunelor;
• asociate cu modificari ale consistentei scaunelor.
• Criteriile Manning pentru diagnosticul SCI (1978)
• durere ameliorata de defecatie.
• distensie abdominala vizuala.
• diminuarea consistentei scaunelor concomitent cu debutul durerii.
• cresterea frecventei scaunelor concomitent cu debutul durerii.
• emisii de mucus excesiv în scaun.
• senzatie de evacuare (defecatie) incompleta.

Sistemul afectat: gastrointestinal.

Ereditatea: nu se cunoaste cu certitudine, dar fenomenul se întâlneste mai frecvent la pacienti cu antecedente familiale.

Incidenta/prevalenta: În unele tari, nu mai putin de 15% din populatie sufera de SCI, iar circa 50% din toate vizitele în ambulatoriu se prezuma ca ar fi cauzate de patologia în cauza.

Predominanta de vârsta si sex: predominant la femei între 20-50 ani. Raportul femei : barbati – 2-3:1 în perioada copilariei se întâlneste extrem de rar.

Semne si simptome in sindromul de intestin iritabil

• dureri abdominale intermitente, predominant în flancul stâng ce regreseaza dupa defecare.
• scaune sarace cu mult în mucus, indiferent daca evolueaza cu constipatie sau diaree.
• modificarea numarului de scaune ( >3/zi sau <3 saptamâna si modificarea consistentei acestora (prea dure sau prea lichide).
• disconfort abdominal postprandial.
• meteorism.

Cauzele sindromului de intestin iritabil sunt  necunoscute, dar exacerbarea se poate relationa cu evenimentul de stres psihic.

Factori de risc – violenta în familie, abuzarea copilului, antecedente familiale de SCI.

Examenul obiectiv in sindromul intestinului iritabil

• meteorism.
• sensibilitate abdominala difuza si la palpare pe cadrul colic sau pe o portiune a acestuia, în special în flancul si fosa iliaca stânga.
• eventuale cicatrice abdominale – consecinte ale interventiilor chirurgicale nejustificate.

Diagnostic diferential in sindromul intestinului iritabil

• sindromul intestinal inflamator.
• intoleranta lactazica.
• infectiile intestinale (Giardia lamblia, Enta-moeba histolytica, Salmonella, Campilobactei; Yersinia).
• folosirea laxativelor, clismelor antacide cu magneziu.
• celiachia.
• insuficienta extrinseca pancreatica.
• depresie.
• adenocarcinom de colon.
• tumori endocrine.
• hipo/hipertireoza.
• diabet zaharat.

Investigatii de laborator in sindromul intestinului iritabil

• hemoleucograma normala.
• VSH normala.
• fibrinogenul si proteina C reactiva normale.
• rectosigmoidoscopia este normala, dar dureroasa, exces de mucus.
• examenul endoscopic.
• coprograma.
• examenul parazitologic.
• analize generale ale sângelui.
• utrasonografia abdominala.

In prezenta simptomelor de alerta se impune excluderea altor afectiuni:

• debut tardiv (>60 ani).
• istoric scurt, evolutie progresiva.
• febra.
• scadere ponderala.
• dureri sau tulburari de tranzit ce trezesc pacientul din somn.
• rectoragii inexplicabile.

Schimbari patologice - toate datele de laborator si paraclinice sunt normale, cu exceptia sigmoidoscopiei.

Investigatii instrumentale – radiografia cu bariu – insugestiva; biopsie rectala.

Proceduri diagnostice – tuseul rectal, sigmoidoscopia.

Masuri generale de tratament in sindromul intestinului iritabil

• evitarea stresului.
• psihoterapia.
• evitarea consumului de alcool, a bauturilor prea reci sau prea fierbinti.
• evitarea meselor copioase si a ingestiei rapide.
• orar fix al alimentatiei.
• orar regulat al defecatiei.
• evitarea fumatului.
• practicarea sportului.
• bai calde.

Dieta in sindromul intestinului iritabil

• cu cantitati suficiente de fibre vegetale.
• consum temperat, fara bucate condimentate, grase, limitând laptele si cruditatile.

Dieta în caz de diaree

• evitarea alimentelor bogate în reziduuri.care baloneazâ (fructe crude în cantitati mari, legume).
• evitarea alimentelor grase (vegetale si animale).
• evitarea bauturilor carbogazoase (baloneaza).
• evitarea alimentelor bogate în lactoza (laptele), sau cu potential laxativ (ceai, cafea, condimente).

Educatia pacientului – rolul stresului, evolutia benigna a bolii, rolul alimentatiei corecte.

Prognostic evolutiv – evolutie benigna, cu tulburari intestinale aparente numai în stare de veghe, fara progresie spre cancer ori afectiuni inflamatoare.

Conditii asociate – migrena, mictiuni frecvente, urgente, encopreza, mialgie, depresie, anxietate.

Sarcina - foarte rar poate fi observata agravarea bolii pe perioada sarcinii, dar fara repercusiuni asupra latului.

Sinonime – colita spastica, colita mucoasa, colita mucomembranoasa.

1. Daca predomina durerea sau balonarea:

alimente permise:

-carne pui sau vita, peste fiarta sau gratar
-branza slaba
-ou fiert
-legume verzi preparate termic, fara coaja sau seminte, evitandu-se fasolea, varza, mazarea
-fructe verzi bine coapte sau preparate termic, decojite, fara seminte
-dulciuri neconcentrate: placinte, budinci, biscuit, piscoturi,prajituri de casa
-bauturi neacidulate

alimente interzise:

-carne grasa de gaina, vita, porc, vanat, peste, mezeluri, carnati
-branzeturi grase, cascaval, branza mucegai
-ou prajit
-legume verzi crude
-fructe verzi ,crude, cu coaja sau seminte
-dulciuri concentrate: ciocolata, inghetata, prajituri comert
-bauturi acidulate

2. Daca predomina constipatia:

alimente bogate in fibre vegetale:

-paine integral, paine cu tarate, cereal, musli
-lactate
-legume verzi crude sau preparate termic
-fructe crude sau preparate termic
-20-30 g tarate grau/zi
hidratare 1500-2000 ml fluide/zi (suc fructe, apa, ceai)

3. Daca predomina diareea:

alimente permise:

-orez, porumb, gris
-carne slaba de pui, vita, peste
-ou fiert
-branzeturi uscate
-ulei crud, unt
-paine prajita

alimente interzise:

-cereale, paine proaspata
-lactate
-carne grasa, afumaturi, rantasuri, mezeluri
-legume verzi crude sau gatite
-fructe crude sau preparate termic
-ALCOOL, CAFEA
-INTERZIS FUMATUL

Reguli generale:

-simptomatologia poate fi zgomotoasa dar nu e grava (nu apar complicatii si nu se moare din cauza ei)
-simptomele pot insa ascunde o patologie organic severa- de aceea se va informa medicul in cazul aparitiei simptomelor alarmante (scadere ponderala semnificativa, scaune cu sange, scaune diareice nocturne, agravarea constipatiei, dureri abdominal nocturne care trezesc pacientul)
-simptomele unui pacient pot varia ca intensitate si mod de exprimare de la o luna la alta sau de la o zi la alta, fara a fi vorba de agravarea bolii
-diagnosticul de sindrom de intestin iritabil este unul de excludere al bolilor organice (cancerul colorectal fiind cea mai severa si actual una din cele mai frecvente patologii de eliminat, putandu-se prezenta cu aceeasi simptomatologie ca si sdr. de intestin iritabil).De aceea este imperios necesar ca pacientul sa inteleaga importanta efectuarii colonoscopiei si a altor metode de investigatie specifice pentru excluderea bolilor organice
-simptomele se amelioreaza dupa inceperea regimului dietetic si a medicatiei dupa o perioada variabila de timp (cateva saptamani la 1-2 luni) de la pacient la pacient
-regimul si medicatia se urmeaza 3 luni, apoi se continua doar cu regimul, medicatia reluandu-se la reaparitia simptomelor
-regimul variaza de la pacient la pacient-fiecare va exclude alimentele care-i fac rau precum si stresul.

Cauze sindrom intestin iritabil

Cauza exacta a sindromului de intestin iritabil este necunoscuta. Cu toate acestea, medicii specialisti cred ca o comunicare intre creier si tractul gastrointestinal reprezinta cauza acestui sindrom.

O combinatie complexa de elemente, incluzand stresul psihologic, statusul hormonal, sistemul imun si neurotransmitatorii, par sa interfere cu mesajele dintre creier si intestin. Aceasta comunicatie anormala determina contractii sau spasme abdominale, care cauzeaza adesea crampe. Aceste spasme, fie accelereaza tranzitul intestinal, determinand diareea, fie il incetinesc, determinand constipatia.

Persoanele care sufera de SII au un intestin anormal de sensibil. Nu se cunoaste motivul pentru care intestinele lor reactioneaza puternic la elementele care contribuie la aparitia acestei boli.

Apare durerea ca raspuns la unul sau mai multi factori, printre care:
-     alimentarea, desi nu exista anumite alimente care sa se asocieze in mod particular cu SII
-     stresul, poate afecta miscarile intestinale si modul de percepere a durerii; are acelasi efect la persoanele sanatoase
-     balonarea abdominala
-     modificarile hormonale, cum ar cele din timpul ciclului menstrual
-     unele antibiotice, cum ar fi eritromicina

-     factori genetici, SII apare mai frecvent la persoanele cu istorie familiala de SII.

Simptome sindrom intestin iritabil

Medicii specialisti folosesc adesea o lista de simptome, cunoscuta ca si criteriile Rome II, pentru a o diferentia de alte tulburari intestinale. Cu toate acestea, chiar daca nu sunt prezente toate simptomele din lista, poate fi SII.

Se considera ca fiind SII, daca durerile sau disconfortul abdominal sunt continue sau apar si dispar pe o perioada de cel putin 12 saptamani (nu trebuie sa fie consecutive) in timpul ultimului an, plus 2 din urmatoarele 3 conditii:
-     durerile sunt ameliorate dupa emisia de fecale
-     frecventa scaunelor se modifica
-     aspectul sau forma scaunului se modifica.

Prezenta oricaruia dintre urmatoarele simptome sprijina diagnosticul de SII. Severitatea simptomelor indica clasificarea SII.

Modelul de tranzit intestinal

In SII, tipul tranzitului intestinal variaza cel putin in 25% din timp. Sunt posibile doua sau mai multe dintre urmatoarele situatii:
-     tranzitul intestinal poate fi, fie accelerat (diaree) fie intarziat, avand mai mult de 3 scaune pe zi sau mai putin de 3 pe saptamana
-     materiile fecale pot varia in marime sau consistenta (tari si creionate sau moi si apoase)
-     senzatia de defecatie imperioasa sau incompleta
-     balonare abdominala sau borborisme (sunete abdominale, bolboroseli).

Alte simptome intestinale

Unele persoane care sunt constipate prezinta dureri abdominale joase, care sunt urmate, de obicei, de diaree. Alte persoane prezinta dureri si constipatie usoara, neurmate de diaree. Alte simptome:
-     balonarea abdominala
-     emisie de mucus odata cu scaunul.

Simptome nongastrointestinale

Infara de simptomele intestinale mai pot aparea:
-     anxietate sau depresie
-     oboseala
-     cefalee (dureri de cap)
-     gust neplacut
-     durerile dorsale (de spate)
-     tulburari de somn (insomnia) care nu sunt determinate de simptomele de SII
-     tulburari sexuale, cum ar fi dispareunia (dureri la contact sexual) sau scaderea libidoului
-     palpitatii
-     tulburari urinare (senzatia de mictiune imperioasa, mictiuni frecvente, golire incompleta a vezicii urinare).

Simptomele apar cel mai adesea dupa mese, in timpul unei perioade de stres sau in timpul menstruatiei.

Diagnostic diferential

Exista alte boli sau probleme care prezinta simptome similare cu SII:

-     abuz de laxative sau antiacizi
-     folosirea sorbitolului sau a altor indulcitori artificiali
-     intoleranta la lactoza
-     boala intestinala inflamatorie
-     tumori ale tubului digestiv
-     afectiuni pancreatice
-     infectii parazitare, in special la persoanele care calatoresc in zone cu igiena deficitara
-     boala Addison
-     afectiuni tiroidiene
-     diverticulita
-     afectiuni ale organelor reproductive, cum ar fi endometrioza
-     litiaza biliara
-     boala de reflux gastroesofagian
-     sindromul de malabsorbtie, cum ar fi in boala celiaca sau pancreatita cronica.

Mecanism fiziopatogenetic

Simptomele sindromului de intestin iritabil pot persista pentru o perioada mai lunga de timp, dar nu se poate complica cu un neoplasm si nu scurteaza speranta de viata.

Modelul de SII variaza de la o persoana la alta si de la o perioada la alta. In unele cazuri simptomele apar si dispar pentru o perioada de mai muti ani. Unele persoane sunt asimptomatice pentru luni sau ani de zile. Cu toate acestea, in majoritatea cazurilor se inregistreaza episoade simptomatice recurente. Simptomele se pot ameliora de-a lungul timpului la unele persoane. Sunt rare cazurile in care simptomele sunt prezente constant.

Desi SII nu poate cauza alte afectiuni severe, cum ar fi cancerul sau boala intestinala inflamatorie, unele persoane cu SII pot suferi concomitent de una dintre aceste boli.

Consultul de specialitate

Trebuie consultat medicul specialist in urmatoarele cazuri:

-     persoanele diagnosticate cu SII si cu agravarea simptomelor, care interfera cu activitatile zilnice sau care nu raspund la tratamentul uzual
-     oboseala mai accentuata ca de obicei
-     scadere inexplicabila in greutate
-     scaderea apetitului alimentar
-     dureri abdominale care nu sunt asociate cu modificari ale tranzitului intestinal sau care nu se amelioreaza dupa scaun sau dupa emisia de gaze (flatulenta)
-     dureri abdominale care sunt localizate in una sau mai multe zone
-     scaun cu sange.

Expectativa vigilenta

Perioada de expectativa vigilenta nu este recomandata in cazul simptomelor “de alarma” care pot indica o problema severa.

Simptomele de alarma includ:
-      febra
-      scadere in greutate inexplicabila
-      sange in scaun
-      anemie (scaderea concentratiei de hemoglobina)
-      istoric familial de cancer colonic sau boala intestinala inflamatorie, care determina inflamatie intestinala cronica.

In cazul in care nu este prezent nici unul dintre aceste simptome, trebuie excluse alte cauze de disconfort abdominal (cum ar fi consumarea unui aliment nou, de alimente bogate in zahar, in special produse lactate, alimente care contin sorbitol (un indulcitor artificial), nervozitate). Se poate incerca un tratament la domiciliu pentru 1 sau 2 saptamani. Daca simptomele nu se amelioreaza sau se agraveaza, se recomanda consultul medical.

Indigestiile, diareea sau constipatia sunt normale, in special in timpul unei perioade stresante. Durerea epigastrica, greata, varsaturile si diareea care se instaleaza brusc si dispar de la sine, sunt cel mai probabil determinate de o indigestie sau intoxicatie alimentara, in special daca sunt si alte persoane din anturaj bolnave.
Medici specialisti recomandati

Se recomanda consultarea urmatorilor medici specialisti, care sunt in masura sa diagnosticheze si sa trateze SII:

-     medicul de familie
-     medicul internist.

In cazul in care sunt necesare mai multe investigatii sau daca simptomele nu raspund la tratamentul initial, se recomanda consultarea unei medic gastroenterolog (specializat in sanatatea tractului digestiv). Daca stresul joaca un rol in patalogia SII, poate fi de ajutor consultul unui medic psihiatru sau unui psiholog.
Investigatii

In multe cazuri, sunt necesare doar unele investigatii minimale. Diagnosticul se pune pe baza simptomelor tipice si excluderea altor diagnostice prin testele de rutina.

Investigatiile necesare depind de mai multi factori:
-     varsta
-     debutul simptomelor
-     severitatea simptomelor
-     raspunsul la tratamentul initial.

De exemplu, pentru o femeie in varsta de 20 de ani, cu toate simptomele tipice pentru SII, sigmoidoscopia (vizualizarea cu ajutorul colonoscopului a portiunii inferioare de colon) poate fi singura investigatie necesara. SII este mai frecvent la femeile tinere, iar daca simptomele sunt tipice pentru SII, investigatiile suplimentare nu sunt necesare.

In cazul unui barbat in varsta de 55 de ani cu debut recent al simptomelor, sunt necesare investigatii suplimentare. Persoanele peste 50 de ani sunt mai putin frecvent afectate de SII, fata pe persoanele mai tinere, astfel incat cel mai probabil simptomele sunt determinate de alte cauze.

Daca simptomele se amelioreaza dupa tratamentul initial recomandat de medicul specialist care suspecteaza un SII, nu mai sunt necesare alte investigatii.

In functie de simptome, rezultatele testelor initiale si/sau raspunsul la tratament, se decide necesitatea altor investigatii.

Teste de rutina

Testele de rutina pot include:
-     examinarea fizica completa si anamneza (discutia cu pacientul)
-     hemoleucograma (numararea completa a celulelor sangvine): ofera informatii despre numarul hematiilor (globulele rosii), numarul leucocitelor (globulele albe) si numarul trombocitelor (plachetele sangvine)
-     viteza de sedimentare a hematiilor: ofera informatii despre prezenta inflamatiei
-     analiza materiilor fecale: care include testele pentru sangerarile oculte (prezenta sangelui in scaun, nevizibil macroscopic)
-     sigmoidoscopia flexibila: care permite vizualizarea portiunii inferioare a colonului, pentru detectarea excrescentelor anormale (cum ar fi tumorile sau polipii), inflamatiei, sangerarilor, hemoroizilor sau altor boli (cum ar fi diverticuloza)
-     colonoscopia: care permite vizualizarea mucoasei intregului intestin gros (rect si colon) cu ajutorul unui instrument usor, flexibil, numit colonoscop; ajuta la depistarea polipilor, tumorilor sau zonelor de inflamatie sau sangerare
-     testarile functionale tiroidiene sunt rareori necesare.

SII determina dureri in multe zone ale abdomenului. in unele cazuri, localizarea durerii poate fi similara simptomelor altor boli intestinale, cum ar fi litiaza biliara sau boala de reflux gastresofagian.

Daca diagnosticul este neclar dupa investigatiile de rutina, iar simptomele indica o alta suferinta, sunt necesare investigatii suplimentare pentru a clarifica diagnosticul. Aceste teste pot include:
-     endoscopia digestiva superioara, care permite vizualizarea mucoasei esofagiene, a stomacului si a primei portiuni a intestinului subtire (duoden), cu ajutorul unui instrument flexibil si subtire denumit endoscop; ajuta la depistarea ulcerelor, inflamatiei, tumorilor, infectiilor sau sangerarilor
-     examenul radiologic baritat, care examineaza portiunea superioara si mijlocie a tractului digestiv; se administreaza un amestec de bariu si apa, si se radiografiaza inaintarea bariului prin esofag, stomac si duoden
-     ecografia vezicii biliare
-     irigografia (asa numitele clisme baritate), care consta in introducerea unui amestec de bariu in colon si rect si radiografierea acestor zone.

Daca nici aceste investigatii nu clarifica diagnosticul, sunt necesare alte investigatii, cum ar fi CT sau biopsia de colon, pentru o posibila boala intestinala inflamatorie sau alte boli ale colonului.

In unele cazuri, dieta sau tratamentul medicamentos nu sunt eficiente. Daca simptomele persista, trebuie facute analize sangvine pentru o posibila boala celiaca. Aceasta suferinta este una cronica, in care alimentele care contin gluten, un tip de proteine care se gasesc in unele cereale (de exemplu grau, orz si secara), afecteaza intestinul subtire, determinand imposibilitatea absorbtiei acestor nutrienti. Boala celiaca determina simptome similare SII.

Tratamentul sidromului intestin iritabil – Generalitati

SII este o boala cronica, dar care poate fi tinuta sub control. Tratamentul include modificari ale stilului de viata si depinde de tipul de simptome si de severitatea lor, de interferarea cu activitatile zilnice. Este foarte importanta respectarea recomandarilor de tratament facute de medicul specialist cu ajutorul pacientilor si necesitatilor acestora. Bolnavii trebuie sa cunoasca cat mai multe despre acesta boala, pentru o comunicare buna.

Tratament initial

Nu exista un tip de tratament care sa fie eficient pentru toate persoanele. Medicul specialist si bolnavii trebuie sa conlucreze impreuna pentru a determina care sunt factorii determinanti ai simptomelor. Este necesara adaptarea stilului de viata pentru a ameliora eficient simptomele si pentru a putea fi continuate activitatile zilnice. Trebuie discutate cu medicul partile tratamentului care nu sunt eficiente.

In cazul persoanelor cu SII, anumite alimente sunt factorii determinanti ai simptomelor. Sugestii pentru a preveni sau ameliora simptomele includ:
-     evitarea cafeinei
-     limitarea consumului de grasimi; grasimile cresc senzatia de foame, care fac ca durerile abdominale sa para mai severe
-     limitarea consumului de lactate, fructe sau sorbitol (indulcitor artificial) in cazul diareei
-     dieta bogata in fibre ajuta la ameliorarea constipatiei
-     evitarea anumitor alimente, cum ar fi fasolea, varza
-     exercitiile fizice regulate, viguroase (cum ar fi inotul, jogging-ul) regleaza tranzitul intestinal.

Medicamente cum ar fi Loperamid (Imodium) pentru diaree, Tegaserod pentru constipatie sau medicamentele anxiolitice (Paroxetina) se pot folosi alaturi de modificarile stilului de viata pentru ameliorarea simptomelor SII.

Daca stresul este factorul declansator al simptomelor, sunt necesare terapii psihologice sau de management al stresului, pentru a preveni sau reduce episoadele de SII determinate de stres.

Tratament de intretinere

Tratamentul SII este unul cronic. Este importanta relatia si comunicarea cu medicul specialist pentru a monitoriza simptomele si a identifica modificarile in dieta si stilul de viata, care sunt eficiente in ameliorarea starii. Alcatuirea unui jurnal al simptomelor poate fi de ajutor in identificarea factorilor care agraveaza simptomele.

Persoanele bolnavele de SII trebuie sa fie atente la schimbarile semnificative ale simptomelor, cum ar fi aparitia sangelui in scaun, durerile severe, febra ridicata sau scaderea inexplicabila in greutate. Daca apare oricare dintre acestea, sunt necesare investigatii suplimentare pentru a determina o alta cauza de SII.

In tratamentul cronic al SII este importanta mentinerea modificarilor stilului de viata si a dietei care amelioreaza simptomele. Abandonarea fumatului, evitarea cafeinei si a alimentelor care agraveaza starea si un program regulat de exercitii fizice, trebuie sa fie o componenta permanenta a rutinei zilnice.

Este posibil sa fie necesar si tratamentul medicamentos pentru tratarea simptomelor.

Datorita faptului ca SII adesea este rezultatul unei combinatii de factori fizici si a stresului, un tratament care sa se adreseze ambelor cauze este mult mai eficient. In plus, alaturi de medicamentele pentru constipatie sau diaree si modificarile stilului de viata si a dietei, terapia psihologica sau de management al stresului trebuie sa reprezinte o parte majora a schemei de tratament.

Tratament in cazul agravarii bolii

Daca simptomele se agraveaza, medicul va recomanda alte investigatii pentru a determina o alta cauza a simptomelor. SII nu conduce spre alte boli, cum ar fi cancerul sau boala intestinala inflamatorie, dar aceste suferinte pot coexista.

Se incearca mai multe tipuri sau doze de medicamente, daca simptomele nu raspund la tratament.
Profilaxie

Sindromul de intestin iritabil (SII) nu poate fi prevenit. Cu toate acestea, cateva masuri pot ameliora simptomele si pot prelungi perioada de timp dintre episoadele active. Aceste masuri includ:

-     abandonarea fumatului
-     evitarea cafeinei
-     evitarea alimentelor care agraveaza simptomele
-     un program de exercitii fizice regulate.

Tratament ambulatoriu

Pentru cele mai multe persoane cu sindrom de intestin iritabil (SII), tratamentul la domiciliu reprezinta cea mai buna optiune. Este de ajutor cunoasterea cat mai multor lucruri despre aceasta boala, pentru a putea comunica si conlucra mai bine cu medicul specialist.

Cu toate ca momentan nu exista un tratament care sa vindece SII, atentia deosebita asupra dietei si eliminarea pe cat posibila a stresului, tin simptomele sub control si, posibil, previn reactivarea bolii.

Dieta

In majoritatea cazurilor de SII, alimentatia reprezinta factorul declansator al simptomatologiei. Cu toate acestea, in multe dintre cazuri, nu exista un anumit tip de alimente care sa declanseze simptomele.

Cresterea cantitatii de fibre din dieta amelioreaza constipatia. Alimentele cu continut crescut in fibre includ:
-     fructe proaspete (pere, mere, zmeura)
-     legume proaspete (mazare, legumele cu frunze verzi)
-     tarate de grau
-     paine integrala
-     cereale.

Diversele tipuri de mazare contin, de asemenea, o cantitate crescuta de fibre alimentare, dar trebuie evitate in cazul in care unul dintre simptomele SII este balonarea abdominala.

Se recomanda:
-     evitarea sau limitarea alimentelor care determina balonarea (mazarea sau varza)
-     evitarea gumei de mestecat fara zahar
-     evitarea bomboanelor fara zahar
-     evitarea cafeinei si a bauturilor alcoolice.

Reducerea stresului

Daca stresul este factorul declansator al simptomatologiei, se recomanda:
-     alcatuirea unui jurnal al simptomelor si evenimentelor care le acompaniaza; acest jurnal este de ajutor in depistarea legaturii intre simptome si evenimentele stresante
-     un program de exercitii fizice regulate si viguroase poate ameliora stresul
-     gasirea unei modalitati de relaxare, cum ar fi un hobby sau o activitate sociala.

Se recomanda consultarea psihiatrului, psihologului si a specialistilor in biofeedback.

Datorita faptului ca nu exista afectare structurala a intestinelor la bolnavii de SII, unele persoane se pot gandi ca simptomele sunt “inchipuite”. Acest lucru nu este adevarat. Durerea, disconfortul si borborismele sunt reale si au multe cauze diferite care pot fi tratate.

In timp ce simptomele sunt reale, factorii psihologici joaca un rol in dezvoltarea SII. Persoanele cu depresie, sindrom anxios-depresiv sau alte suferinte psihiatrice, sunt afectate in numar mai mare fata de populatia fara aceste suferinte.

Cunoasterea de catre medic a acestor factori, face mai usoara gasirea schemei eficiente de tratament a SII.

Tratament medicamentos

Alaturi de dieta si modificarile in stilul de viata, se folosesc si medicamente in tratamentul SII.

Scopul administrarii medicamentelor este de a ameliora simptomele, in asa fel incat sa nu interfere cu activitatile zilnice, deoarece nu este posibila eliminarea simptomelor. Sunt prescrise medicamente pentru a trata durerea moderat-severa, diareea sau constipatia care nu raspund la tratamentul la domiciliu. Nu poate fi administrat un singur medicament care sa fie eficient in ameliorarea SII pentru o perioada lunga de timp, fiind necesara o combinatie medicamentoasa.

Antidepresivele amelioreaza simptomele SII chiar si la persoanele care nu sufera de depresie, in special daca sunt folosite medicamente din clasa cunoscuta sub denumirea de antidepresive triciclice.

Medicamentele anxiolitice (antianxioase) sunt eficiente in cazul in care anxietatea contribuie la aparitia si agravarea simptomelor de SII.

Tegaserod, un medicament care accelereaza tranzitul intestinal, a fost recent aprobat pentru a trata constipatia la femeile cu SII. Desi studiile arata tendinta de a ameliora simptomele, nu a fost demonstrata eficienta statistica la barbati.

Alosetronul, un medicament care scade sensibilitatea abdominala, a fost demonstrat ca amelioreaza simptomele in cazul femeilor fara constipatie. Desi acest medicament a fost anterior retras de pe piata, deoarece s-a demonstrat ca contribuie la boala intestinala ischemica (care apare cand fluxul intestinal este diminuat), Alosetronul a fost recent aprobat pentru reintroducerea pe piata.

Optiuni de medicamente

In cele mai multe cazuri, optiunea asupra medicamentelor se bazeaza pe simptomul cel mai suparator. De exemplu, in cazul in care constipatia este cel mai suparator simptom, se alege o dieta bogata in fibre si un laxativ.

Pentru SII cu diaree. Medicamentele care pot fi folosite in tratamentul diareei severe care nu se amelioreaza dupa tratamentul la domiciliu, includ:

-     antidiareice, cum ar fi Difenoxilat (Lomotil) si Loperamid (Imodium), care incetinesc tranzitul intestinal

-     colestiramina, care previne actiunea stimulatoare asupra colonului de catre acizii biliari, incetinind tranzitul intestinal si ameliorand diareea

-     anticolinergicele (antispasticele), cum ar fi Diciclomina, amelioreaza crampele si durerea abdominala

-     alosetronul, care este folosit la femei pentru intarzierea tranzitului intestinal.

Pentru SII cu constipatie. Tegaserod, un medicament care accelereaza tranzitul intestinal la femei la care simptomul predominant al SII este constipatia, poate fi folosit in cazul in care constipatia nu se amelioreaza prin alte mijloace.

Alte medicamente. Aceste medicamente pot fi folosite in cazul in care durerea cronica se asociaza cu anxietatea sau depresia:

-     antidepresive

-     anxiolitice (benzodiazepine).

Mai pot fi folosite medicamente miorelaxante ale musculaturii intestinale (trimebutina). Sunt in curs de cercetare o serie de medicamente.

De retinut!

Deoarece putine medicamente s-au dovedit a fi eficiente si toate au intr-o anumita masura efecte adverse, medicamentele trebuie folosite pentru a trata acele simptome care interfera cu viata de zi cu zi.

Daca sindromul de intestin iritabil se asociaza cu alte suferinte, de exemplu depresia, care sunt declansatoare ale simptomelor SII, trebuie tratate si acestea.
Tratament chirurgical

Nu exista tratament chirurgical in cazul sindromului de intestin iritabil.
Alte tratamente
A fost incercata o larga varietate de terapii pentru a trata sindromul de intestin iritabil. Cele care se adreseaza stresului sunt cele mai eficiente. Printre acestea se numara:

-     psihoterapia
-     terapia comportamentala
-     tehnicile de relaxare si meditatie
-     biofeedback-ul.

De retinut!

Unele persoane se bucura de beneficiu de pe urma acestor terapii. Acestea nu sunt daunatoare si nu au efecte adverse. Pot fi folosite inaintea unui eveniment stresant sau pentru ameliorarea simptomelor.

Sindromul de intestin iritabil SII (de colon iritabil, SCI) – este un sindrom caracterizat prin perturbarea cronica (nu mai putin de 3 luni) a functiei intestinale, cel mai frecvent manifestat prin durere abdominala, miscari intestinale neregulate si distensie abdominala.
Aceasta definitie a fost stabilita la Conferinta Internationala a Expertilor, Roma (1988), numita si Grupul Roman.
Dupa aceasta definitie, simptomele de baza ale sindromul de intestin iritabil includ: durere abdominala (uneori declansata de durerile miscarile abdominale), neregularitate a defecatiei (schimbari in ritmul si consistenta scaunelor) si distensie abdominala. Acestea pot fi insotite de alte simptome, legate de tractul gastrointestinal sau de oricare alt organ.
Termenul “sindrom de intestin iritabil” apare in literatura din anii ’30. El a inceput sa fie utilizat recent si in tara noastra; uneori este intalnit sub denumirea de diskinezie intestinala.
Sindromul de intestin iritabil este o tulburare intestinala functionala, una dintre cele mai comune afectiuni gastrointestinale. Se estimeaza ca 15-22% din populatia adulta a Europei de Est sufera de aceasta afectiune (2/3 dintre acestia sunt femei). 60% dintre pacienti nu se adreseaza medicului pentru aceste simptome. Persoanele avand aceste simptome obisnuiesc sa ia diferite medicamente care amelioreaza simtomele (constipatie, diaree), dar care nu trateaza cauzele afectiunii.
In acord cu datele statistice, sindromul de intestin iritabil este una din cele mai frecvente cauze de absenteism la locul de munca, fiind intrecuta doar de raceala sezoniera. Afectiunea este asociata cu o stare generala proasta, care variaza in intensitate de la slabiciune pana la depresie. Persoanele care sufera de colon iritabil tind sa respinga locurile publice, calatoriile, deseori le este greu sa-si indeplineasca responsabilitatile la locul de munca. Au fost, deasemenea raportate, rar, cateva interventii chirurgicale efectuate nejustificat pacientilor cu sindromul de intestin iritabil.

Care este cauza sindromului de intestin iritabil?

Motilitatea intestinala este reglata nu numai prin sistemul nervos central si hormonal, dar, deasemenea printr-un sistem nervos intern, autogenerator de impulsuri. De cateva ori pe zi, cand tractul gastrointestinal nu este implicat in digestie, o unda puternica de contractie goleste intestinul de resturile nedigerate, propulsandu-le spre intestinul gros. Aceste contractii determina de obicei o senzatie imperioasa de defecatie.
Studiile recente au aratat ca persoanele care sufera de sindromul de intestin iritabil raspund cu contractii puternice la stimuli de intensitate medie. Aceasta arata ca intestinul persoanelor respective este mai sensibil si mai predispus la contractii.
Tulburarile intestinale aparute in sindromul de intestin iritabil impun necesitatea eliminarii unor suferinte organice la nivelul intestinului. Uneori, diagnosticul diferential este foarte dificil. Analiza factorilor care determina perturbari intestinale in sindromul de intestin iritabil a dus la concluzia ca una dintre cele mai frecvente cauze este stresul. Multi pacienti au indicat faptul ca simptomele din aceasta afectiune se inrautatesc in timpul stresului emotional sau dupa ce mananca anumite alimente. Cauzele posibile ale sindromul de intestin iritabil includ infectii bacteriene ale tractului gastrointestinal, terapie antibiotica, istoric de interventii chirurgicale la nivel abdominal si dieta: alimente care determina producerea unor cantitati excesive de gaz, mese grase, prea multa cafea, abuz de alcool, cantitati mici de fibre si supraalimentatia in general. Orice forma de grasimi (animale sau vegetale) este un stimulator puternic al motilitatii intestinale. S-a observat ca simptomele sindromul de intestin iritabil se exprima mai puternic la femeie in timpul perioadelor menstruale, datorita cresterii concentratiei hormonilor sexuali in sange.

Care sunt principalele simptome ale sindromului de intestin iritabil?

Mai intai de toate, ar trebui sa se cunoasca faptul ca, in conformitate cu literatura de specialitate, ceea ce este considerat a fi normal in ceea ce priveste functia intestinala este foarte vast. 3 defecatii pe zi, la fel ca si trei pe saptamana, sunt ambele situatii normale. Defecatia nu ar trebui sa fie asociata cu un efort intens, durere sau crampe; fecalele nu trebuie sa contina mucus sau sange.
Pacientii care au sindromul de intestin iritabil se plang de obicei de crampe abdominale, dificultati in eliminarea scaunului, constipatie si (sau) diaree. Fecalele amestecate cu mucus sau distensia abdominala sunt deasemenea trasaturi caracteristice ale sindromului de intestin iritabil.
Febra, arsuri, decolorarea scaunului, slabire, fecale cu sange si durerea abdominala fara pauze nu fac parte din tabloul sindromului de intestin iritabil; ele pot indica de multe ori o alta patologie, mai grava.

Durerea abdominala
Durerea abdominala tipica pentru sindromul de intestin iritabil variaza foarte mult ca intensitate si frecventa. La unii pacienti ea tinde sa devina cronica sau este recurenta cu frecventa mare, in timp ce alti pacienti au perioade fara durere sau disconfortul este de intensitate medie. Unii pacienti descriu simptomele lor ca fiind continue, cu unele perioade de exacerbare a durerii sub forma de colica acuta. Durerea este mult mai frecvent localizata in fosa iliaca stanga, dar poate sa apara si in alta zona. Pacientii relateaza ca durerea apare de obicei dupa mese, impreuna cu distensia, flatulenta si exacerbarea diareei. Defecatia aduce de obicei ameliorarea sau disparitia durerii.

Simptomele asociate cu miscarile abdominale
Miscarile intestinale neregulate din sindromul de intestin iritabil se exprima clinic prin diaree, constipatie sau ambele, aparand intermitent. In timpul agravarii simptomelor, pacientii elimina de multe ori fecale amestecate cu mucus.

Pacientii care se plang de constipatie descriu ca elimina mai frecvent decat majoritate, dar pot elimina doar cantitati mici si cu consistenta foarte crescuta. Scaunele in forma de creion sunt tipice. Pacientii au deseori senzatia de defecatie incompleta.

Distensia abdominala
Multi pacienti se plang se senzatia de plin, distensie abdominala si disconfort si devin incomodati de propriile haine. Ei sunt deranjati si de zgomotele care se aud din abdomenul lor, ca si de flatulenta excesiva.

Simptomele din afara tractului gastrointestinal
Pacientii cu sindrom de intestin iritabil au raportat deasemenea cateva simptome fara legatura cu intestinul lor, cum ar fi somnolenta continua, dureri de cap si de spate, mictiuni frecvente si urgenta de a urina si gust neplacut in gura.

Unele simptome intalnite la pacientii cu sindrom de intestin iritabil

Principalele simptome

* Durere abdominala
* Diareea
* Constipatia
* Distensia abdominala si flatulenta
* Mucus in scaun
* Senzatia de eliminare incompleta

Simptome care insotesc sindromul de intestin iritabil

* Durerea dispare dupa defecatie
* Defecatie frecventa in timpul durerii maxime
* Pierderea de fecale in timpul durerii maxime

Alte simptome asociate cu tractul gastrointestinal superior

* Dispepsie
* Greata
* Dureri de inima
* Senzatie de plin dupa ingestia de cantitati mici de mancare
* Regurgitate excesiva

sau neasociate cu tractul gastrointestinal

* Mictiuni frecvente
* Dismenoree
* Oboseala
* Dureri de cap
* Dureri de spate

Conform Asociatiei Americane de Gastroenterologie (AGA), sindromul de intestin iritabil este definit ca o combinatie de simptome intestinale, cronice sau recurente, fara anomalii organice sau biochimice. Acestea sunt: dureri abdominale, tulburari de tranzit intestinal si/sau distensie abdominala (balonare).

Intestinul iritabil este o entitate functionala, care nu are o cauza sau un mecanism propriu identificabil. Diagnosticul se bazeaza pe anamneza (discutia cu bolnavul), examenul clinic fiind, de obicei, negativ sau evidentiind o hipersensibilitate la stimuli mici (durere exagerata la palparea blanda a abdomenului).

Simptomatologia clinica este elementul definitoriu pentru diagnosticarea sindromului de intestin iritabil, iar pentru a incadra corect afectiunea se folosesc criterii clinice consacrate, denumite criteriile Roma. S-a constatat ca boala este de doua ori mai frecvent intalnita la femei decat la barbati si prevalenta ei este maxima intre 20 si 50 ani. Nu toti bolnavii cu intestin iritabil se prezinta la medic, numarul persoanelor care au simptome recurente (dar pe care le considera incidentale) fiind mult mai mare (fenomenul iceberg).

Se apreciaza ca pana la 70% din pacienti nu solicita sfaturi medicale. Factorii psihologici sunt determinanti in geneza afectiunii, pana la 50% din pacienti avand simptome psihice care pot fi incadrate in diverse entitati, de la depresie usoara sau anxietate, pana la tulburari obsesivo-fobice sau paranoia. Stresul psihologic este un factor agravant al bolii, prin accentuarea simptomatologiei de fond sau declansarea episoadelor dureroase. In antecedentele recente, adesea se identifica stari conflictuale, stresul generat de pierderea unei persoane apropiate, dificultatile financiare sau de adaptare profesionala.

Manifestarile clinice

Intestinul iritabil se poate asocia fie cu constipatie, fie cu diaree. Alteori, pacientii prezinta alternanta celor doua stari, fenomen denumit impropriu ?colita?. O a treia forma clinica se manifesta predominant prin dureri, balonari si distensie abdominala, dar cu tranzit intestinal normal. Oricare dintre aceste semne de alarma impun efectuarea in scurt timp a unor analize specifice.

Pentru a exclude o afectiune organica, pacientul trebuie evaluat mai intai clinic, apoi printr-un set de analize uzuale (obligatoriu hemoleucograma, VSH, eventual fierul seric), examen coproparazitologic, si ulterior, in functie de caz, printr-o explorare dedicata colonului (rectosigmoidoscopie si irigografie sau, de la inceput, colonoscopie).

Abia dupa efectuarea acestor investigatii, in absenta unor anomalii organice, se ridica suspiciunea de intestin iritabil. Pacientii au dureri abdominale care se amelioreaza dupa evacuarea intestinului, scaune moi si frecvente asociate cu durerea, distensie abdominala si emisie de mucus.

Alte simptome clinice

Durerile abdominale sunt, de regula, difuze, in tot abdomenul, dar pot fi localizate doar intr-o anumita arie. Ele sunt colicative (sub forma de crampe abdominale), sunt exacerbate de mese, aparand la una – doua ore postprandial, sau pot fi fara legatura cu acestea, dar in mod caracteristic se calmeaza dupa emisia de scaun sau de gaze.

Caracterul durerii poate fi variabil, putandu-se prezenta sub forma de arsuri, intepaturi, balonare, jena, sau poate mima durerea provocata de alte organe (anexita, colica renala, ulcer, colica biliara). Intensitatea durerii este variabila, de la usoara jena sau disconfort pana la durere intensa, spontana sau la palparea blanda a abdomenului.

Tratamentul medicamentos:

Pe langa masurile de modificare a dietei si stilului de viata, se va incepe un tratament farmacodinamic specific, in vederea ameliorarii tulburarilor de motilitate intestinala si amendarii simptomelor, cu reevaluarea periodica, de obicei dupa prima luna de tratament, apoi la cateva luni.

Daca, in pofida acestor masuri, nu se constata ameliorarea acuzelor, este necesar tratamentul multidisciplinar, cu implicarea unui psiholog sau a unui psihiatru, care va aprecia oportunitatea terapiei psihotrope (sedative, antidepresive).

Modificarea stilului de viata

Dieta nu presupune restrictii speciale, cu exceptia celor cu intoleranta la lactoza, care trebuie sa evite laptele si derivatele sale. De regula, pacientii care au anumite intolerante alimentare si le elimina singuri din regim. Pacientii cu sindrom de intestin iritabil cu predominanta diareei vor evita dulciurile concentrate, alimentele care fermenteaza (fructele si legumele fermentescibile – fasole, telina, varza, struguri, prune), lactatele, alcoolul si cafeaua, grasimile.

Bolnavii la care predomina constipatia trebuie sa consume alimente bogate in fibre (legume, fructe), paine cu tarate, paine neagra sau graham, doi litri de lichide pe zi si, de asemenea, este indicat aportul de tarate de grau (doua linguri in iaurt pe zi). Este indicata activitatea fizica, utila atat pentru ameliorarea tranzitului intestinal, cat si ca modalitate de reducere a stresului.

Psihoterapia ca tratament:

* Tratamentul trebuie sa includa psihoterapia. Pacientul trebuie asigurat ca nu sufera de o afectiune grava (adesea acesti pacienti sunt convinsi ca au o boala severa);
* Este bine sa li se spuna explicit ca nu au cancer colorectal si ca boala nu va evolua spre cancer;
* Investigatiile se vor efectua inainte de initierea tratamentului, pentru a nu accentua anxietatea pacientului.
* Este utila explicarea substratului fiziopatologic al afectiunii si recunoasterea factorilor care declanseaza si intretin simptomele.

Dr. Alina Popescu, medic gastroenterolog