Pulbere pentru solutie injectabila 1 g.

Compozitie Lyzolin – cefazolina

Indicatii Lyzolin

Infectii cu microorganisme sensibile localizate la nivelul aparatului respirator, tractului urogenital, pielii si tesuturilor moi, cailor biliare, sistemului osteoarticular; endocardite; septicemii; profilaxia infectiilor chirurgicale.

Dozare si mod de administrare Lyzolin

Injectie i.m./i.v. Adulti: 0,5-1,5 g de 2-4 ori pe zi. Maxim 12 g/zi. Copii in varsta de peste o luna: 25-100 mg/kg/zi, fractionat in 3-4 doze. In IR doza se ajusteaza in functie de clearance-ul creatininei. Administrarea trebuie continuata 2-3 zile dupa disparitia simptomatologiei.

Contraindicatii Lyzolin

Hipersensibilitate la cefalosporine.

Atentionari Lyzolin

Prudenta la pacientii cu teren atopic, cu astm bronsic sau febra fanului; la persoanele alergice la peniciline. La pacientii cu IR se recomanda reducerea dozei sau prelungirea intervalului dintre doze.

Prudenta la pacientii care prezinta factori de risc pentru deficit de vitamina K. Daca in timpul tratamentului apare diaree severa si persistenta, trebuie suspectata aparitia colitei pseudomembranoase. Folosirea necorespunzatoare poate duce la selectionarea unor tulpini rezistente.

Prudenta la pacientii hipertensivi si la cei cu tendinta de retentie hidrosalina. Administrarea concomitenta de probenecid intarzie eliminarea renala a cefazolinei. Poate modifica rezultatele dozarii glucozei in urina si poate pozitiva testul Coombs. Nu se recomanda administrarea la femeile gravide sau care alapteaza.

Reactii adverse Lyzolin

Manifestari alergice: rash cutanat, febra, edem angioneurotic, prurit, urticarie, sindrom Lyell, sindrom Stevens-Johnson, prurit vulvar, eozinofilie, nefrita interstitiala alergica, anafilaxie.

Tulburari hematologice: leucopenie, trombocitopenie, trombocitemie si pozitivarea testului Coombs, rar hipoprotrombinemie. Tulburari renale: cresterea nivelului produsilor de retentie azotata.

Tulburari hepatice: cresterea nivelului transaminazelor si fosfatazei alcaline, hepatita colestatica tranzitorie, icter.

Tulburari digestive: inapetenta, diaree, greata si varsaturi, rar colita pseudomembranoasa. Reactii locale: durere sau indurare la locul inj. i.m., flebite la locul injectiei i.v. Alte evenimente adverse: prurit genital si anal, candidoza genitala si vaginita.

Fiole a 2 ml continand 5 mg de verapamil clorhidric; drajeuri a 80 sau 120 mg verapamil clorhidric; drajeuri “mite” continand 40 mg verapamil clorhidric. Formula chimica a verapamilului este -izopropil-(-(N-metil-N-homo-veratril)-(-aminopropil-3,4-dimetoxi-fenil-acetonitril.

Actiune terapeutica Lekoptin

Lekoptin este un antagonist al calciului. Diminueaza consumul miocardic de oxigen producand si dilatarea arterelor coronare. Actiunea antiaritmica a Lekoptin se datoreaza prelungirii perioadei refractare a nodulului atrio-ventricular.

Indicatii Lekoptin

Tahicardii, inclusiv tahicardii paroxistice supraventriculare, fibrilatia atriala cu raspuns ventricular rapid (exceptind sindromul WPW), flutter atrial, fibrilatii atriale cu conducere rapida; profilaxia si tratamentul extrasistolelor; insuficienta coronariana, inclusiv tratamentul anginei pectorale, anginei vasospastice, spasmelor coronariene: – angina post-infarct miocardic; – hipertensiune si crize hipertensive.

Doze si mod de administrare Lekoptin

In stari acute, Lekoptin se va administra prin injectii intravenoase. La adulti se vor administra 5-10 mg (1-2 fiole) de verapamil prin injectie intravenoasa lenta. La pacientii cu tahicardie si crize hipertensive, daca va fi necesar se va repeta injectia la 5-10 minute‚ dupa prima doza. Doza uzuala de mentinere in perfuzii intravenoase este de 5-10 mg/ora. Pentru prepararea perfuziei se pot folosi ca diluanti solutii fiziologice saline sau solutii similare cu pH sub 6. Doza medie zilnica este de 100 mg. Dozele de Lekoptin pentru administrarea intravenoasa la copii sunt urmatoarele:
- nou-nascuti: 0,75-1 mg(0,3-0,4 ml)
- copii pana la 1 an: 0,75-2 mg (0,3-0,8 ml)
- copii de la 1 la 5 ani: 2-3 mg (0,8-1,2 ml)
- copii de la 6 la 14 ani: 2,5-5 mg (1-2 ml).
Marimea dozei depinde de varsta pacientului si de reactia la tratament. Injectarea se va face lent, sub monitorizarea EKG pana la obtinerea raspunsului terapeutic. In crizele hipertensive, doza initiala pentru copii este de 0,05-0,1 mg//kg-corp/ora, in perfuzie intravenoasa. Daca nu este suficient, doza se poate mari, de doua sau de mai multe ori. Doza zilnica medie este de 1,5 mg//kg-corp. Drajeuri de 80 mg sau 120 mg. Drajeurile se vor lua cu lichid, cu o jumatate de ora inainte de mese. Doza uzuala pentru adulti este de 240 mg pana la 480 mg/zi.Doza de verapamil va fi stabilita individual. Pentru mentinerea ritmului cardiac normal la pacientii cu tahicardie persistenta, se va administra 1 drajeu de 80mg la 3-4 ore, o perioada scurta. Conversia si mentinerea ritmului sinusal in fibrilatia atriala cronica sunt deobicei realizate prin administrarea drajeurilor de 80 mg.
Lekoptin “mite” – drajeuri de 40 mg – se recomanda copiilor sub 14 ani si pacientilor mai varstnici, cand este necesara o dozare redusa. Doza pentru sugari si copii mici este de 1/2 drajeu de 2-3 ori pe zi, iar pentru copii mai mari si pentru persoane in varsta 1 drajeu de 2-3 ori pe zi.

Contraindicatii Lekoptin

Lekoptin este contraindicat, mai ales sub forma parenterala. In socul cardiogen (afara de cazul cand este indus de aritmie), infarct miocardic recent complicat cu bradicardie, hipotensiune, bloc atrial stang, bloc atrioventricular de gradul II si III, bradicardie, tahicardie-sindrom tahicardic, insuficienta cardiaca, intoxicatie cu digiatala, sindrom WPW sau LGL. Imediat dupa administrarea intravenoasa de (ß-blocante si hipersensibilitate la verapamil.

Masuri de precautie

Lekoptin se va folosi cu precautii la pacientii cu BAV de gradul I, bradicardie sinusala si hipotensiune. In insuficienta coronariana acuta, Lekoptin se poate administra intravenos numai daca pacientii sunt sub supraveghere medicala permanenta. In caz de insuficienta cardiaca, pacientul va fi in prealabil digitalizat. La pacientii cu insuficienta hepatica, efectul Lekoptin-ului poate creste si se poate prelungi. Utilizat concomitent cu alti agenti antihipertensivi, Lekoptin poate avea un efect potentat, ca si in cazul asocierii cu medicamente cardiodepresive sau cu influenta negativa asupra conducerii atrio-ventriculare (ß-blocante, antiaritmice, anestezice inhalatorii). Tratamentul cu Lekoptin poate duce la cresterea nivelului digitalei in sange, astfel ca doza de digitala trebuie redusa cu 40 pana la 50 %. Lekoptin se va folosi in primul trimestru de sarcina numai daca va fi strict indicat. Injectiile intravenoase vor fi efectuate de catre medic sub control electrocardiografic monitorizat.

Reactii adverse Lekoptin

In doze mari, Lekoptin poate provoca BAV de gradul I sau II. In administrare intravenoasa foarte rar pot surveni blocuri asistolice complete. Dozele rnari pot produce hipotensiune tranzitorie. Verapamilul intravenos poate reduce marcant presiunea sanguina. Congestia fetei, cefalee, ameteli, reactii alergice si constipatie s-au semnalat rareori.
Daca Lekoptin provoaca stop cardiac, se vor aplica: masaj cardiac extern si respiratie artificiala. Dupa ce se face diagnosticarea electrocardiografic (asistola sau fibrilatie atriala) se vor aplica imediat masuri corespunzatoare.
BAV de gradul II sau III este diminuat de atropina si izoprenalina; daca-necesar, se va aplica o stimulare electrica. Insuficienta cardiaca se compenseaza cu dopamina, dobutamina, glicozide cardiace sau calciu. Hipotensiunea marcata se va controla plasand pacientul in pozitie corespunzatoare. Daca este necesar se vor administra dopamina, dobutamina sau noradrenalina.

Substanta activa este pregabalin. Fiecare capsula contine 75 mg pregabalin. Excipientii sunt: lactoza monohidrat, amidon de porumb, talc, gelatina, dioxid de titan (E171), laurilsulfat de sodiu, siliciu coloidal anhidru, cerneala neagra (care contine shellac, oxid negru de fer (E172), propilenglicol, hidroxid de potasiu), oxid rosu de fer (E172) si apa.

Indicatii Lyrica

Lyrica apartine unui grup de medicamente utilizate pentru a trata epilepsia si durerea neuropata.
Durerea neuropata periferica: Lyrica este utilizat pentru a trata durerea cronica determinata de lezarea nervilor. O mare varietate de boli poate determina durere neuropata, ca diabetul zaharat sau zona zoster. Senzatiile de durere pot fi descrise ca si caldura, arsura, palpitatie, junghi, intepatura, crampe, furnicaturi, amorteala, furnicaturi dupa amorteala. Durerea neuropata periferica poate fi, de asemenea, asociata cu schimbari de comportament, tulburari ale somnului, oboseala si poate avea un impact asupra integrarii fizice si sociale si, in plus, asupra calitatii vietii. Siguranta si eficacitatea pregabalinului la pacienti cu varsta sub 18 ani cu durere neuropata periferica nu au fost stabilite.
Epilepsie: Lyrica este utilizat pentru a trata formele certe de epilepsie la adulti (crize epileptice partiale, cu sau fara generalizare secundara). Doctorul dumneavoastra va va prescrie Lyrica pentru a va ajuta in tratarea epilepsiei atunci cand tratamentul curent nu mai controleaza boala. Ar trebui sa luati Lyrica in completarea tratamentului dumneavoastra curent. Lyrica nu se intentioneaza a fi folosita singura, ci intotdeauna in combinatie cu alte medicamente antiepileptice.

Contraindicatii Lyrica

Nu luati Lyrica daca sunteti alergic la pregabalin sau la oricare dintre ingredientii produsului

Reactii adverse Lyrica

Ca toate medicamentele, Lyrica poate avea efecte adverse.
- Ameteala, oboseala
- Cresterea poftei de mancare
- Senzatie de euforie, confuzie, tulburari ale comportamentului sexual, iritabilitate
- Tulburari ale atentiei, neindemanare, tulburari de memorie, tremuraturi, dificultati de vorbire, senzatie de furnicatura
- Vedere incetosata, vedere dubla
- Vertij
- Uscaciunea gurii, constipatie, varsaturi, producerea de gaze in exces
- Dificultati de erectie
- Umflarea extremitatilor, senzatie de betie, mers anormal
- Crestere in greutate
Daca oricare din efectele de mai sus persista sau devin mai suparatoare, sau daca observati orice alte efecte adverse nementionate in acest prospect, va rugam sa informati medicul sau farmacistul.

Mod de administrare Lyrica

Respectati cu strictete instructiunile medicului. Daca aveti nelamuriri, consultati-va cu medicul dumneavoastra sau cu farmacistul. Medicul va stabili care este doza potrivita pentru dumneavoastra. Durerea neuropata periferica sau epilepsia: Luati numarul de capsule prescrise de medicul dumneavoastra. Doza, care a fost adaptata pentru dumneavoastra si afectiunea de care suferiti, va fi, in general, intre 150 mg si 600 mg in fiecare zi. Doctorul va va spune sa luati Lyrica fie de doua, fie de trei ori pe zi. Pentru regimul cu doua administrari pe zi, luati Lyrica o data dimineata si o data seara, cam la aceleasi momente ale zilei. Pentru regimul cu trei administrari pe zi luati Lyrica o data dimineata, o data dupa-amiaza si o data seara, cam la aceleasi momente ale zilei.
Daca aveti impresia ca efectul Lyrica este prea puternic sau prea slab, spuneti medicului dumneavoastra sau farmacistului. Daca sunteti in varsta (peste 65 de ani), trebuie sa luati Lyrica ca mai sus, cu exceptia cazului in care aveti probleme cu rinichii. Doctorul va poate prescrie un program diferit de dozare si/sau doze diferite daca aveti probleme cu rinichii. Inghititi capsulele intregi, cu suficienta apa.
Continuati sa luati Lyrica pe toata durata recomandata de medic. Siguranta si eficacitatea la copii si adolescenti (cu varsta sub 18 ani) nu au fost stabilite si, de aceea, pregabalin nu trebuie utilizat la acesta.

Precautii Lyrica

Lyrica a fost asociat cu ameteli si somnolenta, care pot creste frecventa accidentelor (caderi) la pacientii varstnici. De aceea, trebuie sa fiti atent pana va obisnuiti cu toate efectele posibile ale medicamentului. Unii pacienti cu diabet zaharat, care iau in greutate in timpul tratamentului cu pregabalin, pot necesita schimbarea medicatiei antidiabetice.

Lyrica in sarcina si alaptare

Lyrica nu trebuie administrat in timpul sarcinii decat cu avizul medicului dumneavoastra. Femeile fertile trebuie sa foloseasca metode contraceptive. Daca ati ramas insarcinata, credeti ca sunteti insarcinata sau intentionati sa ramaneti insarcinata in timpul tratamentului cu Lyrica, contactati medicul. Cereti sfatul medicului dumneavoastra sau farmacistului inainte de a lua orice medicament. Nu este recomandat sa va alaptati copilul in timpul tratamentului cu Lyrica, deoarece se cunoaste ca Lyrica este excretata in laptele matern. Cereti sfatul medicului dumneavoastra sau farmacistului inainte de a lua orice medicament in timpul alaptarii.

Forma de prezentare

Lyrica este disponibil in trei marimi de ambalaj: cutie cu 1 blister a 14 capsule, cutie cu 4 blistere continand 56 capsule si cutie cu blistere perforate unidoza continand 100 capsule. Blisterele sunt fabricate din PVC si acoperite cu folie de aluminiu. Nu toate marimile de ambalaj pot fi comercializate.

Lacipil

Lacipil tablete de 2 mg: rotunde, albe, filmate, avand stantat pe o fata cifra 2. Fiecare tableta contine 2 mg lacidipina. Lacipil tablete de 4 mg: ovale, albe, filmate, avand stantat cate o linie pe ambele fete. Fiecare tableta contine 4 mg lacidipina.

Actiune terapeutica Lacipil

Lacidipina este un antagonist de calciu specific si potent, cu selectivitate predominanta pentru canalele de calciu din musculatura neteda vasculara. Principalele sale actiuni sunt dilatarea arteriolelor periferice, reducerea rezistentei vasculare periferice si scaderea presiunii sanguine.

Indicatii Lacipil

Se foloseste in tratamentul hipertensiunii arteriale, singur sau in asociere cu alte medicamente antihipertensive, ca de exemplu beta-blocante, diuretice si inhibitori ai enzimei de conversie.

Doze si mod de administrare Lacipil

Doza recomandata initial este de 2 mg o data pe zi. Se va administra in fiecare zi la aceeasi ora, de preferinta dimineata. Nu exista nici o indicatie expresa referitoare la momentul de administrare a Lacipilului, inainte sau dupa masa. Tratamentul hipertensiunii trebuie sa fie adaptat in functie de severitatea bolii, in concordanta cu raspunsul individual. Dupa un interval de timp, suficient de lung ca sa permita instalarea unui efect farmacologic complet, in caz de nevoie, doza poate fi crescuta la 4 mg. In practica, acest interval nu trebuie sa fie mai scurt de 3-4 saptamani, exceptand pacientii la care conditia clinica impune o mai rapida crestere a dozei. La pacientii hipertensivi cu afectiuni hepatice asociate nu este necesara o modificare a dozei. Deoarece Lacipil nu este excretat prin rinichi, la pacientii cu afectiuni renale, doza nu necesita nici un fel de modificare. Tratamentul cu Lacipil poate fi continuat pe timp nedefinit. La virstnici, doza necesara nu necesita modificari. Nu exista experienta in privinta folosirii Lacipilului la copii.

Contraindicatii Lacipil

Hipersensibilitate la oricare component al preparatului.

Masuri de precautie

In studii specializate s-a dovedit ca lacidipina nu afecteaza activitataea spontana a nodulului sinoatrial sau sa produca prelungirea conducerii prin nodulul atrioventricular. Desi studiile pe animale n-au dovedit existenta unui efect teratogen sau afectarea cresterii, nu exista suficiente date privitoare la siguranta administrarii medicamentului la gravide. Studiile pe animale au condus la concluzia ca Lacipilul sau metabolitii sai sunt, probabil, excretati in laptele matern. Precautii speciale: In studiile specializate s-a demonstrat ca Lacipil nu afecteaza functia spontana a nodulului SA (sinoatrial) si nu determina prelungirea conducerii in interiorul nodulului AV (atrio-ventricular). Totusi, trebuie tinut cont de potentialul teoretic al antagonistilor canalelor de calciu de a afecta activitatea nodulilor SA si AV si, astfel, folosirea lor trebuie sa se faca cu precautie la pacientii cu tulburari pre-existente in activitatea nodulilor SA si AV. In studiile facute pe voluntari sanatosi, s-a observat ca Lacipil nu inhiba contractia miocardului. Dar, ca si in cazul altor antagonisti ai canalelor de calciu, Lacipil trebuie folosit cu precautie la pacientii cu rezerva cardiaca mult diminuata. La fel ca si alti inhibitori calciu dihidropiridine, Lacipil poate fi utilizat cu precautie la pacientii cu angina pectorala instabila. Efectul antihipertensiv al Lacipilului poate fi crescut la bolnavii cu insuficienta hepatica. Administrarea Lacipil trebuie facuta cu precautie la pacientii dupa infarct miocardic recent. Nu exista nici o dovada ca lacidipina scade toleranta la glucoza sau modifica controlul diabetului.
Interactiuni medicamentoase: administrarea concomitenta a Lacipilului cu alte tipuri de medicamente antihipertensive, ca de exemplu diuretice, beta-blocante sau inhibitori ai enzimei de conversie, poate avea un efect hipotensiv aditiv. Nivelul plasmatic al Lacipil poate fi crescut prin administrarea concomitenta de cimetidina. Lacipil se leaga in proportie de 95% de albumina si alpha-1-glicoproteina. Nu au fost identificate interactiuni specifice cu medicamente antihipertensive de tipul beta-blocantelor si diureticelor, sau cu digoxina, tolbutamid sau warfarina. La fel ca si alte dihidropiridine, Lacipil nu se va administra cu suc de grapefruit, deoarece biovalabilitatea poate fi modificata. In studii clinice efectuate la pacientii cu transplant renal tratati cu ciclosporina, Lacipil a imbunatatit scaderea ratei filtrarii glomerulare indusa de ciclosporina.
Sarcina si alaptare: nu exista date despre siguranta administrarii Lacipil in timpul sarcinii. Studiile pe animale nu au dovedit existenta unui efect teratogen, sau afectarea cresterii. Studiile pe animale au aratat ca Lacipilul sau metabolitii sai se pare ca sunt excretati in laptele matern. In perioada de sarcina si lactatie, Lacipil va fi folosit doar in cazul in care potentialul beneficiu adus mamei depaseste riscul posibilelor efecte adverse ce pot aparea la fat sau nou-nascut. Trebuie avuta in vedere si posibilitatea ca Lacipil sa provoace miorelaxare uterina in sarcina la termen. Nu a fost raportata scaderea abilitatii la cei ce conduc autoturisme sau folosesc masini industriale.

Reactii adverse Lacipil

Lacipil este in general bine tolerat. Putine persoane pot prezenta, totusi, efecte secundare minore, ce sunt legate de actiunea sa farmacologica de vasodilatatie periferica. Cele mai comune efecte secundare sunt: cefaleea, eritemul fetei, edemele, ameteala si palpitatiile. Asemenea efecte sunt tranzitorii si dispar de obicei pe masura ce tratamentul cu Lacipil continua la aceeasi doza. Astenia, rash-ul cutanat (incluzand eritem si prurit), tulburarile gastrice, greata, poliuria si hiperplazia gingivala au fost semnalate rar. La fel ca si alte dihidropiridine, la un numar mic de indivizi a fost raportata, in special dupa inceperea tratamentului, agravarea anginei pectorale existente. Acest lucru este mult mai probabil la pacientii cu boli cardiace ischemice simptomatice. Lacipil nu provoaca schimbari semnificative ale testelor de laborator biochimice sau hematologice.
Supradozare: nu s-au inregistrat cazuri de supradozare cu Lacipil. Cea mai probabila problema este vasodilatatia periferica prelungita, asociata cu hipotensiune si tahicardie. Din punct de vedere teoretic pot aparea bradicardie sau conducerea prelungita AV. Nu exista un antidot specific. Se vor aplica masuri generale standardizate pentru monitorizarea functiei cardiace si masuri imediate terapeutice si de sustinere.
Incompatibilitati: nu au fost raportate.

Conditii de pastrare Lacipil

Lacipil tablete trebuie pastrat la o temperatura sub 30 grade Celsius. Tabletele de Lacipil trebuie protejate de lumina si nu trebuie scoase din folie decat in momentul administrarii. Daca se recomanda administrarea unei jumatati de tableta, jumatatea nefolosita se va pastra in folia originala si se va folosi in maxim 48 ore. Nu lasati la indemina copiilor.

Infectii medii si severe ale tractului respirator si infectii cutanate cu germeni sensibili.

Dozare si mod de administrare Lekoklar

Adulti: Intern: Suspensie uz int.: 15 mg/kg/zi, fractionata la 12 ore. Comprimate filmate: 250-500 mg la 12 ore, 6-14 zile. Inj. i.v.: 8-16 mg/kg/zi, timp de 2-5 zile. Imediat ce starea pacientului o permite, se trece la terapia orala. Dozele pediatrice se stabilesc functie de greutatea corporala. In situatia unei afectari renale grave, este necesara micsorarea dozelor sau prelungirea intervalelor de administrare.

Contraindicatii Lekoklar

Hipersensibilitate cunoscuta la claritromicina sau alte macrolide. A nu se asocia cu: cisaprid, pimozid sau terfenadina. In caz de hipokaliemie. IH severa. Femei gravide sau in perioada de alaptare.

Atentionari Lekoklar

La pacientii cu functie hepatica alterata adm. se face sub supravegherea testelor hepatice. La pacientii cu tulburari medii ale functiei renale este necesara prudenta. Poate determina aparitia de germeni rezistenti sau micoze. In cazul unor diarei severe si trenante trebuie suspectata o colita pseudomembranoasa. Precautie in cazul asocierii cu: warfarina, lovastatin, disopiramida, fenitoina, ciclosporina, carbamazepina, teofilina, digoxina, mida-zolam, astemizol, dihidroergotamina, alte macrolide, omeprazol, zidovudina, ritonavir.

Reactii adverse Lekoklar

Tract gastrointestinal: greata, varsaturi, dispepsie, dureri gastrice sau intestinale, diaree, glosita, stomatita, colorari ale mucoasei bucale, limbii si dintilor. Reactii de hipersensibilitate: urticarie, exanteme usoare, sindrom Stevens-Johnson, anafilaxie. Sistem nervos: cefalee, modificari de gust sau de miros, teama, ameteli, halucinatii, cosmaruri, confuzie sau psihoze, tulburari ale auzului.

Sistem cardio-circulator: tulburari ale ritmului cardiac, inclusiv tahicardii ventriculare si torsada varfurilor la pacienti cu QT prelungit. Ficat si cai biliare: cresteri tranzitorii ale concentratiilor serice ale transaminazelor, fosfataze alcaline, bilirubinei, tulburari ale functiilor hepatice (hepatita hepatocelulara cu sau fara icter) uneori asociate cu: indispozitie, greata, varsaturi, colici abdominale, acuze abdominale care pot mima o colica biliara, pancreatita, ulcer perforat sau un abdomen acut. Altele: hipoglicemie, trombocitopenie. La locul injectarii pot aparea iritatii venoase ca: inflamatie, durere, sensibilitate locala sau flebita.

Loperamidul actioneaza la nivelul receptorilor de la nivelul plexului mienteric (de la nivelul intestinului gros) si nu actioneaza la nivelul sintemului nervos central ca alte opioide. Determina scaderea activitatii plexului mezenteric, cu scaderea motilitatii musculaturii circulare si longitudinale de la nivelul peretelui intestinal. Loperamidul suprima de asemenea reflexul gastrocolic.

Loperamidul trece bariera hematoencefalica, dar fara a avea proprietati analgezice, deoarece este exportat din creier de catre glicoproteina P (cunoscuta si sub denumirea de proteina multidrog rezistenta MDR1). Nu este semnalata aparitia tolerantei la consumul pe termen lung. Poate da dependenta fizica, simptomele sindromului de retragere la opioide fiind remarcate la oprirea brusca a terapiei, dupa un consum indelungat.

Indicatii ale administrarii loperamidului:

- ca antidiareic in afectiuni inflamatorii intestinale si gastroenterite.

Contraindicatii loperamid

- sindrom febril;
- in prezenta sangelui in materiile fecale;
- in cazul infectiilor cu E. Colli sau Salmonella care pot penetra peretele intestinal.

Reactii adverse loperamid

- vertij;
- constipatie;
- disconfort sau dureri abdominale;
- senzatie de gura uscata;
- fatigabilitate;
- megacolon toxic (rar);
- euforie si efecte stimulante ale SNC (intensitate mica).

Cand loperamidul este amestecat cu polisorbat 80 si apoi injectat, apar efectele tipice ale consumului de opiacee, pe termen lung.

Consumul cronic de loperamid este caracterizat de:

1. Dependenta psihica- de fapt singura caracteristica,atat necesara cat si suficienta pentru a defini dependenta de drog.Dependenta fizica si toleranta pot fi prezente, dar niciuna nu estenici necesara, nici suficienta, prin ea insasi pentru a definidependenta de drog. Dependenta psihica reprezinta necesitatea de ordin psihologic de a lua drogul, denumita in terminologia actuala “craving”(dorinta intensa de a retrai efectele substantei psihoactive), si reprezinta cauza recaderilor dupa perioade lungi de abstinenta.
2. Toleranta – caracterizata prinnecesitatea de doze semnificativ crescute pentru a obtine starea deintoxicatie sau efectul dorit sau prin efect diminuat substantial la continuarea folosirii aceleiasi cantitati.
3. Dependenta fizica – implica dezvoltarea tolerantei si asimptomelor de retragere (abstinenta) la incetarea folosirii drogului,ca o consecinta a adaptarii organismului la prezenta continua a unuidrog. In cadrul sindromului de dependenta,dependenta fizica reprezinta factorul de conditionare secundara, legatde teama de privare de drog si de incercarea permanenta de a evitasenzatiile neplacute cauzate de absenta drogului.

Dependenta fizica se dezvolta ca rezultat al unei adaptari aorganismului in ceea ce priveste raspunsul la administrarea repetata aunei substante (drog), aceasta afectand echilibrul a diverse sisteme;ca rezultat, aceste sisteme sufera adaptari pentru a ajunge la un nou echilibru, pe fondul interventiei repetate a substantei respective. In acord cu aceste mecanisme, dependenta fizica este definita ca o stare de adaptare a organismului in care efectele primare ale unei substante (drog) si recontroalele generate de organism se echilibreaza deasemenea maniera incat nu functioneaza normal decat in conditiileprizelor regulate de substanta (drog). La oprirea brutala aadministrarii, recontroalele nu mai sunt compensate de efectele substantei, conducand la o tulburare functionala, adesea cu manifestar iclinice zgmomotoase, care pot imbraca aspecte periculoase, cu riscvital – sindromul de retragere.

4. Sindrom de abstinenta – estecaracterizat prin simptomele (incadrare si grad de severitatevariabile) care apar la incetarea sau reducerea dozei unui drog, in special narcotic, la care individul este adictiv si care a fostconsumata in mod repetat, obisnuit, pe o perioada prelungita si/sau indoze mari. Exista tendinta ca in prezent sa se inlocuiasca termenul de”sindrom de abstinenta” cu “sindrom de retragere”. Sindromul deretragere, expresie a dependentei fizice, este unul din indicatorii sindromului de dependenta.

Un comprimat contine: Capparis spinosa 65 mg,Cichorium intybus 65 mg, Solanum nigrum 32 mg, Cassia occidentalis 16 mg, Terminalia arjuna 32 mg, Achillea millefolium 16 mg, Tamarix gallica 16 mg, Mandur bhasma 33 mg, si alte plante.

Actiune terapeutica Liv- 52

Cele 19 plante ale caror principii active intra in componenta produsuluiL IV. 52 sunt cunoscute din medicina traditionala indiana. Acestea au efecte multiple: tonic, general hepatoprotector, coleretic, colecistochinetic, stimularea apetitului carminativ, antiemetic, laxativ bland, diuretic, antiedematos si hipolipemiant.

Indicatii Liv- 52

In prevenirea si ca adjuvant in tratamentul complex al afectiunilor hepatice acute si cronice, ciroze hepatice, dischinezii biliare cauzate de infectii (virale, microbiene, parazitare), tulburari metabolice (consum cronic de alcool, abuz de medicamente, intoxicatii cu metale grele, accidentale sau terapeutice), precum si in tratamentul simptomelor locale sau generale cauzate de afectiunile de mai sus – inapetenta, gust amar, balonari, constipatie, malnutritie, slabire, retentie hidrica, anemie, adinamie, astenie. Produsul este folosit ca adjuvant si in cursul altor afectiuni.

Contraindicatii Liv- 52

Nu exista.

Mod de administrare Liv- 52

Per os. Adulti: 2-3 comprimate de 3-4 ori pe zi. Copii: 1-2 comprimate de 2-3 ori pe zi.

Fiecare comprimat contine: 10 mg, 20 mg sau 40 mg omeprazol. Excipienti: Disodiu hidrogen fosfat dihidrat, hidroxipropilceluloza, hidroxipropil metilceluloza, lactoza anhidra, stearat de magneziu, manitol, acid co-polimer metacrilic, celuloza microcristalina, polietilen glicol, lauril sulfat sodic, oxid de fier (E 172), dioxid de titan (E171) si gelatina.

Actiune terapeutica Losec

Omeprazolul, un amestec racemic de doi enantiomeri activi, reduce secretia acida gastrica printr-un mecanism de actiune foarte precis. Este un inhibitor specific al pompei de protoni de la nivelul celulei parietale. Actioneaza rapid si asigura controlul prin inhibitia reversibila a secretiei gastrice acide cu o singura administrare zilnica.

Locul si mecanismul de actiune: Omeprazolul este o baza slaba, concentrata si convertita in forma sa activa in mediul intens acid din canaliculii intracelulari ai celulei parietale, unde va inhiba enzima H+,K+-ATP-aza – pompa acida. Acest efect asupra etapei finale a formarii secretiei gastrice acide este dependent de doza si determina o inhibitie extrem de eficienta atat a secretiei acide bazale cat si acelei stimulate, independent de stimul. Toate efectele farmacodinamice observate, pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secretiei acide.

Efecte asupra secretiei gastrice acide: Doza orala zilnica de Losec o data pe zi, asigura o inhibitie rapida si eficienta a secretiei gastrice acide diurne si nocturne, efectul maxim fiind atins dupa 4 zile de tratament. La pacientii cu ulcer duodenal, doza de 20 mg Losec asigura o reducere cu 80% si o mentinere la acest nivel a aciditatii intragastrice pe 24 ore, cu o scadere medie a varfului de secretie acida dupa stimulare cu pentagastrina la aprox. 70% la 24 ore dupa administrarea dozei. La pacientii cu ulcer duodenal, doza orala de 20 mg Losec mentine pH-ul intragastric 3 timp de 17 ore, in medie.

Ca o consecinta a secretiei acide si a aciditatii intragastrice reduse, omeprazolul reduce/normalizeaza dependent de doza, expunerea la aciditate a esofagului la pacientii cu boala de reflux gastro-esofagian. Inhibitia secretiei acide corespunde ariei de sub curba concentratie plasmatica – timp (AUC) a omeprazolului, si nu concentratiei plasmatice de la un moment dat. Efecte asupra Helicobacter pylori: Helicobacter pylori se asociaza cu modificari peptice acide, incluzand boala ulceroasa duodenala si gastrica, in care aproximativ 95% si respectiv 70% dintre pacienti sunt infectati cu aceasta bacterie. H. pylori este un factor major in dezvoltarea gastritelor. H. pylori impreuna cu aciditatea gastrica sunt factori majori in dezvoltarea bolii ulceroase peptice. H. pylori a fost gasit ca avand un rol cauzal in dezvoltarea carcinomului gastric. Omeprazolul are un efect bactericid asupra H. pylori in vitro.

Eradicarea H. pylori cu omeprazol si antimicrobiene este asociata cu disparitia rapida asimptomelor, cu rate mari de vindecare a oricarei leziuni mucoase, si cu remisiunea pe termen lung a ulcerului peptic, reducand astfel complicatiile, cum ar fi hemoragiile gastrointestinale, si eliminand necesitatea unui tratament antisecretor prelungit. Alte efecte corelate cu inhibitia acida: Pe parcursul tratamentului de lunga durata au fost raportate cu o oarecare frecventa, chiste ale glandelor gastrice.Aceste modificari sunt o consecinta fiziologica a inhibitiei pronuntate a secretiei acide, fiind benigne si reversibile.

Indicatii Losec

Losec este indicat in tratamentul ulcerului duodenal; ulcerului gastric; ulcerului duodenal si gastric sau eroziunilor asociate tratamentului cu antiinflamatoare nesteroidiene (AINS); eradicarea Helicobacter pylori in ulcerul peptic; esofagitei de reflux; bolii de reflux gastro-esofagian simptomatic; dispepsiei asociate hipersecretiei acide; sindromului ZollingerEllison; pacientilor cu riscul aspiratiei de continut gastric in timpul anesteziei generale; profilaxia aspiratiei acide.

Contraindicatii Losec

Hipersensibilitate cunoscuta la omeprazol.

Precautii Losec

In cazul aparitiei oricarui simptom de alarma (de ex. scaderea semnificativa, neintentionata a greutatii corporale, varsaturi recurente, disfagie, hematemeza sau melena) si cand se suspecteaza sau este prezent ulcerul gastric, se va exclude posibilitatea de malignitate, deoarece Losec-ul poate atenua simptomele, intarziind diagnosticul.

Losec in sarcina si alaptare

Ca majoritatea medicamentelor, omeprazol nu trebuie administrat in timpul sarcinii si alaptarii, cu exceptia cazurilor in care utilizarea sa este considerata esentiala. Doze de pana la 80 mg Losec administrate timp de 24 ore la femeile aflate in travaliu, nu au demonstrat la copiii nascuti reactii adverse la omeprazol. Studiile pe animale nu au demonstrat vreun risc al administrarii de Losec in timpul sarcinii si alaptarii si nu exista dovezi ale toxicitatii fetale sau ale vreunui efect teratogen.

Efecte asupra capacitatii de a conduce si a manevra utilaje

Losec nu afecteaza capacitatea de a conduce si manevra utilaje.

Reactii adverse Losec

Losec este bine tolerat si reactiile adverse semnalate au fost in general moderate si reversibile. Studiile clinice sau simpla utilizare de rutina au raportat urmatoarele reactii adverse, insa in majoritatea cazurilor nu s-a stabilit o relatie intre aparitia acestora si tratamentul cu omeprazol.
Piele: Rar rash si/sau prurit. Izolat, fotosensibilitate, eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, necroliza epidermica toxica [TEN], alopecie.
Sistemul musculo-scheletic: La cazuri izolate artralgie, miastenie si mialgie.
Sistemul nervos central si periferic: Cefalee. Rar obnubilare, parestezie, somnolenta, insomnie si vertigo. Izolat, stare de confuzie mentala reversibila, agitatie, depresie si halucinatii, predominant la pacientii grav bolnavi.
Sistemul gastro-intestinal: Diaree, constipatie, dureri abdominale, greturi/ varsaturi si flatulenta. Izolat, uscaciunea mucoasei bucale, stomatita si candidoza gastro-intestinala.
Ficat: Rar, cresterea enzimelor hepatice. Izolat, encefalopatie la pacientii cu boala hepatica severa preexistenta; hepatita cu sau fara icter, insuficienta hepatica.
Sistemul endocrin: in cazuri izolate, ginecomastie.
Hematologic: Izolat, leucopenie, trombocitopenie, agranulocitoza si pancitopenie.
Altele: Rar, indispozitie. Reactii de hipersensibilitate, de exemplu urticarie (rar) si in cazuri izolate angioedem, febra, bronhospasm, nefrita interstitiala si soc anafilactic. Izolat, transpiratii, edem periferic, tulburari de vedere, tulburari gustative si hiponatriemie.

Mod de administrare Losec

Se recomanda ca Losec capsule sa fie administrate intregi, dimineata, impreuna cu lichid. Continutul capsulelor nu va fi mestecat sau zdrobit. La pacientii cu dificultati de deglutitie este permis a se deschide capsula, iar continutul sa fie inghitit direct cu o jumatate de pahar de lichid sau amestecat intr-un lichid usor acid, ca de exemplu suc de fructe, lapte acru sau in apa necarbogazoasa. Aceasta suspensie va fi utilizata imediat sau in decurs de 30 minute. Ca alternativa, acesti pacienti vor extrage continutul prin suctiune dupa care il vor inghiti cu lichid. Granulele nu se vor mesteca sau zdrobi.

Ulcerul duodenal: La pacientii cu ulcer duodenal activ, doza recomandata este de 20 mg Losec o data pe zi. Rezolutia simptomelor este rapida si la majoritatea pacientilor se obtine vindecarea in circa 2 saptamani. La acei pacienti care nu au fost complet vindecati dupa tratamentul initial, vindecarea va aparea in urmatoarele 2 saptamani de tratament. La pacientii cu ulcer duodenal si raspuns terapeutic slab, vindecarea va fi obtinuta in decurs de 4 saptamani de tratament cu doza recomandata de 40 mg Losec o data pe zi. Pentru a preveni recaderile la pacientii cu ulcer duodenal se recomanda doza de 10 mg Losec o data pe zi. La nevoie, doza zilnica poate fi crescuta la 20-40 mg Losec. Pentru ulcerul duodenal asociat AINS a se vedea leziuni gastroduodenale asociate AINS. Pentru eradicarea Helicobacter pylori a se vedea regimuri de eradicare a Helicobacter pylori (Hp) in ulcerul peptic.

Ulcerul gastric: Doza recomandata este de 20 mg Losec o data pe zi. Rezolutia simptomelor este rapida si la majoritatea pacientilor se obtine vindecarea in circa 4 saptamani. La acei pacienti care nu au fost complet vindecati dupa tratamentul initial, vindecarea va aparea in urmatoarele 4 saptamani de tratament. La pacientii cu ulcer gastric si raspuns terapeutic slab, vindecarea va fi obtinuta in decurs de 8 saptamani de tratament cu doza recomandata de 40 mg Losec o data pe zi. Pentru a preveni recaderile la pacientii cu ulcer gastric se recomanda doza de 20 mg Losec zilnic. La nevoie, doza zilnica poate fi crescuta la 40 mg Losec. Pentru ulcerul gastric asociat AINS a se vedea leziuni gastro-duodenale asociate AINS. Pentru eradicarea Helicobacter pylori a se vedea regimuri de eradicare a Helicobacter pylori (Hp) in ulcerul peptic. Ulcerul gastric, ulcerul duodenal sau eroziunile gastro-duodenale asociate la pacientii sub tratament continuu sau ocazional cu AINS: Doza recomandata este de 20 mg Losec o data pe zi. Rezolutia simptomelor este rapida si la majoritatea pacientilor se obtine vindecarea in circa 4 saptamani. La acei pacienti care nu au fost complet vindecati dupa tratamentul initial, vindecarea va aparea in urmatoarele 4 saptamani de tratament. Pentru a preveni aparitia ulcerului gastric, ulcerului duodenal, eroziunilor gastro-duodenale si a simptomelor dispeptice asociate AINS, se recomanda 20 mg Losec o data pe zi. Regimuri de eradicare a Helicobacter pylori (Hp) in ulcerul peptic:

Regimuri de tripla terapie: 20 mg Losec, 1 g amoxicilina si 500 mg claritromicina, fiecare de doua ori pe zi timp de 1 saptamana; sau 20 mg Losec, 250 mg claritromicina si 400 mg metronidazol (sau 500 mg tinidazol), fiecare de doua ori pe zi timp de 1 saptamana; sau 40 mg Losec o data pe zi cu 500 mg amoxicilina si 400 mg metronidazol ultimele doua de cate trei ori pe zi timp de 1 saptamana. Regimuri de dubla terapie: 40-80 mg Losec zilnic cu 1,5 g amoxicilina in doze divizate timp de 2 saptamani. In cadrul studiilor clinice s-au utilizat 1,5 – 3 g amoxicilina; sau 40 mg Losec o data pe zi si 500 mg claritromicina de trei ori pe zi timp de 2 saptamani. Pentru o vindecare sigura la pacientii cu ulcer peptic activ, a se vedea recomandarile de doze pentru Ulcerul gastric si duodenal, prezentate mai sus. Daca totusi in urma regimurilor recomandate, testele indica Hp pozitiv, tratamentul poate fi repetat.

Esofagita de reflux: Doza recomandata este de 20 mg Losec o data pe zi. Rezolutia simptomelor este rapida si la majoritatea pacientilor se obtine vindecarea in circa 4 saptamani. La acei pacienti la care nu s-a obtinut vindecarea completa dupa tratamentul initial, de regula vindecarea va aparea in urmatoarele 4 saptamani de tratament. La pacientii cu esofagita de reflux severa se recomanda 40 mg Losec o data pe zi, vindecarea obtinandu-se in 8 saptamani.

Pentru tratamentul de lunga durata al pacientilor cu esofagita de reflux vindecata se recomanda 10 mg Losec zilnic. La nevoie, doza zilnica poate fi crescuta la 20-40 mg Losec. Esofagita de reflux severa la copiii de peste 1 an: Dozele recomandate pentru vindecare sunt:Greutate corporala  10 – 20 kg Doze :Losec 10 mg ;> 20 kg Losec 20 mg .La nevoie doza poate fi crescuta la 20 mg, respectiv 40 mg. Boala de reflux gastro-esofagian simptomatic: Doza recomandata este de 20 mg Losec zilnic. Rezolutia simptomelor este rapida. Este posibil sa se obtina un raspuns terapeutic adecvat si la doze de 10 mg, astfel incat se vor lua in considerare reajustari individuale de doza. Daca in decurs de 4 saptamani de tratament cu 20 mg Losec zilnic nu s-a obtinut controlul simptomelor, se recomanda efectuarea de investigatii suplimentare.

Dispepsia asociata hipersecretiei acide: Pentru abolirea simptomelor la pacientii cu dureri /disconfort epigastric cu sau fara pirozis, se recomanda 20 mg Losec o data pe zi. Pacientii pot avea raspuns terapeutic adecvat la 10 mg zilnic, astfel incat aceasta va fi doza de atac. Daca in decurs de 4 saptamani de tratament cu 20 mg Losec zilnic nu s-a obtinut controlul simptomelor, se recomanda efectuarea de investigatii suplimentare.

Sindromul Zollinger-Ellison: La acesti pacienti dozele vor fi individualizate, si tratamentul va fi continuat atata timp cat situatia clinica o indica. Doza initiala recomandata este de 60 mg Losec zilnic. Toti acei pacienti cu afectiuni severe si cu un raspuns terapeutic neadecvat la alte medicamente au fost controlati eficient cu Losec, iar la peste 90% dintre pacienti s-a mentinut doza zilnica de Losec 20-120 mg. Daca doza zilnica depaseste 80 mg, aceasta se va divide si se va administra de doua ori pe zi. Profilaxia aspiratiei acide: Doza recomandata este de 40 mg Losec administrate in seara ce precede interventia chirurgicala, urmata de alte 40 mg Losec in dimineata interventiei chirurgicale. Functie renala afectata: La pacientii cu functie renala afectata nu sunt necesare reajustari de doza. Functie hepatica afectata: Deoarece biodisponibilitatea si timpul de injumatatire sunt crescute la pacientii cu functie hepatica afectata, o doza zilnica de 10-20 mg este suficienta.
Varstnici: La varstnici nu sunt necesare reajustari de doza.

Substanta activa: benazepril clorhidrat. Excipienti: celuloza, ulei de ricin hidrogenat, lactoza, amidon de porumb, polividon, pelicula: hidroxi-propil-metil-celuloza, polietilenglicol, oxid de Fe galben, bioxid de Ti.

Actiune terapeutica Lotensin

Inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei.

Indicatii Lotensin

Hipertensiune arteriala. Insuficienta cardiaca congestiva: Lotensin-ul este indicat ca terapie adjuvanta la pacientii cu raspuns neadecvat la digitala si/sau diuretice (NYHA, clasele II-IV)

Contraindicatii Lotensin

Hipersensibilitate la benazepril, antecedente de angioedem. La bolnavii cu insuficienta cardiaca congestiva pot aparea: oboseala, crampe musculare, dureri abdominale, vertij.

Precautii Lotensin

Disfunctie renala: Insuficienta renala (clearance-ul creatininei < 30ml/min) reclama doze mai reduse de Lotensin decat la cei cu functie renala indemna si monitorizare in timpul primelor saptamani de tratament. Precautii suplimentare trebuie luate in cazul celor cu stenoza de artera renala, la care s-a observat cresterea uremiei si a creatininemiei. Aceste manifestari au disparut la intreruperea tratamentului cu Lotensin, administrarea de diuretice sau asocierea acestora. Pacientii hemodializati cu aparate cu membrana de poliacrilonitril cu flux crescut (AN69) pot prezenta reactii anafilactoide in cursul tratamentului cu Lotensin sau alti inhibitori ai enzimei de conversie.

Chirurgie, anestezie: in cursul anesteziei cu agenti care induc hipotensiune, inhibitorii de enzima de conversie pot bloca formarea angiotensinei II, cu eliberare compensatoare de renina. Daca hipotensiunea aparuta se considera a fi secundara acestui mecanism, ea poate fi corectata prin refacerea volumului circulant. Se impun precautii la pacientii cu stenoza mitrala si aortica.

Pacientii varstnici: Lotensin-ul s-a dovedit la fel de bine tolerat si de bolnavii varstnici. Cu toate acestea, nu strica sa se ia precautii suplimentare, in special in cazul celor cu insuficienta cardiaca congestiva sau arterioscleroza coronariana ori cerebrala. Potential mutagen, carcinogen si toxic asupra fatului: Benazeprilul nu are efecte mutagene, carcinogene ori teratogene.

Sarcina si alaptare: Se recomanda evitarea utilizarii Lotensin-ului la femeile insarcinate, avand in vedere putinele cazuri de insuficienta renala acuta neonatala. Benazeprilul si benazeprilatul se excreta prin lapte, insa in proportie de doar 0,3% din valoarea plasmatica. Desi fractia de benazeprilat care ajunge in circulatia sistemica a copilului este neglijabila, posibilele efecte impun administrarea cu prudenta a Lotensin-ului la femeile care alapteaza.

Efecte asupra abilitatii de a conduce autovehicule sau de a supraveghea masini: Lotensin-ul nu are efecte asupra sistemului nervos central. Totusi, pacientii sub tratament trebuie sa fie constienti de problemele care pot aparea in timpul conducerii masinii.

Reactii adverse Lotensin

Angioedem: A fost observat la pacientii sub tratament cu alti inhibitori ai enzimei de conversie. in cazul tratamentului cu Lotensin, poate aparea edemul buzelor sau al fetei, aceste simptome necesitand intreruperea prompta a terapiei, intrucat pot exista complicatii fatale, de tipul edemului laringian sau socului. Cand edemul intereseaza limba, glota, laringele, determinand obstruarea cailor respiratorii superioare, se administreaza de urgenta adrenalina 0,1, 0,3-0,5 ml s.c.

La hipertensivi: Lotensin-ul este in general bine tolerat. Reactiile adverse sunt de obicei usoare si tranzitorii, iar la doze uzuale de 2-80 mg/zi, acestea nu depind de doza, sex, varsta, rasa etc. in general, ele nu impun intreruperea tratamentului. Cele mai frecvente manifestari sunt: simptome respiratorii, tuse, cefalee, oboseala, dureri musculare, rinita, greata, prurit, vertij, nervozitate, tulburari de tranzit, hipotensiune ortostatica, edeme ale fetei si extremitatilor (foarte rar), cresterea moderata a ureei sanguine. In cursul tratamentului cu inhibitori de enzima de conversie s-a constatat, uneori, o hiperpotasemie tranzitorie.

Hipotensiune: A fost rar constatata (0,4%) la pacientii sub tratament cu Lotensin, fiind o posibila complicatie la cei cu depletii severe de sare si volum (bolnavi sub tratament diuretic, cu insuficienta cardiaca congestiva severa sau dializati). Riscul de hipotensiune poate fi redus prin suprimarea diureticelor timp de cateva zile la administrarea primei doze de Lotensin, pentru a asigura refacerea volumului circulant. Bolnavii cu risc crescut de hipotensiune trebuie tinuti sub stricta observatie pana la normalizarea volumului (prin administrarea de solutii saline izotone). Hipotensiunea tranzitorie ca raspuns la Lotensin nu este o contraindicatie de continuare a tratamentului.
Agranulocitoza, neutropenie: Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie poate determina agranulocitoza si/sau depresie medulara, ceea ce impune monitorizare periodica, in special la cei cu disfunctie renala sau boli de colagen (manifestarile fiind mult mai frecvente).

Mod de administrare Lotensin

Hipertensiune: Doza initiala pentru pacientii hipertensivi care nu primesc si diuretice este de 10 mg o data pe zi. Aceasta doza trebuie ulterior crescuta la 20 mg. La pacientii la care efectul antihipertensiv diminueaza la sfarsitul perioadei de dozare, doza totala zilnica trebuie divizata in doua parti egale sau este necesara administrarea unui diuretic. Cantitatea maxima zilnica este de 40 mg, administrata o data sau de doua ori pe zi. Daca efectul antihipertensiv este insuficient, se recomanda asocierea altui medicament antihipertensiv (diuretice, antagonisti de Ca, beta-blocante, initial in doza mica). Doza uzuala pentru pacientii al caror clearance al creatininei este superior valorii de 30 ml/min este de 10 mg/zi. Pentru cei cu clearance al creatininei sub 30 ml/min, doza este jumatate, adica 5 mg/zi.

Insuficienta cardiaca congestiva: Lotensin-ul este indicat ca terapie adjuvanta la pacientii cu insuficienta cardiaca congestiva. Doza initiala este de 2-2,5 mg o data/zi (1/2 dintr-o tableta de 5 mg). Ulterior doza se recomanda a fi crescuta la 5 mg/zi la cei care nu au dezvoltat efecte adverse sau hipotensiune. Doza se poate creste pana la 10-20 mg/zi, o data, sau divizata, in functie de raspunsul pacientului. Bolnavii cu insuficienta cardiaca clasa IV NYHA trebuie tratati cu doze inferioare celor din clasele II-III. La cei al caror clearance al creatininei este sub 30 ml/min, doza optima s-a dovedit a fi de 2-2,5 mg/zi.

Inhibitor sintetic al 3-hidroxi-3 metilglutaril coenzima A (HMG-CoA) reductazei, agent hipocolesterolemiant.

Indicatii Lescol

Indicatia terapeutica a Lescol-ului este hipercolesterolemia primara la pacientii care nu raspund in mod adecvat la regimul alimentar controlat.

Doze si mod de administrare Lescol

Inainte de a incepe tratamentul cu Lescol, pacientului trebuie sa i se recomande un regim clasic de scadere a colesterolului. Regimul trebuie continuat pe parcursul tratamentului.

Doza recomandata este de 20-40 mg o data pe zi, seara. Deoarece reducerea maxima a LDL-C se observa in cca 4 saptamani, trebuie efectuate dozari periodice ale lipidelor, iar doza se va adapta raspunsului terapeutic al pacientului si indicatiilor terapeutice stabilite. Efectul terapeutic al Lescol-ului este mentinut prin administrare prelungita. Lescol-ul este eficace ca monoterapie sau in asociere cu chelatori ai sarurilor biliare. Cand se combina cu colestiramina sau cu alte rasini, trebuie administrat la culcare, la cel putin 4 ore dupa rasina, pentru a evita o interactiune semnificativa datorata legarii medicamentului de rasina.

Deoarece Lescol-ul este excretat de catre ficat, numai 6% din doza fiind eliminata urinar, nu este necesara ajustarea dozelor la pacientii cu insuficienta renala usoara sau moderata (creatinina mai mica sau egala cu 160 moli/litru, respectiv 1,8 mg/dl). Neexistand experienta in utilizarea Lescol-ului la pacientii sub 18 ani, nu putem recomanda administrarea lui la astfel de pacienti. Nu exista nici o dovada de toleranta mai redusa sau pentru a sustine modificarea dozelor la varstnici. Inhibitorii de HMG-CoA reductaza, inclusiv Lescol, au putine sanse de a fi utili la bolnavii cu forma homozigota de hipercolesterolemie familiala, o afectiune rara.

Contraindicatii Lescol

Hipersensibilitate cunoscuta la fluvastatin sau la excipientii din Lescol. Lescol-ul este contraindicat la pacientii cu boala hepatica activa sau cu cresteri persistente si neexplicate ale transaminazelor serice (vezi Precautii). Lescol-ul este contraindicat in graviditate, la mamele care alapteaza si la femeile fertile care nu adopta precautii contraceptive adecvate.

Masuri de precautie Lescol

Functia hepatica: ca si in cazul altor medicamente hipolipemiante, se recomanda efectuarea testelor functionale hepatice la toti pacientii inainte de incepere tratamentului si periodic in cursul acestuia. Daca apare o crestere persistenta a aspartataminotransferazei (AST) sau alanin-aminotransferazei (ALT) de peste 3 ori peste limita superioara a normalului, se va intrerupe tratamentul. In cazuri foarte rare s-a descris o hepatita posibil medicamentoasa care a cedat dupa intreruperea tratamentului. Se impune atentie cand se administreaza Lescol la pacientii cu antecedente de hepatopatie sau alcoolism.

Muschii scheletici: la pacientii tratati cu alti inhibitori de HMG-CoA reductaza, s-au descris cazuri de miopatie. Aceasta posibilitate trebuie luata in considerare la bolnavii cu mialgii difuze inexplicabile, sensibilitate sau slabiciune musculara si cu crestere marcata a valorilor creatin-fosfokinazei (CPK) de peste 10 ori limita superioara a normalului. Pacientii vor fi sfatuiti sa anunte medicului cu promptitudine durerea musculara inexplicabila, sensibilitatea sau slabiciunea musculara, mai ales cand acestea sunt insotite de neliniste sau febra. Tratamentul cu Lescol trebuie intrerupt cand se constata nivelele de CPK foarte ridicate sau se diagnosticheaza ori se suspecteaza miopatia. Tratamentul cu Lescol trebuie sa fie intrerupt temporar la orice bolnav cu afectiune acuta sau severa care predispune la aparitia insuficientei renale secundare rabdomiolizei. La alte medicamente din aceasta clasa s-a descris rabdomioliza cu insuficienta renala cauzata de mioglobinurie. Pana in prezent, astfel de situatii nu au fost descrise pentru Lescol.

La unii pacienti tratati cu imunosupresoare (inclusiv ciclosporina), gemfibrozil, acid nicotinic sau eritromicina in asociere cu alti inhibitori de HMG-CoA reductaza, a aparut miopatia. De aceea, Lescol-ul trebuie utilizat cu grija la bolnavii care primesc unul din aceste medicamente. in studiile clinice pe un numar mic de pacienti tratati cu Lescol asociat cu acid nicotinic nu s-a observat miopatie.
Functia renala: deoarece nu exista experienta in tratamentul cu Lescol la pacientii cu insuficienta renala severa (creatinina peste 160 mmoli/litru, respectiv 1,8 mg/dl), utilizarea lui in astfel de cazuri nu poate fi recomandata.

Lescol in sarcina si alaptare

Deoarece inhibitorii de HMG-CoA reductaza scad sinteza colesterolului si, posibil, a altor substante cu activitate biologica derivate din colesterol, aceste medicamente pot fi daunatoare fatului daca se administreaza unei gravide. De aceea, inhibitorii de HMG-CoA reductaza sunt contraindicati in sarcina, la femei care alapteaza si la femei de varsta fertila care nu adopta masuri contraceptive adecvate. Daca o pacienta ramane insarcinata in timpul tratamentului cu un astfel de medicament, tratamentul trebuie intrerupt.

Reactii adverse Lescol

In general, Lescol-ul este bine tolerat. Efectele adverse, atat cele clinice cat si cele biochimice, sunt de obicei blande si trecatoare. In studiile controlate fata de placebo, efectele adverse cu o frecventa de peste 1% au fost: dispepsia (3,3%), greata (1,6%) si insomnia (1,6%). Cele cu o frecventa intre 0,5 si 0,9% comparativ cu placebo au fost: sinuzita (0,9%), flatulenta (0,8%), dureri abdominale (0,7%), hipoestezia (0,6%), afectiuni dentare (0,6%) si infectii ale tractului urinar (0,6%). Singurele efecte adverse cu o incidenta de peste 0,5% care pot fi atribuite, probabil, tratamentului cu Lescol sunt simptomele gastrointestinale minore.

Constatari de laborator: anumite tulburari biochimice ale functiei hepatice au fost asociate cu inhibitorii de HMG-CoA reductaza si cu alti agenti hipolipemianti. La un numar mic de pacienti (mai mic de 1%) s-au confirmat cresteri ale transaminazelor de pana la mai mult de 3 ori peste limita superioara a normalului. Majoritatea acestor modificari de laborator nu s-au insotit de simptome clinice si s-au remis ori s-au atenuat, revenind spre valorile anterioare tratamentului, dupa intreruperea acestuia.