Raluri pulmonare
Ralurile pulmonare sunt zgomote pulmonare supraadaugate zgomotelor pulmonare normale, care se asculta cu stetoscopul la nivelul aparatului respirator, in cazul unor afectari inflamatorii de diverse cauze localizate la nivelul cailor respiratorii.
Ralurile pulmonare se clasifica dupa origine
I.BRONHII MARI:
1.Ronflante
A. Timbru de sforait, intensitate mare si tonalitate joasa
B. Raluri uscate (uscat=caracter continuu al vibratiilor)
C. Sunt legate de hipersecretia de mucus
D. Sunt caracteristice bronsitei acute si cronice
E. Sunt prezente in expir si inspir
F. Au posibilitatea modificarii numarului sau localizarii dupa tuse, daca acesta poate mobiliza secretiile.
II.CAILE RESPIRATORII MIJLOCII, MICI, UNEORI IN DILATAŢIILE ACESTORA +/- ALVEOLE
1.Subcrepitante
A. Rezulta din conflictul aer-secretii de la nivelul cailor respiratorii mijlocii, mici, uneori in dilatatiile acestora.
B. In unele situatii se leaga de secretii atat in caile respiratorii mici, mijlocii, cat si in alveole: staza pulmonara (edem pulmonar acut).
C. Sunt comparate cu spargerea bulelor de gaz din apa carbogazoasa sau produse prin suflarea cu paiul in apa (raluri buloase = subcrepitante mari).
D. Sunt zgomote numeroase, cu intensitate mai mare, inegale intre ele, au timbru umed (umed=caracter disparat al vibratiilor)
E. Sunt inspiratorii si expiratorii, cele medii sunt mai ales inspiratorii.
F. Tusea poate sa nu le influenteze, sa le reduca, sa le schimbe localizarea daca mobilizeaza sau nu secretiile.
G. Pot avea caractere unilaterale sau bilaterale, intinderi diferite in functie de conditiile etiopatologice.
H.In particular pot avea timbru deosebit=>Clasificare:
a. Ralurile subcrepitante medii: edem pulmonar acut. Apar initial la baza plamanului, urca spre varf si o data cu incetarea crizei se retrag la baza si dispar in ore…zile (maree). Se insotesc de expectoratie patognomonica, asfixie, cianoza.
b. Raluri subcrepitante de staza: la baza plamanului, bilateral. Apar in insuficienta cardiaca stanga cronica. Sunt medii, bilaterale, asociate cu alte semne de insuficienta cardiaca stanga sau de stenoza mitrala.
c. Bronsiectazii: raluri mari (buloase), in numar mai mic decat cele fine, cu aspect de inegalitate si timbru umed (clipocit). Sunt de regula unilaterale, localizate in baza plamanului. Se asociaza cu alte elemente: tuse posturala, expectoratie patognomonica sero-muco-purulenta stratificata.
d. Raluri cavernoase, cavitare: zgomotul are timbru cavernos, asociat cu suflu cavitar: garguilment.
e. Crepitatia in TBC: cracment. Are legatura cu necroza cazeoasa tuberculoasa a parenkimului:
- numar foarte mic (ar putea fi numeroase)
- apar uneori exclusiv dupa tuse (post-tusiv)
- timbru uscat, scartait (ruperea unei crengi verzi)
III.BRONHII MICI SI BRONHIOLE
1.Sibilante
A. Timbru de fluierat, suierat, intensitate mare, tonalitate inalta
B. Caracter uscat (uscat=caracter continuu al vibratiilor)
C. Apar pe bronhiile mici si bronhiole, ca urmare a trecerii aerului prin tuburi ingustate datorita edemului, hipersecretiei de mucus si spasmului muscular, fiind prezente in inspir si expir, mai pronuntat in expir.
D. Sunt neinfluentate de tuse.
E. Pot fi difuze (bronsita sau astm bronsic) sau localizate (corp strain, neoplasm bronsic).
IV.ALVEOLE
1.Crepitante
A.Se produc in alveole, legat de distensia zgomotoasa a alveolelor inflamate, cu secretie fibrinoasa, care se pot rupe in momentul destinderii.
B.Cauze:
a. Pneumonii acute bacteriene
b. Fibroze pulmonare difuze: inflamatii alveolare si interstitiale, ce pot genera acest zgomot.
C.Caractere:
A. Zgomot rezultat din foarte multe zgomote, relativ egale
B. Timbru relativ uscat (sare pusa pe plita incinsa, zapada proaspata, par frecat in dreptul urechii).
C. Se aud in ultima parte a inspirului si lipsesc in expir.
D. Sunt mai numeroase in primele respiratii dupa tuse.
E. Se asociaza de regula cu alte semne de condensare pulmonara: vibratii vocale crescute, suflu tubar.
F. Senzatia ca se produc foarte aproape.
G. In pneumonie exista o relatie in timp si topografica intre ralurile crepitante si suflul tubar:
H. Initial la periferia zonei cu suflu (coroana), apoi invadeaza toata zona. Sufera acum modificari:
- mai putin egale
- mai putin fine
- mai putin uscate
I. Raman strict inspiratorii, spre deosebire de subcrepitante. Se numesc crepitante de intoarcere.
J.Raluri asemanatoare crepitantelor pot apare in hipoventilatie prelungita in zonele postero-bazale, in primele respiratii: raluri atelectazice.
V.PLEURA
1.Frecaturi pleurale
A. Apar datorita asperitatilor create de pe suprafata pleurei de procese inflamatorii insotite de acumulari de fibrina. Suprafata devine neregulata, se pot rupe punti de fibrina.
B. Zgomotele sunt prezente in inspir si expir, nemodificate de tuse. Au timbru uscat scartait, intensitati net diferite, dar relativ egale, tonalitate relativ inalta. Dau senzatia ca se produc aproape, sunt mai bine audibile cand se apasa stetoscopul mai intens. Dispar in apnee (spre deosebire de frecaturile pericardice).
C. Sunt caracteristice in inflamatia pleurei: pleurita (cand e lichid putin) sau pleurezie – la marginea superioara a lichidului. Se asociaza cu alte semne de afectare: durere de tip junghi pleural.
D. Auscultatia pulmonara mai utilizeaza vocea si tusea.
VI.VOCEA
1. Se recepteaza un zgomot neclar in timpul vorbirii (in soapta – mai nimic).Transmiterea vocii normale sau soptite se poate face uneori mai bine:
2. Bronhofonie: vocea normala se transmite cu intensitate mai mare si cu grad de recunoastere a vorbelor, neprecis insa. Se leaga de o transmitere mai buna a zgomotelor (v. freamat).
3. Pectorilocvie afona: intr-o transmitere mai buna, soapta se transmite foarte clar, cu intelegerea cuvintelor si silabelor. Apare la bolnavii cu condensare pulmonara cu bronhie libera, asociata eventual cu lichid, in anumite zone.