Hipotermie

Hipotermia reprezinta scaderea temperaturii corpului sub 35 °C. Se deosebesc hipotermiile moderate (de la 35 la 32°C), grave (de la 32 la 26°C) si majore (sub 26°C). Hipotermia rezulta dintr-o prabusire a sistemelor fiziologice de lupta impotriva frigului la subiectii fragili (copii, batrani care traiesc in case prost incalzite) sau din expunerea prelungita la frig pana la epuizarea mecanismelor de aparare (naufragiu, inec, subiecti fara domiciliu iarna etc.). Ea mai este intalnita si la persoanele intoxicate (barbiturice sau alcool), intoxicatia inhiband mecanismul de aparare impotriva frigului. In timpul unei infectii, o hipotermie poate uneori sa se succeada unei hipertermii acute sau chiar s-o inlocuiasca.

Majoritatea cazurilor de hipotermie apar in lunile de iarna, in zone cu climate reci, dar hipotermia poate aparea in zone cu climate blande, in orice sezon. Factorii de risc includ varstele extreme (in special persoanele in varsta), cei fara locuinta, consumatorii de alcool, malnutritia, saracia, bolile psihice, folosirea de neuroleptice si hipotiroidismul. Un context obisnuit este expunerea cronica la frigul din casa, la o persoana varstnica saraca, cu o boala preexistenta si imobilitate. Un risc mare il au barbatii alcoolici fara locuinta.

Conditii extreme de mediu pot determina hipotermie la indivizii sanatosi, dar aceasta necesita rareori ingrijire medicala. Cea mai severa hipotermie apare la persoanele cu probleme medicale preexistente, care duc la pierdere excesiva de caldura (de obicei implicand expunere la mediul inconjurator) sau la producere inadecvata de caldura sau sunt de obicei implicate ambele procese. Merita de retinut faptul ca temperatura corporala nu scade niciodata sub temperatura mediului.

Majoritatea expunerilor la mediu sunt accidentale. Hipotermia iatrogena poate aparea cand pacientii obnubilati sunt lasati neinveliti in rezerve medicale sau in timpul procedurilor chirurgicale, cand zone corporale mari sunt expuse pentru perioade lungi in sala de operatie. Raspunsul consta  din tremurat este inhibat de anestezie, crescand riscul de hipotermie. Singura manifestare in aceasta situatie poate fi dificultatea obtinerii hemostazei din cauza inactivarii factorilor coagularii la temperaturile joase. Fluxul sangvin crescut catre piele (arsuri, psoriazis) poate produce de asemenea hipotermie in prezenta unei modificari minime a mediului inconjurator, deoarece conservarea caldurii prin constrictie periferica este inadecvata.

Productia scazuta de caldura poate contribui la aparitia hipotermiei. Malnutritia si/sau inanitia scad depozitele de glicogen si grasimi necesare pentru productia efectiva de caldura.

Hipotermia apare la mai mult de 10% din pacientii cu sepsis (de obicei bacterian) si este adesea asociata cu un prognostic sever. Aproximativ 40% din consumul de oxigen in stare de repaus este reglat de hormonii tiroidieni si hipotermia este frecventa in hipotiroidismul sever, cand rata  poate fi redusa pana la 40% sub normal. Hipotermia din insuficienta hepatica este frecvent datorata unei combinatii intre hipoglicemia din gluconeogeneza hepatica inadecvata si functia hipotalamica modificata (scaderea tremuratului). Hipoglicemia de orice cauza (deficit de glucocorticoizi, consum de alcool, hiperinsulinism), uremia si cetoacidoza diabetica de asemenea predispun la hipotermie.

Leziunile hipotalamice (tumori, inflamatii) pot cauza instabilitate termoreglatorie si hipotermie. Leziunile maduvei spinarii la nivelul primei radacini a nervului toracic sau deasupra acesteia pot duce la hipotermie prin blocarea tremuratului si intreruperea reflexelor compensatorii induse de frig, mediate prin tracturile spinotalamice laterale. Hipotermia episodica spontana cu hiperhidroza este o afectiune rara asociata cu sudoratie excesiva in absenta tremuratului; aproape jumatate din acesti pacienti au agenezie de corp calos (sindromul Shapiro), sugerand o etiologie de sistem nervos central (SNC).
Fenotiazinele, barbituricele, opiaceele, benzodiazepinele si etanolul inhiba tremuratul prin efectele lor asupra SNC. Etanolul inhiba tremuratul, afecteaza gluconeogeneza hepatica si accentueaza pierderea de caldura inducand vasodilatatie periferica. Clonidina inhiba eferentele centrale simpatice.