1 comprimat contine: Trimetoprim 80 mg. Sulfametoxazol 400 mg. Excipienti q.s

Actiune terapeutica Blexon

Blexonul este o combinatie de doi agenti antimicrobieni care inhiba producerea de acid folic in doua etape consecutive, inhiband astfel sinteza de acizi nucleici si proteine in celulele microbiene. Ele actioneaza sinergic, iar microorganismele dezvolta rezistenta cu o rata inferioara in prezenta combinatiei celor doua medicamente fata de cazul administrarii lor individuale.

Indicatii Blexon

Infectii ale tractului urinar cu tulpini sensibile de colibacili, Klebsiella enterobacter, Proteus mirabilis, P. vulgaris si P. morgagnii, infectii ale prostatei; shigelloza cu tulpini sensibile de Shigella flexnerii si S. sonnei; in cazuri unde se impune tratamentul antimicrobian al salmonelozei si al febrei tifoide; in bronsita cronica; pararinosinuzita acuta; nocardioza; pneumonie cu Pneumocystis carinii.

Mod de administrare Blexon

Adulti per os:
Pentru infectii ale sistemului urinar: 2 comprimate (960 mg) la fiecare 12 ore, timp de 10-14 zile.
Pentru shigelloza: 2 comprimate(960 mg) la fiecare 12 ore timp de 5 zile.
Pentru prostatita cronica: 2 comprimate (960 mg) la fiecare 12 ore, timp de 12 saptamani.
Pentru infectii cu Pneumocystis carinii: 1/4 comprimat (trimetoprin 20 mg/kg si sulfametoxazol 100 mg/kg) pe zi, la fiecare 6 ore, timp de 14 zile.
Copii per os:
Varsta 2 – 6 luni: 1/4 comprimat 120 mg la fiecare 12 ore.
Varsta 6 luni – 5 ani: 1/2 comprimat 240 mg la fiecare 12 ore.
Varsta 6-12 ani: 1 tableta (480 mg) la fiecare 12 ore.

Contraindicatii

Hipersensibilitate la trimetoprim sau sulfame-toxazol; anemie megaloblastica datorata carentei de acid folic, sarcina aflata in al treilea trimestru, alaptare, copii sub varsta de 2 luni, deficienta renala severa.

Reactii adverse

Poate induce reactii de hipersensibilitate, cum sunt: eruptie generalizata, urticarie, prurit, eritem polimorf, sindrom Steven-Johnson, necroza pielii, serozitate, dermatita exfoliativa, edem palpebral, hiperemia conjunctivei si a scleroticii, fotosensibilitate, artralgii, miocardita alergica.
Dereglari gastrointestinale: glosita, stomatita, greata, voma, durere abdominala, diaree, amigdalita pseudomembranoasa, hepatita, pancreatita.
Dereglari hematologice: agranulocitoza, anemie aplastica, anemie megaloblastica, hipotrom-binemie, leucopenie, anemie hemolitica, methemoglobinemie.

Flacoane a 10 ml colir, continand acid amphenicol 1 g si sol. apoasa tamponata ad 100 g.

Actiune terapeutica Berlicetin

Colir cu acidamphenicol, un derivat al chloramfenicolului, cu spectru larg antimicrobian.

Indicatii Berlicetin

In tratamentul local al maladiilor inflamatorii ale ochilor.

Mod de administrare Berlicetin

Extern, instilatii oculare. Dupa aviz medical. In mod obisnuit se introduc cateva picaturila fiecare 2-3 ore în sacul conjunctival.

Reactii adverse

Tolerabilitate buna. Produsul este contraindicat pacientilor care prezinta alergie la chloramphenicol. Durata de conservare a flaconului, dupa deschidere, este de maximum o luna.

Bactroban

Bactroban este un nou antibiotic topic cu spectru larg de actiune, utilizat in tratamentul infectiilor bacteriene cutanate. Formula sa cuprinde mupirocina 2% (G/G) inglobata intr-o baza alba, translucida, hidrosolubila, de polietilenglicol.

Actiune terapeutica Bactroban

Introducere: Bactroban este un agent antibacterian topic, activ fata de microorganismele responsabile de majoritatea infectiilor cutanate, ex. Staphylococcus aureus, inclusiv tulpinile meticilino-rezistente, alti stafilococi si streptococi. De asemenea, este activ fata de germenii gram negativi, cum sunt Escherichia coli si Haemophilus influenzae.
Absorbtie si excretie: Bactroban penetreaza pielea umana intacta, dar rata absorbtiei sistemice pare sa fie joasa. Absorbit sistemic, Bactroban este rapid metabolizat la metabolitul sau inactiv, acidul monic, si este rapid excretat pe cale renala.

Indicatii Bactroban

Infectii bacteriene cutanate, de ex. impetigo, foliculite si furunculoze.

Mod de administrare Bactroban

Adulti si copii:Bactroban se aplica pe zona afectata de trei ori pe zi, timp de 10 zile. Zona respectiva poate fi acoperita cu un pansament.

Contraindicatii Bactroban

Hipersensibilitate la Bactroban sau alte unguente ce contin polietilenglicol.

Precautii

Aceasta formula de Bactroban nu este indicata pentru uz oftalmic sau intranazal. Cand Bactroban se aplica pe fata, trebuie evitat contactul cu ochii. Polietilenglicolul poate fi absorbit la nivelul plagilor deschise sau al pielii lezate si este excretat pe cale renala. Ca si in cazul altor unguente pe baza de polietilenglicol, Bactroban trebuie folosit cu prudenta in afectiuni renale moderate sau severe.
Folosirea in cursul sarcinii: Studii pe animale de laborator nu au evidentiat efecte teratogene. Totusi, nu exista date clare privind siguranta administrarii de Bactroban in cursul sarcinii.

Reactii adverse

Studiile clinice au relevat unele reactii adverse minore limitate la locul aplicarii, cum ar fi: senzatie de arsura, usturime si prurit.

Buspar reprezinta o noua clasa de agenti farmacologici cu activitate psihotropa. Spre deosebire de benzodiazepine si alti agenti anxiolitici, Buspar amelioreaza anxietatea fara a produce efecte sedative, relaxare musculara, sau fara a compromite acuitatea mentala. In experimentarile clinice, pacientii care sunt tratati cu Buspar nu difera semnificativ de cei tratati cu placebo din punctul de vedere al sedarii (somnolenta si/sau oboseala) sau al anomaliilor functionale (o pierdere a capacitatii de a conduce vehicule). Prin contrast, atat diazepamul cat si clorazepamul au produs sedari semnificative, iar diazepamul si lorazepamul au produs alterari functionale semnificative. Mecanismul de actiune a Buspar-ului difera de cel al benzodiazepinelor. Oricum, ramane sa fie elucidat mecanismul de actiune anxiolitica. Din studiile pe animale, s-a constatat ca Buspar interactioneaza cu serotonina, noradrenalina, acetilcolina si dopamina ale creierului. Buspar accentueaza activitatea cailor specifice noradrenergice si dopaminergice, tinand seama de faptul ca activitatea serotoninei si acetilcolinei este redusa de Buspar. Buspar-ul este rapid absorbit atingand concentratia maxima plasmatica in 60-90 de minute dupa ingerare. Pentru doze de 10, 20 si 40 mg, concentratiile plasmatice maxime ce se ating sunt 0,9; 1,7 si 3,2 ng/ml. Aceste date sugereaza existenta unei relatii de proportionalitate intre concentratiile plasmatice si doza.

Studiile privind administrarea de doze multiple de pana la 28 de zile indica faptul ca echilibrul concentratiilor plasmatice este atins in 2 zile si concentratia este proportionala cu doza. Echilibrul concentratiei plasmatice odata atins, concentratia plasmatica de Buspar nu este modificata accentuat de o administrare cronica. Activitatea anxiolitica a Buspar-ului nu este alterata de ingerarea de alimente; oricum, rata absorbtiei este micsorata de prezenta alimentelor. La barbati, aproximativ 95% din Buspar este legat de proteinele plasmatice, dar alte medicamente deja legate de proteine cum ar fi digoxina, propranolol, fenitoina si warfarin nu sunt deplasate de Buspar de pe proteine, “in vitro”. Timpul de injumatatire a cantitatii de medicament observat la voluntarii sanatosi este cuprins intre 2 si 3 ore. Femeile tind sa aiba un timp de injumatatire usor crescut fata de cel al barbatilor. Dupa administrarea unei singure doze de Buspar, aceasta a fost eliminata renal in procent de 29-63% in 24 de ore, in principal ca metabolit; 18-38% din doza este eliminata prin fecale. Buspar este metabolizat in principal prin oxidare producand cativa derivati hidroxilati si 1-pirimidinilpiperazina. La modelele animale, care sunt predictive pentru potentialul anxiolitic la om, 1-(2-pirimidinil) piperazina are o patrime din activitatea anxiolitica a Busparului. Buspar nu are efect asupra activitatii enzimelor microsomale hepatice cand este administrat la sobolani timp de 5 zile.

Indicatii Buspar

Buspar-ul (buspirona hidroclorica) este indicat in tratamentul tulburarilor de anxietate si a perioadelor scurte cu simptome de anxietate insotite sau nu de depresie. Diagnosticul pentru pacientii experimentati clinic corespunde Tulburarii de Anxietate generalizata ce apartine clasificarii WHO si este descris mai jos.
In general anxietatea persistenta este manifestata prin simptome din urmatoarele categorii:
-tensiune motoare: tremuraturi, spasme musculare, tensiune, incapacitate de relaxare, oboseala, contracturi la nivelul pleoapelor si sprancenelor, incordarea fetei, stare de agitatie; hiperactivitate autonoma: senzatii alternate de cald si rece, mictiuni frecvente, diaree, jena in zona faringiana, bufeuri, paloare, reducerea frecventei pulsului si a ritmului respirator, senzatii de gura uscata, ameteli, transpiratie, maini reci si umede, parestezii (furnicaturi la maini si picioare).
-tulburari psihice: anxietate, ingrijorare, frica, imaginarea si anticiparea unor nesanse proprii sau pentru altii.
-vigilenta si stare de atentie excesiva: insomnie, dificultate in concentrare, iritabilitate, neliniste.
Starea de anxietate continua cel putin o luna. Anxietatea si tensiunea obisnuita au fost asociate cu stresul zilnic si nu au necesitat un tratament cu un agent anxiolitic. Studiile clinice cu Buspar au fost de obicei limitate la 6 luni, fiind recomandat acest lucru.

Mod de administrare Buspar

Doza initiala recomandata este de 15 mg/zi (5 mg de 3 ori zilnic). Pentru a obtine un raspuns terapeutic optim, se poate creste doza cu 5 mg/zi la fiecare 2-3 zile, daca este necesar. Doza zilnica maxima nu trebuie sa depaseasca 60 mg/zi. La cei mai multi pacienti este obtinut un raspuns terapeutic optim prin administrarea dozei de 20-30 mg in doze divizate.
La copii: Nu au fost determinate siguranta si eficacitatea utilizarii Buspar-ului la indivizii sub 18 ani.
La pacientii in varsta: efectul Buspar-ului a fost evaluat in mod sistematic la pacientii in varsta; cateva sute de pacienti in varsta au participat la studiile clinice cu Buspar si nu au fost identificate fenomene adverse neobisnuite corelate cu varsta. La 87 de pacienti in varsta, doza zilnica totala de Buspar a fost de 15 mg/zi.
La pacientii cu functia renala sau hepatica alterata: Datorita metabolizarii hepatice si a eliminarii renale a Buspar-ului, administrarea lui la pacientii cu alterari severe ale functiei hepatice si renale nu este recomandata.

Sarcina si alaptare

Nu s-a observat un efect negativ asupra fertilitatii sau asupra fatului intimpul studiilor de reproductibilitate la sobolani si iepuri carora li s-au administrat doze de Buspar de aproximativ 30 de ori doza umana maxima recomandata. La oameni, nu s-au realizat studii adecvate si bine controlate in timpul sarcinii. De aceea, utilizarea Buspar-ului intimpul sarcinii trebuie initiata sau continuata numai daca, in opinia medicului, beneficiul depaseste potentialul risc.
Travaliul si nasterea: Efectul Buspar-ului asupra travaliului si nasterii nu sunt cunoscute. Nu au fost constatate efecte adverse in timpul stadiilor reproducerii. Perioada de alaptare: Nu se stie daca Buspar-ul sau metabolitii sai sunt eliminati in laptele uman. De aceea, Buspar-ul nu trebuie administrat la femeile care alapteaza decat numai dupa ce au fost consultate de un medic ce considera ca beneficiul adus mamei depaseste potentialul risc asupra sugarului.

Contraindicatii Buspar

Buspar este contraindicat la pacientii hipersensibili fata de acest medicament. Nu au fost evaluate efectele Buspar-ului la pacientii cu convulsii in antecedente. Buspar-ul nu este recomandat la pacientii epileptici. Administrarea Buspar-ului la pacientii care sunt tratati cu inhibitori ai monoaminoxidazei (IMAO) poate fi hazardata. S-a constatat aparitia unei presiuni sanguine ridicate cand Buspar este adaugat unui tratament ce include IMAO. De aceea nu se recomanda utilizarea concomitenta a Buspar-ului si IMAO. Pentru ca Buspar-ul nu are o activitate antipsihotica stabilita, nu poate inlocui un tratament antipsihotic adecvat.

Precautii

Interferenta cu functia motoare si cognitiva. Studiile indica faptul ca Buspar este mai putin sedativ ca alte anxiolitice si de aceea nu produce alterari functionale semnificative. Efectele asupra SNC nu pot fi prevazute. De aceea, pacientii trebuie avertizati sa nu conduca autovehicule sau sa nu utilizeze aparatura complexa pana cand nu sunt siguri ca tratamentul cu Buspar nu are efect negativ asupra lor. Desi studiile de interactiune ale Buspar-ului cu alcoolul au indicat ca Buspar-ul nu amplifica efectele negative induse de alcool in functia motoare si mentala, totusi este prudent sa se evite utilizarea concomitenta a alcoolului si a Buspar-ului. Posibile reactii de sevraj la pacientii dependenti de medicamentele anxiolitice/ hipnotice/ sedative. Pentru ca Buspar nu prezinta toleranta incrucisata pentru benzodiazepine si alte medicamente sedative/ hipnotice obisnuite, acesta nu va bloca sindromul de sevraj observat adesea odata cu oprirea tratamentului cu acest medicament. De aceea, inaintea inceperii terapiei cu Buspar este bine ca recuperarea sa se faca gradat, mai ales la pacientii care au utilizat in mod cronic medicamente inhibitoare ale SNC. Simptomele de sevraj sau de destindere pot sa apara la perioade variabile de timp in functie de tipul de medicament si viteza de eliminare. Simptomatologia sevrajului dupa sedative/ anxiolitice/ hipnotice poate sa apara ca o combinatie de iritabilitate, anxietate, agitatie, insomnie, tremor, crampe abdominale, crampe musculare, stari de voma, transpiratie, simptome de gripa fara febra.
Legarea Buspar-ului de receptorii dopaminici: Buspar-ul se poate lega de receptorii centrali dopaminici, dar difera din punct de vedere chimic si farmacologic de agentii traditionali ai SNC. Deoarece nu se cunoaste mecanismul sau de actiune, nu poate fi prevazuta toxicitatea pe termen lung asupra SNC sau altor organe.

Interactiuni cu alte medicamente

Pentru ca nu s-au studiat efectele interactiunii Buspar-ului cu multe alte medicamente psihotrope, utilizarea concomitenta a Buspar-ului cu alte medicamente active asupra SNC trebuie realizata cu precautie. Exista un raport ce sugereaza ca utilizarea concomitenta a trazodonei si a Buspar-ului poate cauza cresteri de 3-6 ori a GPT (ALT) la unii pacienti si nu a fost identificat un efect asupra transaminazelor hepatice. Buspar-ul nu dislocuieste medicamente cum ar fi: fenitoin, propranolol si warfarin legate de proteinele serice. Buspar-ul poate dislocui greu medicamentele cum ar fi digoxina din legatura lor cu proteinele plasmatice; semnificatia clinica a acestei caracteristici nu este cunoscuta. Interactiunea cu alcoolul: Buspar-ul nu accentueaza semnificativ efectele inhibitoare ale alcoolului. Capacitatile functionale ale subiectilor care au ingerat alcool, nu au diferit semnificativ de cele ale subiectilor care au ingerat alcool asociat cu placebo. In combinatie cu alcoolul, Buspar-ul a prezentat o alterare mai putin semnificativa a functiilor psihomotoare si de procesare a informatiilor fata de diazepam sau lorazepam. Este prudent a se evita utilizarea concomitenta a Buspar-ului cu alcoolul.
Interactiuni intre medicament si testele de laborator: Buspar-ul nu interfera cu testele clinice de laborator uzuale.
Abuzul si dependenta de medicament: Din studiile pe animale si oameni s-a observat aparitia unei tendinte de abuz sau dependenta pentru Buspar. Voluntarii umani care au antecedente in consumul frecvent de alcool si medicamente au fost supusi la doua studii clinice de tip “dublu-orb”. Nici unul dintre subiecti nu a fost capabil sa distinga Buspar-ul de placebo. Prin contrast, subiectii au aratat o preferinta semnificativa pentru diazepam si metaqualona. Studiile pe animale au aratat ca Buspar-ul nu creeaza o tendinta a subiectilor de utilizare in mod frecvent a acestui medicament. Dependenta: Nu s-au semnalat reactii de sevraj dupa terapia cu Buspar. De asemenea, nu exista nici o dovada ca Buspar-ul determina dependenta si este dificil a se prevedea din experimente in ce masura un medicament cu actiune la nivelul SNC va fi intrebuintat gresit sau abuziv odata comercializat. In mod consecvent, medicii trebuie sa examineze cu atentie pacientii, pentru a nu avea antecedente in abuzul de medicamente si sa urmareasca astfel de pacienti indeaproape, observand daca apar semne de utilizare gresita sau abuziva a Buspar-ului (cresterea tolerantei, cresterea dozei).

Supradozare

Simptomatologie: La subiectii umani sanatosi, doza terapeutica maxima tolerata este 375 mg/zi. Simptomele cele mai comune observate datorate unor doze maxime sunt: starile de ameteala, de voma, somnolenta si tulburari gastrice. Nu au fost constatate cazuri de mortalitate in urma unor supradoze deliberate sau accidentale de Buspar. Studiile toxicologice cu Buspar au prezentat urmatoarele LD50: la soricei – 665 mg/kg corp; la sobolani – 196 mg/kg corp; la caini – 586 mg/kg corp; maimute – 356 mg/kg corp. Aceste doze sunt de 500-1 000 de ori doza umana zilnica recomandata. Tratamentul: Trebuie aplicate masuri generale simptomatice si de sustinere odata cu un lavaj gastric cat mai precoce. Respiratia, pulsul si presiunea sanguina trebuie monitorizate ca in toate cazurile de supradozare de medicamente. Nu se cunoaste nici un antidot specific pentru Buspar si nu a fost determinata dializabilitatea lui.

Reactii adverse Buspar

Efectele secundare ale Buspar-ului, daca apar, sunt in general observate la inceputul terapiei cu acest medicament si ameliorate cu scaderea dozei sau/si cu o medicatie corespunzatoare. La pacientii ce au primit Buspar comparativ cu pacientii ce au fost tratati cu placebo, cefaleea, ametelile, starea de nervozitate, starile de greata si somnolenta au fost singurele efecte secundare ce au aparut cu o frecventa semnificativ mai mare in grupul tratat cu Buspar fata de cel tratat cu placebo.
Reactii adverse datorate discontinuitatii tratamentului: Aproximativ 10% din 2200 de pacienti prezentand stare de anxietate si care au participat la experimente clinice cu Buspar, fiind supusi timp de 3 sau 4 saptamani unui tratament discontinuu, au prezentat reactii adverse.
Cele mai comune reactii datorate discontinuitatii tratamentului sunt: tulburari ale SNC (3,4%), ameteli, insomnie, nervozitate, somnolenta; tulburari gastrointestinale (1,2%), stari de greata; perturbari diverse (11%), cefalee si oboseala. Totodata, 3,4% din pacienti au prezentat simptome multiple, nici unul caracterizat ca fiind principal.

Simptomele ochiului uscat cauzate de:

• varsta: secretia lacrimala scade odata cu inaintarea in varsta
• afectiuni sistemice: artrita, alergii, lupus, sindrom Sjogren, unele afectiuni dermice
• mediul inconjurator: aer lipsit de umiditate, smog, fum, expunere la vant
• medicamente: antihistaminice, pilule contraceptive, tranchilizante, diuretice, unele antihipertensive.
• Preparatul inlocuieste componentele filmului lacrimal, ameliorand simptomele datorate ochiului uscat.

Atentie! Daca apar dureri oculare, modificari ale vederii, roseata persistenta sau iritatie oculara, sau daca starea se inrautateste sau persista mai mult de 72 ore, se intrerupe tratamentul si se consulta medicul. A nu se utiliza preparatul daca solutia si-a schimbat culoarea sau a devenit tulbure. A nu se atinge capatul picuratorului de nici o suprafata, intrucat aceasta ar putea contamina continutul. A nu se utiliza acelasi flacon de doua ori. A se arunca solutia ramasa neutilizata dupa prima deschidere si administrare. A nu se lasa la indemana copiilor. in caz de ingestie accidentala, adresati-va medicului sau unui centru specializat in tratarea intoxicatiilor medicamentoase.

Mod de administrare Bion tears

Bion Tears poate fi utilizat ori de cate ori este necesar, prin instilarea a 1-2 picaturi in ochiul afectat. Pentru a asigura o eficacitate maxima a preparatului, flacoanele de unica folosinta vor fi utilizate timp de maximum 4 zile (96 ore) dupa desigilarea foliei protectoare.

100 ml de solutie Bronchicum contin ca substante terapeutic active: tinctura de cimbru (1:5) 22 ml, tinctura de sapunel (1:5), 19 ml, tinctura de coaja de quebracho (1:5) 14 ml.
Alte componente: sirop special, ulei deeucalipt, mentol, etanol, apa pura.
Cimbrul: are actiune bronhospasmolitica (calmeaza contractiile bronhiilor), expectoranta (favorizeaza eliminarea prin tuse a secretiilor bronsice) si antibacteriana (distruge flora microbiana ce a declansat afectiunea respiratorie). Radacina de sapunel actioneaza mai ales ca fluidifiant al secretiilor bronsice.
Coaja de Quebracho: substantele din compozitia acesteia stimuleaza functia respiratorie. Combinarea proprietatilor acestor plante reuneste armonios efectele lor terapeutice si permite o actiune cuprinzatoare asupra inflamatiei acute sau cronice a mucoasei bronsice.

Actiune terapeutica Bronchicum

Picaturi cu substante active pur vegetale. Pentru a combate mai bine efectele infectiilor cailor respiratorii superioare cu mijloace fitoterapeutice (plante medicinale), este indicata utilizarea combinatiilor de maimulte substante active. Flacoane a 30 ml Bronchicum picaturi.

Indicatii Bronchicum

Afectiunile inflamatorii acute si cronice ale mucoasei bronsice.

Mod de administrare Bronchicum

In absenta altor recomandari medicale, sunt indicate urmatoarele doze zilnice, administrate pe zahar sau cu ceai cald:
Adulti si tineri: cate 20-30 picaturi de 3-5 ori pe zi; copii intre 6 si 14 ani: 20 picaturi de 3-5 ori pe zi; copii sub 6 ani: dupa varsta, pana la 15 picaturi de 3-5 ori pe zi.

Contraindicatii Bronchicum

Nu sunt cunoscute.

Precautii

Contine alcool 29,5 vol.%. A se agita inaintea utilizarii! Pentru picurare, tineti flaconul in pozitie verticala! Avertizare pentru diabetici: 20 si respectiv 30 picaturi contin 0,24-respectiv 0,36-grame de glucide. In cazul diabeticilor, nu se va administra pe zahar!

Reactii adverse Bronchicum

Rareori, iritatii ale mucoasei gastrice.

Crema continand bifonazol 1 g la 100 g excipienti.

Actiune terapeutica Biazol

Antimicotic cu spectru larg de actiune, fungicid si fungistatic. Activ impotriva infectiilor cutanate superficiale cu dermatofiti, levuri, mucegaiuri, bacterii gram pozitive. Capacitatea de penetrare excelenta si concentratia intraepidermica eficienta care persista 48–72 de ore, permite administrarea topica o singura data pe zi.

Indicatii Biazol

Dermatofitoze:Tinea Corporis, Tinea Manum, Tinea Pedis, Tinea Cruris, Tinea Unghium date de specii de Tricophyton, Epidermophyton si Microsporum; Candidoze cutanate superficiale; Pityriasis Versicolor; Erythrasma.

Mod de administrare

Se aplica o singura data pe zi (de preferabil seara), in strat subtire pe suprafata afectata, prin masaj usor. Durata tratamentului variaza in functie de tipul infectiei: in dermatofitoze 2-3 saptamani, in candidoze cutanate 2 saptamani, in Pityriasis versicolor 2 saptamani, Erythrasma 1-2 saptamani, onicomicoze 6-8 saptamani.

Contraindicatii

Hipersensibilitate la bifonazol.

Reactii adverse

Rar poate sa apara iritatie locala (prurit sau senzatie de arsura), care dispare la intreruperea tratamentului.

Bupivacaina este indicata pentru inducerea anesteziei locale sau regionale, sau a analgeziei in interventiile chirurgicale, procedurile chirurgicale orale, procedurile de diagnosticare sau terapeutice si in interventiile obstetrice. Pentru anestezia obstetrica sunt indicate a fi folosite numai concentratiile de 0,25% si 0,5%. Caile de administrare si concentratiile de bupivacaina folosite sunt urmatoarele:infiltratie locala 0,25% bloc nervos periferic 0,25% si 0,5% bloc retrobulbar 0,75% anestezie epidurala 0,25% 0,75% (0,75% nu este folosita pentru anestezie in cazul interventiilor obstetrice) anestezie caudala 0,25% si 0,5% doza test epidurala vezi Precautii.

Mod de administrare Bupivacaina

Bupivacaina este indicata pentru inducerea anesteziei locale sau regionale, sau a analgeziei in interventiile chirurgicale, procedurile chirurgicale orale, procedurile de diagnosticare sau terapeutice si in interventiile obstetrice. Pentru anestezia obstetrica sunt indicate a fi folosite numai concentratiile de 0,25% si 0,5%. Caile de administrare si concentratiile de bupivacaina folosite sunt urmatoarele: infiltratie locala 0,25% bloc nervos periferic 0,25% si 0,5% bloc retrobulbar 0,75% anestezie epidurala 0,25% 0,75% (0,75% nu este folosita pentru anestezie in cazul interventiilor obstetrice) anestezie caudala 0,25% si 0,5% doza test epidurala vezi Precautii .

Contraindicatii Bupivacaina

Bupivacaina este contraindicata anesteziei blocului paracervical obstetric. Folosirea ei in scopul mentionat are ca rezultat bradicardia fatului si moartea. Bupivacaina este contraindicata pacientilor cu o hipersensibilitate la acest anestezic sau la orice alt anestezic local de tip amida.

Precautii

Generale: doza corespunzatoare; tehnica corecta; echipament resuscitiv; oxigen; medicamente resuscitive. in general trebuie sa se foloseasca cea mai scazuta doza de anestezic local pentru a evita nivele ridicate in plasma. Trebuie evitata injectarea rapida a unui volum mare de solutie de anestezic. Atunci cand este posibil se vor folosi doze fractionate.

Reactii adverse Bupivacaina

Reactiile adverse sunt caracteristice tuturor anestezicelor locale de tip amida. Cauza majora a reactiilor adverse a acestui grup de medicamente, constituie nivelul excesiv in plasma care se datoreaza supradozei, injectare accidentala intravenoasa sau unei degradari metabolice lente.
Reactii adverse sistemice: Cele mai comune reactii adverse intalnite, care necesita masuri imediate, sunt cele asupra sistemului nervos central si cardiovascular. Aceste reactii sunt functie de doza utilizata si se datoreaza supradozajului, absorbtiei rapide a medicamentului, tolerantei diminuate fata de medicament sau injectare accidentala intravasculara.
Reactii adverse la nivelul sistemului nervos central: Reactiile se caracterizeaza prin excitatia si/sau depresia sistemului nervos central. Pot aparea stari de anxietate, tulburari ale vederii, tremuraturi, posibil urmate de convulsii. Starea de excitatie poate fi tranzitorie sau poate lipsi, in schimb starea de depresie este prima manifestare a unei reactii adverse. Starea de depresie poate fi urmata destul de rapid de pierderea cunostintei si stop respirator. Alte efecte ale sistemului nervos central pot fi starea de voma si constrictia. Prezenta convulsiilor datorate folosirii anestezicului local variaza cu procedura folosita si doza totala administrata.
Reactii adverse la nivelul sistemului cardiovascular: Dozele mari sau injectarile accidentale intravasculare pot determina nivele ridicate in plasma, corelate cu depresia miocardului, descresterea debitului cardiac, hipotensiune, bradicardie, aritmii ventriculare si stop cardiac (vezi Precautii).
Reactii alergice: Reactiile de tip alergic sunt rare si pot avea loc ca urmare a sensibilitatii fata de anestezicul local sau fata de ingredientii folositi pentru conditionarea produsului.
Reactii neurologice: Reactiile neurologice depind de doza totala a anestezicului local administrat, de calea de administrare si de starea fizica a pacientului. Ca urmare a reactiilor adverse pot aparea stari de paralizie a corpului, pierderea cunostintei, paralizia respiratiei, bradicardie. Dozele de bupivacaina vor fi reduse pentru tineri, batrani, pacienti debili si pentru pacienti cu afectiuni cardiace si/sau afectiuni hepatice. Se evita injectarea rapida a unor volume mari de solutie de anestezic local.

De asemenea, dozele recomandate se vor folosi fractionat (incrementat). In doze recomandate, bupivacaina produce o blocare completa a senzorilor, insa efectul asupra functiilor motoare este diferit, functie de concentratie: 0,25% produce o blocare incompleta a functiilor motoare cand este folosita pentru anestezia caudala, epidurala sau a nervului periferic; se poate folosi in interventii in care relaxarea musculara nu este importanta; 0,5% produce o blocare a functiilor motoare pentru anestezia caudala, epidurala, insa relaxarea musculara este inadecvata pentru interventii in care este necesara o relaxare completa musculara. 0,75% produce o blocare completa a functiilor motoare. Este utilizata in special pentru anestezia epidurala care necesita o relaxare musculara totala, precum si in anestezia retrobulbara.

Nu se foloseste in anestezia obstetrica. O singura doza este suficienta pentru a asigura timpul necesar anesteziei cu bupivacaina. Doza limita maxima se individualizeaza in fiecare caz in parte, functie de starea fizica a pacientului. Doza limita maxima s-a stabilit de 175 mg, ea putand fi micsorata sau marita functie de fiecare caz in parte. Aceste doze pot fi repetate o data la trei ore. Studiile clinice mentioneaza ca doza totala zilnica sa nu depaseasca 400 mg. Datele prezentate in tabel sunt in general satisfacatoare pentru scopul propus si sunt recomandate a fi folosite pentru adult. Ele vor fi reduse pentru tineri, batrani sau pacienti debili.

Bupivacaina nu este recomandata pentru copiii mai mici de 12 ani. Bupivacaina este contraindicata in anesteziile blocului paracervical, in interventiile obstetrice si nu este recomandata pentru anesteziile intravenoase regionale. Utilizarea bupivacainei in anestezia epidurala. Pentru anestezia epidurala se utilizeaza solutii de 0,5% si 0,75% in doze incrementate de 3 pana la 5 ml lasand timp suficient intre doze pentru a observa eventualele manifestari toxice. In interventiile obstetrice se vor folosi numai concentratii de 0,25% si 0,5%. Dozele incrementate de 3 pana la 5 ml ale solutiei de 0,5% nu vor depasi 50-100 mg bupivacaina.

1 comprimat filmat contine 200 mg Bezafibrat.

Actiune terapeutica Bezalip

Bezalip scade valorile crescute ale lipidelor sanguine (colesterol si trigliceride) si de aceea este indicat pentru tratamentul tulburarilor de metabolism lipidic. In plus, Bezalip creste nivelul HDL – factor de protectie impotriva infarctului miocardic, raspunzator si de eliminarea surplusului de colesterol din organism. Pe langa tensiune arteriala crescuta si fumat, alti factori de risc, esentiali in producerea aterosclerozei si a urmarilor ei, sunt nivelul crescut al lipidelor sanguine si scaderea HDL. Acestea pot afecta vasele inimii, avand ca urmare aparitia infarctului miocardic – sau pot produce tulburari de circulatie la nivelul membrelor sau creierului. De aceea, riscul unor astfel de imbolnaviri creste odata cu nivelul crescut al lipidelor sanguine. Folosirea Bezalip-ului a dovedit, prin mai multe studii clinice, imbunatatirea circulatiei sanguine si a valorilor glicemiei. La pacientii cu diabet de tip II si la cei cu tulburari circulatorii cardiace, cerebrale, ale membrelor, scaderea lipemiei poate actiona mai lent asupra vaselor sanguine.

Indicatii Bezalip

Tulburari de metabolism lipidic care nu pot fi corectate suficient nici printr-o modificare de durata a alimentatiei (de minimum 3 luni), nici prin alte modificari (de ex.: activitate fizica, scadere in greutate, diete repetate).
Tulburari ale metabolismului lipidic ce insotesc maladii de baza ca diabetul zaharat, guta si altele, si care persista in pofida tratamentului adecvat al acestor maladii.

Mod de administrare

Doza si durata tratamentului sunt stabilite numai de catre medic. Nu se va modifica in nici un caz doza prescrisa de acesta. Daca nu este indicat altfel, 1 comprimat filmat de Bezalip se administreaza de 2-3 ori pe ziin timpul mesei sau dupa masa (dimineata sau seara), nemestecat, cu ocantitate mica de lichid.

Contraindicatii

Nu se foloseste Bezalip in urmatoarele situatii sau boli: boli hepatice, ale vezicii biliare cu sau fara calculi biliari, tulburari severe ale functiei renale, graviditate si alaptare. Este permisa administrarea numai cu precautii speciale in tulburari usoare ale functiei renale (eventual necesara reducerea dozei!); in perioada de crestere.

Precautii

Ca un tratament sa fie eficient si pentru a evita reactii adverse, trebuie acordata atentie urmatoarelor aspecte: medicamentele se iau numai conform prescriptiei medicului (dupa o prealabila anamneza). Primele semne de efecte adverse trebuie sa fie comunicate imediat medicului. In caz de supradozare (cu aparitia pregnanta a manifestarilor secundare) trebuie anuntat cat mai repede medicul. Informati medicul asupra bolilor anterioare, sau asupra altor tratamente pe care le urmati simultan, despre sarcina sau alaptare. In caz de tratament cu anticonceptionale orale sau alte preparate hormonale (estrogeni), anuntati medicul inainte de inceperea tratamentului cu Bezalip, aceste substante influentand metabolismul lipidic. Baza terapiei tulburarilor metabolismului lipidic o formeaza o dieta prescrisa de medic. Pacientii supraponderali trebuie sa-si normalizeze greutatea. Terapia medicamentoasa a dislipidemiilor necesita un timp indelungat, lipidele sangvine trebuie sa fie controlate la intervale regulate. Daca in decursul a 3 luni nu se observa un rezultat semnificativ, se intrerupe tratamentul. La controlul lipidelor sanguine trebuie sa se tina seama de variatia zilnica a nivelului seric (situatii de stres, oboseala din timpul zilei, felul si ora ultimei mese). Tratamentul cu Bezalip nu poate inlocui necesitatea unei diete adecvate si a modificarilor stilului de viata. Trebuie sa se respecte strict interdictiile impuse de medic, ca si controalele regulate ale lipemiei. Trebuie efectuate de asemenea si celelalte controale de laborator recomandate de medic.

Reactii adverse

Pe langa efectul principal dorit, pot sa apara si efecte nedorite. La prima vedere, lista acestora poate parea lunga si ingrijoratoare. Dar aceasta lista contine reactii adverse foarte rare, aparute pe toate meridianele lumii. in general, Bezalip este bine tolerat. In timpul tratamentului cu Bezalip pot sa apara tulburari gastro-intestinale ca: anorexie, greata, meteorism si diaree, care in general sunt trecatoare si nu necesita intreruperea tratamentului. Ocazional, se observa cefalee, ameteli, slabiciune, oboseala si reactii alergice cutanate ca: prurit, exantem. In cazuri singulare s-au raportat: aparitia unor tulburari de potenta, caderea parului, slabiciune musculara si contractura (mai ales la nivelul membrelor inferioare). In cazuri singulare au fost observate usoare scaderi ale numarului de eritrocite, leucocite si trombocite. Izolat s-au constatat modificari ale parametrilor de laborator indicatori ai functiei hepatice si renale. in general, aceste efecte secundare dispar rapid dupa intreruperea tratamentului cu Bezalip. In cazuri foarte rare apar afectari musculare severe (rabdomioliza). Acestea apar mai ales la o supradozare cu Bezalip, in special la pacienti cu functie renala redusa. Bezalip modifica compozitia bilei printr-o eliminare crescuta de colesterol. In cazuri singulare s-a raportat formarea de calculi biliari. Corelatia dintre tratamentul de lunga durata cu Bezalip (sau alte medicamente cu acelasi mecanism de actiune) si cresterea numarului de calculi biliari sau cresterea in dimensiuni a calculilor deja existenti, este controversata, caci oricum la pacientii cu tulburari ale metabolismului lipidic exista o incidenta crescuta a litiazei biliare .

Comprimate continand bromizoval 300 mg.

Actiune terapeutica Bromoval

Sedativ si hipnotic cu actiune blanda, rapida si de durata relativ scurta (3-4 ore).

Indicatii Bromoval

Tulburari nevrotice, stari de excitatie, tulburari functionale, neurovegetative, insomnii.

Mod de administrare Bromoval

Cate 1/2-1 comprimat (150-300 mg) de 3 ori/zi, ca sedativ, 2 comprimate la culcare, ca hipnotic.

Contraindicatii Bromoval

Intoleranta la bromuri, insuficienta respiratorie, insuficienta cardiaca, insuficienta renala si insuficienta hepatica, prudenta la astmatici, prudenta sau se evita in timpul sarcinii, prudenta la soferi, dispeceri etc. (poate diminua performantele).

Reactii adverse Bromoval

Ocazional greata, cefalee, ameteli, folosirea indelungata poate provoca fenomene de bromism-depresie, iritabilitate, eruptii cutanate si dezvolta uneori dependenta.