Un comprimat contine ketoconazol 200 mg si excipienti: lactoza monohidral, amidon de porumb, carboximetilceluloza sodica, dioxid de siliciu coloidal, stearat de magneziu.

Indicatii terapeutice Ketoconazol

Infectii micotice cu germeni sensibili la ketoconazol:
- infectii sistemice;
- infectii cutaneo-mucoase, in cazul in care aceste infectii nu au raspuns la tratament local, datorita intinderii leziunilor sau rezistentei la alte antifungice;
- prevenirea micozelor la pacientii imunodeprimati.

Contraindicatii Ketoconazol

Hipersensibilitate la ketoconazol, la alte antifungice cu structura imidazolica sau la oricare dintre componentii produsului.

Precautii Ketoconazol

In cazul in care este necesara prescrierea ketoconazolului la femeile aflate la varsta fertila, este necesara excluderea diagnosticului de sarcina si utilizarea metodelor contraceptive in timpul tratamentului. In timpul tratamentului cu ketoconazol s-a semnalat afectare hepatica, simptomatica sau asimptomatica, ce poate sa apara intr-un interval de cateva zile – 24 saptamani. Mecanismul de aparitie al acestor hepatite poate fi imunoalergic. Afectarea hepatica este cel mai adesea de tip citolitic, uneori de tip colestalic. In majoritatea cazurilor, afectarea hepatica a fost de intensitate moderata si a disparut in mai putin de 2 luni de la intreruperea tratamentului. S-au semnalat si cazuri letale, in care factorii agravanti au fost:
- intarzierea stabilirii diagnosticului de hepatopatie si a intreruperii tratamentului antimicotic;
- tratamentele anterioare cu griseofulvina sau cu medicamente hepatotoxice.De aceea inaintea instituirii tratamentului sunt necesare:
- anamneza atenta;
- dozarea transaminazelor;
- atentionarea pacientului asupra necesitatii de a intrerupe imediat tratamentul si de a anunta urgent medicul in cazul aparitiei urmatoarelor semne si simptome
- febra, prurit, astenie, dureri abdominale, greata,varsaturi, urina inchisa la culoare, materii fecale decolorate, icter – in acest caz se impune determinarea imediata a transaminazelor.In timpul tratamentului cu ketoconazol este necesara monitorizarea transaminazelor si fosfatazei alcaline, indeosebi in cazul administrarii cu durata de peste o luna. Pacientii la care au aparut reactii alergice sau de hipersensibilitate dupa administrarea topica de derivati de imidazol, nu trebuie tratati cu ketoconazol pe cale orala. Ketoconazolul trebuie administrat in timpul mesei, pentru a realiza o absorbtie digestiva mai buna.

Interactiuni Ketoconazol

Asocieri contraindicate:
- antihistaminice blocante H, nesedative (astemizol, terfenadina, ebastina) – risc crescut de tulburari de ritm ventriculare, indeosebi de torsada varfurilor, datorita scaderii metabolizarii hepatice a antihistaminicelor decatre ketoconazol;- cisaprida – risc crescut de tulburari de ritm ventriculare, indeosebi de torsada varfurilor;
- triazolam – cresterea concentratiilor sale plasmatice, datorita scaderii metabolizarii sale hepatice, cu cresterea efectului sedativ.
Asocieri neindicate:- alcool etilic – ketoconazolul are actiune de tip disulfiram (apar bufeuri, inrosirea fetei, varsaturi, tahicardie);
- midazolam – cresterea concentratiilor sale plasmatice prin diminuarea metabolizarii hepatice, cu cresterea
efectului sedativ.
Asocieri care necesita prudenta:
- anticoagulante orale – deoarece ketoconazolul este un derivat de imidazol, nu se poate exclude riscul de potentare a efectelor anticoagulantelor orale;- busulfan – cresterea riscului de afectare hepatica la copii, in cazul in care ketoconazolul se asociaza cu dozemari de busulfan;
- ciclosporina, tacrolimus – risc de crestere a concentratiilor plasmatice ale imunodepresivelor (prin inhibarea metabolizarii lor) si a creatininemiei;
- didanozina – scaderea absorbtiei ketoconazolului, datorita cresterii pH-ului gastric (comprimatul de didanozina contine un antiacid); este necesara administrarea ketoconazolului cu 2 ore inainte sau cu 6 ore dupa didanozina;
- izoniazida – scaderea concentratiilor plasmatice ale ketoconazolului; sunt necesare administrarea medicamentelor la intervale de cel putin 12 ore, supravegherea concentratiilor plasmatice ale ketoconazolului si adaptarea dozei;
- metilprednisolon administrat injectabil – risc de crestere a concentratiilor plasmatice ale metilprednisolonului; sunt necesare supraveghere clinica, eventual adaptarea dozei;
- rifampicina – scaderea concentratiilor plasmatice si ale eficacitatii celor doua antiinfectioase (rifampicina – inductie enzimatica, ketoconazol – scaderea absortiei intestinale); sunt necesare cresterea intervalului dintrecele doua antiinfectioase la 12 ore, supravegherea concentratiilor plasmatice ale ketoconazolului si eventual, adaptarea dozei;
- saruri, oxizi si hidroxizi de aluminiu si de calciu – scaderea absorbtiei digestive a ketoconazolului, datorita cresterii pH-ului gastric; administrarea preparatelor antiacide trebuie facuta la distanta de cel putin 2 ore fata de ketoconazol.

Ketoconazol in sarcina si alaptare

Studiile efectuate la animale au evidentiat efecte teratogene la doze mari de ketoconazol. Pana in prezent nu exista suficiente date pentru a evalua riscul teratogen sau fetotoxic al ketoconazolului in cazul administrarii sale in timpul sarcinii. Nu se recomanda utilizarea ketoconazolului in timpul sarcinii. Totusi daca in timpul tratamentului cu Ketoconazol apare sarcina, nu se recomanda intreruperea sarcinii, ci prudenta si supraveghere prenatala. Ketoconazolul se excreta in laptele matern. Deoarece nu se cunosc efectele asupra sugarului, serecomanda prudenta, eventual intreruperea alaptarii.

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Deoarece poate provoca vertij, ketoconazolul poate afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosiutilaje.

Doze si mod de administrare Ketoconazol

Adulti: doza uzuala este de un comprimat de Ketoconazol (200 mg) pe zi, administrat oral in timpul mesei.
La pacientii cu micoze sistemice grave, doza poate fi crescuta la 400 mg pe zi.
Copii: doza uzuala este de 4-7 mg/kg si zi.

Reactii adverse Ketoconazol

• In timpul administrarii ketoconazolului pot sa apara urmatoarele reactii adverse;
• hepatotoxicitate (a se vedea Precautii);
• foarte rar, ginecomastie;
• cefalee, vertij;
• greata, varsaturi, diaree;
• prurit, eruptii cutanate, urticarie.

Supradozaj Ketoconazol

Nu s-a semnalat nici un caz de intoxicatie acuta accidentala cu ketoconazol. In caz de
supradozaj sunt necesare lavaj gastric (daca pacientul este constient) sau diureza osmotica si tratament simptomatic sub supraveghere medicala intr-un serviciu specializat.

Sulfat de kanamicina (corespunzator la 0,3 – 0,4 g baza) 0,5 g
Hidrocortizon alcool 1,0 g
Lanolina anhidra 4,0 g
Vaselina alba 84,5 g
Ulei de parafina 10,0 g

Actiune terapeutica Kanamicina, unguent oftalmic

Kanamicina, antibiotic din grupa aminoglucozidelor, are un larg spectru de actiune. Hidrocortizonul este glucocorticoid cu actiune antiinflamatoare si antialergica. Prin asocierea kanamicinei cu hidrocortizon este inlaturat pericolul mascarii unei eventuale infectii microbiene, dupa cum se intampla in cazul folosirii unguentelor oftalmice care contin numai hidrocortizon. In componenta unguentului oftalmic, atat kanamicina cat si hidrocortizonul alcool, actioneaza strict local, fara efecte sistemice. In aplicarea locala la nivelul ochiului, hidrocortizonul determina disparitia rapida a durerii si a fotofobiei, mai ales la leziunile corneene. Substanta inlatura si alte aspecte ale procesului inflamator ca hiperemia, infiltratia celulara, vascularizatia corneei si proliferarea fibroblastica (combatand-o pe aceasta din urma, previne simblefaronul in arsurile oculare termice si chimice).

Indicatii Kanamicina, unguent oftalmic

Procese inflamatorii acute ale polului ocular anterior (in cele cronice unguentul este mai putin eficace); blefarite ulceroscuamoase si ulcerocrustoase, conjunctivite alergice, kerato-conjunctivite flictenulare, keratite superficiale nespecifice, keratite traumatice, sclero-keratite, episclerite.

Mod de administrare Kanamicina, unguent oftalmic

La inceputul tratamentului, in formele severe ale inflamatiilor oculare, se introduce in sacul conjunctival cu ajutorul spatulei, o cantitate mica de unguent, repetand procedura la 1 ora in timpul zilei si la 2 ore noaptea. De indata ce acuitatea fenomenelor inflamatorii se atenueaza, se poate trece la 3-4 aplicatii pe zi (eventual sub pansament, care se mentine timp de 30 de minute).

Contraindicatii Kanamicina, unguent oftalmic

Unguentul este contraindicat in afectiunile tuberculoase si fungice ale ochiului, de asemenea, in supuratiile acute ale acestuia. Alte contraindicatii: anumite infectii virotice (herpes corneean, leziuni provocate de vaccina sau varicela), ulcere corneene simple sau supurate, glaucom, antecedente de hipersensibilitate la vreuna din componentele unguentului.

Reactii adverse Kanamicina, unguent oftalmic

Desi toleranta unguentului este in general buna, pot aparea fenomene iritative sau de sensibilizare, necesitand intreruperea tratamentului. In cazul utilizarii prelungite, se poate inregistra (rar) formarea unei cataracte subcapsulare posterioare sau cresterea presiunii intraoculare in unele cazuri.

Cutii cu flacoane injectabile de 300 mg/2 ml x 10; cutii cu fiole de 600 mg/4 ml x 10; cutii cu capsule 150 mg x 16, x 100; cutii cu capsule 300 mg x 16, x 100.
Klimicin T – flacon 30 ml cu solutie 1%.
Klimicin T- tub de 30 g cu gel 1%.
Disponibilitate: Capsulele de Klimicin pot fi eliberate doar pe baza de reteta medicala. Flacoanele injectabile se folosesc in spital. In cazuri exceptionale, medicamentul va putea fi eliberat si pe baza de reteta medicala doar pentru continuarea tratamentului acasa dupa externarea pacientului din spital. Klimicin T (solutie 1% si gel 1%) se elibereaza doar pe baza de reteta medicala.

Actiune terapeutica Klimicin

Activitatea antibacteriana a clindamicinei rezulta din inhibarea sintezei proteice bacteriene si a scaderii ratei de sinteza a acizilor nucleici. In functie de concentratie si de susceptibilitatea microorganismelor, antibioticul poate avea fie o actiune bacteriostatica, fie una bactericida. Dupa administrare parenterala, fosfatul de clindamicina este rapid hidrolizat in clindamicina activa. Biodisponibilitatea clindamicinei din fosfat este de peste 75%. Timpul de injumatatire este de 2,7 ore.

Nivelele serice ale clindamicinei pot fi mentinute deasupra concentratiilor minime inhibitorii pentru cele mai sensibile microorganisme prin administrarea de fosfat de clindamicina la fiecare 8 – 12 ore la adulti si la fiecare 6 – 8 ore la copii.

Clindamicina nu traverseaza meningele chiar daca acesta este inflamat. Clindamicina administrata per oral este absorbita in proportie de 87%. Administrarea concomitenta de mancare nu afecteaza absorbtia clindamicinei. Patrunde usor atat in fluidele, cat si in tesuturile organismului (inclusiv in oase). Concentratia serica maxima este atinsa dupa 45 min. Este biotransformata in ficat. Atat clindamicina, cat si metabolitii acesteia sunt eliminati in special prin urina, partial si prin fecale.

Clindamicina este indicata in tratarea infectiilor anaerobe, inclusiv a celor provocate de Bacteroides spp. Are o actiune antibacteriana asupra microorganismelor Gram pozitive (exceptind enterococii), asupra Staphilococcus aureus, Staphilococcus epidermidis (inclusiv asupra tulpinilor producatoare de penicilinaze si respectiv meticilinorezistenti), Streptococcus pneumoniae si Streptococcus pyogenes. Este necesar ca tratarea infectiilor provocate de streptococul beta – hemolitic sa dureze cel putin 10 zile. Clindamicina este foarte activa impotriva Propionibacterium acnes, astfel se explica utilitatea sa in tratarea acneei.

Au fost demonstrate reactii de rezistenta incrucisata intre clindamicina si lincomicina, iar intre clindamicina si eritromicina s-au evidentiat reactii de antagonism.

Clindamicina s-a aratat eficienta in reducerea leziunilor din acneea vulgara prin doua mecanisme: actiune antibacteriana si reducerea acizilor grasi din sebum care au o actiune comedogenica.
Dupa administrare locala clindamicina este absorbita intr-un procent mic. Dupa aplicari locale multiple ale solutiei de Klimicin 1%, nivele foarte scazute sunt prezente in ser (0 – 3ng/ml) si mai putin de 0,2% din doza se regaseste in urina sub forma de clindamicina.

Indicatii Klimicin

Clindamicina este indicata in tratarea infectiilor grave provocate de microorganisme sensibile: infectii ale cailor respiratorii; infectii ale pielii si tesuturilor moi (rani infectate, abcese, celulita); osteomielita acuta si cronica; bacteriemii (indeosebi cele provocate de microorganisme anaerobe); infectii intraabdominale (peritonite, abcese); infectii ginecologice; toxoplasmoza cerebrala la pacienti cu SIDA. Klimicin T solutie 1% si Klimicin T gel 1% sunt indicate in tratamentul acneei vulgare.

Mod de administrare Klimicin

Administrare parenterala:
Adulti: de 2 ori pe zi cate 300 mg, intravenos sau intramuscular; in cazul infectiilor moderate se vor administra de 2 – 4 ori pe zi cate 150 – 300 mg. In infectiile grave se vor administra cate 1200 – 2700 mg pe zi, divizate in 2 – 4 doze. In cazul infectiilor ce pun in pericol viata pacientului, putem mari doza pana la 4,8 g administrate intravenos.

Copii: 10 – 40 mg/kgcorp/zi,divizate in 3 – 4 doze intravenos sau intramuscular. In cazul administrarii intravenoase, medicamentul va trabui diluat prin adaugarea a minimum 50 ml de dizolvant la un flacon de 300 mg (6 mg/ml sau concentratii si mai mici). Clindamicina nu trebuie injectata intravenos in bolus, nediluata, ci numai prin perfuzare lenta, intr-un interval de 10 – 60 min, a solutiei diluate.

Nu este indicata perfuzarea unei doze depasind 1200 mg de clindamicina intr-un interval de o ora. Solutia de fosfat de clindamicina isi pastreaza eficienta timp de 24 ore din momentul prepararii.
Administrarea perorala:
Adulti: 1 capsula de 150 mg la fiecare 6 ore; in cazul infectiilor grave doza poate fi crescuta la 300 – 450 mg (1 capsula de 300 mg sau 2 – 3 capsule de 150 mg la fiecare 6 ore).
Copii: 8 – 16 mg/kgcorp/zi si respectiv 16 – 20 mg/kgcorp/zi in cazul infectiilor grave, divizate in 3 – 4 prize. Pentru a evita posibilitatea iritatiei esofagiene, capsulele de Klimicin trebuie inghitite cu un pahar intreg de apa. Klimicin T solutie 1%, Klimicin T gel 1%: Se aplica zilnic de doua ori pe zonele afectate o pelicula fina de solutie 1% sau de gel 1%. A se curata cu rigurozitate zonele afectate inainte de aplicare. Dupa folosire sa se mentina strict inchise tubul cu gel 1% sau flaconul cu solutie 1%.

Contraindicatii Klimicin

Clinmdamicina este contraindicata pacientilor cu hipersensibilitate cunoscuta la lincomicina sau clindamicina si sugarilor sub 30 zile.

Precautii Klimicin

Clindamicina trebuie prescrisa cu multa atentie varstnicilor si celor cu afectiuni ale aparatului digestiv (indeosebi colita) in antecedente. Folosirea in graviditate: Siguranta administrarii medicamentului in perioada sarcinii nu a fost confirmata si de aceea la gravide trebuie administrat doar daca este clar indicat.
Mame care alapteaza: Clindamicina apare in lapte in concentratii de 0,7 pana la 3,8 g/ml si de aceea va fi administrat mamelor care alapteaza doar atunci cand este clar indicat. In cazul unor tratamente mai indelungate este necesar ca periodic sa se faca numaratoarea elementelor figurate ale sangelui si sa se testeze buna functionare a ficatului. In cazul pacientilor suferinzi de insuficienta renala si/sau hepatica grava se impune fie o micsorare corespunzatoarea a dozei, fie marirea intervalului dintre administrari. La copii este necesar controlul periodic al leucocitelor si al functiei hepatice.
Clindamicina trabuie administrata cu atentie pacientilor cu alergii in antecedente.
Daca apar reactii de hipersensibilitate sau diaree, administrarea medicamentului trebuie intrerupta.
Solutia de Klimicin T 1% contine alcool care ar putea cauza arsuri sau iritatii ale ochilor. Trebuie folosit cu prudenta la pacientii cu escoriatii ale pielii sau mucoaselor. Se va aplica cu atentie solutia pe pielea din jurul gurii pentru ca aceasta are un gust neplacut.
In cazul unui contact accidental cu ochii, mucoasele sau escoriatiile pielii acestea trebuie spalate cu cantitati mari de apa rece.

Interactiuni medicamentoase Klimicin

Clindamicina nu trebuie administrata in solutii continind vitamine din complexul B. Intrucat clindamicina si eritromicina exercita actiuni antagonice, se interzice administrarea lor concomitenta. Ampicilina, difenilhidantoina, barbituricele, aminofilina, gluconatul de calciu si sulfatul de magneziu sunt incompatibile fizic cu clindamicina.
Administrarea concomitenta de blocanti neuromusculari creste blocada neuromusculara.
Clindamicina inactiveaza aminoglicozidele in vitro. Administrarea concomitenta de antidiareice creste riscul colitei pseudomembranoase.
Administrarea concomitenta de preparate locale cu actiune descuamanta (peroxid de benzoil, tretinoin, rezorcinol, acid salicilic, sulf) trebuie efectuata cu prudenta pentru ca poate provoca iritarea pielii. Atentie trebuie avuta si la folosirea concomitenta de cosmetice care contin alcool pentru ca pot cauza iritarea pielii afectate.
Avertizari speciale: Clindamicina administrata oral sau parenteral a fost asociata cu colita pseudomembranoasa. Dupa aplicare locala, clindamicina este absorbita in cantitati foarte mici; chiar si in aceste conditii au fost raportate diaree, diaree sangvinolenta si colita (inclusiv pseudomembranoasa). Simptomele pot apare la cateva zile, saptamani sau luni dupa inceperea tratamentului cu clindamicina sau dupa intreruperea lui. Cand apare diareea, administrarea trebuie oprita imediat.
Metronidazolul sau vancomicina s-au dovedit eficace in tratamentul colitei pseudomembranoase. Agentii antiperistaltici pot prelungi sau inrautati diareea.

Supradozare Klimicin

Nu au fost raportate date despre supradozare. Nu exista antidot specific. Se poate efectua lavaj gastric. Hemodializa si dializa peritoneala nu sunt eficiente in indepartarea clindamicinei din ser. In cazul supradozarii pot apare reactii adverse gastrointestinale (greata, varsaturi, durere abdominala, diaree).

Reactii adverse Klimicin

Au fost raportate tulburari gastrointestinale (durere, voma, greata, diaree, esofagita). In cazurile de diaree puternica, trebuie sa se intrerupa tratamentul sau, daca este necesar, sa se administreze sub stricta supraveghere medicala. Trebuie eliminat riscul colitei pseudomembranoase. In mod trecator se pot produce stari de leucopenie si respectiv de neutropenie. In cateva cazuri s-a remarcat prezenta unor valori patologice ale testelor hepatice si o crestere a bilirubinei serice. In cazul administrarii intramusculare poate apare o senzatie de durere la locul injectarii, iar in acela al administrarii intravenoase, tromboflebita. Aceste reactii pot fi atenuate prin injectarea medicamentului profund intramuscular si prin evitarea utilizarii pe tremen lung a cateterului intravenos. Stopul cardiorespirator si hipotensiunea pot apare dupa o injectare intravenoasa prea rapida. Au fost observate reactii de hipersensibilitate, rash si urticarie. Pacientul trebuie sa semnaleze imediat medicului aparitia oricarei reactii adverse. Klimicin T solutie 1%, Klimicin T gel 1%
Reactii adverse locale: uscaciunea pielii (cea mai frecvent intalnita), dermatita de contact, iritatii (eritem, descuamare, arsura) sau foliculita. Reactii adverse sistemice: dureri abdominale, tulburari gastrointestinale (diaree, diaree sangvinolenta, colita, inclusiv pseudomembranoasa). Dupa datele statistice, diareea a fost raportata la mai putin de 1% din pacienti.

Kellagon este un remediu eficient in litiaza si colica renala, datorita substantelor active ale celor doua ingrediente. Proximadiolul si kelina actioneaza ca spasmolitice prin actiunea directa pe musculatura neteda de la nivel ureteral, ameliorand astfel si durerea care insoteste spasmul. Prin kelloglicozide si terpene, Kellagon are un efect diuretic datorat cresterii ratei filtratului glomerular. Terpenele metabolizate in glucuronide au si efect litic asupra calculilor pe baza de calciu.

Indicatii kellagon

• este indicat persoanelor diagnosticate cu calculi renali si ureterali, nisip renal, colica renala
• previne infectiile de la nivelul tractului urinar

Ingrediente kellagon

Extract uscat de Ammi Visnaga – 180 mg
Extract uscat de Cymbopogon Proximus – 72 mg

Mod de administrare kellagon

1 capsula de 3 ori pe zi

Garantie

3 ani de la data inscrisa pe ambalajul original

1 comprimat contine 300 mg teofilina.

Actiune terapeutica Knoll

Teofilina are actiune bronhodilatatoare, amelioreaza semnificativ functia pulmonara in astmul bronsic, relaxarea bronhiilor datorandu-se unei actiuni directe asupra musculaturii netede. Are efect antiinflamator si efect imunomodulator. Are efect stimulant central care poate avea consecinte favorabile in astmul bronsic nocturn. Are efecte hemodinamice favorabile, marind forta contractila a miocardului, scade presarcina si micsoreaza presiunea venoasa de umplere.

Indicatii Knoll

Astm bronsic, pentru inlaturarea bronhospasmului, atat in criza acuta cat si in tratamentul de intretinere; astm bronsic asociat cu insuficienta cardiaca si cardiopatie ischemica; bronsita astmatiforma; angina pectorala si edeme cardiace.

Mod de administrare
Se incepe cu 1 comprimat/zi, administrat timp de cel putin 3 zile, dupa care se administreaza 2 comprimate/zi, 1 comprimat la 12 ore. Preparatul se administreaza dupa mese, datorita efectului iritant gastric.

Contraindicatii Knoll

Hemoragie cerebrala, infarct miocardic acut, insuficienta renala acuta, epilepsie, alergie la teofilina.

Precautii Knoll

Se administreaza cu precautie in ulcer gastric si duodenal, cardiaci, hipertensivi, hipertiroidieni, renali si hepatici, la batrani si la nou-nascuti.

Knoll in Sarcina si alaptare

Se administreaza cu prudenta la gravide si in perioada de alaptare, deoarece teofilina trece in laptele matern si traverseaza placenta.

Reactii adverse Knoll

Anorexie, greata, varsaturi, palpitatii, cefalee, nervozitate, insomnie, hipotensiune, palpitatii, aritmii.

Comprimate continand fumarat de ketotifen echivalent cu 1 mg ketotifen baza.

Actiune terapeutica Ketarfen

Antianafilactic-antialergic, actionand ca antiastmatic fara actiune bronhodilatatoare si exercitand un efect specific antihistaminic. Efectul antiastmatic este atribuit inhibarii eliberarii din mastocite si bazofile a autacoizilor cu proprietati bronhoconstrictoare, in special a leucotrienelor, precum si antagonizarii unor efecte ale PAF si histaminei. Nu influenteaza somatotropina, glicemia, tireostimulina.

Indicatii  Ketarfen

Pentru profilaxia pe termen lung a astmului bronsic (toate formele, inclusiv cele mixte), a bronsitei alergice, a rinitei alergice, a reactiilor cutanate alergice, a simptomelor astmatice ale febrei de fan; pentru tratamentul rinitei si conjunctivitei alergice, al dermatitei atopice, al urticariei acute si cronice. Ketarfenul nu este eficace in suprimarea crizelor de astm deja instalate.

Mod de administrare Ketarfen

Adulti si copii mari: de 2 ori pe zi cate 1 comprimat (dimineata si seara la mese). La pacientii care au tendinta la fenomene de sedare se va institui o posologie progresiva in prima saptamana incepand cu 1/2 comprimat pe zi pana la atingerea dozei de 2×1 comprimat pe zi. La nevoie doza poate fi crescuta pana la 4 mg pe zi in doua prize.
Copii intre 3-6 ani: de 2 ori cate 1/2 comprimat pe zi.

Contraindicatii Ketarfen

Hipersensibilitate la medicament. Nu se administreaza la copii sub 3 ani.

Precautii Ketarfen

Dupa instituirea tratamentului cu Ketarfen se recomanda a nu se intrerupe brusc medicatia antiastmatica in curs, mai ales corticoterapia si cea cu ACTH; in cazul unor infectii intercurente, tratamentul cu Ketarfen trebuie completat cu o medicatie antiinfectioasa specifica. La pacientii care prezinta fenomene de sedare, la inceputul tratamentului cu Ketarfen se recomanda prudenta la conducerea auto si supravegherea masinilor care necesita atentie deosebita. Cu toate ca nu au putut fi stabilite efecte teratogene ale produsului, se recomanda ca acesta sa nu fie administrat in timpul sarcinii si nici al alaptarii.

Reactii adverse Ketarfen

La inceputul tratamentului pot aparea uneori sedare, uscaciunea gurii si usoare ameteli (manifestari care dispar in general in mod spontan dupa cateva zile), greata, marirea apetitului cu crestere in greutate.

5 ml sirop contin 1,38 mg ketotifen hidrogen fumarat, ce corespunde la 1 mg ketotifen. Alte componente active: Etanol, parabene E 216, E 218, solutie de sorbitol. Alte componente: Fosfat acid disodic, substante aromatizante. Contine 2,4% (y/y) alcool (etanol).

Indicatii Ketof sirop

Tratamentul preventiv de lunga durata al tulburarilor si crizelor astmatice. La inceputul tratamentului trebuie continuata medicatia de baza cu bronhodilatatoare, teofilina si corticosteroizi. Pentru prevenirea tulburarilor astmatice in cazul alergiilor la fan si bronsitelor alergice. In rinite alergice si boli dermatologice ca tratament simptomatic. Nota: Ketof sirop nu este indicat in tratamentul crizei acute de astm.

Mod de administrare Ketof sirop

Daca nu este altfel indicat: la copii mici de sase luni pana la trei ani se administreaza dimineata si seara cate 1/2 masura cu 2,5 ml Ketof (corespunzator a 0,5 mg ketotifen). Adultii, tinerii si copii peste trei ani vor lua in primele 3-4 zile ale tratamentului seara cate o masura cu 5 ml Ketof (corespunzator la 1 mg ketotifen), apoi dimineata si seara cate o masura cu 5 ml Ketof (corespunzator la 1 mg ketotifen).Daca este necesar se poate mari doza la adulti si copii peste 10 ani la maxim doua masuri a 5 ml dimineata si doua masuri seara (corespunzator la 2 mg ketotifen). Indicatie pentru diabetici. 5 ml sirop (corespunzator unei masuri) contin 4 g solutie sorbitol, corespunzator a 0,27 BE. Ambalajul contine un paharel masura gradat la 2,5 ml, 5 ml si 10 ml. Siropul poate fi folosit nediluat sau diluat cu putin lichid (ceai sau suc de fructe) intrucat efectul tratamentului apare dupa o perioada de 8-12 saptamani, trebuie sa se faca o medicatie de durata. O diminuare a medicatiei adjuvante trebuie estimata dupa trecerea acestei perioade. O limitare expresa a duratei tratamentului nu este prevazuta.
Indicatie: Medicamentul sa nu mai fie utilizat dupa termenul de expirare prevazut pe ambalaj. In cazul pastrarii inchise a flaconului si utilizarea corecta a continutului, nu se modifica termenul de valabilitate al produsului specificat pe ambalaj. A se feri de copii.

Contraindicatii Ketof sirop

Contraindicatiile reprezinta afectiuni sau situatii in care anumite medicamente nu pot fi utilizate sau se utilizeaza numai dupa o prealabila analiza medicala complexa, deoarece in acest caz, efectul benefic nu este intr-o relatie favorabila fata de efectul negativ al acestora. in aceste conditii, medicul trebuie sa fie corect si complet informat despre imbolnavirile anterioare, boli asociate cu tratament concomitent cat si conditiile si obiceiurile care individualizeaza cazul. Uneori, contraindicatiile pot aparea sau pot fi cunoscute dupa inceperea tratamentului. In acest caz, trebuie sa fie informat medicul dvs. Ketof sirop nu trebuie utilizat in cazul sensibilizarii la ketotifen si/sau la unul din celelalte componente ale produsului.
Atentie: Contine sorbitol. Prin respectarea modului de utilizare se aduce un aport de 5,6 g sorbitol la fiecare administrare. La sugari si copii mici produsul se utilizeaza numai dupa un prealabil acord al medicului curant, deoarece se poate manifesta o intoleranta mostenita la fructoza, fenomen pana acum necunoscut. Un risc medical exista si la pacientii tineri si adulti cu o intoleranta innascuta la fructoza. Pentru acesti pacienti, utilizarea produsului este posibil dupa un prealabil consult cu medicul.

Precautii Ketof sirop

Indicatie pentru diabetici: 5 ml sirop contin 4 g solutie sorbitol, corespunzator a 0,27 B.E. Ambalajul contine un paharel gradat la 2,5 ml, 5 ml si 10 ml. Acest preparat poate influenta comportamentul chiar si in conditiile administrarii conform prescriptiei, astfel incat posibilitatea de participare la traficul rutier sau utilizarea masinilor este periclitata. Acest lucru este potentat de asocierea alcoolului si a medicamentelor care influenteaza de asemenea comportamentul.

Ketof sirop in sarcina si alaptare

Cu toate ca, pe baza experientelor pe animale nu exista indicatii referitoare la efecte daunatoare asupra fatului, se recomanda utilizarea siropului Ketof numai dupa o prescriere expresa de catre medic.

Interactiuni cu alte medicamente

Intrebati pe medicul dvs., in cazul in care folositi permanent alte medicamente, sau le-ati utilizat de curand sau doriti sa le folositi concomitent cu acesta. Medicul dvs. va poate sfatui daca in aceste situatii pot aparea reactii secundare sau daca trebuie luate masuri deosebite, ca de ex. stabilirea de alte doze. Urmatoarele interactiuni intre medicamentul de mai sus si altele, trebuie avute in vedere: actiunea sedativelor, somniferelor, antihistaminicelor (ce de ex. medicamente antialergice sau antiinflamatoare nesteroidiene) si a alcoolului poate potenta efectul siropului Ketof. Nu sunt cunoscute interactiuni cu medicamente antiastmatice. La folosirea concomitenta a preparatului Ketof cu antidiabetice orale s-a constatat, in unele cazuri o trombocitopenie pasagera. Pana la elucidarea acestor observatii, trebuie evitata combinatia de Ketof cu acestea.

Reactii adverse Ketof sirop

Efectele adverse care sunt legate de utilizarea temporara a Ketotifenului, dar care nu trebuie sa apara la fiecare pacient sunt enumerate mai jos. La tratamentul cu Ketof pot sa apara: oboseala, uscaciunea cavitatii bucale, ameteli si cefalee. Prin tratament indelungat, aceste efecte pot disparea. De asemenea, este posibila o crestere a greutatii corporale datorita stimularii poftei de mancare. Izolat, s-au observat dupa tratamentul cu Ketotifen exanteme si urticarii. In cazuri izolate, in mod special la copii, pot aparea tulburari ale sistemului nervos central, de exemplu: neliniste, neatentie, tulburari de somn si nervozitate. La unii pacienti pe baza continutului de alchil-4-hidroxibenzoat (parabene) poate sa apara o sensibilitate fata de preparat.

Granule pentru suspensie orala 125 mg/5 ml; ct.  1 fl. granule pentru 60 sau 100 ml suspensie

Indicatii Klacid

Infectii medii si severe ale tractului respirator si infectii cutanate cu germeni sensibili.

Dozare si mod de administrare Klacid

Adulti: Intern: Suspensie uz int.: 15 mg/kg/zi, fractionata la 12 ore. Comprimate filmate: 250-500 mg la 12 ore, 6-14 zile. Inj. i.v.: 8-16 mg/kg/zi, timp de 2-5 zile. Imediat ce starea pacientului o permite, se trece la terapia orala. Dozele pediatrice se stabilesc functie de greutatea corporala. In situatia unei afectari renale grave, este necesara micsorarea dozelor sau prelungirea intervalelor de administrare.

Contraindicatii Klacid

Hipersensibilitate cunoscuta la claritromicina sau alte macrolide. A nu se asocia cu: cisaprid, pimozid sau terfenadina. In caz de hipokaliemie. IH severa. Femei gravide sau in perioada de alaptare.

Atentionari Klacid

La pacientii cu functie hepatica alterata adm. se face sub supravegherea testelor hepatice. La pacientii cu tulburari medii ale functiei renale este necesara prudenta. Poate determina aparitia de germeni rezistenti sau micoze. In cazul unor diarei severe si trenante trebuie suspectata o colita pseudomembranoasa. Precautie in cazul asocierii cu: warfarina, lovastatin, disopiramida, fenitoina, ciclosporina, carbamazepina, teofilina, digoxina, mida-zolam, astemizol, dihidroergotamina, alte macrolide, omeprazol, zidovudina, ritonavir.

Reactii adverse Klacid

Tract gastrointestinal: greata, varsaturi, dispepsie, dureri gastrice sau intestinale, diaree, glosita, stomatita, colorari ale mucoasei bucale, limbii si dintilor. Reactii de hipersensibilitate: urticarie, exanteme usoare, sindrom Stevens-Johnson, anafilaxie. Sistem nervos: cefalee, modificari de gust sau de miros, teama, ameteli, halucinatii, cosmaruri, confuzie sau psihoze, tulburari ale auzului. Sistem cardio-circulator: tulburari ale ritmului cardiac, inclusiv tahicardii ventriculare si torsada varfurilor la pacienti cu QT prelungit. Ficat si cai biliare: cresteri tranzitorii ale concentratiilor serice ale transaminazelor, fosfataze alcaline, bilirubinei, tulburari ale functiilor hepatice (hepatita hepatocelulara cu sau fara icter) uneori asociate cu: indispozitie, greata, varsaturi, colici abdominale, acuze abdominale care pot mima o colica biliara, pancreatita, ulcer perforat sau un abdomen acut. Altele: hipoglicemie, trombocitopenie. La locul injectarii pot aparea iritatii venoase ca: inflamatie, durere, sensibilitate locala sau flebita.

Preparat injectabil continand: 1 flacon contine pulbere liofilizata pentru uz parenteral corespunzand la 10000 UI de L-asparaginaza si 48,6 mg glicina. Se administreaza numai in mediu spitalicesc.

Indicatii Kidrolase

Leucemii acute mieloblastice si leucemii acute limfoblastice; meningite leucemice; limfoame non-Hodgkiniene.

Mod de administrare Kidrolase

Urmati recomandarile medicului. Dupa prepararea solutiei, aceasta nu poate fi pastrata decat in caz exceptional la frigider, la +4C, timp de 48 de ore.

Contraindicatii Kidrolase

Insuficienta hepatica, pancreatita. Hipersensibilitate la asparaginaza. Sarcina, alaptare.

Precautii Kidrolase

In caz de diabet zaharat, avertizati medicul.

Reactii adverse Kidrolase

Ca orice preparat activ, acest medicament poate determina la unele persoane efecte mai mult sau mai putin suparatoare: tulburari digestive; fenomene alergice, edem Quincke; reactii febrile; rash, prurit cutanat; amenoree, azoospermie; modificari ale probelor biochimice hepatice si pancreatice. Cereti sfatul medicului dvs.

Klabax

Infectii medii si severe ale tractului respirator si infectii cutanate cu germeni sensibili.

Dozare si mod de administrare Klabax

Adulti: Intern: Suspensie uz int.: 15 mg/kg/zi, fractionata la 12 ore. Comprimate filmate: 250-500 mg la 12 ore, 6-14 zile. Inj. i.v.: 8-16 mg/kg/zi, timp de 2-5 zile. Imediat ce starea pacientului o permite, se trece la terapia orala. Dozele pediatrice se stabilesc functie de greutatea corporala. In situatia unei afectari renale grave, este necesara micsorarea dozelor sau prelungirea intervalelor de administrare.

Contraindicatii Klabax

Hipersensibilitate cunoscuta la claritromicina sau alte macrolide. A nu se asocia cu: cisaprid, pimozid sau terfenadina. In caz de hipokaliemie. IH severa. Femei gravide sau in perioada de alaptare.

Atentionari Klabax

La pacientii cu functie hepatica alterata adm. se face sub supravegherea testelor hepatice. La pacientii cu tulburari medii ale functiei renale este necesara prudenta. Poate determina aparitia de germeni rezistenti sau micoze. In cazul unor diarei severe si trenante trebuie suspectata o colita pseudomembranoasa. Precautie in cazul asocierii cu: warfarina, lovastatin, disopiramida, fenitoina, ciclosporina, carbamazepina, teofilina, digoxina, mida-zolam, astemizol, dihidroergotamina, alte macrolide, omeprazol, zidovudina, ritonavir.

Reactii adverse Klabax

Tract gastrointestinal: greata, varsaturi, dispepsie, dureri gastrice sau intestinale, diaree, glosita, stomatita, colorari ale mucoasei bucale, limbii si dintilor.

Reactii de hipersensibilitate: urticarie, exanteme usoare, sindrom Stevens-Johnson, anafilaxie. Sistem nervos: cefalee, modificari de gust sau de miros, teama, ameteli, halucinatii, cosmaruri, confuzie sau psihoze, tulburari ale auzului.

Sistem cardio-circulator: tulburari ale ritmului cardiac, inclusiv tahicardii ventriculare si torsada varfurilor la pacienti cu QT prelungit. Ficat si cai biliare: cresteri tranzitorii ale concentratiilor serice ale transaminazelor, fosfataze alcaline, bilirubinei, tulburari ale functiilor hepatice (hepatita hepatocelulara cu sau fara icter) uneori asociate cu: indispozitie, greata, varsaturi, colici abdominale, acuze abdominale care pot mima o colica biliara, pancreatita, ulcer perforat sau un abdomen acut.

Altele: hipoglicemie, trombocitopenie.

La locul injectarii pot aparea iritatii venoase ca: inflamatie, durere, sensibilitate locala sau flebita.