Substanta activa: O lingurita-masura (5 ml) din suspensia orala preparata contine 235 mg etilsuccinat de eritromicina, echivalentul a 200 mg eritromicina.
Substante auxiliare: carmeloza, celuloza, citrat de sodiu, ciclamat desodiu, dioxid de siliciu, xilitol, aromatizanti.
Ambalajul original contine o lingurita-masura cu gradatii pentru 2,5 ml si 5 ml, corespunzator la 100 mg si respectiv 200 mg eritromicina.
Informatie pentru diabetici: O lingurita-masura (5 ml) din suspensia orala preparata contine 0,1 BE.

Indicatii Eryhexal

Infectii determinate de germeni eritromicin-sensibili si care reactioneaza pozitiv la tratament oral, cum ar fi: infectii ale urechii, nasului si gatului (ex. infectii ale amigdalelor, gatului, traheei, sinusurilor si ale urechii mijlocii); infectii ale tractului respirator (ex. infectii ale bronhiilor, ale plamanului (inclusiv cele micoplasmice), boala legionarilor); infectii ale pielii (ex. dermatita pustuloasa – pyoderma -, erizipel, furunculoza si acnee vulgara); scarlatina, difterie, ca si conjunctivitele provocate de Chlamydia, pneumonia nou-nascutilor determinata de Chlamydia, precum si alte afectiuni determinate de Chlamydia cum ar fi limfogranulomul inghinal, psitacoza (ornitoza).

Mod de admnistrare Eryhexal

Mod de dozare – Daca nu se recomanda altfel, va indicam urmatoarele doze zilnice: -Copii mici si copii cu varsta pana la 8 ani : 30 (-50) mg/kg corp,divizat in 2-3-4 doze zilnice corespunzand la 1,5 – 4 lingurite-masuri;
- Copii cu varsta intre 8 si 14 ani :1-1,5 (-2) g eritromicina divizate in 2-3 (-4) doze zilnice corespunzand la 5 – 8 lingurite-masuri;
- Adulti si adolescenti cu varsta mai mare de 14 ani :1,5-2 g eritromicina divizate in 2-3 (-4) doze zilnice corespunzand la 8 – 10 lingurite-masuri.

Doza zilnica poate fi marita sau dublata (divizata in mai multe doze zilnice) in functie de tipul si severitatea infectiei. Doza maxima zilnica pentru adulti si adolescenti cu varsta mai mare de 14 ani este de 4 g eritromicina, divizata in 2-3 (-4) doze.
Dozarea la bolnavii cu insuficienta renala: In cazurile de insuficienta renala grava sau anurie este necesara reducerea dozelor. Doza zilnica maxima pentru adolescenti cu varsta mai mare de 14 ani si adulti este de 2 g. Eritromicina nu este hemodializabila. De aceea nu este necesara administrarea suplimentara, inainte si dupa dializa la bolnavii dializati permanent.
Comentariu: In cazul unei insuficiente hepatice si/sau renale grave este necesara reajustarea dozajului.
Deoarece administrarea in timpul mesei afecteaza absorbtia eritromicinei, se recomanda sa se administreze Eryhexal suspensie orala cu 1-2 ore inainte si dupa masa. Pentru simplificare, la copii, se poate administra Eryhexal – suspensie orala si in timpul mesei.
Prepararea suspensiei orale: Desfaceti dopul prevazut cu sistem de siguranta prin apasare si intoarcere simultana spre stanga. Umpleti cu apa rece pana la semn. Inchideti flaconul si agitati energic. Umpleti inca o data flaconul cu apa pana la semn si agitati. Aceasta procedura se repeta pana cand suspensia orala atinge nivelul marcajului prevazut pe sticla. Flaconul trebuie agitat inainte de fiecare intrebuintare. Suspensia orala se va administra cu lingurita-masura ce insoteste flaconul.Durata tratamentului in cazul infectiilor bacteriene comune depinde de evolutia bolii. tratamentul va fi continuat cel putin 48 ore dupa disparitia tuturor simptomelor. Ca o masura de precautie in infectiile cu streptococ beta-hemolitic va dura cel putin 10 zile pentru a preveni aparitia unor ulterioare complicatii (febra reumatica, glomerulonefrita). In cazul unui tratament indelungat (mai mult de 21 zile), se va verifica la intervale regulate hemograma si nivelul de functionare a ficatului si rinchiului.
Conditii de pastrare: Suspensia orala preparata trebuie pastrata in frigider si utilizata in decurs de 14 zile.

Contraindicatii Eryhexal

Sunt reprezentate de afectiuni sau situatii in care anumite medicamente nu pot fi utilizate sau se utilizeaza numai dupa o prealabila analiza medicala complexa, deoarece in aceste cazuri efectul benefic nu este intr-o relatie favorabila fata de efectul negativ al acestora. Pentru ca medicul sa poata verifica foarte atent daca exista contraindicatii, acesta trebuie sa fie corect si complet informat despre afectiunile anterioare, boli asociate cu tratament concomitent, cat si asupra conditiilor si obiceiurilor ce individualizeaza cazul. Uneori contraindicatiile pot aparea dupa inceperea tratamentului. In acest caz trebuie informat medicul dvs. Eryhexal suspensie orala nu trebuie administrat bolnavilor cu hipersensibilitate cunoscuta la eritromicina. Exista posibilitatea aparitiei alergenitatii incrucisate la alte macrolide. Se vor lua precautii deosebite atunci cand se administreaza Eryhexal suspensie orala bolnavilor cu afectiuni hepatice. Eritromicina nu se administreaza simultan cu terfenadina, daca se stie ca au existat tulburari cardiace in antecedent (ex. aritmie, afectiuni coronariene).

Sarcina si alaptare

Observarea extinsa la om a condus la o evidenta a efectelor embrio/fetotoxice. Totusi, Eryhexal suspensie orala trebuie administrat in perioada sarcinii/alaptarii numai dupa o atenta evaluare a relatiei beneficiu-risc. Nu este exclusa posibilitatea aparitiei sensibilitatii, diareei sau colonizarii cu fungi cu germinare indusa (blastomicete) la copii alaptati.

Interactiuni medicamentoase

Efectele unor medicamente pot fi influentate cand sunt administrate simultan cu alte substante. Din acest motiv, daca luati in permanenta alte medicamente, ati luat recent sau doriti sa luati alte medicamente concomitent cu acesta, trebuie sa consultati doctorul. Acesta va poate spune daca in aceste circumstante, exista probabilitatea apartiei reactiilor de incompatibilitate sau daca este necesara revizuirea dozajului in administrarea acestui preparat. Au fost observate urmatoarele interactiuni medicamentoase intre acest medicament si alte substante. Administrarea concomitenta de eritromicina si teofilina poate conduce la cresterea concentratiei sanguine a teofilinei, si ca urmare intensificarea efectului terapeutic si a efectelor adverse ale acesteia din urma. Acelasi lucru se intampla la administrarea concomitenta a eritromicinei si carbamazepinei sau acidului valproic.

De aceea, in asemenea cazuri, concentratia sanguina a teofilinei si carbamazepinei sau acidului valproic trebuie verificata si daca este necesar, trebuie reajustat dozajul. Eritromicina poate mari efectul nefrotoxic al ciclosporinei in special in cazurile de insuficienta renala. Excretia metilprednisolonului, triamzolamului, midazolamului, alfentanilului, felodipinului si a inhibitorilor de coagulare sanguina (anticoagulante cu structura cumarinica) poate fi intarziata de administrarea eritromicinei si, respectiv, poate intensifica actiunea medicamentului. In cazuri izolate administrarea concomitenta de eritromicina si dihidroergotamina sau a alcaloizilor nehidrogenati din ergot poate determina o crestere a constrictiei vaselor sanguine (vasoconstrictie si, ca urmare, poate conduce la tulburari circulatorii (ischemie).

Administrarea simultana a terfenadinei sau astemizolului cu eritromicina trebuie evitata, deoarece pot aparea tulburari de ritm cardiac (aritmie ventriculara). La ECG a fost observata o prelungire a timpului QT. In timpul tratamentului cu digoxina, eritromicina poate determina marirea concentratiei de digoxina la putini dintre pacientii digitalizati. In cazuri izolate s-a observat ca administrarea concomitenta de eritromicina in timpul terapiei cu lovastatin determina o crestere a procesului de distrugere a fibrelor muschilor striati (rhabdomyolysis. In unele cazuri, s-a observat ca pacientii seropozitivi (SIDA) tratati simultan cu eritromicina si pentamidina pot dezvolta forme speciale ale tulburarilor de ritm cardiac (“torsade de pointes”).
Daca este posibil, eritromicina nu trebuie asociata cu lincomicina, clindamicina sau cloramfenicolul, deoarece eficacitatea celor doi agenti asociati scade dupa cum reiese din studiile experimentale (in vitro). Tulburari ale testelor de laborator: Eritromicina poate falsifica determinarea concentratiei catecolaminelor in urina. Comentariu: Teoretic nu se poate stabili cu certitudine daca, in timpul terapiei cu eritromicina si derivati, actiunea contraceptivelor hormonale (“pilule”) este nesigura, decat in cazuri rare. De aceea, se recomanda folosirea suplimentara a unor masuri contraceptive nehormonale.

Reactii adverse Eryhexal

Pe langa principalele efecte dorite, medicamentele pot avea si efecte nedorite, asa numitele efecte adverse. Efectele adverse observate la administrarea eritromicinei, dar care pot sa nu apara la fiecare pacient, sunt redate mai jos.
Tract gastrointestinal – meteorism, greata, stare de voma, dureri abdominale, flatulenta, incontinenta a materiilor fecale si diaree. Aceste efecte sunt de cele mai multe ori usoare si dispar frecvent in timpul sau dupa intreruperea tratamentului. Aceste efecte adverse depind de dozaj. In cazuri izolate pot aparea in timpul tratamentului sau dupa o diaree severa, persistenta, cateodata muco-sanguinolenta si dureri abdominale convulsive. In aceste cazuri, doctorul curant trebuie consultat imediat, deoarece acestea pot fi semnele unei afectiuni intestinale serioase mascate (enterocolita pseudomembranoasa), care trebuie tratata adecvat. In aceste cazuri nu se administreaza medicamente inhibitoare ale peristaltismului.
Reactii de hipersensibilitate – Efectele adverse rare includ reactii alergice cutanate, cum ar fi: exantemul, pruritul, eruptiile (urticarie). In cazuri extrem de rare poate aparea o inflamare excesiva, anormala a zonei faciale (edem Quincke), o inflamare anormala a articulatiilor (edem angioneurotic) si febra medicamentoasa. In cazuri izolate poate aparea soc anafilactic. Aceste reactii pot apare partial de la prima administrare.
Ficat, duct biliar si pancreas – In cazuri izolate s-a observat, dupa administrarea eritromicinei sau a derivatiilor ei o afectare hepatica tranzitorie, cu urmatoarele simptome, dureri abdominale, febra cu si fara ingalbenirea tegumentelor (hepatita colestatica). In cazuri izolate poate aparea o inflamare acuta a pancreasului (pancreatita).
Organe senzoriale – Simptome, ca zgomot in urechi (timpanofonie) si pierderea temporara a auzului sau surditate au fost observate in cazuri izolate dupa administrarea de eritromicina. Aceste tulburari sunt dependente de doza si apar in mod special la pacientii cu insuficienta renala marcata si/sau hepatica, ca si cum administrarea perfuzabila sau a unor doze mari de medicament (doze zilnice de eritromicina mai mari de 4 g).
Efecte adverse suplimentare – In cazuri izolate s-au raportat tulburari nervoase centrale tranzitorii, cum ar fi: convulsii, halucinatii sau ameteli si tulburari cardiovasculare, cum ar fi: aritmii sau dureri precordiale. Cu toate acestea nu este clar daca exista o relatie cauzala intre aceste simptome si administrarea eritromicinei.
In cazuri foarte rare au fost observate tulburari de ritm cardiac (ex. tahicardie ventriculara).
Comentariu: Tratamentul de lunga durata si administrarea repetata pot conduce la superinfectii sau colonizarea cu germeni rezistenti la eritromicina sau cu fungi cu germinare indusa (blastomicete).

Contine 10 mg medazepam/capsula.

Actiune terapeutica Eurozepam

Medazepamul este un tranchilizant si echilibrant neurovegetativ din grupa benzodiazepinelor. Provoaca relaxare psihica, echilibrare afectiva, sedare vegetativa si relaxarea musculaturii striate. Este deosebit de util pentru tratament ambulator, fiind caracterizat ca tranchilizant diurn. Mecanismul de actiune al benzodiazepinelor nu a fost inca pe deplin elucidat. Se pare ca ele faciliteaza actiunea acidului gamma-aminobutiric (GABA), care este principalul neuromediator inhibitor ce moduleaza activitatea neuronului tinta, in sensul diminuarii activitatii neuronale. Ca toti neuromediatorii, GABA actioneaza fixandu-se pe receptorii specifici aflati la nivelul membranei neuronale. Receptorul GABAA este un complex macromolecular ce are un loc de recunoastere ce fixeaza GABA si care este cuplat la unc anal ce lasa sa treaca selectiv ionii de clor, motiv pentru care a fost denumit “canalul de clor”. Cand GABA se fixeaza pe receptori, canalul se deschide, rezultand o modificare a starii electrice a neuronului, care devine mai putin sensibil la stimuli. Complexul GABA poseda si un loc numit receptor secundar care recunoaste benzodiazepinele. Fixarea benzodiazepinelor de acest receptor secundar antreneaza o modificare a conformatiei complexului care devine mai sensibil la actiunea GABA, facilitand si potentand actiunea acestuia asupra neuronilor (modulare allosterica). Studii de electrofiziologie au aratat ca benzodiazepinele actioneaza in special pe sistemul reticular activator, sistemul limbic, fasciculul median anterospinal sipe hipotalamus.

Indicatii Eurozepam

Sindroame psihice care implica tulburari neurovegetative primare de tip cardiac (tahicardie, angoasa precordiala), respirator (opresie toracica, crize dispneiforme) sau digestiv (inapetenta, senzatie de nod in gat, tulburari de tranzit). Stari nevrotice anxioase cu irascibilitate, neliniste, concentrare anevoioasa, senzatie de oboseala.

Mod de administrare Eurozepam

Doza uzuala este de 10 mg (o capsula), de 2-3 ori/zi. Tratamentul dureaza in medie 30 de zile.

Contraindicatii Eurozepam

Miastenie grava, insuficienta pulmonara acuta, deprimare respiratorie, alergie la medazepam si la alte benzodiazepine. Se administreaza cu prudenta in glaucom, insuficienta pulmonara cronica, boli hepatice si renale cronice, uneori fiind necesara reducerea dozelor. Se va evita folosirea ambulatorie in profesii care necesita concentrarea intensa si prelungita a functiilor psihice.

Precautii Eurozepam

Nu se vor consuma bauturi alcoolice pe intreaga durata a tratamentului cu Eurozepam, fiind posibila o potentare a efectului deprimant al SNC. Se va evita asocierea, sau se va face cu prudenta, cu alte medicamente deprimante centrale (neuroleptice, tranchilizante, antidepresive, hipnotice, analgezice, anestezice) si unele antiepileptice – fenobarbital, fenitoina. Cimetidina, omeprazolul, contraceptivele orale pe baza de estrogeni, disulfiramul si eritromicina inhiba metabolizarea hepatica a benzodiazepinelor, intarziind eliminarea si crescand concentratia plasmatica a acestora. Benzodiazepinele scad efectul terapeutic pentru Levodopa.

Reactii adverse Eurozepam

Apar de obicei la doze mari si in cazuri de cumulare. Se manifesta prin cresterea apetitului, tulburari digestive (uscaciunea gurii, constipatie sau diaree), tulburari psihice (diminuarea facultatilor intelectuale, irascibilitate), tulburari neurologice (ataxie), tulburari de vedere, tulburari cardiovasculare (hipotensiune ortostatica, tahicardie), tulburari hematologice (eozinofilie, anemie, trombocitopenie), tulburari hepatice, scaderea libidoului, tulburari de ciclu. Poate produce farmacodependenta si sindrom de abstinenta. Nu s-au semnalat efecte teratogene, dar se recomanda prudenta in administrarea la femei insarcinate.

Comprimate Electovit  filmate continand clorhidrat de tiamina: 6 mg; riboflavina: 6 mg; clorhidrat de piridoxina: 3 mg; ciancobalamina: 0,002 mg; pantotenat de calciu: 10 mg; nicotinamida: 10 mg; fosfat de calciu bibazic: 50 mg.

Actiune terapeutica Electovit

Vitaminele sunt substante organice reclamate de organismul uman in cantitati mici pentru diverse procese metabolice. Ele nu sunt sintetizate in organism sau sunt, dar in cantitati prea mici ori insuficiente desfasurarii ciclurilor metabolice. Deficitul vitaminic poate rezulta dintr-o dieta inadecvata, datorata posibil unor cerinte crescute, fie in timpul sarcinii, fie induse de unele stari patologice, fie de interactia cu unele medicamente. Vitaminele pot fi folosite clinic pentru tratamentul preventiv si curativ al unui deficit specific, iar detalii privitoare la utilizarea lor in ceea ce priveste indicatia si modul de administrare sunt specificate in monografiile de specialitate.

Aportul excesiv de vitamine hidrosolubile are un mic efect indezirabil, acestea excretandu-se rapid pe cale urinara, dar ingestia excesiva de vitamine liposolubile care se acumuleaza in organism constituie un potential pericol. Se considera in general ca persoanele sanatoase care au o dieta normala, echilibrata nu ar avea nevoie de suplimentare exogena de vitamine. Dupa unii autori, vitaminele alese de masa larga a populatiei care se automedicheaza nu constituie adeseori exact cele in care organismul lor este deficitar. Efectele toxice ale supradozarii unor vitamine hidrosolubile ca si a unora liposolubile sunt foarte bine stabilite desi dozele nutritive de vitamine nu produc nici un rau. Dupa teoria altor autori se considera ca interesul pentru terapia vitaminica trebuie sa se concentreze pe indicatiile suplimentarii lor la grupa populationala cu risc-populatia carentata-aceasta referindu-se la nou-nascutii deficitari in vitamine, femeile gravide si care alapteaza si anumite grupe ce necesita suplimentari.

Alti autori au specificat ca vitaminele trebuie suplimentate la copiii intre 6 luni si 2 ani, dar preferabil pana la varsta de 5 ani, considerand ca dieta scolarilor si a adolescentilor aduce suficiente principii nutritive pentru a nu mai reclama si aport vitaminic din exterior. Vitaminele sunt indispensabile pentru cresterea normala, dezvoltarea, rezistenta si statusul fiziologic al organismului. Ele au rol in metabolismul carbohidratilor, grasimilor si proteinelor. Sunt parte constituenta a sistemelor enzimatice. Adaosul de vitamine este esential in cazul unei alimentatii zilnice inadecvate.

Indicatii Electovit

Hipovitaminoza in perioada de crestere; batrani; sarcina; alaptare; boli infectioase; postoperator; convalescenta dupa diferite boli care au spoliat organismul in vitamine si i-au scazut rezistenta; dezechilibre alimentare; malnutritie; sustinerea efortului si favorizeaza actiunea refacerii la sportivi.

Contraindicatii Electovit

Nu se administreaza la parkinsonieni.

Interactiuni medicamentoase

Nu se asociaza cu levodopa, deoarece pridoxina impiedica efectul levodopei.

Mod de administrare Electovit

Cate 2-4 comprimate filmate/zi.

E-MOX este indicat în infectii cu germeni sensibili la amoxicilina: Infectii respiratorii: pneumonie, bronsita, bronho-pneumonie, abces pulmonar. Afectiuni ORL: otita, sinuzita, amigdalita, faringita, laringita. Infectii genito-urinare: cistite, pielonefrite, uretrite, gonoree. Infectii dermatologice, ale oaselor si tesuturilor moi, erizipel, celulite, limfangite.

Contraindicatii E-MOX

Hipersensibilitate cunoscuta la produs (eventual penicilina sau cefalosporine), mononucleoza infectioasa.

Reactii adverse E-MOX

Rareori tulburari gastrointestinale (diaree). Reactii de hipersensibilizare sub forma de rush cutanat, eozinofilie, dermatita exfoliativa.

Compozitie E-MOX

Capsule continând 500 mg amoxicilina (sub forma de trihidrat). Pulbere pentru suspensie orala continând 250 mg/5 ml amoxicilina (sub forma de trihidrat).

Actiune E-MOX

E-MOX este o penicilina de semisinteza cu spectru larg de actiune, cuprinzând atât germeni grampozitivi cât si germeni gramnegativi. E-MOX este bine tolerat chiar si în doze mari.

Administrare E-MOX

Adulti si copii peste 40 kg: în infectii moderate sau severe 250 – 500 mg la interval de 8 ore; în infectiile foarte severe 1 000 mg la interval de 8 ore. Sugari si copii sub 40 kg: 1 – 2 lingurite 5 – 10 ml de suspensie la interval de 8 ore, functie de vârsta si gravitatea infectiei. Nota: Tratamentul se va continua înca 48 – 72 ore dupa disparitia semnelor de infectie bacteriana. Prepararea suspensiei de E-MOX se face adaugând apa fiarta si racita peste pulbere pâna la semnul indicat pe flacon; se obtine astfel o suspensie continând 250 mg/ 5 ml.

Utilizare Exelon

Exelon sub formă de capsule, soluţie orală şi plasturi transdermici se utilizează pentru tratarea pacienţilor cu forme uşoare până la moderat grave de demenţă Alzheimer, o boală progresivă a creierului care afectează în mod treptat memoria, capacitatea intelectuală şi comportamentul.
Capsulele şi soluţia orală pot fi utilizate şi pentru tratarea formelor uşoare până la moderat grave de demenţă la pacienţii cu boala Parkinson.
Medicamentul se poate elibera numai pe bază de reţetă.

Mod de administrare Exelon

Tratamentul cu Exelon trebuie iniţiat şi supravegheat de un medic cu experienţă în diagnosticarea şi tratarea bolii Alzheimer sau a demenţei la pacienţii cu boala Parkinson. Tratamentul trebuie iniţiat doar dacă există un însoţitor care va monitoriza cu regularitate utilizarea Exelon de către pacient. Tratamentul trebuie continuat atât timp cât medicamentul prezintă un beneficiu terapeutic pentru pacient, dar doza poate fi redusă sau tratamentul poate fi întrerupt în cazul în care pacientul prezintă efecte secundare.
Exelon capsule sau soluţie orală trebuie administrat de două ori pe zi, împreună cu micul dejun şi cu cina. Capsulele trebuie înghiţite întregi. Doza iniţială este de 1,5 mg de două ori pe zi. În cazul pacienţilor care tolerează doza, ea poate fi crescută cu câte 1,5 mg la minim două săptămâni, până se ajunge la o doză regulată de 3 până la 6 mg de două ori pe zi. Pentru obţinerea beneficiului terapeutic maxim trebuie administrată cea mai mare doză tolerată, dar această doză nu trebuie să depăşească 6 mg de două ori pe zi.
Dacă se utilizează plasturii transdermici, prima dată trebuie aplicat plasturele care eliberează 4,6 mg în 24 de ore, iar dacă această doză mai mică este bine tolerată, după cel puţin patru săptămâni se măreşte doza la 9,5 mg/24 de ore. Plasturii se aplică pe pielea curată, uscată, fără păr, fără răni de pe spate, braţ sau piept şi se înlocuiesc la fiecare 24 de ore. Plasturii nu trebuie aplicaţi pe pielea iritată sau înroşită, pe coapsă sau pe abdomen (burtă), sau în alte locuri unde se freacă de îmbrăcămintea strâmtă. Plasturii pot fi purtaţi în timpul îmbăierii şi pe vreme cu temperaturi foarte ridicate. Se poate trece de la administrarea capsulelor sau soluţiei orale la aplicarea plasturilor. Pentru informaţii detaliate, a se consulta Rezumatul caracteristicilor produsului (care face parte, de asemenea, din EPAR).

Mod de actiune Exelon

Substanţa activă din Exelon, rivastigmina, este un medicament împotriva demenţei. În cazul pacienţilor cu demenţă Alzheimer sau demenţă asociată bolii Parkinson, anumite celule nervoase din creier sunt distruse, ceea ce determină valori scăzute ale neurotransmiţătorului acetilcolină (o substanţă chimică care permite comunicarea între celulele nervoase). Rivastigmina acţionează prin blocarea enzimelor care descompun acetilcolina: acetilcolinesteraza şi butirilcolinesteraza. Prin blocarea acestor enzime, Exelon permite creşterea concentraţiei de acetilcolină în creier, ajutând astfel la reducerea simptomelor demenţei Alzheimer şi demenţei asociate bolii Parkinson.

Exelon a fost studiat în cazul formelor uşoare până la moderat grave ale bolii Alzheimer. Exelon capsule a fost studiat la 2 126 de pacienţi în cadrul a trei studii principale, în timp ce Exelon plasturi transdermici a fost studiat în cadrul unui studiu principal care a implicat 1 195 de pacienţi. Exelon capsule a fost, de asemenea, studiat la 541 de pacienţi cu demenţă asociată bolii Parkinson. Toate studiile au avut o durată de şase luni şi au comparat efectele Exelon cu cele ale placebo (un preparat inactiv). Principala măsură a eficacităţii a constituit-o modificarea simptomelor în două domenii principale: cognitiv (capacitatea de gândire, învăţare şi reamintire) şi global (o asociere de mai multe domenii între care funcţionarea generală, simptomele cognitive, comportamentul şi capacitatea de a desfăşura activităţi zilnice).
Pentru a demonstra că Exelon capsule şi soluţie orală au produs concentraţii similare ale substanţei active în sânge a fost utilizat un studiu suplimentar care a implicat 27 de pacienţi.

Exelon a fost mai eficace decât placebo din punctul de vedere al controlului simptomelor. În cadrul celor trei studii cu Exelon capsule la pacienţi cu demenţă Alzheimer, pacienţii cărora li se administrau doze între 6 şi 9 mg Exelon pe zi au prezentat o creştere medie a simptomelor cognitive de 0,2 puncte raportată la o valoare de referinţă de 22,9 puncte la începutul studiului, unde un scor mai mic indică o performanţă mai mare. Acest rezultat a fost comparat cu o creştere de 2,6 puncte, de la valoarea de 22,5, în cazul pacienţilor cărora li s-a administrat placebo. În ceea ce priveşte scorul global, pacienţii cărora li s-a administrat Exelon capsule au prezentat o creştere a simptomelor de 4,1 puncte, comparativ cu o creştere cu 4,4 puncte în cazul pacienţilor cărora li s-a administrat placebo. Exelon plasturi transdermici s-a dovedit, de asemenea, mai eficace decât placebo în ceea ce priveşte stoparea agravării demenţei.
Pacienţii cu demenţă asociată bolii Parkinson cărora li s-a administrat Exelon capsule au prezentat o ameliorare a simptomelor cognitive de 2,1 puncte, în comparaţie cu o agravare de 0,7 puncte la pacienţii cărora li s-a administrat placebo, raportat la o valoare de referinţă de aproximativ 24 de puncte. De asemenea, scorul global privind simptomatologia s-a îmbunătăţit mai mult la pacienţii cărora li s-a administrat Exelon.

Riscuri asociate cu administrarea de  Exelon

Tipurile de efecte secundare observate la administrarea Exelon depind de tipul de demenţă tratat şi de forma sub care este utilizat medicamentul: capsule, soluţie orală sau plasturi transdermici. În general, cele mai frecvente efecte secundare (observate la mai mult de 1 pacient din 10) includ greaţa (starea de rău) şi vărsăturile, în special în faza de creştere a dozei de Exelon. Pentru lista completă a tuturor efectelor secundare raportate asociate cu Exelon, a se consulta prospectul.
Exelon nu trebuie administrat persoanelor care pot prezenta hipersensibilitate (alergie) la rivastigmină, alţi derivaţi carbamaţi sau la oricare alt ingredient care intră în compoziţia medicamentului. Medicamentul nu trebuie administrat pacienţilor cu afecţiuni hepatice grave.

Comitetul pentru produse medicamentoase de uz uman (CHMP) a concluzionat că Exelon are o eficacitate modestă în tratarea simptomelor asociate demenţei Alzheimer, deşi aceasta reflectă un beneficiu terapeutic important pentru anumiţi pacienţi. Iniţial, Comitetul a concluzionat că beneficiile Exelon nu sunt mai mari decât riscurile sale pentru tratarea demenţei asociate cu boala Parkinson. Însă, după o reexaminare a avizului său, Comitetul a stabilit că eficacitatea modestă a medicamentului ar putea constitui totuşi un beneficiu terapeutic în cazul anumitor pacienţi.
Prin urmare, Comitetul a hotărât că beneficiile Exelon sunt mai mari decât riscurile sale pentru tratarea formelor uşoare până la moderat grave ale demenţei Alzheimer şi pentru tratarea formelor uşoare până la moderat grave ale demenţei pacienţilor cu boala Parkinson idiopatică. Comitetul a recomandat eliberarea autorizaţiei de introducere pe piaţă pentru Exelon.

Un drajeu Endoxan-ASTA contine ciclofosfamida 1H2O 53,5 mg (corespunzator la 50 mg ciclofosfamida anhidra).
Endoxan 200 mg: 1 flacon injectabil contine 304 mg substanta uscata (echivalent cu 200 mg ciclofosfamida anhidra).
Endoxan 500 mg: 1 flacon injectabil contine 760 mg substanta uscata echivalent cu 500 mg ciclofosfamida anhidra).
Endoxan 1 g: 1 flacon injectabil contine 1519 mg substanta uscata (echivalent cu 100 mg ciclofosfamida anhidra).

Indicatii Endoxan-ASTA

Leucemie, in special leucemie cronica limfatica si leucemie mieloida. Limfoame maligne. Paraproteinemii, de ex: plasmocitom. Boala Waldenstrum. Tumori solide maligne, in special carcinom de ovar si carcinom mamar, carcinom bronsic cu celule mici, neuroblastom, seminom, sarcom Ewing. Tratamentul adjuvant postoperator al tumorilor chimiosensibile. Boli autoimune, incluzand artrita reumatoida (poliartrita cronica progresiva), artropatia psoriazica, lupusul eritematos, sclerodermia, miastenia gravis, anemia hemolitica autoimuna, boli criotermice, sindromul nefrotic. Transplante de organe.

Mod de administrare Endoxan-ASTA

Tratament initial, in general injectabil intravenos, Endoxan-Asta poate fi de asemenea injectat intramuscular, intrapleural si intraperitoneal, ca si intralimfatic si intratecal. Dupa ce s-a obtinut o remisiune satisfacatoare a bolii, se recomanda terapie de intretinere cu tablete filmate. Dozarea trebuie sa fie strict individuala luand in considerare starea generala a pacientului si hemoleucograma. Se recomanda initierea tratamentului cu urmatoarele doze: injectii intravenoase zilnice a cate 3-6 mg/kg corp (200-400 mg) sau terapie intermitent-masiva 10-15 mg/kgcorp (500-1000 mg) cu intervale fara terapie de 2-5 zile, sau terapie intermitenta-masiva 20-40 mg/kg corp cu intervale fara tratament de 10-20 de zile. Endoxan trebuie administrat dimineata cu cantitati mari de lichide, fie in timpul administrarii sau imediat dupa administrare. Pentru continuarea tratamentului sau ca terapie de intretinere se pot administra 50-200 mg/zi pe cale orala (1-4 dj. filmate).
Prepararea solutiilor- se dizolva 200 mg Endoxan in 10 ml apa distilata, respectiv 500 mg Endoxan in 25 ml, 1000 mg in 50 ml. Nu se va folosi serul fiziologic ca solvent. Solutiile trebuie utilizate cat mai curand posibil dupa preparare. Substanta se dizolva cu usurinta cand fiola se agita puternic 30 s -1 min dupa injectarea solventului. Daca dizolvarea completa nu se obtine imediat, lasati solutia in repaus cateva minute pana cand devine perfect limpede.
Atentie! Inainte de inceperea terapiei trebuie excluse toate obstacolele potential prezente pe caile urinare, trebuie tratate posibilele infectii si trebuie corectate dezechilibrele electrolitice, daca este cazul. Pacientii trebuie monitorizati cu mare atentie, in special daca functiile renala sau hepatica sunt afectate. Conform cu investigatiile posibil a fi efectuate, doza de Endoxan trebuie redusa in caz de insuficienta renala severa. Endoxan-ul este dializabil. Igiena orala atenta este importanta. A nu se lasa medicamentul la indemana copiilor.

Contraindicatii Endoxan-ASTA

Nu se recomanda conceptia pe durata tratamentului cu Endoxan. Endoxan nu trebuie administrat in caz de: hipersensibilitate cunoscuta la ciclofosfamida, depletie medulara severa, primele 3 luni de sarcina; se va administra numai in caz de indicatie vitala in a doua jumatate a sarcinii.

Reactii adverse Endoxan-ASTA

Toleranta generala si locala a Endoxan-ului este buna. Numai ocazional, in special in cazul administrarii unor doze mari, au fost observate stari de greata, voma, cefalee. Pentru a preveni greata si varsaturile se recomanda administrarea de antiemetice.
Cateodata apare alopecia; regenerarea parului are loc dupa cateva saptamani. Hemoleucograma trebuie monitorizata regulat in timpul tratamentului cu Endoxan. O scadere suficient de importanta a numarului leucocitelor (leucopenie semnificativa) apare indeosebi la administrarea unor doze mari. Daca este necesar doza trebuie redusa sau intervalul dintre tratamente trebuie crescut sau chiar oprit in anumite circumstante. Leucopenia consecutiva administrarii de Endoxan este reversibila in scurt timp. Transfuziile sanguine si administrarea de gamaglobuline se pot recomanda numai in caz de leucopenie severa. Protectia cu antibiotic sau antimicotic este importanta intre anumite intervale in cursul tratamentului, in special cand se administreaza doze mari de Endoxan. Trombopoieza si eritropoieza sunt numai usor afectate, cu conditia sa nu existe suferinta medulara.
Ocazional s-au observat complicatii ale vezicii urinare; ca urmare, sedimentul urinar trebuie monitorizat regulat. Se recomanda sa se ingereze cantitati mari de lichide in timpul sau imediat dupa terminarea tratamentului cu Endoxan si trebuie luate masuri pentru a creste diureza. La administrarea unor doze de 10 mg/kg corp sau mai mari de Endoxan si la pacientii cu risc crescut (cu antecedente de cistita in timpul tratamentului anterior cu Endoxan sau cu alte medicamente similare, cu antecedente de iradiere a micului bazin si suferinta anterioara a tractului urinar) mesna (Uromitexan) trebuie intotdeauna administrat pentru a proteja vezica urinara. Daca masurile profilactice lipsesc sau sunt inadecvate si apare cistita sau hematurie, tratamentul cu Endoxan trebuie oprit imediat.
Functiile hepatica si renala nu sunt afectate daca sunt normale la inceputul tratamentului.
Diminuarea pana la disparitie a raspunsului imun nu poate fi exclusa in special dupa administrari repetate de Endoxan.
Afectarea gonadelor poate surveni; este posibil sa apara si reactii de hipersensibilitate dar acestea nu sunt tipice pentru tratamentul cu Endoxan.

Interactiuni cu alte medicamente

Administrarea concomitenta a Endoxan cu medicamentele antidiabetice poate conduce la potentarea scaderii nivelului glicemiei. Daca se administreaza concomitent Endoxan si alopurinol este posibil sa creasca gradul de depletie medulara. Scaderea nivelului pseudocolinesterazei in timpul tratamentului cu Endoxan conduce la o potentare a actiunii suxametoniului.

Essentiale Forte

O capsula Essentiale forte contine: EPL (principiul activ fiind esterii digliceridici ai acidului cholin-fosforic de origine naturala, cu exces de acizi grasine saturati, intre care predomina acizii linoleic – cca 70% – linolenic si oleic) 300 mg; thiamina nitrat (vitamina B1) 6 mg; riboflavina (vitamina B2) 6 mg; piridoxina hidroclorica (vitamina B6) 6 mg; ciancobalamina (vitamina B12) 6 mg; nicotinamida 30 mg; alfa-tocoferol acetat (vitamina E) 6 mg.

Actiune terapeutica Essentiale

Fosfolipidele joaca un rol esential in organismul uman, ca elemente structurale ale membranelor si ca reglatori ai functiilor de schimb intre compartimentul intra- si cel extracelular, ca si pentru activarea sistemelor enzimatice de la nivelul membranelor. Gradul schimburilor metabolice si al activitatii hepatice depinde de fluiditatea membranei hepatocitare si este afectat de structura fosfolipidelor membranare, in special de compozitia lor in acizi grasi. Lezarea membranei hepatocitare este constanta in patologia hepatica, determinand afectarea functiilor metabolice celulare si reducerea activitatii sistemelor enzimatice membranare.

Datorita faptului ca functionarea, intretinerea si regenerarea structurilor celulare sunt dependente in primul rand de capacitatea acestora de a forma membrane, administrarea de fosfolipide “esentiale” (EPL = essential phospholipids) in tratamentul afectiunilor hepatice este de importanta majora. Essentiale asigura ficatului EPL macroergice deja sintetizate, care corespund in mod ideal – prin structura lor chimica – fosfolipidelor endogene si care, din punct de vedere functional, pot fi chiar superioare acestora, datorita continutului lor ridicat in acizi grasi esentiali. Aceste EPL sunt incorporate ca molecule intacte in membranele hepatocitelor, ceea ce va face ca: functiile hepatice alterate si activitatea enzimatica deficitara sa se normalizeze, ca efect direct al EPL asupra structurilor membranare; echilibrul energetic al ficatului sa se restabileasca; metabolismul lipidic sa se normalizeze; fluxul biliar sa se stabilizeze.

Indicatii Essentiale

Hepatite acute si cronice; ciroza hepatica; intoxicatii; degenerescenta grasa a ficatului, indiferent de etiologie; colestaza; profilaxia recidivelor litiazei biliare; sindromul de iradiere; terapia pre- si postoperatorie, in special in chirurgia hepatobiliara.

Mod de administrare Essentiale

Daca medicul nu recomandaalte doze, se indica cate 2 capsule de 3 ori pe zi sau 3 capsule de 2 ori pe zi, administrate cu putin lichid in timpul meselor.

Contraindicatii Essentiale

Nu sunt cunoscute.

Precautii

Essentiale forte capsule trebuie pastrate la loc uscat si la temperaturi sub 25C.

Reactii adverse Essentiale

Nu sunt cunoscute.

Unguent  Efudix (emulsie ulei-apa) continand fluorouracil 5% (tub cu 20 g).

Actiune terapeutica Efudix

Citostatic, actioneaza ca antimetabolit pirimidinic; unguentul, aplicat pe leziuni precanceroase sau unele leziuni canceroase ale pielii provoaca, succesiv, eritem, veziculatie, ulceratie, necroza si epitelizare, realizand vindecarea in decurs de 1-2 luni.

Indicatii Efudix

Keratoza solara si senila, boala Bowen, epitelioame bazocelulare superficiale; stari precanceroase si epitelioame bazocelulare superficiale provocate prin raze X.

Mod de administrare Efudix

Aplicatii locale in strat subtire, de 1-2 ori/zi, obisnuit fara pansament, pentru keratoza; odata/zi, sub pansament ocluziv, pentru celelalte indicatii; durata tratamentului este de 3-4 saptamani (uneori mai mult) – pana la stadiul de eroziune sau, pentru epiteliomul bazocelular, pana la stadiul de ulceratie; uneori se recomanda chiuretaj, excizia pielii si a tesutului patologic. Suprafata tratata o data nu trebuie sa depaseasca 500 cm2 (circa 23/23 cm); daca leziunile sunt mai intense se trateaza succesiv suprafete limitate.

Contraindicatii Efudix

Sarcina, alergie la fluorouracil.

Reactii adverse Efudix

Eritem al suprafetei de piele sanatoasa din vecinatatea leziunii; pentru a evita iritarea mucoaselor si a ochilor se evita contactul acestora cu medicamentul, iar mainile trebuie bine spalate.

Hipertensiune, în special esentiala si renala.

Contraindicatii Estulic

Nu se cunosc contraindicatii.

Reactii adverse Estulic

Uscaciunea gurii si sedare, în special în dozele de atac, crescute sau cresterea rapida a dozelor. Aceste efecte se atenueaza în general în cursul tratamentului.

Compozitie Estulic

Comprimate continând 1 mg guanfacin

Actiune Estulic

Antihipertensiv care actioneaza la nivelul trunchiului cerebral si inhiba tonusul simpatic. El reduce rezistenta periferica, ceea ce determina scaderea tensiunii arteriale. Debitul cardiac nu este alterat, caci scaderea frecventei cardiace este compensata prin cresterea volumului sistolic. Mecanismele de reglare a tensiunii arteriale nu sunt influentate nici în repaus nici la efort. Estulic nu perturba functia renala, nu s-a remarcat nici retentie hidrica sau de sodiu, nici cresterea excretiei de potasiu. Filtrarea glomerulara ramâne constanta, chiar în cazul insuficientei renale. Estulic reduce activitatea reninei plasmatice. Estulic este complet absorbit, 25% din doza administrata este excretata ca atare (sub forma neschimbata) pe cale renala. Fixarea pe proteinele plasmatice este slaba (aprox. 60%). Datorita timpului de înjumatatire, eliminarea facându-se aproximativ 18 ore, actiunea sa este prelungita si Estulic poate fi administrat într-o singura priza cotidiana.

Administrare Estulic

În general o priza pe zi este suficienta pentru a obtine scaderea satisfacatoare a tensiunii arteriale. Doza de atac este de 0,5 mg la culcare. Daca este necesar, doza va fi crescuta de la 0,5 mg la 1 mg/zi, în general, pe un interval de minimum 1 saptamâna pâna se obtine scaderea tensiunii arteriale. O doza zilnica de aproximativ 2 mg (1 la 3 mg) este de obicei eficace. Daca tensiunea arteriala nu este suficient scazuta numai prin Estulic, se poate asocia un diuretic. La pacientii la care nu s-au obtinut rezultate satisfacatoare si care suporta bine produsul, doza zilnica poate ajunge la 4 – 6 mg repartizata în 2 prize. Estulic poate fi asociat cu un vasodilatator sau un -blocant. Administrarea concomitenta cu un -blocant poate diminua frecventa cardiaca în mod exagerat, acest risc poate fi atenuat prin folosirea unui -blocant dotat cu actiune agonista partiala (ASI).

Profilactic si adjuvant în tratamentul infectiilor acute cu poarta de intrare sau localizare bucofaringiana: angine, tratamentul postoperator dupa amigdalectomie. În stomatologie: gingivite, stomatite, parodontoza, extractii dentare. În profilaxia racelii comune si a gripei.

Contraindicatii Eurosept

Hipersensibilitate la una din componentele formulei.

Reactii adverse Eurosept

Manifestari de iritatie locala sau gastrica dupa administrare excesiva, reversibile dupa întreruperea tratamentului.

Compozitie Eurosept

Un comprimat contine: 100 mg acid ascorbic, 3 mg ulei volatil de eucalipt, 0,1 mg balsam de Tolu, 1 mg beta-caroten, excipienti.

Actiune Eurosept

Acidul ascorbic, sau vitamina C, are rol esential în biogeneza substantei intracelulare, intervenind în procesele metabolice de oxidoreducere, în metabolismul glucidelor, proteinelor si lipidelor. Actioneaza substitutiv în starile de deficit de acid ascorbic, corectând tulburarile specifice. Grabeste vindecarea plagilor, creste rezistenta capilarelor, mareste rezistenta la infectii. Asocierea acidului ascorbic cu componente de origine vegetala (ulei volatil de eucalipt, balsam de Tolu, beta-caroten) a condus la obtinerea unui sinergism de actiune la nivel bucofaringian. Actiunea acidului ascorbic este completata de actiunea dezinfectanta a cailor respiratorii a balsamului de Tolu si cea antiseptica a uleiului volatil din frunzele de eucalipt.

Administrare Eurosept

Adulti: 4-5 comprimate/zi, timp de 3-4 zile. Copii peste 4 ani: 1-2 comprimate/zi. Comprimatele se lasa sa se topeasca lent în gura, imediat dupa masa. Se recomanda sa nu se bea sau sa se manânce timp de 2-3 ore dupa administrare de Eurosept.