Deosebeste hematemeza de melena

Hematemeza si melena sunt hemoragii exteriorizate pe cele două puncte de comunicare ale tubului digestiv cu exteriorul. Hematemeza reprezintă hemoragia de la nivelul tubului digestiv superior, care se însoţeşte de vărsături. Sunt acele stări definite de pacienţi ca o “vomă de sânge”. Iar melena este o hemoragie situată tot pe tubul digestiv, însă la nivel inferior. Manifestarea este de “scaun cu sânge”, simptom care sperie pacientul, deopotrivă. Diferenţa între cele două este aceea că în melenă culoarea sângelui este închisă, litaratura îl defineşte ca “negru ca păcura”, moale şi lucios, acesta fiind supus proceselor digestive, în schimb, în hematemeză, sângele este roşu-deschis, proaspăt.

Hematemeza mai trebuie deosebită de :

• epistaxis posterior înghiţit (adică o hemoragie de origine nazală, dar exteriorizată pe cale bucală)

• hemoptizie (eliminarea prin tuse de sânge roşu aerat, amestecat cu salivă, fără alimente)
• gingivoragii

Melena trebuie deosebită de:

un scaun negricios produs de ingestia de alimente specifice, ex afine, mure, sfeclă, medicamente cu fier, alimente cu sânge.

În general, melena urmează hematemezei, când cantitatea de sânge depăşeşte 80 ml, putând apărea şi fără hematemză. Ambele pot debuta brusc sau pot fi precedate de simptome şi semne ce indică anemie acută posthemoragică. Această anemie acută posthemoragică este o consecinţă a unei intervenţii chirurgicale sau a unui traumatism cu hemoragie masivă. Ea poate fi manifestată fiziologic şi temporar. Însă palpitaţiile, transpiraţiile însoţite de ameţeli, paloare şi tahicadrie indică acest diagnostic. În funcţie de cantitatea de sânge pierdut, se poate stabili şi gravitatea situaţiei. Dacă se pierd până în 200ml de sânge, este vorba de o hipotensiune arterială, fără probleme. Dar acolo unde se pierd peste 500ml de sânge, pacientul intră în şoc hemoragic se poate exanghina şi intra în urgenţă majoră.

Cele două afecţiuni reprezintă, de fap,t forme de manifestare ale unor patologii însemnate şi puţin investigate, în principiu. De aceea, nici o deviere de la normal nu trebuie trecută cu vederea de către pacient, iar vizita la medic nu trebuie amânată.

Întrucât cauzele, pot diferi de la o structura anatomică la alta, unele sunt mai grave, altele mai puţin. Dar e necesară depistarea lor precisă. Afecţiunile pot porni de la nivelul:

• esofagului: varice esofagiene rupte (varicele sunt vene inflamate, care în momentul în care se rup, pot inunda cavitatea abdominală cu sânge şi cauza moartea pacientului), cancer esofagian, esofagită, ulcer esofacgian
• stomacului şi duodenului: ulcer gastric şi duodenal acut, gastrită acută hemoragică, cancer gastric
• intestin subţire: tumori maligne, infarct intestino-mezenteric, diverticulită, boala Crohn intestinală
• tumorilor maligne de pe căile biliare
• vaselor sanguine: teleangiectazie hemoragică ereditară, anevrism aortic rupt în tubul digestiv, hemangioame