Propionatul de fluticazona spray nazal este indicat pentru profilaxia si tratamentul rinitelor alergice sezoniere, inclusiv febra fanului si al rinitelor perene. Propionatul de fluticazona are o puternica activitate antiinflamatoare, dar atunci cand este folosit topic, la nivelul mucoasei nazale, nu prezinta nici un efect sistemic detectabil.

Contraindicatii Flixonase

Propionatul de fluticazona este contraindicat la pacientii cu hipersensibilitate la oricare din ingredienti.

Precautii Flixonase

In perioada de sarcina: Nu exista experienta suficienta cu privire la siguranta administrarii in cazul sarcinii umane. In studiile de reproducere la animale, s-au observat efecte adverse tipice corticosteroizilor numai la administrarea de doze mari. Aplicarea intrazanala directa implica si o expunere minima sistemica. Ca si in cazul altor medicamente, utilizarea propionatului de fluticazona in timpul sarcinii umane, necesita o evaluare justa a beneficiilor fata de posibilele riscuri ce pot aparea.

In timpul lactatiei: Nu se cunoaste daca propionatul de fluticazona este excretat in laptele uman si nu exista date disponibile in urma experimentelor pe animale. Dupa administrarea intrazanala la primate, nu s-a detectat nici o urma de medicament in plasma si de aceea este putin probabil ca medicamentul sa fie detectat in lapte.

Infectii locale: Infectiile cailor nazale trebuie tratate in mod adecvat; ele nu trebuie sa constituie o contraindicatie absoluta pentru tratamentul cu propionat de fluticazona. Efectul maxim al tratamentului cu fluticazona apare dupa cateva zile de la administrare. Trebuie atentie la trecerea pacientilor de pe tratamentul cu steroizi sistemici la cel cu propionat de fluticazona, mai ales la cei cu insuficienta corticosuprarenaliana. Propionatul de fluticazona spray nazal va controla eficient rinitele alergice, sezoniere in cele mai multe cazuri, dar o expunere mai intensa la alergeni poate necesita un tratament aditional, mai ales pentru stapinirea simptomelor oculare.

Reactii adverse Flixonase

Nu s-a raportat nici un efect secundar major in urma tratamentului cu propionat de fluticazona spray nazal. Ca si pentru alte spray-uri nazale, s-au raportat uscaciunea si iritarea mucoasei nazale, gust si miros neplacut, epistaxisuri.

Mod de administrare Flixonase

Propionatul de fluticazona spray nazal se administreaza numai pe cale nazala. Adulti si copii peste 12 ani, pentru profilaxia si tratamentul rinitelor alergice sezoniere si perene: 2 pulverizari in fiecare nara o data pe zi, preferabil dimineata. in unele cazuri sunt necesare 2 pulverizari in fiecare nara de doua ori pe zi. Doza maxima zilnica nu trebuie sa depaseasca 4 pulverizari in fiecare nara.
Varstnici: Se aplica doza normala.

Copii sub 12 ani: Pentru profilaxia si tratamentul rinitelor alergice sezoniere la copiii intre 4 si 12 ani se recomanda o pulverizare in fiecare nara.

Pentru profilaxia si tratamentul rinitelor perene la copii sub 4 ani: nu exista date clinice suficiente pana in prezent, pentru a recomanda administrarea propionatului de fluticazona la aceste varste. Pentru o eficienta maxima este necesara o administrare regulata. Absenta unui efect imediat trebuie explicata pacientului prin faptul ca efectul maxim este obtinut numai dupa 3-4 zile de tratament

1 comprimat contine 25 mg sau 100 mg furazolidon.

Actiune terapeutica Furazolidon

Antiseptic intestinal activ fata de numeroase tulpini de colibacili patogeni, salmonele, shigele, enterococi, stafilococi, ca si fata deTrichomonas, Giardia si Entamoeba.

Indicatii Furazolidon

Toxiinfectii alimentare (salmoneloze), dizenterii bacilare, enterite infectioase ale sugarului, lambliaza, dizenterie amoebiana.

Mod de administrare Furazolidon

Oral
Adulti: 1 comprimat a 100 mg de 1-4 ori/zi;
Copii: 5-10 mg/kg corp si zi, respectiv 1/2 -2 comprimate a 25 mg.

Contraindicatii Furazolidon

Alergie la furazolidon, deficit de G-6-PD, nou-nascuti (pana la o luna). in timpul tratamentului si 4 zile dupa, nu se consuma bauturi alcoolice (reactii de tip disulfiram) si alimente ce contin tiramina: branzeturi preparate fermentate, bob, ficat de pui, heringi in saramura, extract de drojdie, vin si produse fermentate (risc de crize hipertensive si alte fenomene toxice).

Precautii Furazolidon

Furazolidon coloreaza urina in galben inchis.

Furazolidon in sarcina si alaptare

Se administreaza cu prudenta in timpul sarcinii si lactatiei.

Reactii adverse Furazolidon

Rareori cefalee, greata, voma (la doze mari), eruptii cutanate alergice, febra, artralgii, foarte rar agranulocitoza, anemie hemolitica (cei cu deficit de G-6-PD).

Depresie: ca tratament simptomatic al bolii depresive, insotita sau nu de anxietate, in special atunci cand nu este necesara sedarea. Tulburari obsesiv-compulsive. Bulimie nervoasa. Tulburare disforica premenstruala (TDPM).

Dozare si mod de administrare Fluoxetin

Depresie, insotita sau nu de anxietate: 20 mg/zi. Tulburare obsesiv-compulsiva: 20-60 mg/zi. Bulimie nervoasa: 60 mg/zi. TDPM: 20 mg/zi. Tratament se adm. 6 luni, dupa care se evalueaza necesitatea continuarii terapiei. Toate indicatiile: Doza recomandata poate sa fie crescuta sau scazuta. Dozele mai mari de 80 mg/zi nu au fost evaluate sistematic.

Contraindicatii Fluoxetin

Hipersensibilitate.

Atentionari si precautii speciale Fluoxetin

Prudenta la copii; reactii alergice; convulsii in antecedente; antecedente de manie sau hipomanie; afectare hepatica; boli cardiace acute; diabet; tentative de suicid; sarcina si alaptare; soferi si activitati de precizie.

Reactii adverse Fluoxetin

Mai frecvente: reactii de hipersensibilitate, frisoane, sindrom serotoninic, fotosensibilitate, diaree, greata, varsaturi, dispepsie, disfagie, modificarea gustului, uscaciunea gurii, teste anormale ale functiei hepatice.

1 comprimat contine 100 mg difenilhidantoina.

Actiune terapeutica Fenitoin

Anticonvulsivant-antiepileptic; antimigrenos, analgezic; antiaritmic cardiac, poate suprima focarele de automatism ectopic si procesul de reintrare, fara sa deprime conducerea atrio-ventriculara.

Indicatii Fenitoin

Epilepsie majora, crize focale corticale si unele cazuri de epilepsie psihomotorie; migrena, nevralgie de trigemen si glosofaringian, alte algii rezistente la analgezicele obisnuite; aritmii digitalice, tahicardii paroxistice, boala Bouveret.

Contraindicatii Fenitoin

Alergie sau intoleranta la fenitoina, leucopenie si anemie marcata, bloc atrioventricular de gradul II si III; prudenta la hepatici, renali, in insuficienta cardiaca, in insuficienta respiratorie, la bolnavii cu accidente cerebrovasculare in antecedente, la cei care primesc hormoni tiroidieni; se evita sau prudenta in primul trimestru de sarcina. Prudenta si doze mici cand se asociaza cu anticoagulante cumarinice, disulfiram, izoniazida, cloramfenicol, sultiam, fenilbutazona, etosuximid, trimetadiona, metilfenidat, acid acetilsalicilic (cresc nivelul plasmatic al fenitoinei cu risc sporit de reactii toxice); asocierea cu IMAO si toxicele hematopoietice este contraindicata; poate diminua eficacitatea digitoxinei, hidrocortizonului si asociatiilor estroprogestative.

Reactii adverse Fenitoin

Anorexie, greata, voma, epigastralgii, gingivita hipertrofica, hirsutism si acnee (la femei tinere), eruptii alergice, foarte rar sindroame de tip colagenoza, Stevens-Johnson, lupus eritematos diseminat, icter colestatic, necroza hepatica, hiperglicemie, osteomalacie (prin deficit de vitamina D), hemoragii la nou-nascut (prin deficit de vitamina K), leucopenie, agranulocitoza, trombocitopenie, anemie aplastica sau megaloblastica (prin deficit de acid folic), limfadenopatie. Oprirea brusca a tratamentului la epileptici poate declansa o stare de rau epileptic. Supradozarea provoaca agitatie sau somnolenta, cefalee, vertij, nistagmus, diplopie. in general, reactiile adverse sunt frecvente, uneori grave; este necesar controlul hematologic periodic.

Mod de administrare Fenitoin

In epilepsie – adulti: initial 100 mg de 2 ori/zi, se creste progresiv, in functie de starea clinica, doza eficace obisnuita fiind de 200-400 mg/zi (intr-o singura priza pe nemancate, iar in caz de iritatie gastrica, in 2 prize, dupa mese);
- copii: 3-10 mg/kg corp/zi, sau 50-200 mg/zi, dupa varsta.
Pentru tratamentul nevralgiilor – 100 mg de 3-4 ori/zi.
Ca antiaritmic – doza de intretinere este de 100 mg/zi de 3-4 ori.

Ingredient activ: saquinavir. Capsule gelatinoase moi a 200 mg.

Actiune terapeutica Fortovase

Proteinaza HIV realizeaza clivajul specific al proteinelor precursoare virale in celulele infectate, ca etapa esentiala in crearea de particule virale infectioase, complet formate. Aceste proteine precursoare virale contin un tip de sediu de clivare care este recunoscut doar de proteaza HIV side proteazele virale strans inrudite. Saquinavirul a fost conceput caun imitator structural asemanator peptidelor al acestor situsuri declivare. Ca urmare, saquinavirul intra la nivelul situsurilor activeale proteazelor HIV-1 si HIV-2, actionand in vitro ca un inhibitor reversibil si selectiv, cu o afinitate de circa 50 000 ori mai mica pentru proteazele umane. Spre deosebire de analogii nucleozidici (zidovudina etc.), saquinavirul actioneaza direct la nivelul enzimei virale-tinta. Nu necesita activare metabolica prealabila.

Aceasta ii extinde eficacitatea potentiala la nivelul celulelor in repaus. Saquinavirul este activ la concentrati nanomolare si prezinta un inalt indice terapeutic antiviral in vitro >1 000. Experimentele pe culturi celulare demonstreaza ca saquinavirul are un efect antiviral aditiv pana la sinergic impotriva HIV -1 in combinatii duble sau triple cu diferiti inhibitori de revers-transcriptaza (incluzand zidovudina, zalcitabina, didanosina, lamivudina, stavudina si nevirapina) fara cresterea toxicitatii.

Efectele Fortovase in combinatie cu analogi nucleozidici asupra numarului de limfocite CD4-pozitive si ARN-ului plasmatic au fost evaluate la pacienti infectati cu HIV-1. Studiul NV15355 este un studiu paralel, randomizat, deschis, care compara Fortovase (n-90) si Invirase (n-81) in combinatie cu doi inhibitori nucleozidici de revers-transcriptaza de electie la pacientii neexpusi anterior la aceasta terapie (naivi). Dupa 16 saptamani de tratament, s-a observat o supresie medie a incarcaturii virale de -2,0 log 10 copii in bratul de studiu corespunzator Fortovase, fata de -1,6 log 10copii/ml in bratul de studiu corespunzator Invirase.

Magnitudinea reducerii incarcaturii virale a fost limitata de sensibilitatea testului utilizat, in special in bratul cu Fortovase, in care 80% din pacienti au avut incarcaturi virale sub limita de cuantificare (<400 copii/ml) la 16 saptamani, fata de 43% din pacientii cu Invirase. Diferenta dintre proportia de pacienti la care s-a obtinut reducerea incarcaturii virale sub limita de cuantificare intre cele doua brate a fost statistic semnificativa (p-0,001). La 16 saptamani, cresterile numarului de limfocite CD4-pozitive au fost de 97 si respectiv 115 limfocite/ml pentru bratul cu Fortovase si respectiv cel cu Invirase.

Beneficiul clinic al saquinavirului a fost stabilit prin compararea combinatiei dintre Invirase 600 mg de trei ori pe zi plus zalcitabina,fata de monoterapia cu zalcitabina. in acest studiu cu zidovudina pacientii tratati anterior (CD4 50 300 limfocite/ml), combinatia dintre saquinavir si zalcitabina a prelungit, comparativ cu monoterapia cu zalcitabina, timpul pana la prima boala definind SIDA sau pana la deces. Terapia combinata a redus riscul unui pacient de a dezvolta oboala definind SIDA sau de a deceda cu 53%. Pentru deces ca unic parametru, terapia combinata a redus riscul cu 72%.

Aceasta corespunde unei reduceri a ratei unei boli definind SIDA sau decesului de la 29,4% pana la 16,0% pe parcursul a 18 luni. Similar, pentru deces ca unic parametru, rata s-a redus de la 8,6% pana la 4,1% pe parcursul a 18 luni. Dupa pasaje in vitro extensive, utilizand concentratii crescatoare ale compusului, s-au selectat izolate de HIV cu sensibilitate redusa la saquinavir. Analiza genotipica a secventei de aminoacizi ai proteazei in aceste izolate a relevat cateva mutatii, dar numai cele din pozitia 48 (glicina-valina – G48V) si 90 (leucina-metionina – L90M) au fost asociate in mod constant cu rezistenta la saquinavir.

Aceste mutatii ale proteazei virale (L90M sau G48V, prima predominand, iar combinatia lor fiind rara) se gasesc la pacientii tratati cu saquinavir cu izolate rezistente. Rezistenta incrucisata dintre saquinavir si inhibitorii de revers-transcriptaza este improbabila datorita enzimelor lor tinta diferite. Izolatele HIV rezistente la zidovudina sunt sensibile la saquinavir, si invers, izolatele HIV rezistente la saquinavir sunt sensibile la zidovudina. Printre inhibitorii de proteaza s-a recunoscut o rezistenta incrucisata variabila. Analiza izolatelor HIV rezistente la saquinavir de la pacientii urmand tratamente prelungite (24 pana la 147 saptamani) cu Invirase a demonstrat ca o proportie de pacienti prezinta rezistenta la cel putin unul din patru alti inhibitori de proteaza (indinavir, nelfinavir, ritonavir, 141W94). Totusi majoritatea pacientilor au fost sensibili la cel putin un alt inhibitor de proteaza.

Indicatii Fortovase

Fortovase in combinatie cu agentii retrovirali este indicat pentru tratamentul pacientilor adulti infectati cu HIV-1.

Mod de administrare Fortovase

Adulti si copii peste 16 ani: Regimul recomandat pentru terapia combinata cu analogi nucleozidici este de 1200 mg Fortovase de trei ori/zi, indecurs de 2 ore dupa o masa. Pentru tratamentul combinat cu alti agenti antiretrovirali (ex. nelfinavir, ritonavir), poate fi necesara reducerea dozei de Fortovase (vezi Interactiuni medicamentoase). Pentru doza recomandata de agenti antiretrovirali utilizati in terapia combinata, va rugam sa luati in considerare informatia de prescriere completa pentru aceste medicamente. Pentru informatii asupra grupurilor speciale de pacienti, va rugam sa cititi Precautii.
Contraindicatii
Fortovase este contraindicat la pacientii cu hipersensibilitate la saquinavir sau la oricare dintre celelalte componente continute in capsula. Fortovase creste nivelul plasmatic al terfenadinei. Fortovase nu trebuie administrat impreuna cu terfenadina datorita potentialului de aparitie a unor aritmii cardiace serioase si/sau amenintatoare de viata. Deoarece sunt probabile interactiuni similare cu astemizol si cisaprida, aceste medicamente nu trebuie administate impreuna cu Fortovase (vezi Interactiuni medicamentoase).

Precautii Fortovase

Pacientii trebuie informati ca saquinavirul nu determina vindecarea infectiei cu HIV si ca urmare ei pot continua sa contracteze boli asociate infectiei avansate cu HIV, incluzand infectiile oportuniste. Pacientii trebuie avizati ca pot sa prezinte toxicitati asociate cu medicatiile coadministrate.
Afectarea hepatica: in caz de afectare hepatica usoara nu sunt necesare modificari ale dozei initiale fata de cele recomandate. Utilizarea Fortovase de catre pacienti cu afectare hepatica moderata spre severa, nu a fost studiata. In lipsa unor astfel de studii, este necesara prudenta, deoarece pot aparea cresteri ale nivelelor de saquinavir. Desi nu a putut fi stabilita o relatie cauzala, s-au raportat cazuri de exacerbare a disfunctiei hepatice cronice, incluzand hipertensiune portala, la pacienti cu coexistenta hepatitei B sau C, ciroza sau alta anomalie hepatica de fond.
Afectarea renala: clearance-ul renal este doar o cale minora de eliminare, calea principala de metabolizare si excretie pentru saquinavir fiind hepatica. De aceea, nu sunt necesare ajustari initiale ale dozei la pacientii cu afectare renala. Totusi, pacientii cu afectare renala severa nu au fost studiati si ca atare este necesara prudenta la prescrierea de saquinavir la aceasta populatie.
Pacientii tineri si varstnici: Siguranta si eficienta saquinavirului la pacientii HIV-pozitivi sub 16 ani nu a fost stabilita. La pacientii peste 60 de ani experienta disponibila este limitata.

Pacientii cu hemofilie: S-au raportat cazuri de sangerare crescuta, incluzand hematoame cutanate spontane si hemartroze, la pacientii hemofilici tip A sau B tratati cu inhibitori de HIV-proteaza. La unii pacienti s-a administrat suplimentar factor VIII. La peste jumatate din cazurile raportate, tratamentul cu inhibitori de proteaza a fost continuat sau reintrodus daca fusese intrerupt. S-a evocat o relatie cauzala, desi mecanismul de actiune nu a fost elucidat. Pacientii hemofilici trebuie ca urmare sa fie avertizati in legatura cu posibilitatea crescuta de hemoragie.
Diabet zaharat si hiperglicemie: La pacientii sub tratament cu inhibitori de proteaza s-au raportat cazuri de diabet zaharat nou-debutat, hiperglicemie sau exacerbari ale unui diabet zaharat preexistent. La unii din acestia hiperglicemia a fost severa si in unele cazuri asociata cu cetoacidoza. Multi pacienti aveau conditii medicale confuzive, dintre care unele necesitau tratament cu agenti care au fost asociati cu dezvoltarea diabetului zaharat sau hiperglicemiei. Nu s-a putut stabili o relatie cauzala intre tratamentul cu inhibitori de proteaza si dezvoltarea hiperglicemiei si diabetului zaharat.
Interactiuni cu ritonavirul: Concentratiile plasmatice de saquinavir cresc daca se administreaza concomitent ritonavir (v. Interactiuni medicamentoase). In unele cazuri, coadministrarea de saquinavir si ritonavir a condus la efecte adverse severe, in special cetoacidoza diabetica. Ca urmare, combinatia terapeutica de ritonavir si saquinavir trebuie folosita cu prudenta. Efecte asupra capacitatii de a sofa sau a opera cu masini: Nu se stie daca saquinavirul influenteaza capacitatea de a sofa sau a opera cu masini.

Fortovase in sarcina si alaptare

Evaluarea unor studii experimentale pe animale nu indica efecte nocive directe sau indirecte privind dezvoltarea embrionului sau fetusului, cursul gestatiei si dezvoltarea peri- si postnatala. Nu exista insa experienta clinica la femei gravide. Pana cand vor deveni diponibile date aditionale, saquinavirul trebuie administrat femeilor gravide doar dupa consideratii speciale. Nu exista date disponibile referitoare la animale de laborator sau la om privind secretia saquinavirului in laptele de mama. Potentialul unor reactii adverse la saquinavir la sugar nu poate fi evaluat si ca urmare alaptarea trebuie sistata inainte de initierea tratamentului cu saquinavir. Expertii in sanatate recomanda ca sub nici o conditie femeile infectate cu HIV sa nu-si alapteze copiii, pentru a evita transmiterea HIV.

Reactii adverse Fortovase

Siguranta Fortovase a fost studiata la peste 500 pacienti care au primit medicamentul fie singur, fie in combinatie cu alti agenti retrovirali. Majoritatea efectelor adverse au fost de intensitate redusa. Cel mai frecvent raportate efecte adverse la pacientii in tratament cu Fortovase au fost diareea, greata, disconfortul abdominal si dispepsia. Efectele adverse de intensitate moderata sau severa considerate cel putin posibil legate de medicamentul studiat sau in relatie necunoscuta cu acesta au fost raportate la > 2% din 442 pacienti tratati cu Fortovase 1 200 mg de trei ori/zi plus tratamentul de electie (ales) cu o durata medie a tratamentului de 52 saptamani au fost in ordinea frecventei: diaree, greata, disconfort abdominal, dispepsie, flatulenta, cefalee, astenie, varsaturi, depresie si dureri abdominale. Alte efecte adverse de intensitate moderata sau severa considerate cel putin in relatie posibila cu medicamentul studiat sau in relatie necunoscuta cu acesta raportate la 2% din pacientii sub Fortovase in studiul NV15 355 au fost: constipatie, insomnie, anxietate, tulburari ale libidoului, alterarea gustului, durerii musculoscheletale si veruci. Fortovase nu altereaza tipul, frecventa si severitatea toxicitatilor majore cunoscute asociate cu analogii nucleozidici. Pentru recomandari comprehensive privind ajustarea dozelor sau reactiile adverse ale altor medicamente utilizate in combinatie, medicii trebuie sa se adreseze informatiei complete asupra produsului pentru fiecare din aceste medicamente.

Alte reactii adverse: Reactiile adverse serioase cel putin posibil legate de utilizarea de saquinavir (Fortovase si Invirase) raportate din trialurile clinice sunt redate mai jos. Confuzie, ataxie, slabiciune; leucemie acuta mieloblastica; anemie hemolitica; tentativa de suicid; sindrom Stevens-Johnson; reactii cutanate severe asociate cu cresterea testelor functionale hepatice; trombocitopenie si hemoragie intracraniana; exacerbarea hepatopatiei cronice cu elevarea de gradul 4 a testelor functionale hepatice, icter, ascita; febra medicamentoasa; eruptie cutanata buloasa si poliartrita; nefrolitiaza; pancreatita; obstructie intestinala; hipertensiune portala; vasoconstrictie periferica. Aceasta sectiune descrie efectele adverse raportate dupa tratamentul cu Invirase care nu au fost redate mai sus.

Efectele adverse (moderate sau severe) cu o incidenta de 2% considerate cel putin posibil legate de saquinavir, observate intr-un studiu cu Invirase administrat ca monoterapie sunt incluse: neuropatie periferica, ulceratii ale mucoasei bucale si rash (eruptii cutanate). Efecte adverse serioase si mai putin serioase din rapoartele spontane post-marketing privind Invirase, pentru care o reactie cauzala cu saquinavirul nu poate fi exclusa, sunt dupa cum urmeaza: mialgie, somnolenta, convulsii, reactii alergice, hepatita si diabet zaharat. Anomalii semnificative de laborator clinic (modificari de la gradul 0 la gradele 3 sau 4, sau modificari de la gradul 1 la gradul 4) raportate la 2% din pacientii tratati cu Fortovase au inclus: scaderea glicemiei, cresterea CPK, cresterea gammaglutamiltransferazei, cresterea ALAT, cresterea GPT, cresterea potasemiei si neutropenie.
Anomalii semnificative aditionale de laborator clinic privind urmatorii parametri au fost raportate dupa tratament cu regimuri continand saquinavir (Fortovase sau Invirase): calciu (scazut/crescut), fosfat (scazut), bilirubina (crescuta), amilaza (crescuta), potasiu (scazut), sodiu (scazut/crescut), hemoglobina (scazuta), trombocite (scazute). intr-un studiu clinic a existat o incidenta de 27-33% a modificarilor 1 grad ale ASAT si ALAT in timpul perioadei de studiu de 48 saptamani. 46% din acestea au reprezentat o singura valoare anormala. Doar 2 din 45 din pacienti au avut cresteri de 3 grade ale nivelului transaminazelor si 0,5% din pacienti au trebuit sa intrerupa studiul pentru cresterea testelor functionale hepatice.

Ceftazidime este o cefalosporina bactericida rezistenta la majoritatea beta-lactamazelor si activa asupra unei game largi de germeni gram pozitivi si gram negativi. Este indicata in tratamentul infectiilor unibacteriene sau pluribacteriene, determinate de germeni sensibili. Ca urmare a spectrului larg de actiune, ceftazidime poate fi utilizata singura, ca antibiotic de prima linie, pana la sosirea rezultatului antibiogramei. in tratamentul meningitelor, se recomanda cunoasterea rezultatului antibiogramei, inainte de a se administra ceftazidime ca medicatie unica. Produsul poate fi utilizat in tratamentul infectiilor determinate de germeni rezistenti la alte antibiotice, ca de exemplu: aminoglicozide si numeroase alte cefalosporine. Daca este necesar, poate fi utilizat in combinatie cu un aminoglicozid sau cu un alt antibiotic beta-lactaminic (de exemplu in prezenta unei neutropenii severe) sau cu un antibiotic activ impotriva anaerobilor, cand se suspicioneaza o infectie cu Bacteroides fragilis (vezi “Precautiile farmaceutice”).

Indicatiile Fortum includ:

Infectii severe sistemice: de exemplu septicemii, peritonite, meningite, infectii la bolnavi imunodeprimati cu tumori maligne, leucemii sau limfoame si la pacientii din serviciile de terapie intensiva cu afectiuni specifice, de exemplu arsuri suprainfectate.
Infectii ale cailor respiratorii: de exemplu pneumonii, bronhopneumonii, pleurezii, empieme, abcese pulmonare, bronsiectazii suprainfectate, bronsite si infectii pulmonare la bolnavii cu fibroza chistica (mucoviscidoza).
Infectii din sfera ORL: de exemplu otite medii, otite externe severe, mastoidite, sinuzite si alte infectii severe ale urechii sau gatului. Infectii ale tractului urinar: de exemplu pielonefrite acute si cronice, pielite, prostatite, cistite, uretrite (numai de etiologie bacteriana), abcese renale si litiaza renala sau vezicala suprainfectate.
Infectii ale pielii si tesuturilor moi: de exemplu erizipel, abcese, celulite, arsuri si plagi suprainfectate, mastite, ulcere cutanate.
Infectii gastrointestinale, biliare si abdominale: de exemplu colangite, colecistite, empiem vezicular, abcese intraabdominale, peritonite, diverticulite, enterocolite, infectii post-partum si procese inflamatorii pelvine.
Infectii osteoarticulare: de exemplu osteite, osteomielite, artrite septice, bursite suprainfectate.
Dializa: infectii asociate hemodializei, dializei peritoneale si dializei peritoneale cronice ambulatorii.

Contraindicatii Fortum

Ceftazidime este contraindicat la bolnavii cu hipersensibilitate cunoscuta la cefalosporine.

Reactii adverse Fortum

Studiile clinice au aratat ca ceftazidime este in general bine tolerat. Reactiile adverse sunt putin frecvente si includ:
Reactii locale: flebite sau tromboflebite dupa administrarea i.v., dureri si/sau inflamatie dupa administrare i.m.;
Reactii de hipersensibilitate: rash maculopapular sau urticarian, febra, prurit si foarte rar angioedem si reactii anafilactice (bronhospasm si/sau hipotensiune);
Reactii gastrointestinale: diaree, greturi, varsaturi, dureri abdominale si foarte rar afte bucale sau colite.
Alte reactii adverse ce pot fi asociate cu administrarea de ceftazidime sau sunt de etiologie incerta, includ:
Reactii genitourinare: candidoze vaginale;
Reactii ale sistemului nervos central: cefalee, ameteli, parestezii, disgeuzie (gust neplacut). S-au semnalat convulsii la pacienti cu insuficienta renala, la care dozele de ceftazidime nu au fost reduse corespunzator.
Modificarile tranzitorii ale unor teste de laborator includ: eozinofilie, test Coombs pozitiv fara hemoliza, trombocitoza si usoara crestere a uneia sau mai multor enzime hepatice: ALAT (SGOT), ASAT (SGTP), LDH, Gamma-GTP si fosfataza alcalina. Ca si in cazul altor cefalosporine, s-a observat o crestere tranzitorie a ureei sanguine, azotului total neproteic si/sau a creatininei serice; aceste observatii sunt ocazionale. Foarte rar s-au pus in evidenta leucopenii, neutropenii, trombocitopenii si limfocitoze, toate tranzitorii.

Mod de administrare Fortum

Adulti: Doza de ceftazidime pentru un adult este intre 1 si 6 g pe zi, adica 500 mg, 1 g sau 2 g administrate la 12 sau 8 ore interval. in infectiile urinare si in alte infectii mai putin severe, doza adecvata este de 500 mg sau 1 g la 12 ore interval. In majoritatea infectiilor dozele optime sunt de 1 g la 8 ore sau 2 g la 12 ore. In infectii foarte severe, mai ales la bolnavii imuno-deprimati, inclusiv cei cu neutropenie marcata, se indica administrarea de 2 g la interval de 8 sau 12 ore.

Fibroza chistica (muco-viscidoza): La adultii suferind de fibroza chistica, cu functie renala normala si care au infectii pulmonare determinate de Pseudomonas, se vor administra doze mari, cuprinse intre 100-150 mg/kg/zi divizate in trei prize.
La adultii cu functie renala buna doza de 9 g/zi a putut fi administrata fara riscuri.
Sugari si copii: Doza uzuala la copiii peste doua luni este cuprinsa intre 30-100 mg/kg/zi, repartizat in 2-3 prize. La copiii cu fibroza chistica, meningita sau imuno-deprimati, dozele cresc pana la 150 mg/kg/zi (maximum 6 g/zi) repartizat in 3 prize.
Nou-nascuti si sugari pana la doua luni: Desi experienta clinica este limitata, doza zilnica de 25-60 mg/kg divizata in doua prize s-a dovedit eficace. La nou-nascuti timpul de injumatatire poate fi de 3 sau 4 ori mai lung.

Flagyl

Comprimate orale continand metronizadol 250 mg (flac. cu 20 buc.); comprimate vaginale continand metronidazol 500 mg (flac. cu 10 buc.); solutie perfuzabila tip A continand metronidazol 500 mg glucoza 5,4725 g, clorura de sodiu 0,0287 g, acid clorhidric 0,1 N 0,2487 g, apa distilata 100 g; solutie perfuzabila tip B continand metronidazol 500 mg, clorura de sodiu 0,780 g, apa distilata 100 mg (flac. cu 100 ml).

Actiune terapeutica Flagyl

Chimioterapic activ fata de Trichomonas vaginalis si Giardia intestinalis; amebocid – este mai activ fata de parazitii care au invadat tesuturile (inclusiv peretele intestinal) decat fata de cei din lumenul intestinal. Bactericid fata de Bacteroides, Clostridia, Fusobacteria, Eubacteria, cocii anaerobi, Gardenerella vaginalis; actioneaza sinergic cu acidulnalidixic si unele antibiotice (tetraciclina, eritromicina etc.).

Mod de administrare Flagyl

In tricomonaza, la femeie, cate un comprimat oral (250 mg) de 3 ori/zi (dupa mese) si un comprimat vaginal in fiecare seara,timp de 10 zile; la barbat, cate un comprimat oral de 2 ori/zi, timp de10 zile (in caz de esec se poate repeta dupa 4-6 saptamani). In giardioza la adulti, cate un comprimat de 2 ori/zi, 5 zile sau 8 comprimate (2 g) o data/zi, 3 zile; la copii, 1-2 comprimate/zi (dupa varsta), 5-10 zile.
In amebiaza, la adulti, 3 comprimate (750 mg) de 3 ori/zi (la mese), 5-10 zile; la copii de 2-5 ani: 1 comprimat/zi, 5-10 ani: 1 1/2 comprimat/zi, 10-15 ani :2 comprimate/zi, 5-7 zile.
In infectiile cu anaerobi, profilactic (interventii chirurgicale colo-rectale sau ginecologice), la adulti, oral, 2 comprimate (500 mg) la fiecare 8 sau 12 ore, timp de 3-4 zile sau 100 ml (500 mg) in perfuzie intravenoasa, inaintea interventiei, apoi la intervale de 8 ore, pana cand devine posibila administrarea orala; curativ la adulti, oral, initial 3 comprimate, apoi cate 1 comprimat de 2-3 ori/zi, la nevoie se incepe cu perfuzia intravenoasa, cate 100 ml la 8 ore; la copii, 7,5 mg/kilocorp la fiecare 8 ore, oral sau intravenos. Durata tratamentului este obisnuit de 7 zile, uneori mai mult, fara a depasi 10 zile si fara a se repeta (in masura posibilului). Solutiile perfuzabile de tip A – cu glucoza sau B – cu clorura de sodiu se aleg in functie de situatia clinica.

Indicatii Flagyl

Vaginita si uretrita tricomonazica, giardioza, dizenterie amebiana acuta, abcese hepatice amebiene. Infectii cu bacterii anaerobe: infectii sistemice, infectii ale tractului genital la femei, colpita nespecifica, gingivite acute, pulpite.

Contraindicatii Flagyl

Discrazii sanguine, boli active ale sistemului nervos central, afectiuni hepatice grave, alergie la metronidazol; prudenta si doze mici (cel mult 500 mg la 12 ore, la adult) in insuficienta renala; se va evita in primele 3 luni de sarcina si prudenta in continuare; nu se administreaza in timpul alaptarii. Se vor evita bauturile alcoolice (reactii toxice); nu se asociaza cu anticoagulante orale (risc de hemoragii). Tratamentul cu metronidazol se face sub control medical.

Reactii adverse Flagyl

Anorexie, greata, gust amar metalic, limba incarcata, cefalee (relativ frecvent); voma, diaree, uscaciunea gurii, neplacere epigastrica, arsuri vaginale, eruptii cutanate, ameteli, sudoratie, somnolenta sau insomnie si excitatie, stare confuzionala, depresie, leucopenie, febra, congestie nazala, disurie, cistita, incontinenta urinara, scaderea libidoului, suprainfectii genitale cu Candida (rareori); dozele mari si tratamentul indelungat pot provoca tulburari neurologice – slabiciune, nevrita cu parestezii, vertij, ataxie, convulsii – mai frecvente in cazul introducerii intravenoase (cand durata tratamentului depaseste 10 zile este obligatoriu controlul clinic si biologic). Au fost semnalate, in conditii experimentale, proprietati cancerigene si mutagene (implicatiile clinice nu sunt evidente).

Flagyl in sarcina si alaptare

Sarcina: nu reprezinta o contraindicatie in utilizarea metronidazolului in caz de necesitate.
Alaptare: a se evita administrarea metronidazolului in timpul alaptarii din cauza trecerii in laptele matern. Respectati riguros recomandarile medicului sau ale farmacistului.

Falicard

Coprimate ce contin 40 mg, respectiv 80 mg clorhidrat de verapamil, excipienti q.s.

Indicatii Falicard

Insuficienta coronariana cronica, respectiv tratamentul anginei pectorale cronice stabile (angina clasica asociata efortului); anginei pectorale instabile (crescendo, de preinfarct); anginei vasospastice (varianta Prinzmetal); anginei pectorale dupa infarct miocardic.
Aritmii ca tahiaritmia paroxistica supraventriculara; fibrilatie/flutter atrial cu ritm ventricular rapid (cu exceptia sindro-mului WPW); extrasistole supraventriculare. Hipertensiune arteriala; cardiomiopatie hipertrofica ce nu reactioneaza la tratament cu beta-blocante (cu exceptia formei obstructive); inlaturarea efectelor adverse ale beta-simpatomimeticelor folosite in tocoliza; tratamentul starilor maniacale rezistente la litiu (bazat pe metabolismul calciului la nivelul neuronilor).

Mod de administrare Falicard

Tratamentul se individualizeaza dependent de severitatea afectiunii, toleranta si raspunsul individual. In general se recomanda:
Adulti :- doza uzuala initiala 40 mg x 3/zi;
- doza medie uzuala 80-120 mg x 3/zi;
- doza maxima 480 mg/zi, in doze divizate; poate fi depasita numai in cazuri exceptionale, pe perioade scurte.
Copii sub 6 ani : 40-120 mg/zi, in 2-3 doze divizate;
Copii peste 6 ani : 80-360 mg/zi, in doze divizate.
La pacientii cu functie hepatica deficitara actiunea clorhidratului de verapamil este mai puternica si de mai lunga durata in functie de gradul de afectare; se impune reducerea dozelor si/sau marirea intervalelor de administrare si inceperea tratamentului cu doze mici.

Contraindicatii Falicard

Hipersensibilitate la medicament; soc cardiogen; infarct miocardic recent cu complicatii (bradicardie, hipotensiune, insuficienta ventriculara stanga); tulburari severe de conducere; bloc AV de gradul II-III, bloc SA, sindrom de sinus bolnav, bradicardii (<50 batai/minut), hipotensiune (presiune sistolica < 90 mm Hg), insuficienta cardiaca decompensata.

Precautii Falicard

Se administreaza cu prudenta si monitorizare stricta a pacientilor varstnici, celor cu insuficienta renala si/sau hepatica; in insuficienta hepatica severa se recomanda reducerea dozelor pana la 50% din dozele uzuale; cu fibrilatie atriala asociata cu sindrom WPW; risc crescut de fibrilatie ventriculara; cu insuficienta circulatorie, hipotensiune, in special in asociere cu betablocante; cu bloc AV gr. I si celor tratati pentru cardiomiopatie hipertrofica; risc de agravare si interactiuni; in timpul sarcinii (in special in primul trimestru) si alaptarii; in tratamentele de lunga durata se recomanda control oftalmologic si control general.

Reactii adverse Falicard

In general este bine tolerat daca se respecta posologia si se au in vedere: Contraindicatii, Precautii, Interactiuni medicamentoase, reactii adverse pot sa apara la doze mari sau la pacientii cu afectiuni cardiace preexistente. Mai frecvent s-au raportat: constipatie (relativ des), greata, dureri de cap, ameteli, oboseala, reactii alergice (prurit, eritem al fetei), edeme ale gleznelor. Rar pot aparea: reactii cardiovasculare: bradicardie, palpitatii, hipotensiune, bloc AV gr. I-II, bloc SA, fibrilatie ventriculara si tulburari de conductie, in special la pacientii cu functie cardiaca afectata sau la cei care urmeaza tratament cu betablocante; dezvoltarea sau accentuarea unei insuficiente cardiace; reactii gastrointestinale: diaree, uscarea gurii, hiperplazie gingivala (f. rar, in tratamentele de durata; dispare la intreruperea tratamentului); reactii SNC: confuzie, pierderea echilibrului, parestezii, spasme musculare, tremor, tulburari vizuale.
Foarte rar pot sa apara artralgii si dureri musculare, cresterea reversibila a transaminazeor serice si/sau fosfatazei alcaline, ginecomastie/hiperprolactinemie (in special la pacientii varstnici, in tratamentele de durata). Acestea dispar la intreruperea tratamentului.

1 comprimat contine 250 mg acid dehidrocolic.

Actiune terapeutica fiobilin

Fiobilin are actiune coleretica, usureaza absorbtia intestinala a lipidelor si a vitaminelor liposolubile. Favorizeaza actiunea diureticelor purinice si mercuriale.

Indicatii fiobilin

Tulburari dispeptice diverse ca flatulenta, eructatii, greturi, digestie dificila; litiaza biliara recurenta, angiocolita recurenta, diskinezie biliara, obstructie partiala cronica a coledocului; dupa interventii chirurgicale recente pe caile biliare si in caz de drenaj prelungit al coledocului infectat prin fistula biliara sau tub T; hepatite epidemice (in convalescenta), adjuvant in tratament cu diuretice mercuriale, migrene si algii de origine hepatica, constipatie cronica (hepatogena), migrene si alergii de origine hepatica.

Mod de administrare fiobilin

Adulti- 1-2 comprimate, de 3 ori pe zi dupa mese, timp de 15 zile.
Copii- 7-15 ani, 1-2 comprimate pe zi.

Contraindicatii fiobilin

Afectiuni hepato-biliare acute, insuficienta hepatica grava, ciroza avansata, icter mecanic, boala ulceroasa, esofagita de reflux, diaree, alergie specifica.

Precautii

Se administreaza cu prudenta la varstnici.

Fiobilin in sarcina si alaptare

Nu se va administra in sarcina si alaptare (trece in laptele matern).

Ameliorarea simptomelor de menopauza. Prevenirea si tratamentul osteoporozei la femeile considerate cu risc de fracturi.

Contraindicatii FEM 7

Sarcina, perioada de lactatie, neoplasm estrogeno-dependent, cancer mamar. Hemoragii genitale patologice nediagnos-ticate, afectiuni renale severe, boli hepatice acute sau cronice sau în antecedente, afectiuni hepatice la pacientii la care testele hepatice nu s-au normalizat. Sindromul Rotor sau sindromul Dubin-Johnson.

Reactii adverse FEM 7

sistemice sunt similare cu cele date de alti plasturi transdermici cu estrogeni

Compozitie FEM 7

Estradiol 1,5 mg (corespunde unei rate de eliberare de 50 g/24 ore).

Actiune FEM 7

Substitutia transdermica cu estro-geni combate tulburarile datorate deficientei de estrogeni induse de scaderea estradiolului ovarian, ca de ex. valuri de caldura, transpiratii, osteoporoza. Estrogenul exogen va scadea lipoproteinele cu densitate joasa cu risc aterogen (LDL) si va creste lipoproteinele cu densitate înalta (HDL) la femeile în perioada de post-menopauza.