Hemoragia digestiva
Cu ocazia unui consult medical obisnuit, anumiti pacienti pot relata despre episoade recente de sangerare gastrointestinala. Aceasta relatare descrie aparitia unui scaun inchis la culoare, negru ca pacura sau, din contra, cu sange rosu, asociata sau nu cu voma care contine mici cantitati de sange decolorat, avand un aspect asemanator zatului de cafea.
Faptul ca multi dintre acesti pacienti nu se simt bolnavi face ca prezentarea la medic sa fie amanata, iar in acest rastimp simptomele descrise mai sus pot disparea, ceea ce le creeaza pacientilor senzatia de vindecare.
Prin modul lor de aparitie si de manifestare, prin bolile pe care le ascund in spate, hemoragiile digestive pot crea surprize neplacute. Pe unele dintre ele le putem evita, pe cele mai multe le putem trata eficient, dar pe niciuna dintre ele nu o putem neglija.
Hemoragiile digestive grupeaza mai multe boli care tin de partea superioara a tubului digestiv – boli care au in comun faptul ca se manifesta prin eliminarea de sange proaspat pe gura (hematemeza) sau de sange digerat prin scaun (melena) – sau de partea inferioara a tubului digestiv, atunci cand sangele eliminat prin scaun are aspect de sange proaspat.
Dincolo de gravitatea lor, bolile din acest grup produc o panica deosebita bolnavului (care are scaun cu sange!), iar pentru ca sursa de sangerare nu este vizibila, situatia necunoscuta accentueaza panica.
Cauzele hemoragiilor digestive
Desi cauzele lor sunt multiple, exista un grup de boli specifice hemoragiilor digestive superioare sau inferioare.
In cazul hemoragiilor digestive superioare, peste 95% dintre aceste hemoragii sunt cauzate de 4 boli mai frecvente: boala ulceroasa, cancerul gastric, gastrita produsa prin actiunea iritanta a unor medicamente sau alte substante chimice inghitite si ciroza hepatica avansata.
In cazul hemoragiilor digestive inferioare, cu sange proaspat, cauza cea mai frecventa, din fericire, este o afectiune relativ banala: hemoroizii, dar intotdeauna trebuie exclus un cancer cu localizare colo-rectala. Cancerul care incepe in colon se numeste cancer de colon, iar cancerul care incepe in rect se numeste cancer de rect.
Prin urmare, hemoragia digestiva nu reprezinta o boala in sine, ci este o complicatie a unei boli care exista de mai mult timp si care, prin evolutia ei, a erodat peretele tubului digestiv, cuprinzand in aceasta eroziune un vas de sange, mai mare sau mai mic, fapt ce a produs hemoragia. Exista insa si hemoragii difuze, a caror sursa nu poate fi clar evidentiata.
Semnele hemoragiei digestive
Dincolo de manifestarea vizibila a hemoragiei exteriorizate sub o forma sau alta – scaun cu sange proaspat sau digerat, asa cum am descris mai sus –, exista o serie de semne indirecte care ne atrag atentia asupra faptului ca bolnavul sangereaza, semne a caror amploare depinde de gravitatea hemoragiei, de cauza hemoragiei si de durata sangerarii. Se subintelege ca o hemoragie mai mare va da semne mai evidente.
Bolnavul cu hemoragie mica apare in cabinetul medical mai mult din cauza spaimei pe care i-a produs-o hemoragia decat din cauza accidentului hemoragic. in rest, starea generala este buna, tensiunea arteriala are valori obisnuite, bolnavul putand compensa pierderea prin resursele proprii.
Bolnavul cu hemoragie mare nu poate veni singur la medic. De asemenea, nu poate sta singur in picioare pentru ca ameteste, mai ales la trecerea din pozitia orizontala in cea verticala. El este palid, pielea poate fi acoperita de sudori reci, ii este sete, are vajaituri in urechi, tulburari de vedere, pulsul este slab, mai rapid, iar tensiunea arteriala este scazuta. Un bolnav care avea o tensiune arteriala normala inainte (120-140 / 70-90 mmHg) sau chiar era hipertensiv, daca in urma unei asemenea hemoragii ajunge la o tensiune maxima de 100 mm Hg, aceasta scadere tensionala este un semn de hemoragie grava. Asemenea semne apar cand bolnavul pierde intr-un timp relativ scurt cel putin un litru de sange, fapt care se evidentiaza usor prin cateva determinari elementare de laborator efectuate din sange (hematocrit, hemoglobina).
Simptomele descrise sunt mult mai diminuate in situatiile in care pierderea de sange s-a produs treptat, intr-un interval lung de timp (saptamani sau chiar luni), perioada in care organismul a avut timpul necesar unei adaptari macar partiale la starea de anemie instalata. Exceptie fac bolnavii cu boli cardiovasculare grave, care suporta mult mai greu anemia.
S-a constatat ca cele mai multe hemoragii digestive apar in lunile de primavara si toamna (in evidenta legatura cu sezoanele de exacerbare a bolii ulceroase), precum si la persoanele cu varsta cuprinsa intre 50 si 70 de ani.
O atentie deosebita trebuie acordata hemoragiilor digestive aparute dupa ingestia unor medicamente. Acestea, spre deosebire de cele produse de alte cauze descrise mai sus, nu sunt consecinta unei boli digestive anterioare netratate, agravate, ci doar rezultatul unei rezistente mai diminuate a mucoasei gastrice sau al unui tratament medicamentos incorect administrat ori prea agresiv.
Se considera ca fiind hemoragie gastrica medicamentoasa orice hemoragie precedata timp de o saptamana de consumul unuia sau a mai multor medicamente care au reputatia de iritante gastrice. Din aceasta categorie fac parte multe medicamente pe care le luam frecvent, cu destula usurinta: aspirina, antireumaticele (diclofenacul, indometacinul, ibuprofenul, piroxicamul etc.), anticoagulantele (trombostopul) si antiagregantele plachetare (dipiridamolul, ticlidul etc.) pe care le iau cei mai multi dintre bolnavii cu boli cardiovasculare, medicamentele care contin cortizon (prednison, dexametazon, solumedrol), medicamentele antituberculoase. Un bolnav ulceros care este in acelasi timp si reumatic si ia medicamente din categoria celor descrise mai sus are un risc major de hemoragie digestiva superioara.
In ce priveste cancerul gastric, acesta se poate dezvolta in stomac o perioada destul de indelungata si poate creste foarte mult inainte sa cauzeze simptome.
In fazele timpurii ale cancerului de stomac, pacientul poate avea: indigestii, disconfort stomacal, senzatii de balonare dupa masa, usoara greata, lipsa apetitului sau arsuri retrosternale. in fazele mai avansate de cancer, pacientul poate avea: sange in scaun, stari de voma, pierdere in greutate si dureri de stomac.
Pentru a pune un diagnostic cert, fie ca este cazul unui ulcer, al unei gastrite sau al unui cancer gastric, metoda de electie este endoscopia digestiva, respectiv gastroscopia. Daca se observa tesuturi care nu sunt normale, se va extirpa o bucatica pentru a o putea examina la microscop si pentru a depista eventualele celule canceroase. Biopsia este de obicei facuta in timpul gastroscopiei.
In cazul hemoroizilor, diagnosticul este realativ usor de pus printr-o examinare locala, de regula asociata unui examen digital (tuseu rectal) al regiunii anorectale.
Din nefericire insa, cancerul de colon poate exista o buna perioada fara sa aiba simptome. De aceea, este foarte important sa faceti controale regulate, pentru a detecta problemele de timpuriu. Totusi nu toate tipurile de cancer colorectal sunt fara simptome. Un simptom timpuriu ar putea fi sangerarea. Adesea, tumorile sangereaza usor, doar in cantitati mici si invizibile cu ochiul liber, sange care se poate detecta doar in cazul unei analize speciale a scaunului.
Cand tumoarea este mai mare, pot aparea si alte simptome, cum ar fi:
– Constipatia, diareea sau alternanta acestora, care pot fi un semn de cancer colorectal.
– Sange pe suprafata sau in interiorul fecalelor. Este un semn important, dar nu decisiv pentru diagnostic pentru ca numeroase alte probleme medicale de la acest nivel (de exemplu: hemoroizii, ulceratiile, colita ulceroasa, boala lui Crohn etc.) pot cauza sangerare in tractul digestiv. Fierul si unele alimente, cum ar fi sfecla, pot da scaunului un aspect rosu sau negru, indicand gresit sange in scaun. De aceea, medicul trebuie sa faca niste analize si sa diferentieze exact cauza.
– Anemia inexplicabila – anemia este o lipsa de globule rosii din sange, celule care transporta oxigen in tot corpul. Daca esti anemic, te vei simti obosit tot timpul, iar odihna nu te va face sa te simti mai bine.
– Dureri stomacale neobisnuite.
– Pierdere in greutate inexplicabila intr-un interval de timp destul de scurt.
– Stare de oboseala permanenta (cauzata nu numai de anemie, ci si de boala canceroasa).
– Stari de voma.
Daca observati oricare dintre aceste simptome este important sa faceti un control la medic pentru a stabili care este cauza. Pentru un pacient cu cancer gastric sau cancer colo-rectal, diagnosticul timpuriu si tratamentul respective.
Conform recomandarilor Societatii Americane a Cancerului, dupa varsta de 50 de ani, atat femeile, cat si barbatii ar trebui sa faca anual un test de identificare a sangerarilor oculte (care nu se vad cu ochiul liber) din scaun, iar recto-sigmoidoscopia sa se faca o data la 3-5 ani dupa 50 de ani. Dintre toate aceste metode, colonoscopia este cea mai sigura, pentru ca da o imagine globala a intregului intestin gros si ofera posibilitatea tratarii pe aceasta cale a unor eventuali polipi gasiti la acest nivel.
Ce avem de facut?
Primul lucru care trebuie facut intr-o hemoragie digestiva este identificarea cauzei acesteia. Prin urmare este necesara prezentarea de urgenta la medic. La locuinta, in timpul transportului si la spital, bolnavul va sta fara perna. Hemoragia nu se trateaza la domiciliu! Orice hemoragie digestiva superioara trebuie spitalizata!
Ulcerul se va trata medicamentos si cu regim, urmarind astfel reducerea aciditatii gastrice (aciditatea crescuta favorizeaza procesul de eroziune a peretelui gastric) si un eventual tratament cu antibiotice daca se demonstreaza existenta si a unei componente bacteriene (Haelicobacter pylory) in producerea acestuia. Existenta unei tumori gastrice impune interventia chirurgicala de urgenta, care sa indeparteze tumora impreuna cu zona de sangerare. De regula, daca sangerarea nu se opreste sub tratament medicamentos, ea trebuie oprita prin tratament chirurgical.
Sangerarea din varice esofagiene rupte, aparute ca o consecinta a evolutiei unei ciroze, are prognosticul cel mai nefast si este un semn de gravitate a acesteia pentru ca, desi hemoragia se poate opri temporar, ea va reaparea in scurt timp, cand va fi si mai grava pentru ca boala in sine – ciroza hepatica – nu este vindecabila.
Hemoragia aparuta dupa administrarea de medicamente are prognosticul cel mai bun. intr-o asemenea situatie, dupa oprirea administrarii medicamentului respectiv, post, ingestie de lichide reci, tratament de reducere a secretiei gastrice, hemoragia se opreste de cele mai multe ori spontan.
Hemoragiile grave, brusc aparute, care pun in pericol viata prin cantitatea mare de sange pierduta in scurt timp, necesita si administrarea de sange si alte solutii perfuzabile. Dupa oprirea hemoragiei, se incepe realimentarea progresiv, intai cu lichide reci si apoi, treptat, cu paste fainoase. Anemia cronica se poate corecta administrand preparate pe baza de fier.
Atentie la persoanele cu risc!
Exista persoane care au un risc crescut de cancer colo-rectal. Acestea sunt indeosebi persoanele care au unul sau mai multi polipi in colon sau in rect. La acestia, examinarile periodice trebuie facute dupa o alta schema:
– Colonoscopia (examinarea totala a colonului) la 3 ani dupa indepartarea polipului; daca este totul normal, repetati la fiecare 5 ani.
– Monitorizarea celor care au avut in familie (rude de gradul 1: parinti, copii) cazuri de cancer colo-rectal sau polipi trebuie facuta de timpuriu. Monitorizarea trebuie sa inceapa la 40 de ani sau cu 10 ani mai devreme decat cea mai tanara persoana diagnosticata cu cancer sau cu polipi din familie. De exemplu, daca ai un frate care a fost diagnosticat la varsta de 42 de ani, ar trebui sa incepi monitorizarea la 32 de ani. in vederea monitorizarii, este recomandata colonoscopia la fiecare 5 ani.
– Cei care au in familie rude care au avut sau au polipi adenomatosi: incepeti controlul endoscopic din timpul pubertatii si faceti endoscopia o data la 1-2 ani.
– Cei care au in familie cazuri de cancer de colon, dar fara polipi: trebuie facuta prima colonoscopie la 21 de ani, ulterior la fiecare 2 ani pana la varsta de 40 de ani si apoi in fiecare an.
– Cei cu boli inflamatorii cronice intestinale – colonoscopie cu biopsie la 8 ani dupa diagnosticul bolii inflamatorii, repetata la 1-2 ani.