1g de solutie contine eritromicina 10 mg (concentratie de 1%).

Indicatii Inderm

Tratamentul local al acneei vulgare, in special formele inflamatorii insotite de papule si pustule.

Mod de administrare Inderm

Daca nu se recomanda altfel, solutia Inderm se aplica dimineata si seara dupa curatarea atenta a tegumentului. Solutia se aplica pe zona afectata folosindu-se un tampon de bumbac, o bucata de celuloza sau ceva similar. Solutia contine alcool si trebuie evitata atigerea mucoaselor oculare. Tratamentul trebuie sa dureze o perioada de 8 saptamani. In anumite cazuri acesta perioada poate fi prelungita.
Atentie! Solutia contine alcool si este usor inflamabila.

Trebuie pastrata ferita de caldura. Medicamentul trebuie pastrat ferit de accesul copiilor.
Informatii suplimentare: Solutia Inderm a fost preparata pentru tratamentul extern al acneei vulgare in special formele inflamatorii. Eritromicina patrunde in canalele glandelor sebacee, actionand bacteriostatic fata de microorganismele existente, in special fata de Propioni bacterium acnes si micrococi care sunt responsabili de inflamatia din acnee. Alcoolul continut de produs dizolva excesul de lipide cutanate si favorizeaza efectul antibacterianal eritromicinei. In acest fel procesele inflamatorii sunt reduse, papulele si pustulele se remit.

Contraindicatii Inderm

Hipersensibilizare la eritromicina sau alt component al produsului.

Reactii adverse Inderm

Pot sa apara ocazional si tranzitor senzatii de arsuri, usoara inrosire si prurit. Daca este necesar, produsul poate fi aplicat cu o frecventa mai mica. Se recomanda intreruperea tratamentului daca efectele adverse sunt mai severe.

Precautii
Aplicarea simultana de agenti de peeling poate duce la cresterea incidentei iritatiilor tegumentului.

Comprimate cu 10 mg isosorbid dinitrat.

Actiune terapeutica Isodinitrat

Vasodilatator venos si arteriolar. Diminueaza presarcina si in mai mica masura postsarcina. Scade nevoia de oxigen a miocardului, amelioreaza functia ventriculara. Reduce volumul ventricular si presiunea telediastolica ventriculara stanga, amelioreaza performanta cardiaca, asigura o perfuzie mai buna a zonelor ischemice subendocardiace.

Indicatii Isodinitrat

Angina pectorala, toate formele clinice si stadiile. Insuficienta cardiaca congestiva, ca tratament complementar.

Contraindicatii Isodinitrat

Hipertensiune intracraniana, cardiomiopatie hipertrofica. Prudenta in ateroscleroza, hipertensiune, glaucom.

Reactii adverse Isodinitrat

Cefalee, mai ales la inceputul tratamentului dar disparand ulterior, hipotensiune arteriala, mai ales la varstnici, greturi (rar), vasodilatatie cutanata.

Mod de administrare Isodinitrat

Oral. Profilactic in angina pectorala 5-20 mg de 2-4 ori pe zi. La nevoie se creste doza gradat pana la 120 mg pe zi, in 2-4 prize. In crize de angor 5-10 mg sublingual.

Fiole a 2 ml suspensie apoasa injectabila fluspirilen 4 mg.

Indicatii Imap

Schizofrenie, ca tratament de intretinere si la bolnavii care nu coopereaza.

Actiune terapeutica Imap

Neuroleptic difenilbutilpiperidinic, de tip incisiv. Are efect antipsihotic marcat si de lunga durata. Efectele se mentin 5-l5 zile.

Mod de administrare Imap

Intramuscular profund, cate o injectie o data/saptamana; doza obisnuita este de 1/2-l 1/2 fiole (2-6 mg) ambulator si 1-2 fiole (4-8 mg) in spital.
Tratamentul se incepe cu 1/2 fiola, doza crescand in functie de raspuns cu cate 1/2 fiola/saptamana, pana la doza utila.
La batrani se incepe cu 1/4-l/2 din cantitatea recomandata la adult.

Durata tratamentului este de 3-6 luni, uneori pana la 1 an.

Fiolele se agita inainte de folosire.

Reactii adverse Imap

Reactii extrapiramidale: dischinezie, tremor, distonii acute, crize oculogire, care apar la 6-l2 ore de la injectie si in mod obisnuit dispar dupa 2 zile (se reduce doza, se administreaza Romparkin sau alte antiparkinsoniene anticolinergice).

Rareori, mai ales la batrani si in prezenta leziunilor cerebrale, apar fenomene de dischinezie tardiva (tratamentul neuroleptic nu trebuie prelungit nejustificat).

La inceputul tratamentului pare reactii precum: oboseala, somnolenta, neliniste si insomnie, cefalee, ameteli, hipotensiune, greata, galactoree, ginecomastie, amenoree (prin hiperprolactinemie), cresterea in greutate, eruptii cutanate.

Cand reactiile adverse se amplifica progresiv se omite cate o injectie o data la 4-5 saptamani (pentru a evita acumularea).

Contraindicatii Imap

1. Reactii adverse grave sau alergie la Imap si la alti compusi inruditi (penfluridol, pimozid) – prudenta sau se evita.
2. In timpul sarcinii, alaptarea se intrerupe tratamentul.
3. Prudenta la varstnici, in caz de ateroscleroza cerebrala avansata si alte leziuni cerebrale organice, la epileptici, la alcoolici; simptomele de parkinsonism pot fi agravate.

In timpul tratamentului se evita conducerea autovehiculelor si alte operatiuni care presupun performante psihomotorii riguroase. Ca si celelalte neuroleptice, Imap potenteaza efectul altor deprimante centrale – alcool (se evita bauturile alcoolice), hipnotice, opioide; efectul ledopa este antagonizat, eficacitatea antiepilepticelor poate fi diminuata.

Iruxol

Iruxol mono este un preparat enzimatic de Clostridium histolyticum continand ca substanta activa colagenaza clostridio-peptidaza A (E.C.3.4.24.3.) si alte proteaze inrudite. 1 g unguent contine mai putin de 1,2 unitati de clostridiopeptidaza A si cel putin 0,24 unitati de alte proteaze, intr-o baza lipofilica si anhidra.

Actiune terapeutica Iruxol

Procesul de vindecare al ranilor este mult grabit daca suprafata lor este curatata de tesuturile necrozate care pot fi fixate prin bride de colagen. Colagenazele sunt singurele enzime proteolitice capabile sa actioneze asupra colagenului nativ. Actiunea sinergica a colagenazei si a celorlalte proteaze conduce la descompunerea tesuturilor necrozate ale plagii, prin aceasta realizand efectul de curatare a plagii. Iruxolmono nu actioneaza asupra epiteliului intact, tesutului de granulatie, tesuturilor celular subcutanat si muscular, asa incat tesuturile sanatoase nu sunt afectate. Iruxol mono impiedica dezvoltarea bacteriilor din plagile suprainfectate prin actiunea sa proteolitica si debridanta ce indeparteaza tesuturile necrozate, mediu propice dezvoltarii bacteriilor.

Indicatii Iruxol

Iruxol mono este indicat pentru debridarea enzimatica a plagilor cu tesut necrozat ce afecteaza dermul si/sau hipodermul.

Mod de administrare Iruxol

Pentru a garanta eficacitatea tratamentului enzimatic al plagilor cu Iruxol mono suprafata plagii trebuie sa fie suficient de umeda pe toata perioada tratamentului. Suprafata plagilor uscate trebuie umezita cu ser fiziologic, sau alte solutii bine tolerate de tesuturi – glucoza. Crustele uscate si dure trebuie inmuiate prin aplicarea unui pansament umed. Direct pe suprafata usor umezita se va aplica un strat de aproximativ 2 mm de Iruxol o data pe zi. Uneori este necesara folosirea preparatului de doua ori pe zi. In general este suficienta schimbarea pansamentului o data pe zi. O crestere a efectului se poate obtine prin aplicare unguentului de doua ori pe zi. Rezultatele tratarii ulcerului varicos cu Iruxol mono pot fi iimbunatatite prin folosirea unui bandaj elastic; de asemenea, in tulburarile circulatorii arteriale efectele tratamentului cu Iruxol mono depind si de tratamenul medicamentos corect al arteriopatiei.

Contraindicatii Iruxol

Iruxol mono nu trebuie utilizat la pacientii alergici la una din componente.

Reactii adverse Iruxol

Iruxol mono este in general bine tolerat, rar pot aparea reactii locale ca: durere, senzatie de arsura, iritatii.

Precautii Iruxol

Folosirea concomitenta a antisepticelor, metalelor grele, detergentilor, sapunului cu Iruxol mono inhiba activitatea colagenazei. Iruxol mono nu trebuie aplicat concomitent cu: tetracicline, gramicidin si tirothricin. Iruxol mono s-a dovedit a fi compatibil cu cloramfenicolul, neomicina, framicetina, bacitracina, polimixina B si macrolidele. Iruxol mono nu este stabil perioade mai lungi in prezenta umezelii. A nu se pastra la temperaturi mai mari de 25 grade C.

Capsule ce contin 15 mg clorhidrat de dexfenfluramin si excipienti: 0,3 mg siliciu coloidal, 1,5 mg stearat de magneziu, 3 mg talc, 26,2 mg celuloza microcristalina, 32 mg amidon de porumb si 72 g lactoza.

Actiune terapeutica Isolipan

Insolipan actioneaza asupra sistemului de reglare fiziologica a greutatii corporale, diminuand si mentinand stabila greutatea individuala. Produsul permite reducerea consumului de glucide, mentinand ca hrana esentiala proteinele. Scaderea greutatii se face in mod lent si progresiv, efecul aparand dupa 2 saptamani de tratament. Produsul se diferentiaza radical de anorexigenele amfetaminice, nu are nici un efect psiho-stimulant si poate fi luat si in timpul mesei de seara.

Indicatii Isolipan

Asociat cu regim in diferite tipuri de obezitate (simpla, complicata, refractara la alte tratamente, cu tulburari de comportament alimentar).

Contraindicatii Isolipan

Glaucom.

Reactii adverse Isolipan

Mai rar: somnolenta, cefalee, astenie, depresie, insomnie, nervozitate, polakiurie. Mai frecvent: senzatie de uscaciune a gurii, greata, constipatie, diaree, care dispar dupa intreruperea tratamentului.

Mod de administrare Isolipan

Doua capsule pe zi : una dimineata si una seara, in timpul meselor. Tratamentul este insotit de un regim hipocaloric.

Pilocarpina clorhidrat (1% si 2%).
Vehicul: Hidroxipropil metilceluloza (4 000 cps) 0,5%.

Indicatii Isopto carpine

Pilocarpina clorhidrat este un agent miotic (parasimpatomimetic) utilizat pentru controlul presiunii intraoculare in glaucomul cronic simplu. In glaucomul acut poate fi folosit singur inaintea interventiei chirurgicale de urgenta, sau in combinatie cu alti agenti miotici sau inhibitori ai anhidrazei carbonice. Tratamentul cu pilocarpina clorhidrat poate fi mentinut atata timp cat presiunea intraoculara este sub control si nu exista deteriorarea functiei vizuale, indicata de modificari ale campului vizual.

Mod de administrare Isopto carpine

Cate doua picaturi instilate in ochi, de trei ori pe zi sau conform indicatiei medicului.

Contraindicatii Isopto carpine

Agentii miotici sunt contraindicati in situatiile in care constrictia pupilara nu este dorita (ex: iritele acute).

Reactii adverse Isopto carpine

Nu se cunosc efecte adverse cu exceptia unui usor spasm ciliar avand ca rezultat reducerea temporara a acuitatii vizuale. Sensibilizarea este rareori observata. Dupa utilizare indelungata se poate dezvolta alergie de contact.

Substanta activa este nitratul de izoconazol. Un ovul contine nitrat de izoconazol 600 mg. Celelalte componente sunt gliceride de semisinteza.
Se prezinta sub forma de ovule de forma ovoida, de culoare alba pana la aproape alb-galbuie. Este disponibil in cutie cu o folie termosudata din PE-PVC a 3 ovule.

Indicatii terapeutice Izoconazol

Se utilizeaza pentru tratamentul local in cazul infectiilor micotice ale vaginului, inclusiv infectii mixte cu bacterii gram-pozitiv.

Contraindicatii Izoconazol

Nu utilizati Izoconazol Rominko
- daca sunteti alergic (hipersensibil) la nitrat de izoconazol sau la oricare dintre celelalte componente ale Izoconazol Rominko.
- in acelasi timp cu diafragmele din latex sau prezervative.

Aveti grija deosebita cand utilizati Izoconazol Rominko
- daca prezentati o reactie alergica se impune intreruperea tratamentului.

Sfaturi practice:
- toaleta cu un sapun cu pH neutru sau alcalin
- tratamentul trebuie sa se asocieze cu igiena riguroasa (purtarea lenjeriei din bumbac, evitarea dusurilor vaginale, evitarea utilizarii tampoanelor interne pe perioada tratamentului) si, in masura in care este posibil, cu eliminarea factorilor favorizanti.

Prospect – informatii pentru utilizator
Pentru tratamentul regiunilor genitale externe sau perianale si pentru tratamentul simultan al partenerului se recomanda administrarea locala de creme continand antimicotice.

Pentru a evita reinfectarea, lenjeria personala (prosoape, lenjerie de corp) trebuie schimbata zilnic si fiarta.

Utilizarea altor medicamente:
Va rugam sa spuneti medicului dumneavoastra sau farmacistului daca luati sau ati luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fara prescriptie medicala.

Nu utilizati Izoconazol Rominko impreuna cu:
- produse din latex (de exemplu, prezervative, diafragme)
- spermicide vaginale.

Izoconazol in sarcina si alaptare

Adresati-va medicului dumneavoastra sau farmacistului pentru recomandari inainte de a lua orice medicament. IZOCONAZOL ROMINKO poate fi utilizat in timpul sarcinii numai daca medicul considera absolut necesar. in timpul alaptarii, IZOCONAZOL ROMINKO poate fi utilizat la recomandarea medicului.

Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor

Izoconazol Rominko nu afecteaza capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Mod de administrare Izoconazol

Luati intotdeauna Izoconazol Rominko exact asa cum v-a prescris medicul curant. Trebuie sa discutati cu medicul dumneavoastra sau farmacistul daca nu sunteti sigur. Doza recomandata este de un ovul in administrare unica, seara la culcare. In cazul micozelor recidivante administrarea se repeta dupa 3 zile.
Izoconazol Rominko se introduce in vagin, cat mai profund posibil. Pentru introducerea ovulului asezati-va in pozitie culcat pe spate, avand picioarele departate si usor indoite. Nu se recomanda utilizarea ovulelor in timpul perioadei menstruale. Tratamentul trebuie terminat inainte de inceperea menstruatiei.

Supradozare Izoconazol

In cazul ingestiei accidentale pot sa apara greata, varsaturi, ameteli. in aceste situatii contactati departamentul de urgenta al celui mai apropiat spital.

Reactii arverse Izoconazol

Ca toate medicamentele, Izoconazol Rominko poate provoca reactii adverse, cu toate ca nu apar la toate persoanele.
Riscul de reactii adverse sistemice este mic. Foarte rar (la mai putin din 1 din 10000 pacienti) pot sa apara reactii alergice generale, in special urticarie si edem Quinke. La nivel local, se pot observa senzatii de arsura sau prurit in timpul primelor 24 de ore de la administrare. Daca aceste simptome sunt severe si persista trebuie informat medicul. Daca vreuna dintre reactiile adverse devine grava sau daca observati orice reactie adversa nementionata in acest prospect, va rugam sa spuneti medicului dumneavoastra sau farmacistului.

Antianemic. Medicamentul reprezinta un complex de hidroxid de fier si dextran care e preluat din plasma de catre sistemul reticuloendotelial ce desparte complexul de fier si dextran. Dupa administrarea IM fierul se absoarbe cel mai mult in primele 72 de ore si restul in 3- 4 saptamani. Are T  de la 5 ore (Fedextran circulant) pana la 20 de ore (fierul total). Cantitati neglijabile de fier dextran se pierd prin urina si fecale.

Indicatii Imferon

Tratamentul deficitului de fier acolo unde administrarea orala de fier este nesatisfacatoare sau imposibila.

Mod de administrare Imferon

Dozarea se bazeaza pe rezultatele hematologice.
Injectie IV: Inainte de a se incepe terapia se face un test IV cu o doza de 0,5mL injectata lent (mai mult de 30 sec pentru InFed sau 5 minute pentru DexFerrum). Pentru a va asigura ca pacientul nu are reactie anafilactica, se asteapta o ora sau mai mult pana la admnistrarea restului dozei. Pot fi administrate 2 mL sau mai putin zilnic pana cand se ajunge la cantitatea necesara de fier total. Se administreaza nediluat si lent 50 mg sau mai putin pe minut (1 mL sau mai putin/minut).
Injectie IM: Se face un test cu o doza de 0,5 mL. Daca nu apar reactii adverse se administreaza pana cand se atinge cantitatea necesara de fier total. Nu depasiti doza zilnica de 25 mg de fier (0.5 mL) la nou-nascutii mai mici de 5 kg, 50 mg de fier la copii mai mici de 10 kg si 100 mg de fier pentru ceilalti copii.

Contraindicatii Imferon

Toate anemiile care nu se asociaza cu deficit de fier. Faza acuta a bolilor renale infectioase. Copii mai mici de 4 luni.

Precautii Imferon

Complexele parenterale de fier si carbohidrati pot provoca reactii anafilactice. Au fost inregistrate decese; de aceea utilizati fierul dextran injectabil doar la pacientii la care s-au stabilit cu exactitate indicatiile administrarii si la care testele de laborator confirma deficit acut de fier ce nu poate fi corectat prin terapie orala cu fier. Folosit cu maxima prudenta in caz de disfunctie hepatica. Utilizati cu prudenta in timpul lactatiei si la pacientii cu antecedente de astm sau reactii alergice.

Pacientii cu artrita reumatoida pot prezenta exacerbari ale durerii si tumefactiei articulare dupa tratamentul cu fier dextran. Efectele adverse pot complica afectiunile cardiovasculare la pacientii cu boli cardiovasculare preexistente. Administrarea in lipsa indicatiilor poate determina depozitare excesiva a fierului cu posibilitatea unei hemosideroze exogene. Dozele IV sau IM mari pot provoca artralgii, dureri lombare, frisoane, ameteala, febra moderata / mare, cefalee, mialgie, greturi si varsaturi (debutul este la 24-48 h; simptomele dispar de obicei la 3-4 zile dupa administrarea IV si la 3-7 zile dupa administrarea IM). La administrarea IM se injecteaza in cadranul superior al fesei; nu se injecteaza niciodata in brat sau in alte zone expuse.

Observatii pentru pacient – familie: Pot apare durere sau colorarea tegumentelor in brun la locul de injectare; scaunele sunt de obicei de culoare neagra pana la verde inchis in timpul trtamentului. Nu luati fier pe cale orala sau vitamine in timpul administrarii fierului injectabil deoarece exista pericolul intoxicatiei cu fier. Anuntati daca apar reactii adverse. Tratamentul se poate intrerupe dupa corectarea anemiei.
Evaluarea si controlul terapiei: Investigati prezenta bolii coronariene, alergiilor semnificative sau astmului. Evaluati hematocritul si hemoglobina si numarul de reticulocite. Poate modifica testele osoase si culoarea sangelui recoltat la 4 h dupa tratament in brun. Poate creste fals nivelele bilirubinei si scadea pe cele ale calciului.

Interactiuni medicamentoase Imferon

Daca se administreaza cu cloramfenicol, pot creste nivelele serice ale fierului, datorita scaderii clearence-ului fierului si scaderea eritropoiezei datorita toxicitatii directe asupra maduvei osoase.

Reactii adverse Imferon

Reactii intarziate: artralgie, dureri lombare, ameteala, febra, cefalee, mialgie, greturi si varsaturi.
Hipersensibilitate: anafilaxie.
Gastrointestinale: durere abdominala, greturi si varsaturi, diaree.
SNC: convulsii, sincopa, cefalee, parestezie, ameteala, dezorientare, lipsa constientei.
Cardiovasculare: durere toracica, soc, stop cardiac, hipotensiune, hipertensiune, tahicardie, bradicardie, aritmie.
Respirator: dispnee, bronhospasm, wheezing, stop respirator.
Musculoscheletal: artralgie, artrita, mialgie, dureri lombare, abces steril, infalmatie sau durere la sau langa locul de injectare IM, celulita, flebita locala la sau langa locul de administrare intravenoasa.
Hematologic: leucocitoza, limfadenopatie.
Dermatologic: urticarie, prurit, purpura, rash, cianoza.
Diverse: hematurie, episoade febrile, frisoane.

Intron A este un preparat de interferon alfa – 2b, steril, stabil, inalt purificat, produs prin tehnica ADN-ului recombinant. Activitatea Intron A este exprimata in Unitati Internationale (UI), 1 mg de interferon alfa-2b corespunzand la 2,6 108 UI conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii. Intron A este furnizat sub forma de pulbere liofilizata, care pentru a fi injectata, necesita reconstituire. Intron A este furnizat, de asemenea, ca solutie injectabila.

Actiune terapeutica Intron

In studiile preclinice care au utilizat sisteme de culturi celulare si xenogrefe cu tesut tumoral uman la animale, interferonul alfa-2b recombinant a manifestat efecte antiproliferative si a demonstrat activitate imunomodulatorie semnificativa in vitro. Interferonul alfa – 2b recombinant inhiba replicarea virala in vitro si in vivo. Interferonii sunt cunoscuti a avea specificitate de specie.

Indicatii Intron

Intron A este indicat in urmatoarele situatii:
Administrare sistemica- hepatita cronica B, hepatita cronica C, hepatita cronica delta, papilomatoza laringiana, leucemie cu celule paroase, leucemie mieloida cronica, trombocitoza asociata LMC, mielom multiplu, limfom non-Hodgkin, sarcom Kaposi asociat sindromului imunodeficientei dobandite (SIDA), carcinom cu celule renale, cancer ovarian (pentru Intron A pulbere pentru injectare), tumora carcinoida metastazata (tumori endocrine pancreatice), melanom malign.
Administrare intravezicala – (pentru Intron A pulbere pentru injectare): cancer vezical superficial.
Administrare intralezionala – (pentru Intron A pulbere pentru injectare): condilomatoza acuminata, carcinom cu celule bazale, limfom cutanat cu celule T (Mycosis Fungoides), keratoza actinica.

Contraindicatii Intron

Intron A este contraindicat la pacientii cu anamneza pozitiva pentru hipersensibilitate la interferon alfa – 2b recombinant sau la oricare din componentele sale.

Precautii Intron

Intron A solutie injectabila (preparatul fara ASU) contine m – cresol ca si conservant; unii pacienti pot manifesta reactii alergice la acest ingredient. in cursul terapiei cu Intron A, au fost semnalate, rareori, reactii de hipersensibilizare acute, severe (ex. urticarie, angioedem, bronhoconstrictie, anafilaxie). Oricare din aceste reactii ar aparea, trebuie imediat intrerupta administrarea medicamentului si instituita terapie medicala adecvata. Eruptiile cutanate fugace nu necesita intreruperea tratamentului. Intron A trebuie folosit cu precautie la pacientii cu afectiuni medicale debilitante, cum ar fi cei cu istoric de boala pulmonara (ex. bronhopneumopatie obstructiva cronica) sau diabet zaharat cu tendinta la cetoacidoza. Precautia trebuie manifestata si la pacientii cu tulburari de coagulare (ex. tromboflebita, embolism pulmonar) sau mielosupresie severa. Administrarea de Intron A impreuna cu alti agenti chimioterapeutici poate duce la cresterea riscului toxicitatii (in severitate si durata), asociere care poate fi periclitanta pentru viata sau fatala, si datorita medicamentului administrat concomitent.

Cu toate ca febra poate fi asociata cu sindromul pseudogripal semnalat frecvent in cursul terapiei cu interferon, trebuie excluse si alte cauze de febra persistenta. Intron A nu trebuie administrat la pacientii cu hepatita cronica in stadiul decompensarii hepatice, la pacientii cu hepatita autoimuna sau cu istoric de boala autoimuna, sau la pacientii transplantati imunosupresati, deoarece terapia cu Intron A poate determina agravarea hepatopatiei la acesti pacienti. Pacientii cu istoric de insuficienta cardiaca congestiva, infarct miocardic si/sau aritmii in antecedente sau actuale, care necesita terapie cu Intron A, trebuie monitorizati indeaproape. Acelor pacienti, care au modificari cardiace preexistente si/sau sunt intr-un stadiu avansat al cancerului, trebuie sa le fie efectuata electrocardiograma inainte si in timpul tratamentului. Aritmiile cardiace (in primul rand cele supraventriculare) apar rar si par a fi corelate cu conditii prexistente si terapie anterioara cu agenti cardiotoxici. Aceste efecte adverse raspund de obicei la terapia conventionala si pot necesita modificarea dozelor sau intreruperea terapiei cu Intron A.

Pacientii cu boli psihiatrice preexistente, in special depresie, sau cu un istoric de boala psihiatrica severa, nu trebuie tratati cu Intron A. Rareori, la pacientii tratati cu interferon alfa, inclusiv cu Intron A (interferon alfa – 2b recombinant) pulbere pentru solutie injectabila, au fost observate hemoragii retiniene, pete retiniene cu aspect de vata, si obstructii ale arterelor sau venelor retiniene. in prezenta disfunctiei tiroidiene, tratamentul cu Intron A poate fi initiat sau continuat numai daca nivelul seric al TSH poate fi mentinut in limite normale cu ajutorul medicatiei. Disfunctia tiroidiana aparuta in cursul terapiei cu Intron A nu a disparut la oprirea tratamentului. Datorita semnalarilor exacerbarii psoriazisului pre-existent, la pacientii cu aceasta boala, Intron A trebuie utilizat numai daca beneficiul potential justifica potentialul risc.

Utilizarea in pediatrie: Doze pana la 10 milioane UI/m2 au fost administrate in siguranta, la copii in varsta de un an sau mai mult, cu hepatita cronica B activa. Intron A pulbere pentru solutie injectabila nu este indicat pentru a fi folosit la sugari si nu trebuie folosit la pacientii pediatrici din aceasta grupa de varsta, in special cand este reconstituit cu apa bacteriostatica pentru injectare care contine alcool benzilic. Efecte asupra fertilitatii: Interferonul poate afecta fertilitatea. De aceea, femeile fertile nu trebuie sa fie tratate cu Intron A, decat daca pe parcursul tratamentului utilizeaza eficient contraceptive. Intron A trebuie folosit cu precautie la barbatii fertili.

Intron in sarcina si alaptare

Nu exista studii la femei insarcinate. in timpul sarcinii, Intron A trebuie folosit numai daca beneficiul potential depaseste riscul potential. Administrarea intravezicala nu trebuie practicata la femeia insarcinata. Nu se cunoaste daca componentele acestui medicament se excreta in laptele uman. Deoarece administrarea de Intron A injectabil la sugari poate avea efecte adverse, trebuie decis daca sa se opresca alaptatul sau administrarea medicamentului, tinandu-se cont de importanta administrarii medicamentului la mama. In cazul in care se administreaza Intron A in combinatie cu ribavirina la pacienti cu hepatita cronica C, se recomanda citirea prospectul de ribavirina.

Reactii adverse Intron

Administrare sistemica: Cele mai frecvent semnalate efecte adverse au fost febra, senzatia de oboseala, cefaleea si mialgiile. Febra si senzatia de oboseala au fost reversibile dupa maxim 72 de ore de la intreruperea sau oprirea tratamentului si au fost dependente de doza. Efecte adverse frecvente au fost frisoanele, anorexia si greata. Efecte adverse mai putin frecvente au fost varsaturi, diaree, artralgii, astenie, somnolenta, ameteli, xerostomie, alopecie, simptome gripale (nespecificate), dureri dorsale, depresie, tentative de suicid, indispozitie, durere, hipersudoratie, disgeuzii, iritabilitate, insomnie, confuzie, scaderea capacitatii de concentrare si hipotensiune.

Efecte adverse rar semnalate au fost durere abdominala, eruptii cutanate, nervozitate, modificari la locul injectarii, parestezii, herpes simplex, prurit, dureri oculare, anxietate, epistaxis, tuse, faringita, infiltrate pulmonare, pneumonie, diminuarea starii de constienta, scadere ponderala, edem facial, dispnee, dispepsie, tahicardie, hipertensiune, cresterea apetitului alimentar, scaderea libidoului, hipoestezii, pervertiri ale gustului, scaune moi, sangerari gingivale, crampe la nivelul musculaturii membrelor inferioare, neuropatie si polineuropatie, rabdomioliza (uneori severa), tulburari ale auzului si insuficienta renala. De asemenea, rar au fost observate hipertiroidismul si hipotiroidismul.

Hepatotoxicitatea, inclusiv fatala, a fost rar observata. Modificarile de laborator semnificative clinic, cel mai frecvent aparute la doze mai mari de 10 milioane UI zilnic, au fost scaderea numarului de granulocite si leucocite, scaderea nivelului hemoglobinei si a numarului de trombocite, cresterea fosfatazei alcaline, lactat dehidrogenazei (LDH), creatininei serice, ureei sanguine si a nivelului de TSH. Cresterea raportului ALT/AST (SGPT/SGOT) a fost semnalata la unii subiecti non-hepatitici, dar si la unii pacienti cu hepatita cronica B, concomitent cu disparitia din ser a ADNp viral.

Administrare intralezionala: Cele mai multe reactii adverse au fost usoare spre moderate, efemere si rapid reversibile. Incidenta reactiilor adverse semnalate la pacientii tratati intralezional cu Intron A pulbere pentru solutie injectabila creste proportional cu numarul leziunilor tratate si in consecinta, este dependenta de doza. Pe langa efectele adverse semnalate dupa terapia sistemica cu Intron A, urmatoarele au fost semnalate consecutiv administrarii intralezionale de Intron A pulbere reconstituita: reactii la locul administrarii (arsura, prurit, durere si sangerare la locul injectarii, toate parand a fi datorate mai degraba manipularii leziunii decat terapiei cu Intron A), congestie si dermatita.
In pediatrie: Efectele adverse aparute la copiii tratati pentru hepatita cronica B au fost similare cu cele semnalate la adulti. Cel mai frecvent semnalate au fost simptomele gripale si cele gastro-intestinale (ex. voma si durerea abdominala). S-au obsevat, de asemenea, neutropenie si trombocitopenie. Dupa cum era de asteptat la aceasta grupa de virsta, iritabilitatea a fost semnalata frecvent. Nici unul din aceste efecte nu a fost periclitant pentru viata; majoritatea au fost moderate sau severe in intensitate si au disparut la reducerea dozelor sau oprirea administrarii medicamentului. Printre copii tratati cu Intron A (1-17 ani) s-a inregistrat scaderea temporara a ratei de crestere. Aceasta a revenit la normal dupa intrerupera tratamentului. Modificarile de laborator semnificative clinic, observate la pacientii pediatrici, au fost comparabile cu cele observate la adulti.

Mod de administrare Intron

inaintea administrarii, produsele medicamentoase pentru administrare parenterala trebuie sa fie inspectate vizual pentru depistarea de materie particulata sau prezenta modificarilor de culoare. in regimurile cu doza de mentinere administrata subcutanat, pacientii, in intelegere cu medicul curant, pot sa-si autoadministreze doza. Daca in timpul tratamentului cu Intron A, pentru orice indicatie, apar reactii adverse, doza trebuie sa fie modificata (reducere de 50%) sau tratamentul trebuie intrerupt temporar pana cand reactia adversa dispare. Daca dupa ajustarea adecvata a dozelor apare intoleranta recurenta sau persistenta, sau boala progreseaza, tratamentul cu Intron A trebuie oprit.

Hepatita cronica B: Tratamentul pacientilor adulti si pediatrici ( 1 an) cu boala hepatica compensata, cu Ag Hbs seric pozitiv de cel putin 6 luni, care au replicare HBV actuala (Ag Hbe seric pozitiv) si ALT seric crescut. inaintea initierii terapiei cu Intron A, se recomanda efectuarea unei biopsii hepatice, pentru a stabili prezenta hepatitei cronice si extensia leziunilor hepatice. in studiile clinice au fost folosite criteriile care urmeaza. Ele pot fi luate in considerare, inainte ca pacientii cu hepatita cronica B sa fie tratati cu Intron A: Fara istoric de encefalopatie hepatica, sangerare din varice esofagiene, ascita sau alte semne clinice de decompensare. Bilirubina Normala
Albumina Stabila si in limite normale
Timpul de protrombina:- Adulti prelungire < 3 secunde
-Copii prelungire 2 secunde
Leucocite: 4 000/mm3
Trombocite: -Adulti- 100 000/mm3
-Copii: 150 000/mm3
Regimul standard de dozare:
Adulti – Doza recomandata este de 30 pana la 35 milioane UI pe saptamana, administrata subcutanat sau intramuscular, fie 5 milioane UI zilnic, fie 10 milioane UI de trei ori pe saptamana (tot a doua zi), timp de 16 pana la 24 de saptamani.
Copii (1 pana la 17 ani): Doza recomandata de Intron A este de 3 milioane UI/m2, de trei ori pe saptamana (tot a doua zi) in prima saptamana de tratament, urmata de cresterea dozei la 6 milioane UI/m2, de trei ori pe saptamana (maxim 10 milioane UI/m2 de trei ori pe saptamana), administrate subcutanat, pentru o durata totala de tratament de 16 pana la 24 de saptamani. In studiile clinice, la pacientii cu leucocite, granulocite sau trombocite scazute, au fost folosite urmatoarele indicatii de modificare a dozelor:
Doza de Intron A: Reducere 50%  Oprire
Numar de leucocite: < 1 500/mm3 < 1 200/mm3
Numar de granulocite :< 750/mm3 (adulti) ,< 500/mm3 (adulti),(adulti si copii ) < 750/mm3
Numar de trombocite : < 50 000/mm3 (adulti), (adulti si copii) < 1 000/mm3 ,(copii) < 100 000/mm3 (copii) ;< 30 000/mm3 (adulti) ,(copii) < 70 000/mm3
Intron A poate fi reluat la doze de pana la 100% din cele initiale, atunci cand leucocitele, granulocitele si/sau trombocitele revin la valori normale sau la valorile pretratament.

Hepatita cronica C
Administrat singur (monoterapie) sau in combinatie cu ribavirina, Intron A este utilizat pentru reducerea activitatii bolii, la pacienti adulti cu hepatita cronica C, care au enzime hepatice crescute, fara decompensare hepatica. Studiile la acesti pacienti demonstreaza ca terapia cu Intron A poate produce normalizarea ALT seric, eliminarea din ser a VHC – ARN si ameliorarea aspectului histologic hepatic. Experienta clinica actuala, cu pacientii care continua terapia cu Intron A timp de 12 – 18 luni arata ca, spre deosebire de cei care intrerup tratamentul dupa sase luni, un procent mai mare de pacienti au un raspuns sustinut dupa o durata mai lunga a terapiei.

Biopsia hepatica trebuie efectuata pentru a stabili diagnosticul de hepatita cronica. in studiile clinice au fost folosite criteriile care urmeaza. Ele pot fi luate in considerare, inainte ca pacientii cu hepatita cronica B sa fie tratati cu Intron A: Fara istoric de encefalopatie hepatica, sangerare din varice esofagiene, ascita sau alte semne clinice de decompensare Bilirubina 2 mg/dl Albumina Stabila si in limite normale Timpul de protrombina prelungire < 3 secunde Leucocite 3 000/mm3 Trombocite 70 000/mm3 Creatinina serica normala sau aproape normala Monoterapie: Doza recomandata este de 3 milioane UI administrate subcutanat de trei ori pe saptamana (tot a doua zi). Cei mai multi pacienti care raspund, demonstreaza ameliorarea nivelelor de ALT in termen de 12-16 saptamani. La pacientii cu normalizarea ALT dupa 16 saptamani de tratament, terapia cu Intron A ar trebui extinsa la 18-24 luni (72 – 96 saptamani), pentru a ameliora rata raspunsului sustinut. La pacientii care nu raspund cu normalizarea ALT dupa 12 – 16 saptamani de tratament, trebuie luata in considerare oprirea tratamentului cu Intron A. Pacientii care recidiveaza dupa tratamentul cu Intron A, pot fi retratati cu aceleasi doze la care au raspuns anterior.

Terapia combinata cu ribavirina: Cand Intron A se administreaza in combinatie cu ribavirina la pacientii cu hepatita cronica C, consultati indicatiile aprobate, referitoare la ghidul de dozare, avertizari, precautii si contraindicatii, ale terapiei combinate. Hepatita cronica delta – Intron A poate fi administrat subcutanat, intr – o doza initiala de 5 milioane UI/m2, de trei ori pe saptamana, timp de cel putin trei – patru luni, desi o perioada mai lunga de tratament ar putea fi indicata. Doza poate fi ajustata in functie de toleranta pacientului la medicatie.
Papilomatoza laringiana – Doza recomandata de Intron A injectabil este de 3 milioane UI/m2, administrat subcutanat, de trei ori pe saptamana (tot a doua zi), incepand dupa indepartarea chirurgicala (laser) a tesutului tumoral. Doza poate fi ajustata in functie de toleranta pacientului la medicatie. Aparitia raspunsului la tratament poate necesita mai mult de sase luni.

Leucemia cu celule paroase – Doza recomandata de Intron A injectabil este de 2 milioane UI/m2, administrata subcutanat sau intramuscular, de trei ori pe saptamana (tot a doua zi). Doza poate fi ajustata in functie de toleranta pacientului la medicatie. Pacientii nesplenectomizati au un raspuns similar cu cei splenectomizati, avand o reducere similara a necesarului de transfuzii. Normalizarea uneia sau a mai multora dintre variabilele hematologice apare, de obicei, in maxim doua luni de tratament. Ameliorarea tuturor celor trei variabile hematologice (numar de granulocite, trombocite, nivelul de hemoglobina) poate necesita sase sau mai multe luni. inaintea inceperii tratamentului, trebuie efectuate teste pentru a cuantifica nivelul hemoglobinei, granulocitelor, trombocitelor din sangele periferic, nivelul celulelor paroase din singele periferic si al celor din maduva osoasa. Acesti parametri trebuie sa fie monitorizati periodic in timpul tratamentului, pentru a surprinde aparitia raspunsului la tratament. Daca raspunsul apare, tratamentul trebuie continuat pana cand nu se mai poate obtine ameliorare, iar parametrii de laborator au fost stabili cel putin trei luni. Daca in termen de sase luni nu apare nici un raspuns la tratament, acesta trebuie oprit. Acest regim trebuie mentinut pana cand apare progresia rapida a bolii sau intoleranta severa. Trebuie remarcat ca, daca tratamentul cu Intron A a fost intrerupt, reluarea tratamentului a determinat raspuns la mai mult de 90% din pacienti.

Leucemia mieloida cronica
Monoterapie: Doza recomandata de Intron A injectabil este de 4 – 5 milioane UI/m2, administrate subcutanat, zilnic. Doze care variaza de la 0,5 milioane UI/m2 pana la 10 milioane UI/m2/zi, pot fi necesare pentru a mentine controlul leucocitelor sanguine. Cand numarul leucocitelor sanguine este sub control, trebuie administrata doza maxima tolerata (4 – 10 milioane UI/m2 zilnic) pentru a mentine remisiunea hematologica. Daca dupa 8 – 12 saptamani de tratament remisiunea hematologica, cel putin partiala, nu a fost obtinuta, sau daca nu s-a obtinut o citoreductie clinic semnificativa, administrarea de Intron A trebuie oprita.

Terapia combinata cu cytarabina (Ara-C): Cand se administreaza terapie combinata, initierea tratamentului se face cu Intron A 5 milioane UI/m2 administrat zilnic, subcutanat si dupa doua saptamani se asociaza cytarabina (Ara-C) 20 mg/m2 administrata zilnic, subcutanat, timp de zece zile pe luna (pana la o doza maxima zilnica de 40 mg). Tratamentul cu Intron A se intrerupe dupa 8-12 luni, daca nu se obtine cel putin o remisiune hematologica partiala sau o citoreductie clinica semnificativa.

Trombocitoza asociata LMC – Doza recomandata pentru controlul trombocitozei asociata LMC este aceeasi cu cea recomandata mai sus pentru LMC. Modul de ajustare al dozelor pentru controlul leucocitelor este adecvat si pentru a controla numarul trombocitelor. Pe baza experientei clinice acumulate pana in prezent, un sfert (26%) din pacientii cu LMC au trombocitoza concomitenta, cu numar de trombocite bazal de peste 500 109 /l. Controlul numarului de trombocite a fost obtinut la toti pacientii in maxim doua luni. Trombocitele, masurate lunar, nu au scazut nici o data sub 80109/l.

Mielomul multiplu – Terapia de mentinere – La pacientii care sunt in faza de platou, consecutiv chimioterapiei de inductie, Intron A poate fi administrat subcutanat, ca monoterapie, in doza de 3 – 5 milioane UI/m2, de trei ori pe saptamana. Tratamentul in caz de recadere sau boala refractara – La pacientii care in urma chimioterapiei prezinta recadere sau sunt refractari la chimioterapie, Intron A poate fi administrat ca monoterapie, intr-o doza de 3 – 5 milioane UI/m2, de trei ori pe saptamana.

Limfomul non-Hodgkin – in asociere cu chimioterapia, Intron A injectabil poate fi administrat subcutanat, intr-o doza de 5 milioane UI, de trei ori pe saptamana (tot a doua zi).

Sarcomul Kaposi asociat SIDA – Doza optima este, inca, necunoscuta. Eficacitatea a fost demonstrata la doze de 30 milioane UI/m2 de trei – cinci ori pe saptamana, administrate subcutanat sau intramuscular. Doze mai mici (ex., 10 – 12 milioane UI/m2/zi) au fost de asemenea folosite, aparent fara pierderea eficacitatii. Cand apare stabilizarea bolii sau raspunsul la tratament, terapia trebuie continuata pana cand nu mai exista semne ale prezentei tumorii sau pana cand oprirea tratamentului este impusa de semnele unei infectii oportuniste severe sau de efectele adverse. Terapia cu Intron A a fost administrata in regim ambulator. Administrarea concomitenta cu Zidovudina (AZT) – in cursul studiilor clinice, pacientii SIDA cu sarcom Kaposi au primit Intron A concomitent cu AZT. Majoritatea pacientilor au tolerat urmatorul regim: Intron A in doza de 5- 10 milioane de UI/m2 zilnic; AZT 100 mg la patru ore. Efectul major limitant al dozei este neutropenia.

Carcinomul cu celule renale – Ca monoterapie: Doza optima si schema de tratament nu au fost stabilite. Intron A a fost administrat intravenos sau subcutanat, in doze variind intre 3 si 30 milioane UI/m2, fie de trei ori pe saptamana, fie cinci zile pe saptamana, fie zilnic. Cea mai mare rata a raspunsului a fost obtinuta cand Intron A a fost administrat subcutanat, in doze de 3 – 10 milioane UI/m2 de trei ori pe saptamana.

Cancerul ovarian – Daca este folosit singur, doza recomandata la pacientii cu boala minima reziduala persistenta este de 50 milioane UI intraperitoneal (IP). Se reconstituie Intron A pulbere in 250 ml de solutie salina. Se adauga 1 750 ml solutie pentru dializa si se administreaza IP printr-un cateter. Instilarea trebuie facuta timp de aproximativ o ora. inainte ca pacientul sa fie reevaluat, aceasta procedura trebuie repetata saptamanal, timp de 16 saptamani.

Tumorile carcinoide metastazate (tumori endocrine pancreatice) – Activitatea terapeutica a Intron A a fost demonstrata in cazul tumorilor carcinoide metastazate si al sindromului carcinoid, prin administrarea a 3 – 4 milioane UI Intron A/m2, subcutanat, zilnic sau tot a doua zi, apoi, in functie de toxicitate, doze subcutanate de trei ori pe saptamana, incepand cu 2 milioane UI/m2 si crescand la 3, 5, 7 si 10 milioane UI/m2, la doua saptamani interval. Desi nu s-a obiectivat regresia tumorii, 20% din pacienti au avut o reducere cu 50% a nivelului urinar al acidului 5 – hidroxiindol acetic (5 – HIIA) pe 24 de ore. Pacientii tratati cu Intron A timp de sase luni (2 milioane UI/m2, zilnic, subcutanat, in primele trei zile, apoi crestere la 5 milioane UI/m2 subcutanat, de trei ori pe saptamana) au demonstrat o rata de raspuns obiectiv de 50% in cursul tratamentului de lunga durata.

Melanomul malign – Ca terapie de inductie, Intron A este administrat intravenos, in doza de 20 milioane UI/m2, zilnic, cinci zile pe saptamana, timp de patru saptamani, ulterior mentinerea terapiei la 10 milioane UI/m2, subcutanat, de trei ori pe saptamana (tot a doua zi), timp de 48 de saptamani. Daca in timpul tratamentului cu Intron A apar reactii adverse severe, in special daca granulocitele scad sub 500/mm3 sau ALT/AST cresc peste de 5 limita superioara a normalului, tratamentul trebuie intrerupt temporar, pana la disparitia reactiilor adverse. Tratamentul cu Intron A trebuie reluat cu 50% din doza precedenta. Daca dupa ajustarea dozelor intoleranta persista sau granulocitele scad sub 250/mm3 sau AST/ALT cresc peste de 10 limita superioara a normalului, terapia cu Intron A trebuie oprita. Desi doza optima (minima) este necunoscuta, pentru un beneficiu clinic maxim, pacientii trebuie tratati cu doza recomandata, cu modificarea dozelor in functie de toxicitate, dupa cum a fost descris mai sus.

Carcinomul vezical superficial – Pentru carcinomul cu celule tranzitionale, doza recomandata este de 30 pana la 50 milioane UI administrate saptamanal, prin instilare intravezicala, timp de 8 – 12 saptamani; pentru carcinomul in situ (CIS), doza recomandata este de 60 – 100 milioane UI, instilate saptamanal, timp de 12 saptamani. Administrarea intravezicala de Intron A pulbere reconstituita pentru injectare – inaintea instilarii, pacientii trebuie sa se abtina timp de 8 ore de la consumul de lichide, pentru a se putea obtine o concentratie optima a medicamentului si a evita necesitatea evacuarii vezicale premature. inaintea instilarii, vezica urinara trebuie golita. Solutia este administrata din seringa in vezica, printr-un cateter steril. Pacientul trebuie sa retina solutia in vezica timp de doua ore. In cursul tratamentului, pacientul trebuie sa-si schimbe pozitia la fiecare 15 minute pentru a se asigura expunerea intregii suprafete a mucoasei vezicale. Dupa doua ore, pacientul este instruit sa-si goleasca vezica complet.

Condilomatoza acuminata – Leziunea sau leziunile care urmeaza a fi injectate, trebuie mai intai curatate cu un tampon steril imbibat in alcool. Injectarea intralezionala trebuie practicata in centrul bazei leziunii, utilizand un ac fin (masura 30). Se injecteaza 0,1 ml de solutie reconstituita, continand 1 milion UI Intron A, de trei ori pe saptamana, timp de trei saptamani. Simultan pot fi tratate pana la cinci leziuni. Doza maxima administrata saptamanal nu trebuie sa depaseasca 15 milioane UI. Leziunile mari pot fi tratate prin injectari multiple (pana la un total de 5 milioane UI Intron A zilnic), sau prin injectarea secventiala a mai multor zone ale leziunilor.

Carcinomul cu celule bazale – Leziunea care urmeaza a fi injectata, trebuie mai intai curatata cu un tampon steril imbibat in alcool. Injectarea intralezionala trebuie facuta in baza si in masa tumorii, utilizand un ac fin (masura 30) si o seringa de 1 ml. Pentru leziunile cu o arie initiala sub 2 cm2, se injecteaza 0,15 ml de solutie reconstituita, continand 1,5 milioane UI Intron A injectabil, de trei ori pe saptamana, in zile alternative, timp de trei saptamani. Doza cumulata administrata trebuie sa fie 13,5 milioane UI. Tumorile mari, superficiale si cele nodulo-ulcerative (cu aria cuprinsa intre 2 si 10 cm2) trebuie sa fie tratate de trei ori pe saptamana, timp de trei saptamani, cu 0,5 milioane UI/cm2, doza calculata in functie de aria initiala a leziunii (doza minima fiind 1,5 milioane UI). Fiecare leziune trebuie tratata separat.

Limfomul cutanat cu celule T (Mycosis Fungoides) – La pacientii cu Mycosis Fungoides in stadiul de placa, Intron A a indus regresia clinica atunci cand a fost injectat intralezional, in doze de 1 sau 2 milioane UI in fiecare sediu, de trei ori pe saptamana, patru saptamani consecutiv.
Keratoza actinica – Leziunile pot fi tratate cu 500 000 UI de Intron A in 0,1 ml solutie, administrata intralezional, utilizand un ac fin (masura 25 – 30). Aceasta procedura trebuie repetata de trei ori pe saptamana, timp de trei saptamani, pana la un total de noua injectari pentru fiecare leziune de keratoza actinica. Dupa terminarea tratamentului, este de anticipat o perioada de latenta de aproximativ patru saptamani, pana cand rezultatele clinice devin vizibile.

Gelula a 50 mg (rosu si argintiu): Cutii a 56 gelule prinse in folii termoformate (PVC/ALU). Gelula a 25 mg (rosu): Cutii a 56 gelule prinsein folii termoformate (PVC/ALU). Gelula a 50 mg gelula cutie Milnacipran clorhidrat 50 mg 2,8 mg
Excipienti: fosfat acid decalciu, carmeloza calcica, povindon K30, silice coloidala anhidra, stearat de magneziu, talc.
Invelisul gelulei: dioxid de titan, oxidferos, oxid feric, gelatina, Calibrare: nr. 3. Gelula a 25 mg gelula cutie Milnacipran clorhidrat 25 mg 1,4 mg
Excipienti:fosfat acid de calciu, carmeloza calcica, povindon K30, silicecoloidala anhidra, stearat de magneziu, talc. Invelisul gelulei: dioxidde titan, oxid feros, oxid feric, gelatina, Calibrare: nr. 4.

Indicatii Ixel

Tratamentul episoadelor depresive majore (caracteristice) ale adultului.

Mod de administrare Ixel

Adulti:Doza recomandata este de 100 mg pe zi, repartizat in doua doze de 50 mg. 1 gelula dimineata si o gelula seara; a se administra de preferinta in timpul meselor. In acest caz, sa se utilizeze gelule de 50 mg.
Batrani: O adaptare a posologiei nu este necesara atat timp cat functia renala este normala (vezi Farmacocinetica).
Insuficienta renala:O adaptare a posologiei este necesara. Se recomanda reducerea posologiei la 50 sau 25 mg in functie de gradul de alterare al functiei renale (vezi Farmacocinetica) In acest caz sa se utilizeze gelule de 25 mg.

Durata tratamentului: Tratamentul cu antidepresive este simptomatic.Tratamentul unui episod este de mai multe luni (in mod obisnuit de ordinul a 6 luni) cu scopul de a preveni riscurile de recidiva a episodului depresiv.
Tratamentele psihitrope asociate: Asocierea cu un tratament sedativ sau anxiolitic poate fi utila la inceputul tratamentului, cu scopul de a acoperi revenirea sau agravarea manifestarilor de angoasa. Cu toate acestea, anxioliticele nu se recomanda obligatoriu pentru ridicarea inhibitiei.

Contraindicatii Ixel

Absolute: Hipersensibilitate cunoscuta la milnacipran. Copii mai mici de 15 ani, in absenta datelor clinice. IMAO neselective. IMAO selectiv B si sumatriptan (vezi Interactiuni).
Relative: Adrenalina si noradrenalina pe cale parenterala, clonidina si derivati, digoxina. IMAO selective A (vezi Interactiuni). In caz de obstacol la evacuarea vezicala (in principal hipertrofie prostatica). Gravide sau femei care alapteaza (vezi Sarcina si Alaptarea).
Preventii: Deoarece in cazul tratamentului cu antidepresive, riscul sinuciderii pacientilor deprimati persista la inceptul tratamentului, cresterea inhibitiei psihomotrice ar putea sa preceada actiunea antidepresiva data de medicament. Administrarea milnacipranului pacientilor tratati cu cardiotonice necesita o supraveghere speciala (vezi Interactiuni).

Precautii Ixel

Insomnia sau nervozitatea la inceputul tratamentului pot sa justifice un tratament simptimatic tranzitoriu. In caz de schimbare maniaca neta, tratamentul cu milnacipran va fi intrerupt si adeseori se prescrie un sedativ neuroleptic. Nu a fost pusa in evidenta nici o interactiune cu alcoolul, insa ca la toate medicamentele psihotrope consumarea lui nu se recomanda. Milnacipranul trebuie sa fie utilizat cu prudenta in urmatoarele cazuri:
Insuficienta renale: avand in vedere prelungirea duratei de eliminare posologia va trebui eventual redusa (vezi Posologie si Mod de administrare); la pacienti care prezinta un obstacol la evacuarea vezicala (in principal hipertrofia prostatica) avand in vedere componenta noradrenalinica si a modului sau de actiune (supravegherea aparitiei tulburarilor mictionale); la pacientii hipertensivi sau cu afectiuni cardiace: se recomanda sa se intensifice supravegherea clinica, milnacipran fiind susceptibil de usoara crestere a frecventei bolilor cardiace la unii pacienti.

Interactiuni Ixel

Asocieri contraindicate: IMAO neselectiv (iproniazida): risca aparitia unui sindrom serotoninergic*. A se respecta o amanare de doua saptamani intre intreruperea IMAO si inceputul tratamentului cu milnacipran si de mai putin de o saptamana intre intreruperea tratamentului cu milnacipran si inceputul tratamentului cu IMAO. IMAO secretiv B (selegilin): risca aparitia unei hipertensiuni paroxistice. A se respecta o pauza (amanare) de doua saptamani intre intreruperea de IMAO-B si debutul tratamentului cu milnacipran si mai putin de o saptamana intre intreruperea milnacipranului si inceputul tratamentului cu IMAO-B.

Sumatriptan: prin extrapolare cu inhibitorii selectivi ai legarii serotininei: risca aparitia unei hipertensiuni arteriale, vasoconstrictia arterelor coronariene prin aditia efectelor serotoninergice. A se respecta o pauza de o saptamana intre intreruperea milnacipran si instaurarea tratamentului cu sumatriptan. Asocieri nerecomandate: Adrenalina, noradrenalina (simpatomimetice alfa si beta); in acest caz are loc o actiune sistemica pe cale parenterala: hipertensiune paroxistica cu posibilitatea tulburarilor de ritm (inhibitia intrarii adrenalinei sau noradrenalinei in fibra simpatica). Clonidina si derivati: inhibitia efectului antihipertensiv de catre clonidina (antaginosm la nivelul receptorilor adrenergici).
Digoxina: risc de potentare a efectelor hemodinamice, in special pe cale parenterala. IMAO selectivi A (moclobemid, toloxaton): riscul aparitiei unui sindrom serotoninergic. Daca asocierea nu poate fi evitata, supravegherea clinica trebuie sa fie foarte riguroasa. Sa se inceapa asocierea posologiilor minimale recomandate.

Asocieri care necesita precautii in intrebuintare: Adrenalina, noradrenalina (simpatomimetice alfa si beta): in cazul unei actiuni hemostatice prin injectie subcutanata sau gingivala: hipertensiune paroxistica cu posibilitatea de tulburari de ritm (inhibitie la intrarea adrenalinei sau noradrenalinei in fibra simpatica). A se limita raportul, de exemplu mai putin de 0,1 mg de adrenalina in 10 minute sau de 0,3 mg intr-o ora, la adult.

Litiu: riscul aparitiei unui sindrom serotoninergic. Supraveghere clinica regulata.

Sarcina si alaptare: Studiile efectuate pe animal au pus in evidenta o usoara trecere a produsului la fetus si in laptele matern. In absenta efectului teratogen la animal, la om nu se asteapta aparitia unor malformatii. Se stie ca substantele responsabile de malformatii la om au relevat in cursul studiilor efectuate efecte teratogene la animal. Pana in prezent nu exista date pertinente referitoare la malformatii sau la un efect fetotoxic al milnacipranului atunci cand a fost administrat in timpul sarcinii dar ca masura de precautie, este de preferat sa nu se utilizeze milnacipran in timpul sarcinii. Avand in vedere o usoara trecere a milnacipranului in laptele matern, nu se recomanda alaptarea.
Conducerea si utilizarea masinii: Cu toate ca nu s-a observat la voluntarii sanatosi alterarea functiilor congnitive sau psihomotorii, acest medicament poate sa reduca facultatile mentale si fizice necesare executarii unor manevre periculoase (dificile) precum manipularea aparatelor sau conducerea vehiculelor cu motor.

Efecte nedorite: Efectele nedorite observate in timpul tratamentului cu milnacipran au fost semnalate, mai ales, in timpul primei, apoi in primele doua saptamani ale tratamentului si s-au estompat cu timpul, paralel cu amelioarea episoadelor depresive. Ele sunt, in general, benigne si nu conduc, decat uneori, la intreruperea tratamentului. Experimentele nedorite cele mai obisnuite referitoare la monoterapie sau la tratament asociat cu alte psihotrope cat si testele clinice releva ca aceste evenimente, care apar de foarte putine ori la pacientii tratati cu placebo sunt: vertij, transpiratie abudenta, anxietate, bufeuri si disurie. Evenimentele nedorite cele mai putin obisnuite sunt: greturi, vomismente, uscaciunea gurii, constipatie, tremuraturi si palpitatii. In mod exceptional pot fi observate: un sindrom serotoninergic, in asociatii (vezi “Interactiuni”); o crestere moderata a transaminazelor fara semne clinice. Pe de alta parte, unele efecte nedorite sunt legate de insasi natura bolii depresive: cresterea inhibitiei psihomotorii, cu riscul suicidului; schimbarea umorului cu aparitia episoadelor maniace; reactivarea unui delir la subiectii psihotici; manifestari paroxistice ale angoasei (pentru antidepresivi psihostimulanti).

Supradozare Ixel

Cateva cazuri de supradozare au fost observate in timpul tratamentului cu milnacipran; niciodata nu au dus la decesul pacientului. La dozele ridicate, efectul vomitiv poate sa limiteze considerabil riscul supradozarii. La doza de 200 mg, au fost observate foarte frecvent (>10%): greturi, transpiratie abundenta si constipatie. La doza de 800 mg pana la 1 g si in monoterapie, principalele simptome observate sunt: vomismente, tulburari respiratorii si tahicardie. La o doza masiva (1,9 pana la 2,8 g) in asociere cu alte medicamente (in special benzodiazepan) se adauga urmatoarele semne: somnolenta, hipercapnie (cresterea CO2 in plasma sanguina) si tulburari de constiinta. Nu s-au constatat efecte de cardiotoxicitate.
Tratament in caz de supradozare: Nu exista nici un antidot specific milnacipran. Tratamentul este simptomatic, cu lavaj gastric daca este posibil dupa ingestia orala. Supravegherea medicala trebuie sa fie mentinuta cel putin 24 ore.

Farmacodinamica Ixel

Antidepresiv, inhibitor neselectiv pentru receptori monaminici (N: sistem nervos central). Milnacipranul se leaga atat pe receptorul de serotonina (5-HT) cat si pe receptorul de noradrenalina (NA). In mod contrar celei mai mari parti a antidepresivelor triciclice, milancipranul nu are afinitate pentru receptorii colinergici (muscarinici), a 1 – adrenergic sau histaminergic H1. De asemenea, milnacipranul nu are afinitati pentru receptorii dopaminergic D1 si D2, benzodiazepinici si opionici.
La om: doza terapeutica este acea concentratie plasmatica care se situeaza, in mod constant, la un nivel corespunzand unei inhibitii de 50 pana la 90% a legarii noradrenalinei si serotoninei la receptorii lor corespunzatori; efectele farmacologice observate asupra sistemelor digestiv si urinar par sa fie legate de inhibitia legarii noradrenalinei exercitand astfel un efect antagonist asupra acetilcolinei (efect anticolenergic indirect); milnacipranul nu induce modificari in repolarizare sau in conductia cardiaca. El nu modifica testele cognitive si are un efect sedativ redus; tulburarile de somn sunt ameliorate la pacientii deprimati tratati cu milnacipran. Perioadele de latenta ale adormirii sunt diminuate astffel incat numarul de desteptari nocturne si perioadele de latenta ale aparitiei in somnul paradoxal sunt crescute. Durata totala a somnului este crescuta.

Farmacocinetica Ixel

Absorbtie: Milancipranul este bine absorbit dupa administrarea orala. Biodisponibilitatea este de 85%. Ea nu este modificata de alimentatii. Plicul concentratiei plasmtice (C max.) este atins in circa 2 ore (T max.) dupa administrare. Este de 120 mg/ml dupa administrarea unei prize unice de 50 mg. Concentratiile cresc proprotional cu doza pana la 200 mg pe priza. Dupa prize repetate, starea de echilibru este atinsa in 2-3 zile cu o crestere a concentratiei de 70-100% in raport cu o priza unica (Cmax = 216 g/ml.) Variabilitatea interindividuala este redusa.
Distributie: Procentul care se leaga pe proteinele plasmatice este redus (13%) si nesaturat. Volumul de distributie al milnacipranului este de circa 5 l/kg cu un clearance total de 40 l/h. Clearance-urile renale si nerenale sunt echivalente. Biotransformare: Metabolismul milnacipranului se limiteaza in esenta, la o glucuronoconjugare. NU este un metabolit activ.

Eliminare: Timpul de injumatatire al eliminarii plasmatice este de circa 8 ore. In esenta, eliminarea se face pe cale urinara (90% din doza administrata) cu o secretie tubulara a produsului neschimbata. Dupa prizele repetate, milnacipranul este total eliminat la doua – trei zile dupa intreruperea tratamentului.

Populatie cu risc: Pacienti cu: insuficienta hepatica: Insuficienta hepatica nu antreneaza modificari semnificative ale parametrilor farmacocinetici ai milnacipranului; insuficienta renala: In cazul insuficientei renale eliminarea milnacipranului este incetinita proportional cu gradul de alterare a functiei renale (vezi. Posologie si Mod de administrare).
Pacienti peste 65 ani: parametrii farmacocinetici ai milnacipranului nu prezinta modificari semnificative la subiectii in varsta. Este indicat sa se tina seama de alterarea fiziologica a functiei renale