Obezitate

Obezitatea este o stare patologica – din grupul bolilor de nutritie – sau fiziologica cu potential patologic, care se refera la persoanele suprapoderale, (greutatea corporala raportata la inaltime). Domeniul medical care se ocupa de obezitate se numeste „bariatrie”. Obezitatea este o boala cronica cu etiopatogenie multifactoriala si risc global crescut, ceea ce presupune un management clinic structurat, precoce si intensiv, cu strategii terapeutice eficiente adresate cat mai multor mecanisme fiziopatologice implicate.

Obezitatea poate fi:

• simpla – prin ingerare calorica excesiva si o activitate normala sau slab deteriorata (obezitatea „sumo”);
• morbida – care limiteaza activitatea normala, respiratia, circulatia sangvina si impune pacientului perioade indelungate de odihna in urma unor exercitii usoare (sindromul Pickwick);
• hipotalamica.

Obezitatea este o stare care se auto-intretine, perpetuand si agravand cauzele:

• Defectele de educatie: parintii supraponderali vor creste copii supraponderali.
• Starea bulemica se auto-augmenteaza prin cresterea permanenta a masei tesutului adipos.
• Foamea de alimente carbohidrate, dulciuri, grasimi, duce la o dependenta psihologica de respectivele alimente.

Cauzele principale ale obezitatii pot fi:

• Dieta neechilibrata, bogata in carbohidrate (dulciuri si grasimi), in disproportie cu necesitatile energetice ale organismului:

1. ca urmare a unei educatii defectuase,
2. a sistarii bruste a unei activitati fizice intensive si prelungite in timp,
3. in sportul japonez sumo, unde supraponderea avantajaza sportivii, care se ingrasa in mod intentionat.

• Lipsa de miscare, de efort fizic comparativ – in timp – cu potentialul energetic al hranei.
• Tulburari de nutritie, ca rezultat al unor psihopatologii (depresiune psihica, tulburari de comportament) ca de exemplu, patima sau mania de a manca.
• Disfunctii hormonale (hipotiroidism, sindrom adiposo-genital, etc.).
• Factori genetici (ereditari – s-a descoperit genul de obezitate la sobolani).
• Tulburari metabolice (simdromul matabolic, care este adesea un rezultat si nu o cauza a obezitatii).

La bolnavii de obezitate o slabire drastica streseaza organismul, suprasolicita metabolismul si are sanse minime de reusita in timp. Deoarece factorul psihologic este dominant, tratamentul bolnavului obez – si nu a obezitatii – trebue ales si bine coordonat, impreuna cu pacientul, de un grup de trei specialisti – medic curant, psiholog si nutritionist – care vor lua in consideratie:

• Determinarea corecta a cauzelor. Un tratament fixat pe alterarea echilibrului caloric si care oculteaza cauzele este sortit esecului.
• Reeducarea pacientului spre o nutritie corecta si o activitate consumatoare de energie (miscare, sport)
• Diete hipocalorice.
• Interventii invazive – care dau rezultate imediate, spectaculare dar cu periclitate inalta:

1. Chirurgie bucomaxilofaciala – fixarea mandibulei de maxilar prin ligaturi la nivelul danturei care permit alimentarea exclusiv cu lichide si semilichide.
2. Chirurgie gastro-intestinala – limitarea capacitatii gastrice prin ligaturi la nivelul stomacului si/sau scurtari intestinale.
3. Reducerea chirurgicala a depozitelor adipoase (absorbtia lipidelor).

Dietele hipocalorice preluate de pacient din literatura, fara controlul, pregatirea si asistenta specialistilor, cu toate eforturile depuse, duc la rezultate nedorite, dezamagiri, evolutii in lant descurajant de scaderi si cresteri alternative in greutate.