Comprimate, Supliment alimentar

TRANZACTIV este unul din putinele laxative naturale, Senna reprezentand frunzele, respectiv fructele speciilor de Cassia augustifolia si Cassia acutifolia, plante ierboase din familia leguminoaselor, intalnite in flora Africii tropicale si a tarilor arabe.
Extractul recoltat in scop medicinal contine compusi antrachinonici, in special senisoli si senoside, precum si flavonoizi si mucilagii, datorita carora se realizeaza efectul laxativ si purgativ.

Compozitie Tranzactiv

Un comprimat contine extract uscat de fructe de Senna (Senna acutifolia), corespunzator la 20 mg glicozide hidroxiantracenice exprimate in senoside B si excipienti : lactoza monohidrat, polividona K30, fosfat acid de calciu dihidrat, carboximetilceluloza sodica, amidon 1500 partial pregelatinizat, talc si stearat de magneziu.

Actiune Tranzactiv

Se recomanda ca Senna in vederea mentinerii unui tranzit intestinal optim. Actioneaza la nivelul colonului, direct asupra mucoasei intestinale prin derivatii antrachinonici eliberati sub influenta florei intestinale, din glicozidele precursoare, continute in produsul vegetal.
TranzActiv imbunatateste tranzitul intestinal dupa aproximativ 6-8 ore de la administrarea orala (eliminarea a 1-2 scaune moi sau semilichide).

Avantaj : TranzActiv are avantajul ca administrarea sa nu este insotita de dureri abdominale, ca in cazul utilizarii altor produse cu rol asemanator.

Administrare Tranzactiv

1-2 comprimate/zi, impreuna cu lichide,de preferinta seara, la culcare , pentru a obtine un scaun semilichid in cursul diminetii urmatoare.
Durata administrarii se recomanda a fi de maxim 7 zile, pentru a evita fenomenele de obisnuinta sau dependenta. Nu se ia timp de aproximativ 2 ore de la administrarea altui medicament, interferand cu absorbtia acestuia. Dozele pentru copii precum si folosirea in timpul sarcinii vor fi recomandate de medic.

Indicatii Tranzactiv

TranzActiv este indicat in toate formele de constipatie : in cazul imobilizarii la pat, datorata bolilor sau tulburarilor digestive, habituala, indusa de medicamente (ex.narcotice). Poate fi folosit pentru golirea si prepararea intestinului pentru chirurgie sau examinare sau cand trebuie evitate efortul / durerea : interventii chirurgicale, hipertensiune, AVC, hernie, hemoroizi.

Contraindicatii Tranzactiv

Nu are, cu exceptia abdomenului chirurgical acut, unde orice laxativ este contraindicat

Precautii

Inainte de a lua acest laxativ, consultati doctorul sau farmacistul in caz ca aveti : diferite alergii, dureri stomacale bruste / intense, blocaj / perforatii intestinale, sangerari rectale de cauza necunoscuta.

Efecte secundare Tranzactiv

Daca apar urmatoarele efecte secundare, comunicati-le de indata doctorului sau farmacistului : diaree, greata, varsaturi, reactii alergice. Unele efecte secundare nu necesita atentie medicala speciala decat in cazul persistentei sau daca devin suparatoare : modificari de culoare pentru urina, crampe abdominale, edeme.

Conditii de pastrare

A se pastra la temperaturi sub 25°C, in ambalajul original.
Suplimentele alimentare nu trebuie sa inlocuiasca un regim alimentar variat.
A nu se depasi doza zilnica recomandata si a nu se administra timp indelungat (luni, ani).
A nu se lasa la indemana copiilor.
A nu se folosi dupa data expirarii inscrisa pe ambalaj.

Mod de prezentare Tranzactiv

Cutie cu 2 blistere a cate 10 comprimate.
Detinatorul Avizului de notificare nr. 3474/17.12.2008: S.C. Health Advisors SRL, adresa: Bd. Ghica Tei 10, sector 2, Bucuresti
Insotiti orice reclamatie cu numarul de serie inscris pe ambalaj.

Drajeuri de triferment continand tripsina 18 u.W., lipaza 6 u.W. si amilaza (putere amilolitica) 6,5 g

Actiune terapeutica Triferment

Preparat enzimatic digestiv, cuprinde fermenti pancreatici, proteolitici, lipolitici si amilolitici.

Indicatii Triferment

Pancreatita cronica, fibroza chistica pancreatica (la copii), dispepsii de putrefactie si fermentatie, tulburari digestive prin exces alimentar la bolnavii cu insuficienta secretorie a pancreasului (profilactic si curativ), tulburari digestive in cursul tratamentului cu sulfamide sau antibiotice cu spectru larg.

Doze si mod de administrare Triferment

Cate 1-4 drajeuri cu apa, dupa mesele principale.

Reactii adverse Triferment

Este in general bine suportat; dozele mari pot provoca iritatie bucala si iritatie perineala, hiperuricozurie si hiperuricemie (prin continutul in purine); rareori reactii alergice.

Contraindicatii Triferment

Alergie la una din componente, boli hepatice grave cu hiperbilirubinemie, icter mecanic; prudenta la bolnavii cu guta sau calculoza renala uratica.

In capac sub forma de pulbere:

-l-phosphothreonina: 20mg
-l-glutamine: 75mg
-hidroxocobalamin: 500mcg
In fiola sub forma de solutie (10ml):
-l-phosphoserine: 60mg
-l-arginine: 150mg
-sorbitol, pulbere: 4,5g

Actiune terapeutica Tonotil

Tonotil-N tonifica organismul, stimuleaza apetitul, inlatura oboseala fizica si psihica, combate surmenajul, elimina stressul si ajuta la recuperarea dupa interventii chirurgicale si in convalescenta. Tonotil-N procura organismului doza zilnica necesara de substante esentiale generative si actioneaza biologic. Tonotil-N poate fi administrat cu siguranta la copii, adulti si la persoanele varstnice deoarece nu are contraindicatii si efecte secundare; este un produs de maxima siguranta. Tonotil-N este o combinatie de aminoacizi esentiali cu hidroxocobalamina.
Fosfoserina este un aminoacid fosforilat, care interfera in biosinteza fosfoaminolipidelor in tesutul nervos.

Glutamina, amina acidului glutamic, in contrast cu acidul glutamic liber, poate penetra bariera hemato-encefalica.

Glutamina este implicata in biosinteza unor substante biologice, cum ar fi sinteza acetilcolinei si in reactiile legate de transportul grupelor amino. Fosfotreonina, un aminoacid fosforilat, joaca un rol important in biosinteza lipoproteinelor cerebrale. Arginina este un aminoacid necesar hematopoiezei si s-a constatat ca arginina, la fel ca si hidroxocobalamina sunt extrem de utile pentru functionarea normala a diferitelor enzime necesare sintezei acizilor nucleici.
Cercetari recente in biochimie au aratat ca toate bolile sunt cauza unor dereglari ale metabolismului celular. Caracteristicile principale ale acestor anomalii sunt urmatoarele:

• Deficiente ale fosforilarii oxidative mitocondriale.
• Descresterea sintezei proteice ribozomiale.
• Cresterea activitatii lisosomiale.

Tonotil-N regleaza metabolismul celular si furnizeaza energie astfel:

• acesta induce reactii de fosforilare
• sintetizeaza creatinina si acidul ketoglutaric
• stimuleaza glicogeneza
• substituie deficienta de glucoza.

Tonotil-N are actiune detoxifianta deoarece aceasta previne acumularea de amoniac in celula nervoasa.
Tonotil-N are actiune regenerativa, deoarece: Induce anabolismul proteic, glucidic, glucidic, formarea de acid nicotinic si transaminaze (acetilcolina, acid g-aminobutiric, serotonina). Regleaza balanta potasiului in organism retine sodiul in organism.
Tonotil-N prin scaderea concentratiei de acid lactic in sange si prin scaderea amplitudinii respiratorii, duce la:

• cresterea rezistentei persoanelor care presteaza munca fizica
• imbunatatire a metabolismului aerob celular.

Tonotil-N are rezultate excelente in bolile clinice; de exemplu, tulburari psihosomatice si dementa senila in care metabolismul nervos este alterat; asigura o functionalitate psihica excelenta; creste producerea de energie si consumul de oxigen de catre celulele organismului.
Tonotil-N completeaza componentii biologici deficitari ai celulelor fara a supraincarca organismul cu substante non-naturale.

Indicatii Tonotil

Este indicat ca un tonic in conditii de slabire a organismului, in anorexie, in convalescenta.
Datorita indicatiilor de mai sus, Tonotil-N poate fi administrat in toate “Specialitatile Medicale”, dupa cum urmeaza:
Pediatrie:
Retardare psihosomatica, convalescenta, anorexie, ameliorarea capacitatii de adaptare, oboseala in urma unui efort intelectual prelungit.
Medicina interna:
Surmenaj fizic si intelectual, convalescenta, stari de slabiciune (anemie, anorexie).
Geriatrie:
Depresiune senila sau dementa senila, dereglari psihosomatice ale varstei a III-a si persoane varstnice, pierderea memoriei, de scadere a performantelor intelectuale, dereglari metabolice si ca adjuvant in tratamentul cu medicamente angiovasculare.
Neurologie:
Tensiuni nervoase, oboseala asociata cu administrarea de medicamente sedative.
Ca supliment in tratamentul cu antidepresive si anxiolitice.
Chirurgie:
Este un tonic pentru organism; se recomanda in convalescenta dupa interventii chirurgicale.
Oftalmologie:
Oboseala oculara, miopie progresiva, boli ale retinei datorate dereglarilor metabolice, proasta vascularizare la nivel ocular, ambliopie datorata fumatului, atrofia nervului optic Leber si ca aditiv in tratamentul cu medicatie anticatarala pentru a preveni cataracta senila (datorita efectelor asupra reglarii metabolismului celular, aprovizionarii organismului cu aminoacizi esentiali).
Obstretica, ginecologie:
Convalescenta, tensiune nervoasa, slabiciune, climacteriu.
Ortopedie tratomatologie:
Ca un tonic al organismului si ca un tonic pentru pacientii ce urmeaza a fi operati.
Convalescenta (dupa interventii chirurgicale, traumatisme etc).
Medicina sportiva:
Recuperarea psihosomatica a atletilor.

Doze si mod de administrare Tonotil

Se indeparteaza sigiliul de metal al fiolei, prin extragere (1). Apoi se impinge dopul rosu in asa fel incat sa se goleasca continutul acestuia in partea lichida din fiola (2). Se agita bine fiola. Se inlatura dopul si se goleste continutul fiolei intr-un pahar.
Tonotil-N are un gust bun si este usor de baut. Daca se doreste, acesta poate fi diluat cu apa.
Tonotil-N poate fi administrat cu siguranta la pacientii suferind de diabet zaharat, deoarece acesta nu contine zahar.

Doza recomandata Tonotil

Adulti: 1-2 fiole dimineata, inainte de dejun.
Copii: 1 fiola dimineata, inainte de dejun.

Tonotil Pret Aproximativ

In functie de zona geografica si lantul de farmacii pretul Tonotil este aproximativ 40 Ron

Talliton 6,25 mg
Un comprimat contine carvedilol 6,25 mg si excipienti: quinoline Yellow (E 104), stearat de magneziu, povidona K 25, dioxid de siliciu coloidal anhidru, zahar, crospovidona, lactoza monohidrat.
Talliton 12,5 mg
Un comprimat contine carvedilol 12,5 mg si excipienti: sunset Yellow (E 110), stearat de magneziu, povidona K 25, dioxid de siliciu coloidal anhidru, zahar, crospovidona, lactoza monohidrat.
Talliton 25 mg
Un comprimat contine carvedilol 25 mg si excipienti: stearat de magneziu, povidona K 25, dioxid de siliciu coloidal anhidru, zahar, crospovidona, lactoza monohidrat.

Grupa farmacoterapeutica Talliton

Agenti alfa si beta-blocanti.

Indicatii terapeutice Talliton

Tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale – poate fi utilizat singur sau in asociere cu alte medicamente antihipertensive (in principal cu hidroclorotiazide). Tratamentul anginei pectorale cronice stabile. Tratamentul insuficientei cardiace cronice (clasa II sau III NYHA*, pentru prevenirea evolutiei afectiunii in asociere cu diuretice, inhibitori ECA sau digoxina)

*NYHA (New York Heart Association)

Contraindicatii Talliton

- Hipersensibilitate la carvedilol sau la oricare dintre excipientii produselor.
- Insuficienta cardiaca necontrolata terapeutic sau insuficienta cardiaca severa (insuficienta cardiaca decompensata NYHA clasa IV ce necesita terapie intravenoasa inotropa).
- Insuficienta hepatica severa.
- Astm bronsic, bronhopneumopatie cronica obstructiva, hipertensiune pulmonara, cord pulmonar.
- Hipotensiune arteriala severa (tensiune arteriala sistolica <85 mmHg).
- Soc cardiogen.
- Bradicardie severa (sub 50 batai pe minut in repaus).
- Sindromul sinusului bolnav (daca nu este instalat un stimulator cardiac permanent).
- Bloc AV de gradul II sau III (daca nu este instalat un stimulator cardiac permanent).
- Feocromocitom (daca nu se asociaza alfa blocante).
- Copii si adolescenti sub 18 ani (siguranta si eficacitatea utilizarii la aceasta grupa de pacienti nu au fost stabilite).
- Sarcina si alaptarea.

Precautii Talliton

Hipotensiune arteriala ortostatica: in special la debutul tratamentului cu carvedilol si la cresterea dozei, poate sa apara hipotensiune arteriala ortostatica, cu ameteala si vertij, uneori cu lipotimie. Pacientii cu insuficienta cardiaca, varstnicii sau pacientii care fac tratament concomitent cu alte antihipertensive sau diuretice sunt mai expusi la risc. Aceste reactii pot fi prevenite prin administrarea unor doze initiale mai mici, prin ajustarea atenta a dozei de intretinere si prin administrarea medicamentului odata cu alimentele. Pacientii vor fi sfatuiti cum sa evite simptomele hipotensiunii ortostatice (precautii la trecerea in ortostatism; in caz de vertij pacientul va adopta pozitia sezanda sau clinostatismul). Pacientii varstnici vor incepe tratamentul cu doze mai mici.
Antreruperea tratamentului: daca tratamentul cu carvedilol (sau alte beta blocante) este brusc intrerupt, pot apare transpiratie, tahicardie, dispnee, agravarea anginei pectorale. Pacientii cei mai expusi la risc sunt cei cu angina pectorala la care se poate produce un accident coronarian acut. Dozele trebuie reduse treptat, in 1 – 2 saptamani.
Daca tratamentul este intrerupt mai mult de 2 saptamani, se va relua cu cea mai mica doza.

Bradicardia
Doza trebuie redusa daca pacientul devine bradicardic (frecventa cardiaca aproximativ 55 batai/min) in timpul tratamentului.

Insuficienta hepatica: carvedilolul poate determina in mod exceptional insuficienta hepatica. Cand apare suspiciune clinica de afectare hepatica, functia hepatica va fi verificata. In caz de insuficienta hepatica, pacientul trebuie sa intrerupa tratamentul cu carvedilol. De regula, functia hepatica se normalizeaza dupa intreruperea tratamentului.

Lactoza
Fiecare comprimat contine 50 mg lactoza. Aceasta cantitate trebuie luata in consideratie la pacientii cu deficit de lactaza, galactosemie si sindrom de malabsorbtie de glucoza/galactoza.

Zahar
Fiecare comprimat contine 12,5 mg zahar. Continutul de zahar trebuie luat in considerare in cazul diabetului zaharat, intolerantei ereditare la fructoza, sindromului de malabsorbtie al glucozei/galactozei sau deficientei de zaharoza/isomaltoza.
Interactiuni cu alte produse medicamentoase si  alte interactiuni

Interactiuni farmacocinetice Talliton

Deoarece carvedilolul este supus metabolizarii oxidative, metabolizarea si farmacocinetica sa pot fi afectate de inducerea sau inhibitia sistemului enzimatic al citocromului P450.
-rifampicina – datorita inductiei enzimatice pe care o determina, poate sa scada concentratia plasmatica a carvedilolului cu 70%
-barbiturice – datorita inductiei enzimatice pe care o determina barbituricele pot scadea eficacitatea carvedilolului
-cimetidina – creste biodisponibilitatea carvedilolului cu 30% (asociere contraindicata)
-digoxina – concentratia plasmatica a digoxinei scade in cazul administrarii concomitente cu carvedilolul. Este recomandata o monitorizare accentuata a concentratiilor plasmatice de digoxina la inceperea, ajustarea sau intreruperea tratamentului cu carvedilol.

-inhibitori ai izoenzimei CYP2D6 – desi interactiunea carvedilolului cu inhibitorii puternici CYP2D6 (de exemplu chinidina, fluoxetina, paroxetina, propafenona) nu a fost in mod sistematic studiata, acesti inhibitori pot creste nivelul enantiomerului R(+) al carvedilolului.
Incidenta mare de aparitie a ametelilor este data probabil de concentratia ridicata de enantiomer R(+) cu proprietati a blocante.
-ciclosporina – intr-un studiu clinic la pacienti avAcnd transplant renal, doza de ciclosporina a trebuit sa fie redusa cu 20% dupa administrarea concomitenta de carvedilol.
Carvedilolul scade metabolizarea ciclosporinei.

Interactiuni farmacodinamice Talliton

- anticatecolaminice (reserpina, inhibitori MAO) pot cauza o bradicardie severa si hipotonie cand se administreaza concomitent cu carvedilolul – asociere contraindicata.
- clonidina si carvedilolul se pot potenta reciproc in ceea ce priveste scaderea tensiunii arteriale si efectele asupra scaderii frecventei cardiace. Cand se administreaza concomitent, intreruperea tratamentului trebuie sa se faca gradat incepand cu carvedilolul, apoi, dupa cateva zile clonidina poate fi intrerupta gradat.
- digoxina: administrarea concomitenta de carvedilol si digoxina duce la cresterea concentratiei plasmatice a digoxinei. In plus atat Talliton cat si digoxina scad conducerea atrioventriculara. In consecinta, este necesar un control medical strict la initierea tratamentului cu carvedilol, la cresterea dozei de carvedilol sau la oprirea tratamentului cu carvedilol in timpul terapiei cu digoxina.

- blocante ale canalelor de calciu si antiaritmice: tensiunea arteriala, frecventa cardiaca si monitorizarea electrocardiografica este necesara in cazul co-administrarii de carvedilol cu blocante ale canalelor de calciu (in special cu verapamilul sau diltiazem) sau un agent antiaritmic (mai ales in cazul antiaritmicelor de clasa I de medicamente). Administrarea concomitenta intravenoasa a acestora cu carvedilolul este contraindicata.
Desi asocierea de medicamente de tipul dihidropiridinelor cu blocante ale canalelor de calciu si cu beta-blocante este in general bine tolerata, ocazional, ele pot determina hipotensiune arteriala severa si insuficienta cardiaca. Pacientii cu insuficienta cardiaca preexistenta, stenoza aortica sau aritmie cardiaca pot fi expusi la riscul aparitiei acestor efecte. De aceea asocierile mentionate anterior necesita control medical frecvent, in special la pacientii cu risc crescut.
- insulina si hipoglicemiantele orale: beta blocantele pot creste efectul hipoglicemiant al insulinei si al hipoglicemiantelor orale, ducand la cresterea riscului de hipoglicemie. In plus aceste produse mascheaza simptomele hipoglicemiei (de exemplu, tahicardia). De aceea este recomandat controlul frecvent al glicemiei.
- nitrati organici si antihipertensive: ca si alte beta blocante, carvedilolul potenteaza efectul altor antihipertensive (in special acela al guanetidinei, rezerpinei, a metildopei, clonidinei, guanfacinei) sau efectul medicamentelor care pot sa scada tensiunea arteriala.
Utilizarea concomitenta a acestor medicamente cu carvedilol necesita controlul strict al tensiunii arteriale, rata inimii si monitorizare electro-cardiografica.
- anestezice generale: datorita efectelor inotrop negativ si hipotensiv, utilizarea concomitenta de carvedilol si anestezice generale necesita precautii speciale. Este de preferat alegerea unui anestezic general cu un potential inotrop negativ scazut.
- medicamente care actioneaza asupra sistemului nervos central (hipnotice, tranchilizante, antidepresive triciclice si alcoolul): administrarea concomitenta a carvedilolului si a medicamentelor care actioneaza asupra sistemului nervos central duce la o potentare reciproca a efectelor (cu exceptia barbituricelor care determina scaderea efectului carvedilolului prin inductie enzimatica).
- antiinflamatoare nesteroidiene: administrarea concomitenta a antiinflamatoarelor nesteroidiene si a antihipertensivelor (cum ar fi blocante ale receptorilor beta) poate sa scada efectul antihipertensiv, prin scaderea producerii de prostaglandine renale vasodilatatoare.
- alfa si beta simpatomimetice: hipertensiune arteriala, bradicardie reflexa accentuata si asistola sunt iminente in cazul coadministrarii acestor medicamente cu carvedilol. In cazul unei reactii anafilactice, beta-blocantele neselective cum este carvedilolul pot determina rezistenta la adrenalina. Administrarea glucagonului poate fi utila in cateva cazuri, avAcnd in vedere efectul simpatomimetic bazat pe cresterea nivelelor intracelulare de cAMP si care nu este dependent de beta receptori.
- agonisti beta adrenergici: co-administrarea unui agonist beta-adrenergic poate antagoniza receptorii beta blocand efectul carvedilolului,
-ergotamina: efectul vasoconstrictor al ergotaminei trebuie luat in considerare in cazul administrarii concomitente cu carvedilol
- derivatii xantinici (aminofilina, teofilina): derivatii xantinici si blocantele neselective ale beta receptorilor isi scad reciproc efectul. In general blocantele neselective ale receptorilor beta cresc rezistenta bronhiala. Activitatea beta adrenergica este crescuta de efectul inhibitor al teofilinei asupra fosfodiesterazei, si astfel scade efectul beta blocant.

Atentionari speciale Talliton

Insuficienta cardiaca cronica: Daca Talliton este administrat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale sau anginei pectorale la pacientii care prezinta si insuficienta cardiaca, inceperea tratamentului cu Talliton trebuie efectuat dupa schema recomandata pentru tratamentul insuficientei cardiace: doza initiala nu trebuie sa depaseasca 3,125 mg de 2 ori pe zi si orice crestere a dozei trebuie efectuata numai dupa o perioada minima de 14 zile de tratament.
Administrarea carvedilolului la pacienti sub tratament cu diuretice, IECA si/sau digitalice pentru insuficienta cardiaca, necesita un control medical strict deoarece atat carvedilolul cat si glicozidele tonicardiace incetinesc conductia atrio-ventriculara. Functia renala trebuie controlata frecvent la pacientii cu insuficienta cardiaca daca tensiunea arteriala sistolica initiala este sub 100 mmHg sau daca pacientii prezinta concomitent ischemie cardiaca, tulburari vasculare arteriale periferice sau insuficienta renala, deoarece in timpul tratamentului cu Talliton poate sa apara deteriorarea functiei renale (de obicei tranzitorie). In cazul in care se observa deteriorarea functiei renale, se intrerupe tratamentul sau se reduc dozele.

Pacientii cu Angor Prinzmetal
Beta-blocantele non-selective pot determina dureri toracice la pacientii cu angina Prinzmetal. Desi carvedilolul, prin activitatea sa alfa-blocanta, poate preveni aceste simptome, nu exista experienta cu carvedilol la acesti pacienti. De aceea se recomanda prudenta la pacienti cu suspiciune de angor Prinzmetal. Nu se recomanda administrarea la pacientii cu angina instabila.
Se recomanda utilizarea cu prudenta a carvedilolului la pacientii cu bloc atrio-ventricular de gradul I.

Bloc AV gradul I
Deoarece carvedilolul scade conducerea atrioventriculara, administrarea sa la pacienti cu bloc AV gradul I necesita precautii speciale si monitorizarea frecventa electrocardiografica.
Doze si mod de administrare

Comprimatele trebuie administrate oral cu o cantitate suficienta de lichid. Administrarea comprimatelor se recomanda sa se faca in timpul mesei (pentru a reduce riscul hipotensiunii ortostatice).
Dozele trebuie stabilite individual. Tratamentul trebuie inceput cu doze mici, care vor fi crescute progresiv la fiecare 7 – 14 zile, pana la atingerea efectului clinic dorit. Dupa prima doza si dupa fiecare crestere a dozei se recomanda masurarea tensiunii arteriale a pacientului in ortostatism la 1 ora de la administrarea dozei, pentru a exclude posibila hipotensiune arteriala ortostatica.
Tratamentul cu carvedilol se va intrerupe treptat, intr-o perioada de 1 – 2 saptamAcni.
Daca tratamentul a fost intrerupt mai mult de 2 saptamAcni, se va relua cu cea mai mica doza.

Hipertensiune arteriala esentiala
Doza initiala recomandata este de 12,5 mg carvedilol dimineata, dupa micul dejun, sau 6,25 mg carvedilol, de 2 ori pe zi (dimineata si seara). Dupa 7 – 14 zile de tratament, posibil chiar dupa 2 zile, doza se va creste la 25 mg carvedilol dimineata sau 12,5 mg carvedilol de 2 ori pe zi. Dupa 14 zile de tratament, doza poate fi crescuta din nou, la 50 mg carvedilol pe zi.
Doza totala zilnica in tratamentul hipertensiunii arteriale nu va depasi 50 mg carvedilol.

Angina pectorala cronica stabila
Doza recomandata la inceputul tratamentului cu Talliton este de 12,5 mg carvedilol de 2 ori pe zi, dupa mese. Dupa 7 – 14 zile de tratament, doza poate fi crescuta la 25 mg carvedilol de doua ori pe zi. Daca aceasta doza este ineficace, dupa 14 zile de administrare se poate creste doza la 50 mg carvedilol de 2 ori pe zi daca pacientul o tolereaza bine. Doza zilnica totala in tratamentul anginei pectorale cronice nu va depasi 50 mg carvedilol de 2 ori pe zi. In cazul pacientilor peste 70 de ani, doza maxima nu va depasi 25 mg carvedilol de 2 ori pe zi.

Insuficienta cardiaca cronica
Dozele trebuie individualizate. Pacientul trebuie sa fie sub monitorizare medicala atenta in primele 2 – 3 ore dupa doza initiala si dupa fiecare crestere a dozei, iar toleranta la medicament trebuie testata. Daca apare bradicardie (puls sub 55 batai/min.), doza de Talliton trebuie redusa. Daca apar simptome de hipotensiune arteriala, trebuie intAci redusa doza de diuretic sau inhibitor ECA, iar, daca aceste masuri sunt insuficiente, se va reduce si doza de Talliton .
Talliton este recomandat a fi utilizat in completarea tratamentului standard, ca diureticele, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) si/sau digitala. Poate fi, de asemenea, administrat pacientilor care nu tolereaza inhibitorii ECA. Talliton poate fi administrat pacientilor numai dupa ce dozele de diuretic, inhibitor ECA si digitala (daca este administrata) au fost stabilite.
La initierea tratamentului cu Talliton sau dupa cresterea dozelor, poate aparea o agravare temporara a insuficientei cardiace. In acest caz, trebuie crescuta doza de diuretic. Uneori este necesara reducerea temporara a dozei de Talliton sau chiar intreruperea tratamentului. Cand starea clinica s-a stabilizat, tratamentul cu Talliton si/sau cresterea dozelor pot fi reluate. Daca insuficienta cardiaca evolueaza spre o forma severa (clasa IV – NYHA), intregul tratament trebuie revizuit.
Doza initiala recomandata este de 3,125 mg carvedilol, de 2 ori pe zi. Daca aceasta doza este bine tolerata, poate fi crescuta treptat (la interval de 2 saptamAcni) pana la doza optima. Urmatoarele doze sunt de 6,25 mg carvedilol, de 2 ori pe zi, dupa aceea de 12,5 mg carvedilol, de 2 ori/zi si, in final, de 25 mg carvedilol, de 2 ori pe zi. Pacientul trebuie sa utilizeze doza cea mai mare pe care o tolereaza bine. Doza maxima recomandata este de 25 mg carvedilol, de 2 ori pe zi. La pacientii care au peste 85 kg, doza poate fi crescuta cu atentie la 50 mg carvedilol, de 2 ori pe zi.

Ajustarea dozelor

-Hipertensiune: se recomanda o doza de inceput mai mica, respectiv 12,5 mg, in una sau doua prize zilnice. Daca este necesar doza poate fi crescuta dupa o perioada de doua saptamAcni la o doza zilnica maxima de 50 mg, in doua prize.
- Angina pectorala cronica stabila: In cazul pacientilor peste 70 de ani, doza maxima nu va depasi 25 mg carvedilol de 2 ori pe zi.
- Insuficienta cardiaca cronica asociata acestor afectiuni: doza uzuala este aceeasi ca pentru adulti.
-Insuficienta renala: doza uzuala nu este influentata de prezenta insuficientei renale deoarece eliminarea primara se face prin fecale. Studiile farmacocinetice la pacientii cu insuficienta renala de intensitate diferita arata ca functia renala nu afecteaza semnificativ profilul farmacocinetic al carvedilolului. De aceea ajustarea dozei la acesti pacienti nu este necesara.

Reactii adverse Talliton

Profilul reactiilor adverse asociate utilizarii carvedilolului in tratamentul hipertensiunii arteriale si a anginei pectorale este asemanator cu cel observat in insuficienta cardiaca cronica, desi la acesti pacienti incidenta reactiilor adverse este mai mica.

In cazul tratamentului hipertensiunii arteriale si anginei pectorale
Reactii adverse nervos centrale
- frecvente: ameteli, cefalee, fatigabilitate, de obicei usoare si apar
in mod particular la inceperea tratamentului.
- putin frecvente: dispozitie depresiva, tulburari de somn, parestezii, astenie.
Reactii adverse cardiovasculare
- frecvente: bradicardie, hipotensiune arteriala ortostatica, in special la inceputul tratamentului
- putin frecvente: hipotensiune arteriala, sincopa, tulburari ale circulatiei periferice (extremitati reci), exacerbarea simptomelor la pacientii cu claudicatie intermitenta sau fenomene Raynaud, bloc A-V, angina pectorala, simptome de insuficienta cardiaca si edeme periferice.
Reactii adverse respiratorii
- frecvente: astm/dispnee la pacientii cu predispozitie
- rare: nas infundat, wheezing si simptome asemanatoare gripei
Reactii adverse gastro-intestinale
- frecvente: tulburari gastro-intestinale (cu simptome ca greata, dureri abdominale, diaree),
- putin frecvente: constipatie si varsaturi.
Reactii adverse cutanate
- putin frecvente: exantem alergic, dermatita, urticarie, prurit si reactii asemanatoare lichenului plan, transpiratii abundente); pot aparea leziuni cutanate psoriazice sau se pot agrava cele deja existente.
Reactii adverse metabolice
-datorita proprietatilor beta-blocante este posibil ca un diabet zaharat latent sa devina manifest, diabetul manifest sa se agraveze si contra-reglarea glicemiei sa fie inhibata.
Reactii adverse hematologice si modificari biochimice
- au fost raportate cazuri izolate de modificari ale transaminazelor serice, trombocitopenie si leucopenie.
Altele
- Frecvente: dureri la nivelul extremitatilor, lacrimare redusa
- putin frecvente: impotenta sexuala, tulburari de vedere
- rare: uscaciunea gurii, tulburari de mictiune si iritatii oculare
- izolate: reactii alergice

In cazul tratamentului din insuficienta cardiaca
Reactii adverse nervos centrale
-foarte frecvente: ameteli, cefalee, care sunt de obicei usoare si apar
in mod particular la inceperea tratamentului; astenie (incluzAcnd fatigabilitate)
Reactii adverse cardiovasculare
- frecvente: bradicardie, hipotensiune arteriala ortostatica, hipotensiune arteriala, edeme (incluzAcnd edeme generalizate, declive, genitale, la nivelul picioarelor), hipervolemie si supraincarcare lichidiana in special la inceputul tratamentului
- putin frecvente: sincopa (incluzAcnd presincopa), bloc A-V si insuficienta cardiaca in timpul cresterii progresive a dozei
Reactii adverse digestive
- frecvente: greata, varsaturi, diaree
Reactii adverse cutanate
- dermatita, transpiratii abundente
Reactii adverse metabolice
- frecvente: crestere in greutate si hipercolesterolemie. Hiperglicemie, hipoglicemie si ingreunarea controlului glicemic sunt de asemenea frecvente la pacienti cu diabet zaharat preexistent.
Reactii adverse hematologice si modificari biochimice
- rare: trombocitopenie
- au fost raportate cazuri izolate de leucopenie.
Altele
- frecvente: tulburari de vedere
- rare: insuficienta renala acuta si tulburari functionale renale la pacienti cu boli vasculare difuze si/sau insuficienta renala.
Frecventa reactiilor adverse nu este dependenta de doza, cu exceptia ametelilor, tulburarilor de vedere si bradicardiei.

Supradozaj Talliton

Supradozajul poate determina mai ales hipotensiune arteriala (cu ameteala sau vertij; posibil lipotimie) si bradicardie. De obicei este suficient sa se reduca doza sau sa se intrerupa temporar tratamentul.
In plus, supradozajul poate produce dispnee datorita bronhospasmului, varsaturi, insuficienta cardiaca, si in cazurile severe chiar soc cardiogen, tulburari ale constientei pana la coma, convulsii generalizate, tulburari de conducere si stop cardiac.
Se vor lua masuri pentru indepartarea medicamentului neabsorbit. Trebuie monitorizate atent functiile vitale ale pacientului in spitale sau in unitatile de terapie intensiva. Tratamentul este simptomatic, cu agonisti de receptori adrenergici.
Terapie posibila: orciprenalina si/sau glucagon pentru sustinerea functiei cardiace si a circulatiei; atropina si eventual un stimulator cardiac in caz de bradicardie excesiva; beta 2-simpatomimetice in caz de bronhospasm; noradrenalina ori norfenefrina in caz de vasodilatatie periferica; diazepam in caz de convulsii.
Durata tratamentului depinde de gradul de intoxicatie. In caz de intoxicatie severa, timpul de eliminare al carvedilolului poate fi prelungit. Pacientul va fi tinut sub observatie pana la stabilizare clinica.

Thyrogen este o pulbere pentru solutie injectabila.

Fiecare flacon de Thyrogen contine 0,9 mg de substanta activa denumita alfa tireotropina.

Indicatii Thyrogen

Thyrogen se utilizeaza la pacientii care au suferit o interventie chirurgicala pentru indepartarea glandei tiroide (tiroidectomie) din cauza ca sufereau de cancer. Thyrogen se utilizeaza impreuna cu un „test al tireoglobulinei”, asociat sau nu investigatiei radiologice cu iod radioactiv (131I) pentru detectarea celulelor tiroidiene ramase dupa interventia chirurgicala.
Thyrogen poate fi utilizat de asemenea in asociere cu doze mai mari de iod radioactiv pentru ablatia (distrugerea) celulelor tiroidiene restante. Medicamentul se elibereaza numai pe baza de reteta.

Mod de utilizare Thyrogen

Utilizarea medicamentului Thyrogen trebuie supervizata de un medic cu experienta in tratarea cancerului tiroidian. Medicamentul se administreaza sub forma a doua doze de 0,9 mg fiecare, la un interval de 24 de ore una de cealalta, prin injectie in muschiul fesier. Cand Thyrogen este utilizat in asociere cu investigatia radiologica cu iod radioactiv, administrarea iodului trebuie facuta la 24 de ore de la ultima injectie cu Thyrogen, iar investigatia trebuie realizata dupa 48 pana la 72 de ore de la aceasta. Cand Thyrogen este utilizat in asociere cu doze mai mari de iod radioactiv in terapia pentru ablatie, administrarea iodului trebuie facuta tot la 24 de ore dupa ultima injectie cu Thyrogen, dar scintigrafia post-ablatie, pentru a vedea daca toate celulele restante au fost distruse, trebuie realizata dupa un interval mai lung (cateva zile).

Actiune Thyrogen

Substanta activa din Thyrogen, alfa tireotropina, se utilizeaza pentru testarea functiei tiroidiene. Acesta este o copie a hormonului natural numit hormonul de stimulare tiroidiana (TSH). Ea este produsa printr-o metoda cunoscuta sub numele de „tehnologia ADN-ului recombinant”: alfa tireotropina este obtinuta dintr-o celula care a primit o gena (ADN), care o face capabila sa produca hormonul.

Pacientii a caror glanda tiroida a fost indepartata primesc terapie de substitutie cu tiroxina (un hormon produs de glanda tiroida), care provoaca inactivitatea oricaror celule tiroidiene ramase in organism si opreste producerea de TSH. Totusi, hormonul de stimulare tiroidiana (TSH) este necesar atunci cand medicii cauta celule tiroidiene restante dupa interventia chirurgicala, caci celulele active sunt mai usor de detectat. Cand Thyrogen este administrat, acesta actioneaza asemenea TSH-ului si stimuleaza toate celulele restante din tiroida, inclusiv celulele canceroase. Activitatea acestora poate fi apoi detectata prin masurarea valorilor unei proteine numite tireoglobulina sau prin utilizarea unei tehnici imagistice cu iod radioactiv, caci celulele tiroidiene active preiau iodul si devin vizibile pe un scanner. Administrat in doze mai mari, iodul radioactiv poate de asemenea sa distruga celulele tiroidiene restante.

Reactii adverse Thyrogen

Cel mai frecvent efect secundar al medicamentului Thyrogen (observat la mai mult de 1 pacient din 10) este greata (starea de voma). Pentru lista completa a tuturor efectelor secundare raportate in cadrul tratamentului cu Thyrogen, a se consulta prospectul.
Thyrogen nu trebuie administrat persoanelor care pot prezenta hipersensibilitate (alergie) la hormonul uman sau bovin de stimulare tiroidiana (TSH), sau la oricare dintre excipienti. Administrarea medicamentului Thyrogen in timpul sarcinii este contraindicata.

Ameliorarea tulburărilor senzitive din leziunile nervoase declanşate de diabetul zaharat (polineuropatie diabetica).

Proprietăţi TIOLIN

TIOLIN este un supliment alimentar care conţine acid alfa-lipoic (sau acid tioctic) 300 mg. Persoanele care suferă de diabet pot prezenta tulburări ale sistemului nervos cu afectarea sensibilităţii. Astfel diabeticii se confruntă cu senzaţii de furnicături, nelinişte în picioare, arsuri ale tălpilor şi tulburări de sensibilitate. De obicei, aceste tulburări apar mai ales la nivelul membrelor inferioare. Aceste tulburări senzitive pot fi preîntâmpinate de acidul alfa-lipoic (thioctic) conţinut în produsul TIOLIN.

Acidul alfa-lipoic (thioctic) este un antioxidant cunoscut. Acesta are capacitatea, de a penetra şi neutraliza radicalii liberi, mai mare decât a altor antioxidanţi ţi de asemenea, are capacitatea de a recicla alţi antioxidanţi, cum ar fi vitaminele C şi E şi de a-i aduce la parametrii funcţionali.

Acidul alfa-lipoic (thioctic) este produs de organismul uman şi acţionează ca un component important în complexele enzimatice esenţiale implicate îin reglarea metabolismului energetic în special a celui glucidic.

Compoziţie Tiolin

Fiecare capsulă de TIOLIN conţine:
Acid alfa-lipoic                 300 mg, şi excipienţi: fosfat de calciu anhidru, ulei de soia, lecitină din soia, ulei vegetal hidrogenat, hidroxianisol butilat, hidroxitoluen butilat şi capsula gelatinoasă (care conţine: gelatină, glicerină, sorbitol lichid, hidroxibenzoat de metil, hidroxibenzoat de propil, dioxid de titan, Ponceau 4R, apă purificată).

Mod de administrare Tiolin

Administrare orală: 2 capsule de TIOLIN pe zi . Capsula se înghite cu un pahar cu apă.

Atenţionări

• Acest produs este un supliment alimentar şi nu poate înlocui un regim alimentar variat.
• A nu se consuma după data de expirare înscrisă pe ambalaj.
• A nu se depăşi doza zilnică recomandată.

Forma de prezentare Tiolin

Cutie cu 6 blistere a câte 10 capsule

Păstrare

A se păstra la temperaturi sub 250 C.
A se feri de lumină şi umezeală.
A nu se lăsa la indemâna şi vederea copiilor.

EGb761 40 mg/comprimat, 40 mg/ml solutie buvabila, 1,2 g/flacon.
EGb761, 40 mg/comprimat, 40 mg/ml solutie buvabila, 1,2 g/flacon.

Actiune terapeuica Tanakan

Extractul EGb 761 din frunzele de Ginkgo Biloba contine peste 40 de principii active, intre care ginkgolidele si bilobalidele sunt specifice numai acestui extract. Are un mod de actiune complex la nivel vascular, exercitand un efect vasoreglator asupra arterelor. Creste rezistenta vasculara si scade permeabilitatea capilarelor. Creste tonusul peretilor venosi. Hemoreologic, scade hiperagregabilitatea plachetara (efect anti-FAP) si eritrocitara (efect antisludge). La nivel tisular protejeaza integritatea membranelor celulare prin neutralizarea radicalilor liberi. Are efect neurotropic, stimuland procesele de compensare neuronala, turnoverul neuromediatorilor, cresterea densitatii receptorilor sinaptici. Amelioreaza metabolismul energetic bazal, stimuland captarea oxigenului si consumul aerob al glucozei si favorizand epurarea lactatilor.

Indicatii Tanakan

Imbatranire si ischemie cerebrala: deficite cognitive legate de varsta; sechele ale accidentelor vasculare cerebrale sau ale traumatismelor craniene. Sindroame cohleovestibulare: vertij, acufene, hipoacuzii. Ischemie corioretiniana, degenerescenta maculara legata de varsta, retinopatii diabetice. Arteriopatii ale membrelor inferioare: dureri la mers, dureri de decubit, tulburari trofice.

Doze si mod de administrare Tanakan

1 comprimat = 1 doza (1 ml) = 40 mg extract pur. Se foloseste dozatorul volumetric anexat. Solutia se dilueaza intr-o jumatate de pahar cu apa.

Contraindicatii Tanakan

Nu are.

Masuri de precautie

Nu este un antihipertensiv si nu poate inlocui tratamentul tensiunii arteriale prin medicatia ei specifica.

Reactii adverse Tanakan

Rare (cefalee, tulburari digestive).

Fiecare drajeu de Tertensif contine 2,5 sau 1,5 mg de indapamida hemihidrata.

Actiune  terapeutica Tertensif

Agent antihipertensiv. Indapamida este un derivat sulfonamidic netiazidic. La un dozaj zilnic de 2,5 mg, indapamida are o actiune antihipertensiva maximala de 24 ore, datorata unui efect vascular. La dozaje mai ridicate, activitatea antihipertensiva nu este marita in mod semnificativ, in schimb efectul diuretic creste. Indapamida reduce hiperreactivitatea vasculara la noradrenalina a subiectului hipertensiv si produce o descrestere a rezistentei vasculare totale si a rezistentei arteriolare. Indapamida nu afecteaza metabolismul lipidelor sau pe cel al hidratilor de carbon, nici chiar in cazul subiectului hipertensiv diabetic.

Indicatii Tertensif

Hipertensiune arteriala esentiala

Doze si mod de administrare Tertensif

Un singur comprimat pe zi, oricare ar fi severitatea hipertensiunii. Mecanismul actiunii indapamidei inlatura necesitatea unui regim strict fara sare.

Contraindicatii Tertensif

Accidente vasculare cerebrale recente; afectiuni hepatice grave; combinatii medicamentoase de evitat (a se vedea Interactiuni medicamentoase).

Masuri de precautie

Supravegherea testelor de kaliemie si uricemie, cu o atentie speciala mai ales: in cazul subiectului predispus la hipokaliemie (pacienti cardiaci carora li s-au prescris medicamente pe baza de digitalina sau laxative, persoane in varsta si pacienti cu hiperaldosteronism). A nu se prescrie Tertensif in combinatie cu alte medicamente cu actiune diuretica eliminatoare de potasiu; in cazul pacientului suferind de guta, pentru care este important sa se mentina tratamentul specific acestei afectiuni. Datorita insuficientei informatii clinice de pana in prezent, administrarea in timpul sarcinii si a perioadei de alaptare este de evitat.

Reactii adverse Tertensif

Hipokaliemie, oboseala, hipotensiune ortostatica. O usoara crestere a uricemiei, dar fara sa provoace accese de guta la subiectul indemn. Manifestari de tip alergic.

Un comprimat cu eliberare prelungita contine clorhidrat de tramadol 100 mg si excipienti: behenat de glicerol, hidrogenofosfat de calciu dihidrat, polividona K 25, dioxid de siliciu coloidal.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICA Tralgit

Alte opioide

INDICATII TERAPEUTICE Tralgit

Tralgit SR este folosit pentru controlul durerii acute sau cronice de intensitate moderata pana la severa, de diferite origini. Este utilizat in special in chirurgie, ortopedie, obstetrica, oncologie, reumatologie, neurologie, stomatologie (in special dupa interventii chirurgicale), dar si in alte specialitati medicale. Tralgit SR este adecvat in terapia durerii in afectiuni ischemice (infarct miocardic, afectiuni ischemice ale extremitatilor periferice).

CONTRAINDICATII Tralgit

Hipersensibilitate la tramadol sau la oricare dintre componentii produsului.
Copii sub 14 ani.
Intoxicate acuta cu inhibitori ai sistemului nervos central (alcool etilic, antidepresive, neuroleptice, sedative, anxiolitice, hipnotice).
Sindrom de abstinent la opioide.
Tulburari ale starii de constienta de cauza necunoscuta.
Insuficienta respiratorie severa sau deprimarea centrului respirator.
Insuficienta hepatica severa.

PRECAUTII

Pentru tratamentul durerilor cronice pe termen lung, se recornanda prudenta, eventual intreruperea periodica a administrarii tramadolului si utilizarea altor analgezice. Este necesara supravegherea atenta a pacientilor cu convulsii atat in timpul tratamentului, cat si in perioada urmatoare. Nu se recomanda utilizarea Tralgitului SR ca terapie de substitutie la pacientii dependenti de opioide. In terapia de lunga durata riscul dependentei la medicament nu poate fi total exclus. in ciuda faptului ca riscul aparitiei dependentei este minim, este recomandabil a se folosi tramadol pentru o scurta perioada si numai daca este absolut necesar, iar in tratamentul cronic administrarea sa sa fie intrerupta pentru o scurta perioada de timp. Trebuie evitat consumul bauturilor alcoolice in cursul tratamentului.

INTERACTIUNI

Este contraindicata asocierea tramadolului cu inhibitori de monoaminoxidaza (IMAO).
Daca tramadolul se administreaza concomitent cu medicamente cu actiune la nivelul SNC (analgezice, antidepresive, neuroleptice, sedative, anxiolitice, hipnotice) sau se consuma concomitent alcool, este posibil un efect sinergic, manifestat prin sedare profunda sau actiune analgezica mai puternica.
Administrarea concomitenta cu carbamazepina creste metabolizarea tramadolului, putand duce la necesitatea cresterii dozei de tramadol.
Asocierea tramadolului cu inhibitori specifici ai recaptarii serotoninei, antidepresive triciclice sau neuroleptice, poate creste riscul de accident vascular cerebral.
Administrarea concomitenta cu opioizi agonisti-antagonisti (buprenorfina, nalbufina, pentazocina) nu este recomandata, deoarece acestea scad efectul analgezic al tramadolului.
Asocierea cu medicamente care scad pragul convulsivant (neuroleptice, antidepresive, alte analgezice cu actiune centrala, anestezice locale) creste riscul convulsiilor.

ATENTIONARI SPECIALE

La pacientii cu afectare a functiei renale (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min) timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare este prelungit, de aceea, cel putin la inceputul tratamentului se recomanda un interval dublu intre doze.
La pacientii cu insuficienta hepatica se recomanda reducerea dozelor sj prelungirea intervalelor dintre doze datorita clearance-ului renal redus, concentratiei plasmatice crescute si timpului de injumatatire plasmatica prin eliminare prelungit.
Tramadolul poate fi administrat cu prudenta pacientilor cu hipertensiune intracraniana (de exemplu in traumatismele craniene) sau cu boli pulmonare severe.
Se recomanda prudenta la bolnavii cu dureri abdominale acute nediagnosticate (poate inlatura simptome esentiale pentru diagnostic).

Sarcina si alaptarea

Testele efectuate pe animale nu au relevat efecte embriotoxice sau teratogene ale tramadolului. 80% din doza administrata traverseaza bariera placentara. Siguranta administrarii tramadolului la femeile insarcinate nu a fost stabilita. Este recomandat a se administra tramadol in timpul sarcinii numai in cazuri exceptionale, dupa o atenta evaluare a raportului beneficiu matern/risc potential pentru fat sau sugar.
Daca se administreaza tramadol unei mame care alapteaza, se va lua in considerare faptul ca 0,1% din medicament se excreta in laptele matern. De obicei, mamele care alapteaza si au utilizat o singura doza de Tralgit SR nu vor intrerupe alaptarea.

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Tramadolul afecteaza performantele psihomotorii, in special daca se consuma concomitent alcool etilic; ca urmare, pacientii nu trebuie sa conduca vehicule si sa foloseasca utilaje in timpul tratamentului.

DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE

La adulti si copii cu varsta mai mare de 14 ani (cu o greutate corporala ce depajeste 50 kg) se administreaza de obicei 100-200 mg – clorhidrat de tramadol la fiecare 12 ore (cel mai bine dimineata si seara). In functie de necesitatile individuale ale fiecarui pacient este posibila administrarea unei doze la interval mai mic de 12 ore, totusi, nu mai devreme de 6 ore de la administrarea precedenta.
Majoritatea pacientilor raspund la 400 mg zilnic, totusi, in anumite cazuri (in special in boli canceroase maligne) sunt acceptate si doze mai mari.
La doze zilnice ce depasesc 400 mg clorhidrat de tramadol, este de asteptat o incidenta crescuta a efectelor adverse, de aceea dozele mari sunt recomandate la pacientii cu cancer sau daca sunt administrate numai pentru o perioada scurta de timp, in cazuri speciale.
De obicei nu este necesara ajustarea dozei la batranii cu o buna functionare a rinichilor si ficatului.
In insuficienta renala sau hepatica eliminarea tramadolului este prelungita, de aceea dozarea acestei forme farmaceutice trebuie scazuta corespunzator, sau intervalele dintre doze trebuie crescute, deasemenea este recomandat a se folosi forme farmaceutice diferite (capsule, supozitoare, solutie orala, solutie injectabila).
Tramadolul nu trebuie utilizat mai mult timp decat este absolut necesar.
Durata tratamentului este determinata individual si depinde de afectiunea de baza.
Comprimatele cu eliberare prelungita se administreaza intregi (nemestecate, nezdrobite) cu putin lichid.
Poate fi administrat independent de orarul meselor.

REACTII ADVERSE Tralgit

In timpul tratamentului cu tramadol, cele mai frecvente reactii adverse au fost semnalate la nivelul tractului gastro-intestinal si SNC. Acestea apar la aproximativ 5 – 30% dintre pacientii care utilizeaza tramadol in doze terapeutice.
Reactiile adverse care apar la mai mult de 5% dintre pacienti includ ameteli, vertij, greata, constipate, cefalee, somnolenta, varsaturi, prurit, stimulare nervos centrala, astenie, transpiratii, dispepsie, senzatie de uscaciune a mucoasei bucale, diaree.
Alte reactii adverse care apar la mai mult de 1% dintre pacienti sunt:

• nervos centrale – anxietate, confuzie, tulburari de coordonare, euforie, instabilitate emotionala, tulburari de somn;
• gastro-intestiinale – dureri abdominale, anorexie, flatulenta;
• cutanate – eruptii cutanate;
• uro-genitale – retentie urinara, urinare frecventa, semne de menopauza;
• cardiovasculare – vasodilatatie;
• senzoriale – tulburari de vedere.

Reactiile adverse care apar la mai putin de 1 % dintre pacienti si pot fi legate de terapia cu tramadol, sunt:

• nervos centrale – crampe, parestezii, tulburari cognitive, halucinatii, tremor, amnezie,
• tulburari de concentrare;
• cutanate- urticarie;
• uro-genitale – disurie, tulburari menstruale;
• cardiovasculare – sincopa, hipotensiune arteriala ortostatica, tahicardie, palpitatii,
• hipertensiune arteriala, colaps cardiovascular;
• alte reactii adverse – cresterea tonusului muscular, dificultati de deglutitie, pierdere ponderala.

SUPRADOZAJ Tralgit

Simptomele supradozarii includ mioza, voma, colaps cardiovascular, afectarea cunostintei (de la sedare la coma), crize comitiale, dispnee si scaderea peristaltismului intestinal.
Terapia supradozarii este una complexa. Este esential a se asigura parametrii ventilatori in depresia respiratorie si numai dupa atingerea parametrilor corespunzatori se pot administra benzodiazepine in crizele comitiale. Naloxon poate sustine efectul antagonizant in depresia respiratorie. Mai departe tratamentul este simptomatic si are ca scop mentinerea functiilor vitale. Hemodializa si hemoperfuzia ajuta la eliminarea tramadolului din serul sanguin numai in mica masura (de aceea acestea sunt insuficiente in intoxicatia acuta).

PASTRARE

A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj.
A se pastra la temperaturi sub 25oC in ambalajul original.
A nu se lasa la indemana copiilor.

AMBALAJ

Cutie cu un blister din PVC/AI a 10 comprimate cu eliberare prelungita.
PRODUCATOR
ZENTIVA a.s., Republica Slovacia

Numai pentru uz dermatologic. Triderm crema si unguent este indicat pentru ameliorarea manifestarilor inflamatorii ale dermatozelor care raspund la corticoterapie, cand sunt complicate cu infectii secundare, cauzate de microorganisme sensibile la componentele acestui preparat dermatologic sau cand este suspectata posibilitatea aparitiei unor asemenea infectii. S-a demonstrat eficienta clotrimazolului in tratamentul infectiilor cu tinea pedis, tinea cruris si tinea corporis cauzate de Trichophyton rubrum, Trichophyton mentagrophytes, Epidermophyton floccosum si Microsporum canis; in tratamentul candidozelor datorate Candidei albicans; si tinea versicolor cauzata de Malassezia furfur (Pityrosporum orbiculare). Bacteriile sensibile la gentamicina sunt reprezentate de: tulpini sensibile de Streptococi (de grup A, beta hemolitic, alfa hemolitic), Staphylococcus aureus (coagulazo pozitiv, coagulazo negativ si cateva tulpini producatoare de penicilinaze) si bacterii gram negative: Pseudomonas aeruginosa, Aerobacter aerogenes, Escherichia coli, Proteus vulgaris si Klebsiella pneumoniae.

Contraindicatii Triderm

Triderm crema si unguent este contraindicat la pacientii cu antecedente de sensibilitate la oricare din componentele produsului.

Precautii Triderm

Uneori, folosirea prelungita a antibioticelor locale, poate duce la dezvoltarea unor microorganisme rezistente la acestea. Daca aparea fie iritatia, fie sensibilitatea sau se dezvolta o suprainfectie concomitent tratamentului cu Triderm, acesta trebuie intrerupt si trebuie aplicata o terapie corespunzatoare. Existenta reactiilor alergice incrucisate la aminoglicozide a fost demonstrata. Oricare dintre efectele secundare care au fost raportate la utilizarea sistemica a corticosteroizilor, inclusiv supresia suprarenaliana, pot aparea de asemenea la corticosteroizii topici, in special la sugari si la copii. Absorbtia sistemica a corticosteroizilor aplicati local sau a gentamicinei se poate amplifica daca suprafetele tratate sunt foarte mari sau daca sunt folosite pansamente ocluzive. Aplicarea gentamicinei pe rani deschise sau pe piele cu solutie de continuitate, trebuie evitata. in aceste conditii, trebuie luate precautiile necesare, mai ales la copii si sugari. Nu se recomanda utilizarea pe termen lung a gentamicinei. Triderm crema si unguent nu este indicat pentru uz oftalmic. Utilizarea in pediatrie: Copiii pot prezenta o mai mare sensibilitate de supresie a axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian (HPA) si de aparitie a efectelor corticosteroide exogene decat adultii, din cauza absorbtiei crescute, datorata unei suprafete mai mari de piele raportata la greutatea corporala. La copiii care au primit corticosteroizi topici au fost raportate supresia axului HT-HF-SR, sindrom Cushing, retardare liniara a cresterii, intarzierea cresterii in greutate si hipertensiune intracraniana. Manifestarile supresiei suprarenale la copii, includ concentratii scazute ale cortizolului plasmatic si absenta raspunsului la stimulare cu ACTH. Manifestarile hipertensiunii intracraniene includ bombarea fontanelelor, cefalee, edem papilar bilateral. Sarcina si alaptare: Deoarece siguranta utilizarii corticosteroizilor topici la femeile gravide nu a fost stabilita, medicamentele din aceasta clasa trebuie utilizate in timpul sarcinii numai daca beneficiul potential justifica riscul potential pentru fat. Medicamentele din aceasta clasa nu trebuie folosite in cantitati mari sau pe perioade lungi de timp la pacientele gravide. Deoarece nu se cunoaste daca administrarea topica a corticosteroizilor poate avea ca rezultat o absorbtie sistemica, suficienta pentru a produce cantitati detectabile in laptele matern, trebuie luata o decizie in sensul intreruperii alaptarii sau a tratamentului, luandu-se in consideratie importanta medicatiei pentru mama.

Reactii adverse Triderm

Reactii adverse la tratamentul cu Triderm au fost semnalate foarte rar si includ: hipopigmentarea pielii, senzatia de arsura, eritemul, exudatul si pruritul. Urmatoarele reactii adverse au fost semnalate la utilizarea topica de corticosteroizi in special la folosirea pansamentelor ocluzive: arsuri, prurit, iritatie, uscaciune, foliculita, hipertricoza, eruptii acneiforme, hipopigmentare, dermatita periorala, dermatita alergica de contact, macerarea pielii, infectii secundare, atrofia pielii, striae si miliaria. Din cei aproape 1 000 de pacienti care au urmat tratamentul local cu clotrimazol pentru dermatomicozele specificate, 95% au demonstrat o excelenta toleranta locala. Reactiile adverse raportate includ: eritem, intepaturi, eruptii veziculoase, descuamare, edem, prurit, urticarie si o iritare generala a pielii. Tratamentul cu gentamicina produce iritatii trecatoare (eritem si prurit) care, de obicei nu necesita intreruperea tratamentului.

Compozitie Triderm

Fiecare gram de Triderm crema si unguent contine 0,64 mg betametazona dipropionat, echivalent cu 0,5 mg betametazona, 10 mg clotrimazol si gentamicina sulfat echivalent cu 1,0 mg de gentamicina baza. Ingredienti inactivi: Crema: clorocresol, sodium fosfat monobazic, acid fosforic, vaselina alba, ulei de parafina, polietilen glicol de monocetileter, alcool cetostearilic. Unguent: ulei de parafina, vaselina alba.

Actiune Triderm

Triderm crema si unguent combina actiunile sustinute antiinflamatorii, antipruriginoase si vasoconstrictoare ale betametazonei dipropionat cu activitatea antifungica cu spectru larg a clotrimazolului si cu activitatea antibiotica cu spectru larg a gentamicinei sulfat. Clotrimazolul se pare ca actioneaza pe membrana celulei fungice, provocand evacuarea continutului celular. Gentamicina asigura un tratament topic foarte eficient in infectiile bacteriene primare si secundare ale pielii.

Administrare Triderm

O pelicula fina de Triderm crema si unguent trebuie aplicata astfel incat sa acopere complet intreaga suprafata de piele afectata si regiunile alaturate, de doua ori pe zi, dimineata si seara. Ca tratamentul sa fie eficient, Triderm crema si unguent trebuie aplicat cu regularitate. Durata tratamentului variaza in functie de extinderea si localizarea leziunilor si de raspunsul pacientului. Totusi, daca nu s-a realizat o ameliorare clinica timp de trei pana la patru saptamani, diagnosticul trebuie revizuit.