Este unul din grupurile de cancer numite limfoame. Limfomul este un termen general folosit pentru cancere care se dezvoltă în sistemul limfatic. Boala Hodgkin este un limfom mai puţin comun, iar celelalte cazuri de cancer în sistemul limfatic se numesc limfoane non-Hodgkin.

Sistemul limfatic face parte din sistemul imun al organismului. Acesta ajută organismul să lupte împotriva bolilor şi infecţiilor. Sistemul limfatic include o reţea de vase limfatice foarte subţiri, asemănătoare cu vasele de sânge, care traversează întreg organismul. Vasele limfatice transportă limfa, fluid incolor, apos care conţine celule care apără organismul în cazuri de infecţii numite limfocite.

De-a lungul acestei reţele se găsesc formaţiuni sub forma de noduli numiţi ganglioni limfatici, grupaţi, localizaţi în regiunea axilei, inghinal, zona gâtului, torace şi abdomen. Tot din sistemul limfatic fac parte splina, timusul, tonsilele (amigdalele) şi măduva roşie. Ţesut limfatic se mai găseşte şi în alte părţi ale organismului precum stomac, intestine şi piele.

Cancerul este un grup de numeroase boli care se dezvoltă la nivelul celulei, unitatea de bază a organismului. Pentru a înţelege boala Hodgkin este bine să se cunoască activitatea normală a

celulelor şi ce se întâmplă când ele devin canceroase. Organismul este constituit din multe tipuri de celule. În mod normal, celulele cresc şi se divid numai când organismul are nevoie. Acest proces păstrează organismul sănătos. Uneori, celulele continuă să se dividă chiar şi atunci organismul nu mai are nevoie de ele, creând o masă de “extra-ţesut”. Această masă se numeşte tumoră. Tumorile pot fi benigne (necanceroase) şi maligne (canceroase).

În boala Hodgkin, celulele din sistemul limfatic devin anormale. Ele se divid rapid şi cresc fără control sau ordine. Deoarece ţesut limfatic se găseşte în foarte multe părţi ale organismului, boala Hodgkin poate începe de oriunde. Poate începe de la un singur nodul limfatic, un grup de ganglioni, sau, uneori, din măduva roşie sau splină. Acest tip de cancer are tendinţa să se extindă la următorul grup de ganglioni. De exemplu, dacă apare la nivelul gâtului, se extinde prima dată la ganglionii din jurul oaselor gâtului şi apoi la ganglionii din

regiunea braţelor şi a pieptului. Apoi, se extinde şi în celelalte părţi ale organismului.

Cancerul cerebral

Creierul este format din celule nervoase (neuroni) şi celule care asigură desfăşurarea normală a activităţii şi funcţiilor acestora (celule gliale). Aceste celule sunt protejate de 3 membrane reunite sub denumirea de meninge cerebral şi acoperite apoi de structurile osoase ale scalpului. Oasele craniului sunt structuri dure, nedeformabile, astfel încât dezvoltarea unei tumori intracraniene duce la apariţia unei presiuni ce poate afecta sau distruge celulele nervoase.

Tumorile cerebrale pot fi primare (cu debut la, nivelul neuronilor, celulelor gliale, nervilor sau meningelui cerebral) sau secundare, caz în care se numesc metastaze cerebrale (cu origine la nivelul altor structuri). Metastazele cerebrale sunt mai frecvente şi se întâlnesc de obicei în cancerul pulmonar, de sân sau de piele. Tumorile cerebrale primare cele mai frecvente apar la nivelul celulelor gliale, purtând denumirea de glioame.

Ele pot fi:

- benigne, cu margini bine delimitate şi fără să invadeze ţesutul alăturat, caz în care pot fi extirpate;

- maligne, care cresc rapid şi se pot răspândi în alte regiuni ale creierului sau, mai rar, ale corpului.

Cancerul de col uterin

Cancerul de col uterin sau cancerul cervical apare în urma dezvoltării celulelor canceroase în zona colului uterin. Cauza sa poate fi de natură virală (papilloma virus uman -HPV), tramsmisibil prin contact sexual.

Cancerul de col uterin are o evoluţie lentă, de cca 10 -15 ani. Depistat precoce, el este vindecabil.

Cancerul colorectal

Cancerul colorectal reprezintă prezenţa celulelor canceroase în colon (ultimii 2 m ai intestinului gros), în rect (ultimii 20 cm din colon), sau în cec (o pungă situată în partea inferioară a abdomenului, respectiv prima secţiune a intestinului gros). Deoarece rectul este o parte a colonului, cancerul de colon şi rectal se confundă.

Persoanele cu risc sunt cei ce suferă de următoarele boli: colită cronică ulcerativă (leziuni în ţesutul care căptuşeşte intestinul gros, boala Crohn, cancer de sân şi persoanele cu antecedente familiale de cancer colorectal, sau cu antecedente de polipoză multiplă familială.

Cancerul esofagian

Esofagul este un tub gol prin care se transportă hrană şi lichide din gât spre stomac. Când cineva înghite, pereţii musculari ai esofagului se contractă împingând hrana jos, în stomac.Glandele care căptuşesc esofagul, produc mucus care umezeşte traiectul şi face înghiţirea mai uşoară. Esofagul e situat în spatele traheei şi are aproximativ 25,4 cm

Cancerul care începe în esofag este de două tipuri : de tip carcinom şi de tip adenocarcinom.

Carcinomul apare în celulele ce căptuşesc esofagul. Acest tip de cancer apare în partea superioară şi medie a esofagului.

Adenocarcinomul se dezvoltă de obicei în ţesutul glandular din partea inferioară a esofagului. Tratamentul este acelaşi pentru ambele tipuri de cancer esofagian. Dacă cancerul se răspândeşte în afara esofagului, apare întâi în nodulul limfatic (nodul limfatic face parte din sistemul imunitar al corpului). Cancerul esofagian se poate răspândi în orice parte a corpului, inclusiv ficat, plămâni, creier şi oase.

Factorii de risc nu se cunosc cu exactitate. Studiile arată că următorii factori duc la creşterea riscului de apariţie a cancerului esofagian :

• vârsta – majoritatea bolnavilor au peste 60 de ani.
• sexul – este mai frecvent la barbaţi.
• fumatul – este unul din cei mai importanţi factori de risc.
• consumul de alcool – este de asemenea un factor major de risc, în special dacă se asociază cu fumatul.
• iritaţie de durată – la baza esofagului, din cauza acidului din stomac care urcă şi irită ţesuturile. Celulele din această zonă irită, cu timpul se modifică şi tind să pară asemănătoare
• celulelor care căptuşesc stomacul. Aceasta, este o stare premalignă care poate evolua într-un adenocarcinom.
• alte tipuri de răniri ale esofagului, ca: îngurgitarea de leşie, substanţe caustice.
• istoria medicală a pacientului – cel care a avut un cancer în zona capului, gâtului prezintă riscul de a avea un cancer esofagian.

S-au observat însă cazuri în care persoane ce prezentau aceste riscuri nu au făcut cancer la esofag, după cum alţi bolnavi de cancer esofagian nu au prezentat nici unul din aceste riscuri.

Studiile continuă în privinţa factorilor de risc ale cancerului esofagian.

Cea mai bună cale de a preveni cancerul esofagian este de a renunţa (sau a nu începe niciodată) la fumat şi de a limita consumul de alcool

Cancerul gastric

Cancerul de stomac apare cu o frecvenţă deosebită. El se manifestă cu precădere la persoanele de vârsta mai înaintată. Şansele de vindecare sunt excelente dacă boala este descoperită în faza timpurie. În stadii avansate prognoza este desigur mult mai sumbră.

Factori care măresc riscul îmbolnăvirii cu cancer la stomac :

Cauzele nu se cunosc cu exactitate, dar cu siguranţă următorii factori joacă un rol important :

• Consumul de alcool
• Nicotina
• Alimentele afumate
• Alimentele prăjite, în speţă grătarele
• Alimente alterate, cu precădere pâinea mucegăită

Cancerul laringian

Alterarea vocii şi răguşeala (disfonia) reprezintă oportunitatea de a atrage atenţia asupra unor afecţiuni ale corzilor vocale, care pot semnifica şi cancer.

În cancerele cu localizare sub corzile vocale (subglotice), disfonia se instalează tardiv, manifestarea iniţială fiind dispneea (dificultate în respiraţie), care este permanentă sau intermitentă şi se agravează la eforturile fizice. În localizarea supraglotică dificultatea şi devierea la deglutiţie, reprezintă simptomul major.

Alături de acestea apar alte simptome subiective: jena faringo-laringiană, senzaţie de corp străin hipofaringian (în partea inferioară a faringelui), tulburări parestezice (pacientul nu simte o parte a gâtlejului), dureri cu localizare otică (în ureche).

Cancerul laringian netratat, indiferent de localizare şi de forma histologică (de tipul de celule din care e format), evoluează spre obstrucţia completă a lumenului laringian, către extensie ganglionară, metastaze la distanţă, caşexie (slăbire foarte accentuată), exitus (moarte).

În evoluţia unui cancer laringian se evidenţiază patru etape:

1. perioada de debut – se manifestă doar prin disfonie (răguşeală)

2. perioada de stare – la disfonie se adaugă dispneea (greutate în respiraţie), care se accentuează pe masura obstruării lumenului laringian;

3. perioada disfagică (dificultăţi în înghiţire) – procesul tumoral a invadat regiunile vecine ale laringelui (hipofaringele, valeculele, sinusurile piriforme şi baza limbii);

4. perioada terminală, casectică – are loc diseminarea generală (cancerul invadează toate organele din corp).

Leucemia

Leucemia este un tip de cancer.Cancerul reprezinta un grup de peste 100 de maladii care au doua lucruri in comun.Unul este acela ca anumite celule ale organismului devin anormale .Altul este acela ca organismul continua sa produca aceste tipuri de cellule anormale.

Leucemia este cancerul celulelor sangvine.

Limfedemul

Limfedemul, afecţiune manifestată printr-o îngroşare a unui segment al corpului, cauzat de acumularea de lichid limfatic, poate apare după intervenţia chirurgicală, după radioterapia efectuată în tratamentul cancerului sau ca o afecţiune primară. Poate afecta un membru sau o altă parte a corpului. Limfedemul reprezintă umflarea (edemul) ţesuturilor aflate sub piele şi apare când limfa nu se mai poate drena.

Limfedemul poate afecta orice segment al corpului, inclusiv capul, gâtul sau organele genitale. Cel mai frecvent afectează un membru şi uneori şi zona adiacentă a trunchiului. Limfedemul poate fi moştenit; este ereditar, în unele familii existând predispoziţie pentru apariţia lui. Poate fi cauzat de dezvoltarea necorespunzătoare a sistemului limfatic, afecţiune manifestată chiar de la naştere, dar uneori depistată doar mai târziu în cursul vieţii. Când boala apare fără antecedente familiale şi fără o cauză aparentă, aceasta se numeşte limfedem primar.

Cel mai frecvent, limfedemul poate apărea consecutiv unei operaţii sau radioterapiei din cadrul tratamentului cancerului. Se poate manifesta imediat după tratament sau la mai mulţi ani după, ca rezultat al unei infecţii sau traume. Acesta se numeşte limfedem secundar.

Limfedemul poate apare atunci când vasele limfatice sau nodulii limfatici sunt afectaţi ca rezultat al tratamentului împotriva cancerului. În urma operaţiei chirurgicale sau a radioterapiei, se formează ţesut cicatricial şi rutele de drenaj limfatic din acea parte a corpului se pot întrerupe parţial.

Cancerul mamar

Corpul este alcătuit din organe şi ţesuturi. La rândul lor acestea sunt alcătuite din celule.

Cancerul este o boală a acestor celule. Deşi se prezintă diferit şi au funcţii diferite, reproducerea şi repararea celulelor se face pe anumite căi ordonate şi controlate. Este posibil ca în anumite situaţii acest proces să scape controlului şi celulele să se dividă (înmulţească) anarhic (necontrolat) şi continuu, formând tumori. Tumorile pot fi benigne (bune) şi maligne (rele). Tumorile benigne sunt alcătuite din celule care nu se răspândesc în alte părţi ale corpului, dar pot produce presiuni asupra organelor şi ţesuturilor din jur după ce au crescut local.

Celulele din tumorile maligne, sau canceroase au capacitatea de a se răspândi în organul de origine, şi dacă nu sunt tratate, îl pot invada şi distruge. De multe ori celulele se desprind din tumora primară şi se răspândesc prin circulaţie în alte zone ale corpului, unde staţionează un timp, după care se pot dezvolta formând o tumoră secundară sau o metastază. Tumorile maligne nu prezintă toate aceeaşi gravitate, ele fiind cunoscute în popor sub formă de tumora femeiască sau bărbătească.

Cauzele cancerului de sân nu sunt complet elucidate dar este cert că anumite femei par să fie la un risc crescut pentru apariţia bolii.

Acestea pot fi:

• Femei cu istoria familială a cancerului de sân, ovar sau colon la rudele de prim grad: mama, sora, fiica;
• Femeile care nu au avut copii, sau au avut prima sarcină la termen la o vârstă târzie, peste 30 de ani, femei care nu au alăptat.
• Femeile a căror ciclu menstrual a debutat precoce, la 12 ani sau mai precoce şi a căror menopauză s-a instalat tardiv, peste 50 de ani.
• Femeile supraponderale, obeze, care consumă alimente bogate în grăsimi animale
• Utilizarea anticoncepţionalelor şi riscul cancerului mamar este o întrebare încă nerezolvată pe deplin. Dar este cert că utilizarea lor la o vârstă tânără, un timp îndelungat (peste 5 – 8 ani), împiedică apariţia primei sarcini la termen fenomen ce pare că ar proteja femeia de apariţia cancerului mamar. Pe de altă parte, compoziţia actuală a contraceptivelor orale, prin dozele mici de estrogeni şi progesteroni, nu numai că nu este dăunătoare, dar le face utile în tratamentul bolilor benigne ale sânului.

Melanom

Melanomul este cel mai grav tip de cancer al pielii. În unele părţi ale lumii, în special în ţările vestice, numărul oamenilor care prezintă melanom este cu mult mai mare decât în cazul altor tipuri de cancer.

Melanomul survine atunci când celulele pigmentare ale pielii se divid necontrolat, devenind maligne, această afecţiune numinduse melanom cutanat. Melanomul poate fi ocular şi intraocular, când apare la nivelul ochiului.

Rar melanomul poate apărea în meninge, tractul digestiv, noduli limfatici sau în alte zone unde există melanocite.

Melanomul poate apărea pe orice suprafaţă a pielii. La bărbaţi apare pe trunchi, cap şi gât, iar la femei pe gambe. Persoanele de rasă neagră sau cu ten de culoare închisă au incidentă scăzută în ceea ce priveşte melanomul. Când se dezvoltă la aceste persoane, apare sub unghii, pe palme şi tălpi. Şansa de apariţie a melanomului creşte cu vârsta, dar e şi unul dintre cele mai des întâlnite tipuri de cancer la tineri.

Când melanomul se extinde, celulele canceroase se întâlnesc în nodulii limfatici, ficat, plămâni, creier, producându-se metastazarea acestor organe.

Mielomul multiplu

Mielomul multiplu este un tip de cancer careafectează anumite celule albe numite celule plasmatice.

Cancerul oral

Cancerul oral a fost considerat ca o boală a populaţiei vârstnice, în prezent însă există dovezi care arată o tendinţă de îmbolnăvire şi la pacienţii tineri.

Cei mai frecvenţi factori asociaţi cu apariţia şi dezvoltarea acestei afecţiuni sunt:

1. Asocierea fumatului cu consumul de alcool (90% dintre pacienţi au reclamat aceşti doi factori)

2. Absenţa igienei bucale

3. Factori de mediu extern (raze solare, vânt)

4. Virusuri

5. Agenţi industriali poluanţi

6. Vârstă, ereditate, felul alimentaţiei

7. Tratamente antitumorale (chirurgical, radioterapic, chimioterapic)

8. Sistemul imun de apărare al organismului

Ca toate formele de cancer şi cel oro-facial la debut e asimptomatic (lipsit de semne clinice) – motiv pentru care bolnavul nu sesizeazş abaterile de la normal, sau dacă le sesizează nu le dă importanţă, cu atât mai mult cu cât ele nu sunt însoţite de durere care să alerteze bolnavul.

Pentru a şti cum să previi, este foarte important să înţelegi cum se prezintă leziunile precanceroase (cu potenţial de transformare în cancer) din sfera cavităţii orale:

1. Leucoplazia

• pată/placard alb, culoare de la alb sidefiu, translucid (ca un fum) lăptos până la alb cenuşiu, de dimensiuni variabile, bine delimitată de mucoasa sănătoasă din jur; pată ce nu poate fi îndepărtată prin ştergere
• poate apărea şi asociată cu eroziuni sau ulceraţii, acestea prezentînd un risc mai mare de transformare malignă
• afectează cu preponderenţă sexul masculin, în general după vârsta de patruzeci de ani.

2. Eritroplazia

• pată / placă roşie, cu suprafaţă catifelată, singulară sau mai multe, cu tendinţă de confluare (grupare) în general bine delimitate, dar cu contur neregulat.
• aceste două forme se pot combina realizând leucoplazia pătată

3. Lichen plan oral

• poate însoţi sau nu erupţia cutanată
• plăci albe uniforme care în partea centrală au un aspect verucos (ca o conopidă) sau ca o reţea ramificată, ca o frunză de ferigă
• evoluţia sa este de lungă durată, de obicei rebel la tratament.

4. Lupus eritematos

• erupţie cutanată la nivelul feţei sub formă de placard roşiatic de dimensiuni variabile, la suprafaţă cu scuame groase, uscate. Când erupţia ocupă tegumentul nasului şi al obrajilor, realizează un desen comparativ cu un fluture.
• erupţie mucoasă, leziuni ulceroase, puţin adânci de culoare gri-murdară, dureroase, asociate cu senzaţii de uscăciune a gurii şi a nasului.

5. Papilomatoza florida

• placarde albe, cenuşi sau roze, bine delimitate; la palpare se simt noduli în grosimea obrazului

Cancerul osos

Cancerul care apare în oase se clasifică în două categorii, după locul apariţiei: cancer osos primar – adică tumoarea se formează direct în os, sau cancer osos secundar caracterizat de apariţia unor tumori localizate în sistemul osos care reprezintă metastazele unei forme de cancer apărut în altă parte a corpului. Cancerul osos primar este rar.

Cel mai des întâlnit tip de cancer, osteosarcomul, se dezvoltă în ţesuturi noi şi în oasele aflate în dezvoltare. Un alt tip de cancer, condrosarcomul apare în cartilaje. S-a dovedit că sarcomul Ewing, o altă formă de cancer osos apare în ţesuturile nervoase imature din măduva osoasă. Osteosarcomul şi sarcomul Ewing tind să apară cel mai frecvent la copii şi adolescenţi, în timp ce condrosarcomul se produce cel mai adesea la adulţi.

Cancerul osos apare mai frecvent la copii şi adulţii tineri, în special după expunere la radiaţii sau tratament chimioterapic. Adulţii cu boala Paget, o formă de cancer caracterizată prin dezvoltarea anormală a noilor celule osoase, au un risc mai mare de a dezvolta un osteosarcom. Un număr mai mic de cazuri de cancer osos sunt datorate eredităţii.

Cancerul de prostata

La bărbaţii trecuţi de 50 de ani apar modificări ale ţesutului prostatei, care conduc la creşterea volumului acesteia. Aceasta însă nu este  echivalent unei îmbolnăviri. Mărirea prostatei poate conduce la o îngustare a canalului urinar. Jetul de urină devine mai slab, nevoia de urinare mai frecventă şi apar tulburări în cursul eliminării urinei. Aceste aspecte pot fitratate. Concomitent şi independent de aceasta poate apărea o tumoare canceroasă,care nu este condiţionată de stilul de viaţă sau de activitatea sexuală. Iniţial nu semanifestă alte semne.

Cancerul pulmonar

Cancerul pulmonar definit de reproducerea necontrolată a unor celule anormale, în interiorul plămânilor, este o formă de cancer destul de agresivă şi rapid evolutivă. Celulele anormale, numite celule canceroase, se grupează formând ciorchine sau excrescenţe numite tumoră. Dacă celulele canceroase se înmulţesc în plămân, excrescenţa formată se numeşte tumoră pulmonară primară. Dacă celulele canceroase se separă şi trec în sânge sau în circulaţia limfatică, se pot fixa şi creşte în alte zone ale corpului (de ex : în oase) şi generează o tumoră secundară sau  etastază.

Cancerul pulmonar este cel mai frecvent tip de cancer din lume, cu incidenţa maximă la bărbaţi, şi pe locul doi la femei, după cancerul mamar.

Fumătorii şi foştii fumători au un risc crescut de a se îmbolnăvi: statisticile sugerează că peste 90% dintre persoanele diagnosticate cu cancer pulmonar au fost sau sunt fumători curenţi. Există numeroşi factori incriminanţi care măresc riscul de apariţie a bolii, ca : expunerea la un fond chimic la locul de muncă sau în mediul în care trăiesc – azbest, radon, arsenic, produse petroliere, gaze de eşapament, fibre sintetice şi multe altele. Se crede şi că o dietă săracă în consum de fructe şi legume poate contribui la dezvoltarea cancerului.

Tipuri de cancer pulmonar

Există mai multe tipuri de cancer pulmonar, dar, în general, se disting două categorii:

1. Cancer pulmonar cu celule mici (CPCM) predominant la circa 25% din cazuri
2. Cancer pulmonar cu celule non-mici (CPCNM) predominant la circa 75% din cazuri

Fiecare provine din diferite tipuri de celule anormale.

Cancerul pulmonar cu celule mici este de 3 tipuri:

• carcinoame cu celule mici
• carcinoame cu celule mixte mici şi mari
• carcinoame cu celule mici combinate

Cancerul pulmonar cu celule non-mici poate fi subdivizat în:

Adenocarcinomul – apare cel mai frecvent la femei şi are tendinţa de a produce mase de mucus/spută în căile respiratorii mai mici. Această tumoră poate apare în cicatrici vechi din ţesutul pulmonar.

Carcinomul cu celule scuamoase (cunoscut şi sub numele de carcinom epidermoid) – apare mai frecvent la bărbaţi şi la persoanele în vârstă de ambele sexe şi este cel mai comun tip de cancer. Apare ca o excrescenţă neregulată cu celule ca perlele, cu o structură solidă. Este, de regulă, operabil.

Carcinomul cu celule mari nediferenţiate – în acest tip de cancer pulmonar tumora se dezvoltă ca o masă mare, moale, voluminoasă şi poate să apară în orice parte a plămânului, de obicei localizandu-se aproape de centrul pieptului. Adesea metastazează într-o fază timpurie.

Mai există o varietate de alte tipuri, mai rare, cele mai comune fiind mezoteliomul şi tumora carcinoidă.

Mezoteliomul: este asociat cu antecedente de expunere la azbest fie direct, fie prin persoane intermediare. În general afectează bărbaţii în vârstă, dezvoltarea cancerului durând 35-40 de ani de la începutul expunerii. Celulele canceroase se situează de obicei în ţesutul plămânului şi produc lichid. Practicarea periodică a drenajelor îmbunătăţeşte respiraţia.

Tumora carcinoidă: este o tumoră manifestată mai rar (1-2% din cazuri). Acest tip afectează celulele neuroendocrine, al căror rol este producerea hormonilor – ex. glanda tiroidă. Se întâlneşte mai des la persoanele tinere şi se diagnostichează adesea înainte de apariţia simptomele care includ înroşire, diaree, probleme cardiace şi ameţeală. Operaţia combinată cu radio- şi chimioterapie conduce la vindecare.

Alte tumori sunt atât de rare încât informaţiile curente sunt cel mai bine oferite de doctorul sau asistenta dvs. Mai jos sunt unele tipuri de cancer pulmonar mai neobişnuite:

Hamartom

Tumori ale glandei bronhiale

Limfom

Mezenchimal

Fibrom pleural

Sarcom

Cancerul testicular

Deşi nu atât de frecvent ca şi cancerul de prostată, cancerul testicular se înscrie în rândul tipurilor de boli neoplazice ce afectează populaţia masculină.

Aproximativ 3% dintre nou născuţii la termen, de sex masculin şi 30% dintre cei prematuri prezintă o incompletă coborâre a testiculelor. Coborârea definitivă are loc între vârsta de 6 săptămâni şi 3 luni. Criptorhidismul persistent (necoborârea) reprezintă cam 10% din cazurile de incidenţă a cancerului.

Poziţia contralaterală a testiculelor este factorul de origine a aproximativ 15-20% din cazurile de cancer testicular. Acest risc se poate modifica prin intervenţie chirurgicală.

Hernia inghinală apărută în special în copilărie a fost asociată cu creşterea riscului de dezvoltare a cancerului testicular la vârsta adultă. Hernia e asociată de obicei cu incompleta coborâre a testicolelor şi în acest caz este posibilă apariţia cancerului.

Dintre bolile congenitale şi genetice unele pot fi asociate cancerului testicular; astfel ar fi : hipospodias, aplazia gonadei, disgenezie gonadală mixtă (de obicei asociată cu incompleta coborâre a testiculelor sau incompleta masculinizare).

Deşi evidenţele nu sunt concludente, s-ar putea ca şi factorii socio-economici şi demografici să influenţeze declanşarea cancerului testicular.

Bărbaţii de rasă europoidă sunt mai expuşi îmbolnăvirii, la fel cei din mediul rural.

Analizele histologice dovedesc că 90-95% din cazurile de cancer testicular se datorează dezvoltării celulelor cancerigene de tip seminom, carcinom de tip embrionar, teratom şi choriocarcinom. Restul de 5% de tumori testiculare includ sarcoame, tumori limfatice şi gonadale.

Ciroza ficatului de cele mai dese ori este o urmare a hepatitei cronice suportate in trecut, cu toate ca se poate dezvolta pentru prima data. O anumita insemnatate o au diferitele intoxicatii, in special cu alcool, ciuperci otravitoare, intoxicatii cu toxine chimice industriale. Bolnavii se plang de dureri in regiunea dreapta subcostala, umflarea abdomenului, diaree, scaun instabil, prurit, hemoragii intestinale, dispnee, umflarea membrelor inferioare. Bola progreseaza treptat si in sfirsit duce la insuficienta a ficatului. Cu toate acestea, tratamentul sistematic, stricta respectare a regimului alimentar, dieta,  permit a mentine mult timp capacitatea de munca.

Boli ale vizicii biliare (colecistita, colelitiazia). La baza colecistitei (acute si cronice) stau bolile inflamatori ale vezicii biliare. Cauzele sunt dereglarea functionala a vezicii biliare, diferite dischinezii, contagiuni, alergii, obezitatea, constipatii, gastritele cronice, preponderent cu aciditate scazuta, lamblioza intestinului, etc. Bolnavii se plang de amar in gura, dureri in regiunea dreapta subcostala, uneori cu caracter de criza, umflarea abdomenului, scaun instabil, cresterea temperaturii corpului, voma, culoarea galbena a tegumentului, pierderea capacitati de munca.

Gastritele (acute si cronice) cel mai frevent se intilnesc la oamenii de varsta tanara. Gastrita acuta de regula se dezvolta in rezultatul luarii unei hrane prea fierbinti, a condimentelor picante, in cazul autotratamentelor, la fumatori si la oameni consumatori de bauturi alcoolice precum si la cei ce au dantura netratata. Bolnavii de gastrita de regula se plang de senzatii neplacute in abdomen, arsuri si greutate sub lingurita, pierderea poftei de mancare, greturi, voma, eructatie, gust neplacut in gura, scaun instabil, umflarea abdomenului. Adresarea la timp la medic, tratamentul si inlaturarea cauzelor bolii duc de regula la deplina insanatosire in cazul gastritei acute si la imbunatatirea starii sanatatii in cazul gastritei cronice. Atit la aparitia bolii,cit si la preantampinarea acutizarilor si complicatiilor o mare importanta o are dispensarizarea bolnavilor, respectarea regimului, in caz de necesitate, dieta, tratamentul balneo-climateric, renuntarea la fumat si bauturile alcoolice.

Ulcerul gastrio-duodenal este boala preponderent a barbatilor de varsta tanara. Cauza este alimentatia neregulata, fumatul, excesele in consumarea bauturilor alcoolice, dereglarile neuro-psihice, trairile emotionale, atmosfera tensionanta la serviciu si in familie, stresurile emotionale. Bolnavii prezinta dureri care pot aparea imediat dupa luarea hranei, peste 2-3 ore dupa masa sau seara tirziu, noaptea (asa numitele boli flamande), de asemenea greturi si voma. Nu de putine ori se semnalizeaza pierderi in greutate. Bolnavii in perioada acutizarii bolii pierd capacitatea de munca. Adresarea la timp la medic si tratamentul stationar si ambulatoriu, in majoritatea cazurilor duc la insanatosire si restabilirea capactatii de munca. Cu toate acestea foarte des apar recidive, acutizari care deseori apar primavara si toamna. Frecventele acutizari ale bolii duc la complicatii, deseori necesita interventii chirurgicale.

Substanţă cu toxicitate redusă, ieftină, formată din molecule mici, sare incoloră şi inodoră: acesta este diclor-acetatul de sodiu.
Cercetătorii de la Universitatea Alberta, Canada, sunt convinşi că în curînd această substanţă va fi folosită cu succes pe scară largă în tratamentul eficace al cancerului.

Profesorul Dr. Evangelos Michelachis şi colegii săi a arătat şi dovedit că această substanţă produce regresie severă în majoritatea formelor de cancer.  Cu decenii în urmă, medicii fiziologi din lumea întreagă au început să folosească diclor-acetatul de sodiu pentru reabilitarea disfuncţiilor metabolice cauzate de malformaţii şi regresii mitocondriale.

Mitocondriile – organe celulare producătoare de energie – au fost corelate încă din anii ’30 cu cancerul, cînd cercetatorii au observat că acestea prezinta disfuncţii severe în prezenţa cancerului.
Pînă recent, cercetătorii biologi au fost de părere că mitocondriile afectate de cancer sînt permanent deteriorate, această stare fiind rezultatul şi nu cauza cancerului.  Prof. Dr. Michelachis a pus sub semnul întrebării acest punct de vedere, şi a lansat cercetări mai profunde. Rezultatele au fost surprinzătoare!  Prof. Michelachis şi colegii săi au observat că diclor-acetatul de sodiu normalizează funcţiile mitocondriale, dovedind că aceste funcţii sînt dezactivate în urma cancerului, ele nefiind „ab ovo“ deteriorate. Reactivarea funcţiilor mitocondriale are ca urmare o regresie semnificativă a tumorilor canceroase, celulele normale, necanceroase, rămînînd neafectate de tratament.

Este cunoscut faptul, că tratamentul chemoterapeutic afectează grav şi celulele sănătoase, pentru ele acest fel de „tratament“ fiind o otravă puternică..  „Am ajuns la concluzia, că diclor-acetatul de sodiu acţionează selectiv asupra celulelor canceroase. Acesta atacă procese fundamentale, unice în dezvoltarea canceroasă“ – spune Dr. Michelachis.

„Celulele canceroase suprimă funcţiile mitocondriilor proprii, ceeace alterează metabolismul lor. Acest fenomen oferă un avantaj esenţial în dezvoltarea ulterioară a cancerului. Deoarece mitocondriile controlează apoptoza(moartea celulară), celulele canceroase cîştigă rezistenţă faţă de apoptoză: acestea nu mor de îndată ce metabolismul lor este deteriorat. Aici intervine însă diclor-acetatul de sodiu, care revitalizează funcţiile pierdute, restaurează apoptoza.  Interesant şi totodată palpitant este faptul că acest compus chimic este în stare să trateze o largă varietate de boli canceroase, deoarece toate formele de cancer suprimă funcţiile mitocondriale; de fapt, tocmai datorită aceastui fenomen cancerul poate fi detectat prin metode tomografice PET(positron emission tomography) care descoperă profile metabolice alterate şi le compară cu cele nealterate.“ – adaugă Dr.Michelachis.  Încurajator este şi faptul că, fiind alcătuit din molecule mici, acest compus chimic este absorbit usor şi repede de organism, unde se răspîndeşte rapid, ajungînd chiar şi în acele regiuni, unde alte medicamente mai complexe nu pot pătrunde, facînd posibil şi tratamentul cancerului cerebral spre exemplu.  De asemenea, fiind utilizat deja de cîteva decenii în reabilitarea disfuncţiilor metabolice, toxicitatea foarte redusă a diclor-acetatului de sodiu a fost amplu documentată.

Diclor-acetatul de sodiu nu este un produs patentat sau marcă înregistrată, nu constituie proprietatea exclusivă vreunei companii farmaceutice, fapt ce oferă posibilitatea unui tratament ieftin – şi pînă în prezent, cel mai efectiv – al cancerului.  Cercetările profesorului dr. Michelachis continuă sub egida CIHR (Canadian Institutes for Health Research), Canadian Foundation for Innovation, programul Canada Research Chairs si Alberta Heritage Foundation for Medical Research.

Deoarece rezultatele în acest domeniu sînt proaspete, acest tratament inovativ al cancerului este actualmente puţin cunoscut atît pe plan mondial, cît şi la noi.

Pentru un control de rutină, se poate opta pentru metode neinvazive, cum ar fi ecografia, termografia şi sonoelastografia mamară. „Când există suspiciuni de cancer, sunt indicate mamografia şi rezonanţa magnetică nucleară”, afirmă Dana Stănculeanu, medic primar oncolog la Institutul Oncologic din Bucureşti.

În funcţie de vârsta femeii, metodele de depistare diferă. „Pentru femeile sub 40 de ani, prima metodă de screening este ecografia, urmată de mamografie în cazul în care rezultatul impune efectuarea acesteia.

Pentru femeile de peste 40 de ani, prima metodă de screening este mamografia”, declară Adina Chiriţă, doctor în medicină, medic primar medicină nucleară, medic specialist radiodiagnostic şi imagistică medicală la Centrul Medical Unirea din Bucureşti.

Analize mai puţin iradiante

Singura metodă imagistică ce permite vizualizarea microcalcifierilor (modificări asociate unui cancer incipient) este mamografia digitală. Faţă de mamografia standard, cea digitală permite observarea mai multor detalii structurale în sânul dens.

De asemenea, mamografia digitală presupune o iradiere şi o compresie mai redusă decât în cazul celei standard. La Spitalul Euroclinic din Bucuresti, singurul unde se face o astfel de analiză, o mamografie digitală costă 330 de lei.

Sonoelastografia detectează tumori mici

Una dintre metodele moderne de explorare a sânului, sonoelastografia este o ecografie performantă, care prezintă două avantaje importante: nu iradiază şi are o acurateţe de 90 la sută în depistarea tumorilor.

Prin această analiză, se evaluează calitativ şi cantitativ elasticitatea ţesutului mamar, putându-se depista tumori mici, chiar şi sub doi centimetri. Elasticitatea maselor tumorale este importantă în diagnosticare, tumorile maligne fiind mai dure în comparaţie cu cele benigne.

„O tumoare canceroasă este de cinci până la 28 de ori mai dură comparativ cu ţesutul normal ce o înconjoară”, adaugă doctorul Adina Chiriţă. Sonoelastografia nu înlocuieşte mamografia, ci este o metodă complementară de investigare. O astfel de analiză costă în centrele private în jur de 150 de lei.

Rezonanţa magnetică nucleară este indicată „când metodele de screening indică prezenţa unei leziuni suspecte, la persoanele cu risc oncologic familial, după vârsta de 35 de ani, pentru evaluarea pre- sau postterapeutică sau în cazul unor leziuni maligne”, subliniază doctorul Adina Chiriţă.

Evaluarea leziunilor sânului se poate realiza prin spectroscopie, perfuzie şi difuziune. Prin spectroscopia RMN se evaluează tumorile, obţinându-se indicii despre caracterul benign sau malign.

Mamografie gratuită

La Centrul de Diagnostic al Afecţiunilor Mamare Renaşterea, mamografia este gratuită pentru pensionarele cu pensii de până la 450 de lei, pentru persoanele din provincie fără asigurare medicală, pentru persoanele depistate cu cancer mamar în urma unui control la Centrul Renaşterea sau pentru cele aflate deja în tratament.

Au gratuitate şi persoanele asigurate la CASMB, pe baza unei trimiteri, mamele cu mulţi copii şi cu venituri reduse şi cele care au dosar de caz special, înregistrat la primărie.

Ghimbirul

Un bun remediu pentru combaterea durerilor de ficat şi a balonărilor abdominale îl reprezintă un amestec de orez cu ghimbir. Se pune o cană de orez într-un vas cu fundul plat, se toarnă apă pînă se acoperă orezul şi se lasă 12 ore, timp în care este absorbită complet. Se pune, apoi, orezul într-o cratiţă uscată şi se încălzeşte treptat, amestecîndu-se continuu. După ce orezul s-a uscat şi rumenit, se pune rece într-un borcan care se închide ermetic, pentru a fi protejat de umiditate. Se fierbe, apoi, o jumătate de cană de apă, se adaugă o linguriţă din orezul uscat şi o bucată de rădăcină de ghimbir. Se fierbe un minut, se ia de pe foc şi se lasă 5 minute, după care se scurge apa. Se consumă cîte o lingură, de 2-3 ori/zi. Pe timp de iarnă, acest remediu încălzeşte stomacul şi este benefic pentru organism.

O altă reţetă, în care ghimbirul este amestecat cu alte plante pentru a stimula stomacul, este cea formată din albăstrele (14 g), frunze de zmeur (14 g), turiţă mare (14 g), frunze de păpădie (14 g), pelin (14 g) şi rădăcină de ghimbir (7 g). Se amestecă bine toate aceste ingrediente şi se pune o jumătate din cantitate într-o jumătate de litru de apă rece. Se fierbe şi apoi se lasă la foc mic timp de 15 minute. Cînd s-a răcit, se strecoară şi se bea o jumătate de cană din acest ceai, înainte de masă. Astfel dispar gastritele şi dispepsiile.

Pilula endoscopica are aproximativ patru grame, este putin mai mare decit o capsula de ampicilina si inlocuieste cu succes tubul endoscopic. In centrele medicale de specialitate din tara se foloseste deja pentru intestinul subtire, urmind ca, in aproximativ o luna, specialistii sa o foloseasca si pentru colon.

Fata de clasicele metode de investigare a intestinului subtire sau a colonului, metoda capsulei endoscopice nu este deloc dureroasa si nici complicata. Pilula endoscopica este mult mai eficienta si, spre deosebire de edoscopie, care presupune aparatura complicata, care, de multe ori, fiind foarte scumpa, nu se gaseste la un standard performant in toate spitalele, mecanismul pe baza caruia functioneaza este foarte simplu. In plus, procedura clasica este neplacuta pentru pacient, dureaza aproximativ trei ore si necesita anestezie generalaa, explica Anca Trifan, medic specialist gastroenterolog in cadrul Institutului de Gastroenterologie si Hepatologie din Iasi.

Capsula endoscopica este prevazuta cu leduri, o lentila care mareste imaginea de 1,8 ori, un procesor care transforma imaginea in unde de radiofrecventa, doua baterii care alimenteaza tot sistemul si o antena care transmite undele de radiofrecventa.

A doua componenta e constituita dintr-o centura cu senzori speciali care se fixeaza pe abdomenul bolnavului si preiau undele de radiofrecventa, transformate ulterior in imagini. Datele sint stocate si apoi se transmit printr-o statie de lucru in computerul dotat cu un soft special. aCapsula poate fi usor inghitita de catre pacient. In timp ce traverseaza tubul digestiv, pilula va transmite cite doua imagini pe secunda, timp de opt ore. Pacientul poate pleca acasa dupa ce inghite capsula si revine doar pentru preluarea si citirea imaginilor inregistratea, adauga Trifan.

Specialistii recomanda capsula electronica in cazul anemiilor necunoscute, cind bolnavul are hemoragii puternice, in cazul bolilor cu localizare in intestinul subtire,  al malabsorbtiilor intestinale si al durerilor abdominale a caror cauza nu este cunoscuta.

Pretul unei astfel de investigatii ajunge la aproximativ 700 de euro. Fiind vorba despre o investigatie destul de costisitoare, Casele de Asigurari de  Sanatate nu acopera, in mod normal, costurile, a declarat dr Anca Trifan.

Clinici din intrega lume ar putea exploata speranta si ignoranta oamenilor oferind terapii cu celule stem despre care nu s-a dovedit ca sint eficiente, a aratat un grup de experti in celule stem intr-un raport dat publicitatii, anunta Reuters. Societatea Internationala pentru Cercetarea Celulelor Stem a lansat un ghid pentru cercetatori si unul pentru pacienti, in care unele clinici erau criticate.

“Societatea Internationala pentru Cercetarea Celulelor Stem este foarte ingrijorata ca terapiile cu celule stem sint vindute in lume inainte sa se fi dovedit ca ele sint sigure si eficiente”, spune raportul. Insa grupul a refuzat sa numeasca un site sau o clinica anume.

“Tabloul prezentat consumatorului in privinta medicinii bazate pe celule stem este optimist si nu se bazeaza pe dovezi publicate”, a aratat Timothy Caulfield de la University of Alberta. “Media preturilor pentru o astfel de terapie, in cazul celor patru site-uri care mentioneaza preturile, este de 21.500 de dolari, exceptind costurile transportului si cazarea pentru pacienti. De asemenea, pot fi date exemple de efecte secundare serioase in urma tratamentului”, a mai spus el.

Celulele stem se impart in adulte si embrionare. Sperantele cercetatorilor se leaga in special de acestea din urma, deoarece ele au o capacitate foarte mare de diferentiere si pot da nastere oricarui alt tip de celula/tesut. Ele pot fi obtinute din tesut embrionar si ar putea fi utilizate pentru regenerarea tesuturilor bolnave. Cercetarea din domeniu a primit foarte multa atentie, mai ales deoarece ea promite ca va aduce noi moduri de tratament pentru boli precum Parkinson.

De asemenea, domeniul a fost inconjurat si de suspiciuni, mai ales in cazul cercetatorului sud-corean Hwang Woo-suk, care a admis in 2006 ca a fabricat date pentru a sustine ca el a creat primul embrion uman, folosindu-se de tehnologia clonarii si ca dupa aceea a obtinut celule stem din el. “Terapiile cu celule stem sint aproape toate noi si experimentale. In aceste etape de inceput, s-ar putea ca ele sa nu functioneze si se poate sa existe efecte negative. Asigurati-va ca intelegeti ce cautati inainte de a lua in calcul o terapie cu celule stem”, sint sfatuiti pacientii.

Pe cercetatori, ghidul ii sfatuieste sa fie vigilenti si independenti in analiza terapiilor respective. Grupul mai cere guvernelor si parlamentelor din intreaga lume sa legifereze recomandarile. “Legiutorii au o responsabilitate de a preveni exploatarea pacientilor si, unde e necesar, sa inchida clinicile frauduloase si sa ia masuri impotriva doctorilor implicati”, a declarat unul dintre autorii raportului.

“Desi se vorbeste de multe studii privin utilizarea terapiei cu celule stem pentru diferite boli neurologice sau musculare, oficial nu s-a putut prezenta un film cu un bolnav inainte si dupa terapia cu celule stem, un bolnav care sa se fi vindecat sau a carui stare sa se fi ameliorat. Si pacienti din Romania s-au tratat cu celule stem pentru boli degenerative. Una dintre bolile pentru care mai multi pacienti din Romania au plecat in afara pentru tratament cu celulele stem, a fost scleroza laterala miotrofica. Din pacate, doi dintre pacienti au si decedat la un interval de 5-6 luni dupa ce le-au fost injectate celule stem. In ceea ce priveste celulele stem de tip muscular, s-au practicat terapii in apropiere de noi, in Ucraina. La acest tip de terapie injectabila au fost si citeva persoane din Romania, iar unul dintre pacienti a fost internat si la noi. Dupa injectare cu celule stem, simptomatologia pacientului respectiv chiar s-a agravat intr-un ritm mai rapid fata de evolutia naturala a bolii. Deci, la ora actuala celulele stem asa cum sint utilizate nu reprezinta o solutie pentru tratamentul bolilor musculare. Ar fi bine ca pacientii si familiile acestora sa nu-si faca sperante false bazindu-se pe o terapie care nu a avut inca succesele asteptate”.

Savantul roman s-a intrebat ce s-ar fi intamplat daca celulele pe cale de inmultire ar fi parazitate nu de virusuri agresive , care inmultindu-se rapid sa distruga inceputul de tumoare , ci de un virus slab , cu inmultire latenta , care sa nu excite brusc si puternic fortele de aparare ale organismului , ci sa “zgandere” pe nesimtite celulele , facandu-le sa se inmulteasca in continuare , anarhic. Fara indoiala ca un asemenea virus ar putea produce cancerul.

Teoria academicianului Stefan S. Nicolau concorda pe deplin cu cea sustinuta de catre eminentul specialist sovietic L.A.Zibler, care sustine ca virusul producator de cancer , patruns in organism , produce tumoarea numai daca in acel organism exista cicatrizari. Patruns in aceste celule care se inmultesc normal , virusul le viciaza , le schimba metabolismul , facandu-le sa se inmulteasca anarhic.

Recent, a fost aratat ca este posibil ca virusul specific al cancerului , un virus slab , putin agresiv sa patrunda in organism in primele 4 luni de viata (probabil prin laptele matern) si sa se mentina intr-o stare latenta,adormita,stare cunoscuta sub denumirea de “stare biofita” , timp indelungat.

Datorita faptului ca nu este atat de agresiv , el sta in echilibru cu organismul pana cand o cauza oarecare rupe acest echilibru si virusul incepe sa se multiplice si sa-si manifeste agresivitatea. In acest moment , organismul intra in conflict cu germenul. Daca organismul invinge, el distruge virusul si devine rezistent la o noua infectare; daca nu, tumoarea se constituie , creste si boala canceroasa apare.

Factorii care “desteapta” virusul latent sunt cu siguranta numerosi si foarte complexi. Se crede insa ca cel mai des este vorba de o tulburare a activitatii glandelor endocrine si a sistemului nervos central.

In interesul interventiei glandelor cu secretie interna in procesul de formare al tumorii sub actiunea virusului vin o serie de experiente , dintre care unele apar extrem de interesante.

Certatatorii Lacassagne si Nyka au aratat ca introducand virusul papilomului lui Shope atat pe cale intravenoasa(iritand mai intai pielea) cat si pe cale tegumentara , la iepurii carora in prealabil le fusese distrusa glanda hipofiza cu ajutorul unor ace de radium, se produc leziuni minime de cele mai multe ori reduse la simple proeminente granuloase ale pielii , ce dispar destul de repede , urmate de imunitate la o noua inoculare, in timp ce la animalele martore, carora nu li s-a distrus hipofiza, se dezvolta tumori autentice.

Tot la iepuri exista o tumoare benigna, fibromul, produsa deasemenea de un virus cunoscut azi. Acest virus inoculat la iepuri de experienta le da acestora, cum este si firesc, o tumoare, care dupa un timp dispare, lasand ca amintire o buna imunitate.

Daca la iepuri inocularea virusului este insotita de injectii cu cortizon (hormon produs de glandele suprarenale) apare spre surpriza experimentatorului , nu o tumoare benigna, ci un cancer veritabil.

Dezvoltare tumorilor mamare la soricioaice numai in perioada sarcinii(cand unele glande cu secretie interna sunt solicitate), aparitia cancerelor in special la oameni peste 40 de ani (varsta insotita de tulburari endocrine), dezvoltarea tumorilor experimentale la animale cu sistemul nervos excitat si din contra slaba dezvoltare la animalele in repaus sau in somn medicamentos pledeaza pentru ipoteza izbucnirii cancerului in organismul cu dereglari neuro-hormonale.

Oamenii de pretutindeni sunt ingrijorati de cresterea numarului de cancer in ultimii ani. Bombardamentul de la Hirosima da si astazi victime. Cele mai multe mor de leucemii. Cum se explica aceste nenorociri la 10-15 ani de la incetarea actiunii directe a radiatiilor ucigatoare?

In timpul bombardamentului, aceste persoane au suferit anumite dereglari nervoase si ale glandelor cu secretie interna, atat de fine, incat au parut oameni sanatosi pana in momentul in care ele s-au  adancit in asa masura, incat virusul a trecut din stare latenta in stare agresiva, provocand boli tumorale sau leucemii.

Experientele nucleare sunt la fel de periculoase. Ele sensibilizeaza organismul si este foarte posibil sa pregateasca terenul pentru cancer in masa, desteptand virusul biofit.

De altfel, cercetari recente,au aratat ca sub actiunea radiatiilor emise de substante radioactive organismul soarecilor de experienta devine mult mai sensibil la actiunea agresiva a unor virusuri, imbolnavindu-se cu unii inframicrobi la care in mod obisnuit rezistau.

VIRUSURI CONTRA CANCER

Relatiile dintre cancer si virusuri pot fi privite azi si-ntr-o alta lumina, optimista. Este vorba de actiunea distrugatoare fata de tumori pe care o arata unele virusuri, deci de punerea in practica a unui tratament cu ajutorul virusurilor “mancatoare de tumori”.

La baza acestui tratament sta descoperirea a doi savanti romani, C. Levaditi si St. S. Nicolau, facuta in 1922, pe cand lucrau impreuna la Paris. Acestia au inoculat in tumori spontane de la soareci si sobolani virus vaccinal si au constatat cu surprindere ca tumoarea se topeste, necrozeaza, da inapoi si-si pierde capacitatea de a mai fi grefata la alti soareci sau sobolani. Mai mult, inoculand direct in vena virusul vaccinal, se poate obtine disparitia tumorii, prin topirea si necrozarea celulelor care se inmultesc anarhic.

Rezultatele atat de incurajatoare i-au facut pe cei doi savanti romani sa experimenteze acest mijloc de tratament la om. Ei au folosit insa “neuro-vaccina”, un virus vaccinal bacteriologic pur, obtinut de ei prin adaptarea la creierul de iepure. Incercarile s-au facut la femeie pe cateva tumori mamare, virusul fiind inoculat in vena.

Dupa inocularea a 20 ml de emulsie cu virus, s-a observat, dupa o scurta perioada, topirea partiala a tumorii. Repetarea inocularilor nu a dat insa rezultatele dorite, deoarece organismul a fabricat anticorpi care au neutralizat “virusul neuro-vaccinei”, facandu-l inofensiv. Incercarile facute cu scopul de a obtine tulpini de virus neurovaccinal care sa reziste atacului anticorpilor au esuat.

Calea este insa deschisa, sute de asemenea experiente facandu-se in numeroase laboratoare. Cercetatorii din Institutul de Inframicrobiologie, au aratat ca virusul oreionului, ca si alte virusuri, au actiune distrugatoare fata de unele tumori ale sobolanilor si soarecilor. Deasemenea, acelasi efect il are si virusul Coxsackie B₄ fata de unele tumori grasoase(lipoame) ale omului.

Se cauta in prezent, la noi si in strainatate, sa se izoleze sau sa se adapteze virusuri cu actiune anticancer, actiune numita oncolita, nepericuloase pentru om si care sa-si continue unul dupa altul actiunea de topire a tumorii(in momentul in care organismul fabrica anticorpi pentru primul virus, sa se inoculeze al doilea si asa mai departe).

Actualmente, extrem de numeroase laboratoare din intreaga lume experimenteaza zi si noapte noi si noi arme anticanceroase. Virusul este cautat cu febrilitate, iar in clinici se culeg date pentru a se descoperi factorii nervosi si endocrini care duc la “desteptarea virusului mascat”.Este sigur ca atatea eforturi creatoare vor duce in cele din urma la victorie. Istoria stiintei demonstreaza ca niciodata geniul omenesc nu si-a plecat fruntea inaintea fortelor oarbe ale naturii, fie ele oricat de amenintatoare.

Potrivit presei americane de specialitate, rezultatele fazei a doua de studii pentru verificarea efectelor acestui medicament au fost pozitive, dovedind că noul compus derivat din magnolie este eficient şi sigur pentru prevenirea cheagurilor de sânge şi că poate fi folosit pentru a controla complicaţiile precum sângerarea sau formarea de cheaguri în timpul intervenţiilor chirurgicale.

Trombina este o proteină din sânge care are două funcţii cheie în formarea cheagurilor de sânge – activează trombocitele, particule care se reunesc pentru a forma “schela” unui cheag, şi ajută la producerea fibrinei, proteina filamentoasă de sânge care intervine în procesul de coagulare.

Noul medicament, denumit provizoriu SCH 530348, blochează receptorul trombinei, împiedicând astfel formarea trombocitelor şi, în acelaşi timp, păstrând activitatea benefică formării de fibrină.

Cheagurile de sânge reprezintă o mare problemă pentru pacienţii care se confruntă cu o intervenţie coronariană percutanată de curăţare a arterelor înfundate. Pacienţii care suferă o astfel de intervenţie sunt trataţi de obicei cu agenţi anti-coagulare precum aspirina sau clopidogrelul (plavix).

Deşi aceste două medicamente sunt eficiente, uneori pot produce sângerare sau alte complicaţii cardiovasculare.
La studiul efectelor noului medicament, cercetătorii au evaluat 1.030 de pacienţi de peste 45 de ani, care erau programaţi pentru o intervenţie coronariană percutanată sau angiografie.

Pacienţii au fost împărţiţi în patru grupuri, trei dintre acestea primind medicamentul extras din magnolie în diferite doze, iar ultimul grup, un medicament placebo.

S-a descoperit, astfel, că medicamentul extras din magnolie este, în general, tolerat indiferent de doză şi că nu creşte sângerarea nici măcar atunci când este administrat împreună cu aspirina sau clopidogrelul.

Persoanele care preferă cafeaua decafeinizată pentru a evita acţiunile excitante ale cafeinei se supun influenţei altor chimicale. Analiza dizolvanţilor organici care se folosesc pentru înlăturarea cafeinei a arătat că doi dintre aceştia sînt cancerigeni. Cea mai veche, cea mai sigură, dar şi mai puţin eficientă metodă este folosirea apei pentru decafeinizare, pentru că în apă se poate dizolva cafeina.

Femeile ar trebui să limiteze consumul de cafea. Ultimele cercetări au arătat că, la femeile care beau în mod regulat mai mult de 3-4 ceşti de cafea pe zi creşte probabilitatea apariţiei fragilităţii oaselor (osteoporoză), după apariţia menopauzei şi la o vîrstă mai înaintată. Femeile însărcinate şi cele care alăptează trebuie să limiteze consumul de cafea şi să bea nu mai mult de o ceaşcă de cafea cu lapte pe zi, pentru că embrionul asimilează cafeaua, dar o elimină mai greu decît organismul unei persoane adulte!