Vremea United States Of America, Ashburn United States Of America, Ashburn +2°C

Procto.ro – Ghid de sanatate si medicina

Infectia Escherichia coli

Infectia Escherichia coli
Octombrie 09
21:11 2011

Coli-infecţia este o maladie infecţioasă acută din grupul bolilor intestinale provocată de Escherichia coli, care se transmite omului sănătos de la cel bolnav mai frecvent pe cale orală şi se caracterizează clinic prin sindroame de intoxicaţie sau deshidratare, fiind însoţite de afectarea tractului digestiv, ce se exprimă prin semne de gastroenterită sau gastroenterocolită.

Pentru prima dată Escherichia coli a fost depistată de către savantul austriac Escherich în 1886, căruia îi şi poartă numele.

Actualmente se cunosc mai multe variante serologice de E.coli. Acest germen se atârnă la familia Enterobacteriaceae, genul Escherichia. Escherichiile (eşeriile) au forma unui bastonaş, sunt gramnegative, cresc pe medii nutritive obişnuite şi au o structură antigenică complicată. Ele conţin antigenul somatic central O, flagilat – H şi somatic superficial – K.

Actualmente sunt studiaţi circa 170 de O – antigeni ai E.coli, dintre care peste 80 ştamuri sunt patogene pentru organismul uman. În baza deosebirilor după antigenul O, E.coli se subdivizează în mai multe grupuri serologice. În timpul de faţă E.coli patogene pentru organismul uman se subdivizează în trei grupuri: enteropatogene (ECEP), enteroinvazive (ECEI) şi enterotoxigene (ECET).

Eşerihiile coli enteropatogene (ECEP) sunt, de regulă, cauza bolilor, care decurg cu afectarea intestinului subţire la sugari (colienteritele la sugari) ce-s răspândite în mai multe ţări. Mai frecvent ele sunt provocate de ECEP: O26, O44, O55, O86, O111, O114, O119; O125, O126, O127, O142, şi O158.

Escherichiile enteroinvazive (ECEI) au particularitatea de a invada epiteliul intestinal şi de a provoca o maladie asemănătoare cu şigheloza (forma dezinteriformă de escherichioză). Ele includ următoarele O – grupuri: O28,O112, O124, O129, O136, O143, O144, O151, O152, O164.

Escherichiile coli enterotoxigene (ECET) sunt capabile de a produce enterotoxine şi deseori sunt cauza diareei la copii şi adulţi din ţările ce se află în curs de dezvoltare, de asemenea şi la persoanele, care vizitează aceste ţări, fiind numită “diareea călătorului”. Printre ECET se subdivizează ştamuri, ce produc enterotoxină termolabilă, termostabilă şi combinată. În componenţa ECET sunt incluse următoarele O – grupuri: O1, O6, O8, O15, O25, O27, O78, O115, O148, O159, etc. Maladia provocată de ele se mai numeşte escherichioză holeriformă.

Sursa principală de infectare o constituie omul bolnav de escherichioză cu diferite forme clinice, manifeste, însă mai frecvent cu cele uşoare, diminuate, şterse. Mecanismul de infectare, ca şi în alte infecţii intestinale, rămâne cel fecalo-oral.

Mai frecvent maladia se transmite pe cale alimentară, mai ales prin intermediul laptelui şi produselor lactate infectate. A doua cale de transmitere a acestei infecţii intestinale este apa contaminată. În cazuri de coli-infecţie provocată de ECEP, maladia se mai poate răspândi pe calea contactului direct şi indirect cu sursa de infecţie.

Receptivitatea către escherichii cea mai sporită este la copii, iar coli-infecţia provocată de ECEP se întâlneşte numai la copiii până la 2 ani.

ECEI provoacă maladii, care decurg atât sporadic cât şi sub forme de focare epidemice. Escherichioză dizenteriformă poartă un caracter sezonier (mai frecvent în lunile de vară-toamnă ale anului) şi, de regulă, se răspândeşte pe cale alimentară.

Particularităţile epidemiologice ale ECET constau în decurgerea sporadică sau de grup, purtând un caracter sezonier (mai frecvent în lunile de vară) şi o răspândire preponderentă pe calea hidrică. Morbiditatea prin coli-infecţia provocată de ECET în ţările în curs de dezvoltare, preponderent se înregistrează la copiii până la 2 ani. De menţionat, că ECET cauzează diareea în 60-70% din călătorii veniţi în ţările slab dezvoltate din cele industriale.

Patogenia coli-infecţiei încă nu este bine studiată. În escherichioză dizenteriformă are loc invazia ECEI în celulele epiteliale intestinale, unde ele încep a produce endotoxină după multiplicare.

După forma de escherichioză holeriformă procesul se dezvoltă, dacă are loc adeziunea (alipirea) ECET de celulele epiteliale intestinale. După această adeziune escherichiile se multiplică evident, eliminând enterotoxină. Ultima, ca şi în holeră, duce la catalizarea diferitor fermenţi, ce la rândul său activează alte substanţe, care sporesc evident secretarea sucurilor şi a electroliţilor de către epiteliul intestinal, provocând diareea.

Tabloul clinic este mai bine studiat în escherichioză dizenteriformă, provocată de ECEI O124. Perioada de incubaţie constituie 1 -3 zile. Maladia se începe acut cu semne moderate de intoxicaţie. La 1/4 cazuri temperatura atinge 37,5-38°, fiind însoţită de frisoane. Bolnavii acuză cefalee, slăbiciune generală, vertijuri şi dureri colicative în abdomen. Peste câteva ore de la debutul maladiei se asociază scaunul lichid cu o frecvenţă de 3-5 ori în zi, care conţine mucozităţi, uneori şi striuri de sânge.

La examenul obiectiv se determină dureri la palparea intestinului gros, uneori spasmarea lui. Mai frecvent sunt caracteristice durerile în regiunea ombelicală şi un garguiment pronunţat. Numai în unele cazuri scaunul pierde caracterul fecaloid, fiind muco-sangvinolent, spre deosibire de dizenterie. De asemenea în această formă de escherichioză mult mai rar se întâlnesc tenesmele şi scaunele false. Ea decurge, de regulă, sub formă uşoară cu însănătoşire peste 5-7 zile.

Tabloul clinic al escherichiozei holeriforme este mult asemănător cu acela al holerei în formă uşoară. Perioada de incubaţie durează 1-3 zile după care maladia se începe acut, cu slăbiciune generală, greţuri, vomă, dureri în partea superioară a abdomenului şi apariţia scaunului lichid. La o parte din pacienţi durerile abdominale lipsesc. Scaunul este lichid, apos, în cantităţi mari, frecvent (5-10 ori în nictimer), fără striuri de sânge şi mucozităţi; vomă, mai frecvent este repetată şi în volum avansat.

Pierderea lichidului şi electroliţilor prin vomă şi scaunul lichid repetat favorizează apariţia semnelor de deshidratare şi a crampelor musculare, apariţia şi pronunţarea cărora se află în dependenţă de gradul de gravitate. În majoritatea cazurilor temperatura rămâne normală, iar în cele mai grave, fiind şi subnormală. Maladia durează mai frecvent 3-4 zile. Forma expusă de escherichioză obligatoriu necesită o diferenţiere de holeră, utilizând metode de laborator.

Tabloul clinic a escherichiozei, provocată de ECEP este exprimat prin semne de colienterită ce se întâlneşte numai la sugari, care necesită pentru conformitate investigaţiile specifice de laborator.

Diagnosticul escherichiozei poate fi efectuat în diferite secţii spitaliceşti, în condiţii de ambulator, însă el obligatoriu necesită confirmări prin metode bacteriologice. Tratamentul se efectuează în secţiile spitaliceşti sau în condiţii de ambulator (în cazuri uşoare).

Profilaxia coli-infecţiei este mult asemănătoare cu acea a altor infecţii intestinale, elucidate de noi în publicaţiile anterioare. Profilaxia specifică a escherichiozei prin intermediul vaccinelor încă nu este elaborată.

Etichete

Articole similare

banner hemoroizi

Ramanem conectati

    facebook     twitter     youtube     google+     rss
banner varice