Semne Simptome Litera P

Prognatism

Prognatismul reprezinta o deformatie a oaselor maxilare manifestandu-se ca o proeminare spre anterior a maxilarului inferior sau superior. Prognatismul poate fi congenital, legat de o anomalie a cresterii, sau cauzat de (malpozitii) pozitii defectuoase ale dintilor care antreneaza o proeminare anormala a dintilor unuia sau ambelor maxilare: atunci se vorbeste de falsa prognatie.Prognatism

Anomaliile dento-maxilare sunt afectiuni cauzate de tulburarile de crestere ale oaselor maxilare, care afecteaza aproximativ 0,5% din populatie, dand nastere unor tulburari severe ale esteticii faciale si functionalitatii aparatului dento-maxilar, cu un impact negativ asupra desfasurarii unei vieti normale a individului.

Aceste anomalii dento-maxilare au de cele mai multe ori o componenta genetica, ereditara. Totusi, exista o multitudine de factori care ar putea favoriza aparitia lor, cum ar fi: infectiile in timpul sarcinii, tulburarile endocrine ale copilului, carentele alimentare (in special de vitamina D), traumatismele faciale in perioada de crestere, despicaturile labio-maxilo-palatine (buza de iepure, gura de lup) etc.
Anomaliile dento-maxilare prezinta multiple forme clinice si pot afecta intr-o masura mai mare sau mai mica pacientii, in functie de severitatea anomaliei.

In cazul prognatismului mandibular, aspectul este de fata alungita, imbatranita, cu un profil facial concav si tulburari de vorbire si alimentatie.

Situatii dificile sunt acelea in care un prognatism mandibular este asociat cu un retrognatism maxilar (pozitia prea posterioara a maxilarului superior), care agraveaza tulburarile fizionomice si functionale. Alteori, in cazul retrognatismului mandibular, profilul facial este accentuat convex, in situatii severe prezentand chiar un „profil de pasare”.

Conduita terapeutica rezulta din colaborarea dintre medicul specialist ortodont si chirurgul oro-maxilo-facial, dupa evaluarea clinica si imagistica interdisciplinara si stabilirea diagnosticului anomaliei.

In anomaliile dento-maxilare in care sunt prezente doar perturbari ale pozitiei dintilor, un tratament ortodontic bine condus este suficient. Pentru anomaliile dento-maxilare scheletale severe, care implica o pozitie anormala a bazei scheletului facial, este necesar un tratament complex, de lunga durata. In aceste din urma situatii, pacientul urmeaza o prima etapa de tratament ortodontic, cu o durata medie de 6-9 luni, pentru crearea unor premise favorabile unei interventii chirurgicale ulterioare, de corectare a anomaliei scheletale. Etapa urmatoare consta in interventia chirurgicala, vizand sectionarea mandibulei sau/si maxilarului si avansarea acestora (dupa caz), in pozitia normala, calculata preoperator pe baza planificarii pe radiografii si pe modele de studiu. Se asociaza uneori si alte interventii corectoare. De exemplu, genioplastia vizeaza refacerea conturului barbiei. Alteori, pentru avansare foarte mare a mandibulei, de peste 10 mm, este necesara recoltarea si interpozitia unui fragment de os din creasta iliaca pentru refacerea continuitatii osoase. Interventia se efectueaza sub anestezie generala si implica o durata de spitalizare cuprinsa intre 5 si 7 zile.

Lipsa armoniei profilului facial, care se accentueaza o data cu cresterea copilului, alinierea si raportul anormal al arcadelor dentare superioare si inferioare ar trebui sa ridice un semn de intrebare parintilor pacientilor, mai ales daca si acestia, la randul lor, au prezentat sau inca mai prezinta astfel de tulburari. „Indiferent de tipul anomaliei, tulburarile estetice si functionale pot avea in timp un impact negativ major asupra integrarii sociale a pacientului.

Alegerea unui tip de corectie depinde de cauza si de gradul prognatismului, dar nu in ultimul rand si de varsta pacientului. La copil, se incearca stimularea si/sau franarea cresterii unui maxilar cu ajutorul unor proteze mobile sau fixe; cu cat acest tratament este instituit mai devreme, cu atat sunt mai ridicate sansele lui de reusita. In caz de esec, de un prognatism extrem de accentuat sau cand subiectul este un adult, se recurge la chirurgia bucomaxilofaciala.