Inflamatii si infectii buco-faringiene, ca adjuvant local al tratamentului cu antibiotice in bolile severe oro-faringiene (febrile sau supurative) si in amigdalite; angine (de exemplu, angina ulceroasa Plaut-Vincent); faringite; gingivite si hemoragii gingivale; periodontopatii (afectiuni periodontale si simptomele consecutive ale acestora); stomatite si glosite; afte (pentru prevenirea suprainfectiilor); infectia alveolelor dentare dupa extractii dentare; micoze oro-faringiene, in special candidoze; inainte si dupa interventiile chirurgicale oro-faringiene; igiena orala in cazul bolilor sistemice; combaterea halenei, in special in cazul tumorilor insotite de descompunere tisulara la nivel oro-faringian. Hexoral® mai poate fi folosit ca adjuvant in tratamentul racelilor.

Mod de Prezentare si Compozitie Hexoral

Substanta activa este hexetidina. 100 ml aerosol (solutie) pentru administrare bucala si faringiana contin 200 mg hexetidina si excipienti: zaharina sodica, acid citric monohidrat, hidroxid de sodiu, glicerol, macrogol lauril eter, aroma de menta, apa purificata, azot.

Substanta activa este hexetidina. 100 ml aerosol (solutie) pentru administrare bucala si faringiana contin 200 mg hexetidina si excipienti: zaharina sodica, acid citric monohidrat, hidroxid de sodiu, glicerol, macrogol lauril eter, aroma de menta, apa purificata, azot.

Contraindicatii Hexoral

Nu luati Hexoral daca sunteti alergic la oricare dintre componentii produsului mentionati mai sus. Daca sunteti gravida sau alaptati, solicitati sfatul medicului inainte de a incepe tratamentul cu Hexoral®.

Mod de Administrare Hexoral

Adulti si copii cu varsta peste 6 ani
O doza terapeutica de Hexoral® corespunde pulverizarii aerosolului timp de 1 – 2 secunde in cavitatea bucala sau faringe.
Daca nu exista alte recomandari, se administreaza o doza terapeutica de doua ori pe zi, preferabil dimineata si seara, dupa mese; la nevoie, doza se poate creste.
Hexetidina adera de mucoase, ceea ce duce la un efect pe termen lung. De aceea, se recomanda administrarea dupa mese.
Aerosolul se pulverizeaza la nivelul oro-faringelui. Se vor respecta urmatoarele instructiuni:
Sistemul de pulverizare se fixeaza in orificiul corespunzator din varful flaconului, prin exercitarea unei presiuni usoare. Varful sistemului de pulverizare se tine la distanta de corp.
Varful sistemului de pulverizare se introduce in cavitatea bucala si se orienteaza spre zona afectata, conform figurilor din prospectul pentru pacient. Intotdeauna, in timpul pulverizarii, flaconul se mentine in pozitie verticala.
Se pulverizeaza cantitatea necesara de Hexoral®, tinand apasat capul flaconului timp de 1-2 secunde. In timpul acestei manevre nu se respira.
Pentru detalii privind administrarea, a se vedea si figurile de la sfarsitul prospectului.
Durata tratamentului nu trebuie sa depaseasca 10 zile consecutive.
Copii intre 3 si 6 ani
La aceasta categorie de varsta se recomanda doze mai mici decat la adulti; tratamentul se va face sub supraveghere medicala.
Copii sub 3 ani
Tratamentul cu Hexoral® nu este indicat.
Varstnici
Se recomanda aceleasi doze ca la adulti.
Afectiuni hepatice sau renale
Nu este necesara ajustarea dozelor la aceste categorii de pacienti.

Doxydar contine doxycyclinehyclate USP. Este un antibiotic bacteriostatic cu spectru larg, avand un inalt grad de liposolubilitate si o afinitate scazuta in legarea calciului. Avand in vedere avantajele, Doxydar-ul poate fi considerat ca cel mai sigur dintre tetraciclinele pentru pacientii cu insuficienta renala. Are influenta redusa asupra florei intestinale. De asemenea, schema de dozare este avantajoasa la pacientii la care se administreaza o data sau de 2 ori/zi.

Farmacologie Doxydar

Doxydar este practic complet absorbit din tractul gastrointestinal. Alimentele nu interfera cu absorbtia, nici chiar produsele lactate. Este eliminat in special prin fecale ca produs inactiv conjugat sau chelat, si prin urina, dar n mai mica masura decat celelalte tetracicline. Doxydar nu se acumuleaza in sange la pacientii cu insuficienta renala.

Indicatii Doxydar

Doxydar esta indicat in tratamentul infectiilor provocate de variate microorganisme: bacterii gram pozitive, gram negative, Rickettsii, Mycoplasme, Chlamydii, Treponeme; infectii ORL (otite medii, sinuzite, amigdalite, faringite); infectii ale tractului respirator (bronsite, bronhopneumonii, pneumonii); infectii ale tractului gastrointestinal (febra tifoida si paratifoida, febra recurenta, amoebiaza); infectii ale tractului genito-urinar (cistite, pielonefrite, uretrite, prostatite, uretrita acuta gonococica, limfogranulomatoza veneriana); infectii ale pielii si tesuturilor moi (celulita, furunculoza, abcese, impetigo, acnee, rani post-traumatice si post-operatorii); infectii oculare (trahom si conjunctivite); alte infectii (psittacoza).

Mod de administrare Doxydar

Doza pentru adulti este de 100 mg la fiecare 12 ore pentru prima zi, urmata de 100 mg o data pe zi sau de 2 ori/zi cand infectia este severa. Durata tratamentului depinde de caracterul bolii si de raspunsul la terapie. Terapia trebuie continuata 24-48 ore de la disparitia simptomelor.

Contraindicatii Doxydar

La pacientii cu hipersensibilitate la tetraciclina.

Precautii Doxydar

Antacidele continand aluminiu, calciu si magneziu nu trebuie administrate concomitent cu Doxydar. Ca si in cazul celorlalte tetracicline, folosirea doxiciclinei in timpul cresterii dintilor (ultima jumatate a sarcinii, sugari si sub varsta de 8 ani) pot cauza modificari de culoare permanenta a dintilor. Studii pe animale au aratat ca tetraciclina traverseaza placenta si poate fi gasita in tesutul fetal. De aceea, cand se administreaza doxiciclina la copii sub 8 ani si la femeile gravide, trebuie cantarite eventualele riscuri.

Reactii adverse Doxydar

Ca si in cazul altor tetracicline pot aparea suprainfectii micotice si tulburari gastrointestinale. Efectele secundare gastrointestinale sunt foarte rare, datorate absorbtiei complete a Doxydarului. Se pot intalni reactii alergice, reactii de fotosensibilitate raportate dupa expunerea la radiatii solare sau ultraviolete.

Comprimate filmate 250 mg, 500 mg; ct.  1 sau 2 blist.  10 cpr.

Indicatii Cefzil

Tratamentul infectiilor produse de bacterii sensibile la cefprozil: Adulti: faringite, amigdalite si sinuzite, bronsite acute si cronice si pneumonii. Infectii cutanate. Infectii necomplicate ale tractului urinar incluzand cistite acute. Copii: faringite, amigdalite, otite medii si sinuzite. Infectii necomplicate cutanate.

Dozare si mod de administrare Cefzil

Adulti si copii peste 12 ani: Infectii ale tractului respirator superior: 500 mg, in priza unica. Sinuzite: 250-500 mg, in priza unica. Infectii ale tractului respirator inferior: 1000 mg, fractionat in doua prize. Infectii necomplicate ale tractului urinar: 500 mg, in priza unica. Copii intre 6 luni si 12 ani: Otite medii: 15 mg/kg la 12 ore. Faringite si amigdalite: 20 mg/kg la 24 ore. Sinuzite: 7,5-15 mg/kg la 12 ore. Infectii cutanate: 20 mg cefprozil/kg la 24 ore. Tratamentele inf. produse de streptococul alfa-hemolitic se va face 10 zile.

Contraindicatii Cefzil

Hipersensibilitate.

Atentionari Cefzil

Daca acest medicament se administreaza la pacientii alergici la penicilina, este necesara prudenta deoarece exista alergii incrucisate intre antibioticele beta-lactamice. Tratamentul poate duce la aparitia colitei pseudomembranoase, a carei gravitate poate fi variabila; existenta unei colite pseudomembranoase trebuie avuta in vedere la pacientii care prezinta diaree ca urmare a administrarii agentilor antibacterieni. Trebuie administrat cu prudenta la pacientii care primesc un tratament concomitent cu diuretice de ansa, deoarece acestea pot fi nefrotoxice. Atentie la pacientii cu antecedente de tulburari gastrointestinale. Siguranta si eficacitatea la copii sub 6 luni nu au fost stabilite.

Reactii adverse Cefzil

Diaree, greata, varsaturi si dureri abdominale, ameteala, rash si suprainfectii, prurit genital si vaginite.

Broncho-Vaxom Adulti este un produs imunobioterapeutic. Fiecare capsula contine 7 mg lizat bacterian liofilizat din Haemophilus influenzae, Diplococcus pneumoniae, Klebsiella pneumoniae si ozanae, Staphylococcus aureus, Streptococcus pyogenes si viridans, Neisseria catarrhalis.
Broncho-Vaxom Copii contine 3,5 mg din acelasi lizat liofilizat pe capsula.

Actiune terapeutica Broncho vaxom

Imunobioterapie polivalenta a sistemului respirator.

Indicatii Broncho vaxom

Terapie adjuvanta in toate infectiile sistemului respirator si din sfera ORL.
Prevenirea recurentelor si a starilor de cronicitate.
Broncho-Vaxom este in special recomandat ca terapie adjuvanta in: bronsite acute si cronice; angine, amigdalite, faringite, laringite; rinite, sinuzite, otite; infectii refractare la antibioterapia curenta; complicatiile bacteriene din afectiunile virale ale sistemului respirator, in special la copii si batrani.

Mod de administrare Broncho vaxom

Tratamentul episoadelor acute: o capsula zilnic pe stomacul gol pana la disparitia simptomelor, dar nu mai putin de 10 zile. In cazul in care sunt necesare antibiotice, este de preferat ca Broncho-Vaxom sa se asocieze antibioticului chiar de la inceputul tratamentului.
Tratament de consolidare: o capsula zilnic pe stomacul gol timp de 10 zile consecutive pe luna, timp de 3 luni.
Copii: (de la 6 luni la 12 ani) aceeasi schema de tratament ca pentru adulti. Broncho-Vaxom Copii contine jumatate din doza adultului.
Nota: capsulele de Broncho-Vaxom Copii pot fi deschise. Daca copilul are dificultati in inghitirea lor poate fi turnat intr-o bautura ca suc de fructe, lapte etc.

Erythrodar contine eritromicina etilsuccinat U.S.P., antibiotic macrolidic activ impotriva majoritatii bacteriilor gram pozitive, inclusiv cele penicilino-rezistente (Streptococcus, Staphylococcus – si penicilinazo-pozitiv – Corynebacterium diphteriae, Clostridium, Bacillus anthracis, Listeria) si o serie de bacterii gram negative (Bordetella pertussis, Legionella, Haemophylus); de asemenea foarte eficient in infectiile cu Treponema, Mycoplasma, Borrelia, Rickettsii,Chlamidii – unele tipuri).

Farmacologie Erythrodar

Erythrodar este bine absorbit dupa administrarea orala, mai ales pe stomacul gol. Antibioticul se concentreaza in ficat si se elimina in forma activa prin bila. Difuzeaza repede in fluidul intracelular. Medicamentul traverseaza bariera placentara, dar concentratiile din plasma fetala sunt scazute.

Indicatii Erythrodar

Erythrodar este eficient in tratamentul infectiilor cu germeni sensibili: infectii oculare (blefarite etc.); infectii ORL (otite medii, otite externe, mastoidite, amigdalite, sinuzite); infectii bucale, tratamente dentare; infectii ale tractului respirator (faringite, laringite, traheite, bronsite acute si cronice, pneumonii); infectii ale tractului gastrointestinal (colecistite, enterocolite, amoebiaza); infectii ale pielii si tesuturilor moi (arsuri, abcese, acnee, impetigo); alte infectii (difterie, scarlatina, gonoree, sifilis, limfogranulomatoza venerica, reumatism infectios).

Mod de administrare Erythrodar

Adulti: 250-400 mg la fiecare 6 ore.
Copii: 100-200 mg la fiecare 6 ore sau 30-50 mg/kilocorp/zi divizat in 4 doze.
Pentru infectiile severe aceste doze pot fi crescute. Doza totala pentru o zi poate fi administrata in 2 prize la 12 ore interval. Durata tratamentului variaza in functie de tipul infectiei.

Contraindicatii Erythrodar

La pacientii cu hipersensibilitate la medicament, la fel ca toate macrolidele, se administreaza cu precautie la pacientii cu insuficienta hepatica si renala, dar forma etil-succinat a Erythrodar prezinta avantajul unei foarte bune tolerante intre formele de eritromicina.

Reactii adverse Erythrodar

Eritromicina are cea mai scazuta toxicitate dintre antimicrobiene. Se pot intalni stari de disconfort gastrointestinale (greata, voma, diaree – mai frecvent in cazul administrarii de doze mari). In acest caz forma etil-succinat prezinta avantajul unei foarte bune tolerante gastrice printre formele de eritromicina. Reactii de hipersensibilitate cu febra, eruptii ale pielii sunt rare si dispar la scurt timp de la oprirea terapiei. Dupa tratament prelungit pot aparea suprainfectii micotice ca si in cazul altor antibiotice.

Lincocin capsule 500 mg. Fiecare capsula contine: Lincomicina (lincomicina clorhidrica monohidrat) 500 mg + lactoza + talc + stearat de magneziu + indigo tinsulfonat de sodiu+ bioxid de titan + gelatina.
Lincocin sirop 250 mg/5 ml. Fiecare mililitru contine: Lincomicina (lincomicina clorhidrica monohidrat) 500 mg + propilparaben + metilparaben + acid sorbic + zaharina sodica +sucroza + aroma artificiala de zmeura + aroma artificiala de guarana +apa purificata. Lincocin solutie sterila 300 mg/ml. Fiecare mililitru contine: Lincomicina (lincomicina clorhidrica monohidrat) 300 mg +alcool benzilic + apa sterila pentru injectie.

Actiune terapeutica Lincocin

Microbiologie: In functiede sensibilitatea microorganismului si de concentratia antibioticului,lincomicina poate fi bactericida sau bacteriostatica. Spectrul “in vitro” include urmatoarele microorganisme: Microorganisme sensibile (CMI < 2 g/ml): bacterii anaerobe nesporulate gram pozitive. Exemple:A ctinomyces spp, Propionibacterium spp si Eubacterium spp; cocianaerobi si microaerofili gram pozitivi. Exemple: Peptococcus spp,Peptostreptococcus spp si streptococi microaerofili; microorganisme aerobe gram pozitive. Exemple: stafilococi, streptococi (exceptie S.faecalis) si pneumococi. Microorganisme moderat sensibile (CMI intre 2si 4 g/ml), care raspund probabil la doze mai mari: bacterii anaerobene sporulate gram negative. Exemple: Bacteroides spp si Fusobacterium spp; bacterii anaerobe sporulate gram pozitive. Exemple: Clostridium spp. Microorganisme rezistente sau care prezinta o sensibilitate scazuta (CMI > 8 g/ml). Exemple: Streptococcus faecalis, Neisseria, majoritatea tulpinilor de Haemophilus influenzae, Pseudomonas si alte microorganisme gramnegative. “In vitro” a fost observata rezistenta incrucisata de tip disociat intre clindamicina si lincomicina, pe de o parte, si macrolide (eritromicina, oleandomicina si spiramicina) pe de alta parte. Intre lincomicina si clindamicina exista o rezistenta incrucisata absoluta. Microorganismele nu au dezvoltat rapid rezistenta la Lincocin cand au fost testate prin metode “in vitro” sau “in vivo”. Stafilococii dezvolta “in vitro” rezistenta la lincomicina sau clindamicina intr-o maniera lenta, in trepte.

Farmacocinetica Lincocin

Absorbtie: Reabsorbtia lincomicinei administrata oral, pe stomacul gol, este de 20-35%. Dupa o doza orala de 500 mg nivelele maxime (de cca 3g/ml) sunt atinse in 2 pana la 4 ore. Aceasta valoare este diminuata cu aproximativ 50% in cazul in care medicamentul este administrat intimpul meselor. Pentru majoritatea microorganismelor gram pozitive concentratiile serice sunt mentinute peste CMI (intre 1 si 2 g/ml) timp de 6 pana la 8 ore. Administrarea intramusculara a unei doze de 600 mg produce un nivel maxim seric de 12-20 g/ml la 1/2 pana la o ora, cu concentratii detectabile timp de 24 ore. Perfuzia intravenoasa timp de 2 ore a 600 mg de Lincocin determina o concentratie serica maxima de 20 g/ml la 30 minute, ajungand la concentratia de 1 pana la 2 g/ml la 14 ore.

Distributie: Dovezi directe si indirecte au aratat ca legarea de proteine scade la concentratii serice mai mari (legarea de proteine plasmatice este saturata). In sangele fetal, lichidul peritoneal si pleural pot fi atinse concentratii de 20-50% din cele sanguine, in laptele matern de 50-100%, in tesutul osos de aproximativ 40% si intesuturile moi de 75%. Cu toate acestea, lincomicina patrunde lent in lichidul cefalorahidian (1-18% din nivelul seric); in cazul meningitelor au fost observate concentratii de pana la 40% din cele serice. Excretie: Metabolismul sau relativ crescut are loc in principal la nivelul ficatului. Timpul de injumatatire normal este de 5,4 + 1 ora. Acest timp poate fi prelungit in cazul afectarii ficatului si/sau a functiei renale. De aceea, trebuie acordata atentie la scaderea frecventei de administrare a lincomicinei la pacientii cu afectare renala sau hepatica. Dupa o doza orala unica de 500 mg, excretia sub forma microbiologica activa variaza de la 1-31 % (media de 4%), iar prin fecale in cantitati de aproximativ 33%. Aparent, bila este o cale importanta de eliminare dupa administrare orala, rezultand concentratii biliare care sunt de 10 ori mai mari decat cele din ser. Dupa administrarea intramusculara a unei doze de 600 mg excretia produsului microbiologic activ prin urina este de 1,8 pana la 24,8% (media este 17,3%), iar prin fecale 4 pana la 14 %. Dupa administrarea intravenoasaa 600 mg timp de 2 ore, excretia prin urina sub forma unui produs activ din punct de vedere microbiologic este de 4,9 pana la 30,3% (media estede 13,8%). Ceea ce ramane se elimina sub forma de metaboliti inactivi. Nu exista nici o influenta a hemodializei sau a dializei peritoneale asupra excretiei lincomicinei din sange.

Indicatii Lincocin

S-a aratat ca lincomicina este activa in tratamentul urmatoarelor infectii cauzate de tulpini sensibile de aerobi grampozitivi ca Streptococcus, pneumococi si stafilococi sau de bacterii anaerobe.
1. Infectii ale cailor respiratorii superioare, incluzand amigdalite, faringite, otite medii, sinuzite, scarlatina si, ca terapie adjuvanta pentru difterie. Se presupune ca este eficient in tratamentul mastoiditei.
2. Infectii ale cailor respiratorii joase, incluzand bronsita acuta si pneumonia.
3. Infectii ale pielii si tesuturilor moi, incluzand celulita, furunculi, abcese, impetigo, acnee si infectii ale plagilor, precum si erizipelul, limfadenita, paronichia (panaritii), mastita si gangrena cutanata care daca sunt cauzate de organisme sensibile, raspund la terapia cu lincomicina.
4. Infectii osoase si ale articulatiilor, incluzand osteomielita si artritele septice.
5. Septicemie si endocardita. Cazuri selectate de septicemie si/sau endocardita date de organisme sensibile au raspuns bine la lincomicina. Cu toate acestea, medicamentele bactericide sunt adesea preferate in cazul acestor infectii.
6. Dizenterie bacilara. Cu toate ca Shigella este rezistenta la lincomicina “in vitro” (CMI aproximativ 200-400 g/ml), lincomicina a fost activa in tratamentul sau datorita unor concentratii foarte mari de lincomicina obtinute in intestin (aproximativ 3000-7000 g/g de materii fecale).

Doze si mod de administrare Lincocin

Adulti, oral: 1. Infectii severe date de microorganisme sensibile: 500 mg de 3 ori pe zi (la 8 ore). 2. Infectii grave: 500 mg la 6 ore sau de 4 ori pe zi.
Injectabil intramuscular. 1. Infectii severe: 600 mg i.m. la fiecare 24 ore. 2. In infectii grave: 600 mg i.m. la fiecare 12 ore.
Injectabil intravenos (Vezi “Dilutie si rata de perfuzie”):
1. Infectii grave: 600 mg pana la 1 g la fiecare 8 pana la 12 ore. 2. Pentru infectii mai severe aceste doze pot fi crescute. 3. In situatii care ameninta viata, au fost administrate doze intravenoase de 8 g zilnic. Copii (peste 1 luna), oral: 1. Infectii grave: 30 mg/kg/zi divizate in 3 sau 4 doze egale. 2. Infectii mai severe: 60 mg/kg/zi divizate in 3 sau 4 prize egale.
Injectabil intramuscular:
1. Infectii grave: 10 mg/kg/zi ca administrare unica. 2. Infectii mai severe: 10 mg/kg date la 12 ore sau mai des. Injectabil intravenos: 10 pana la 20 mg/kg/zi in functie de severitatea infectiei si care pot fi administrate in doze divizate asa cum se arata in sectiunea – “Dilutie si rata perfuziei”. Cand este necesara terapia cu lincomicina la pacienti cu afectare renala severa, doza adecvata este de 25 pana la 30% din cea recomandata pacientilor cu functie renala normala. In cazul infectiilor cu streptococi b-hemolitici, tratamentul trebuie continuat pentru cel putin 10 zile. Pentru o absorbtie optima, este recomandat sa nu se dea nimic pe gura timp de 1 sau 2 ore inainte si dupa administrare orala de lincomicina.
Dilutie si rata de perfuzie: Dozele intravenoase sunt date astfel ca 1 g de lincomicina sa fie diluat in cel putin 100 ml de solutie adecvata, iar perfuzia sa dureze cel putin 1 ora.
Doze (g) Volum diluant (ml) Timp (ora)
0,6             100                   1
1                100                  1
2                200                  2
3                300                  3
4                400                 4
Aceste doze pot fi repetate de cate ori este nevoie, pana la limita dozei zilnice maxim recomandate, de 8 g de lincomicina.
Nota: Au aparut reactii severe cardiorespiratorii in cazul in care medicamentul a fost administrat la concentratie si rata mai mare decat cea recomandata.
Instructiuni de folosire a seringii de unica folosinta: A se scoate dopul de la capatul seringii. A se pozitiona acul in mod steril. A se indeparta capacul de plastic al acului. Seringa este acum gata de folosire.

Contraindicatii Lincocin

Lincomicina este contraindicata la pacientii care au fost sensibili la lincomicina sau clindamicina.

Reactii adverse Lincocin

Gastrointestinale: greata, voma, tulburari abdominale si diaree persistenta (Vezi “Precautii speciale”), iar in cazul preparatelor orale – esofagita.
Hematopoietice: neutropenia, leucopenia, agranulocitoza si purpura trombocitopenica au fost raportate. Au existat cazuri rare de anemie aplazica si pancitopenie in care lincomicina nu poate fi exclusa ca agent etiologic.
Reactii de hipersensibilizare: au fost raportate reactii de hipersensibilizare ca edem angioneurotic, boala serului si anafilaxie, o parte din acestea aparand la pacientii sensibili la penicilina. Cazuri rare de eritem multiform, unele asemanatoare sindromului Stevens – Johnson au fost asociate administrarii de lincomicina.
Reactii ale pielii si membranelor mucoase: pruritul, roseata pielii, urticarie, vaginita si rare cazuri de dermatita exfoliativa si veziculobuloasa au fost raportate. Hepatice: in timpul terapiei cu lincomicina au fost observate icterul si modificari ale testelor functiei hepatice (in special, cresterea transaminazelor serice).
Cardiovasculare: au fost raportate cazuri de hipertensiune dupa administrare parenterala, in special dupa adminstrare rapida. Cazuri rare de stop cardio-respirator au fost raportate dupa administrare intravenoasa prea rapida (Vezi “Doze si mod de administrare”).
Reactii locale: dupa administrare intramusculara au fost observate reactii de iritatie locala, durere, induratie si formarea de abcese sterile. Tromboflebita a fost raportata dupa injectii intravenoase. Aceste reactii pot fi diminuate prin injectare profunda i.m. si prin evitarea folosirii cateterelor i.v.

Precautii Lincocin

Forma injectabila a acestui produs contine alcool benzilic. S-a raportat ca acest alcool a fost asociat cu “sindromul de sufocare” la prematuri. Ca si in cazul majoritatii antibioticelor, terapia cu lincomicina a fost asociata cu colita severa, care poate avea sfarsit fatal. Manifestarile clinice variaza de la diaree apoasa, usoara pana la diaree severa persistenta cu leucocitoza, febra, crampe abdominale severe, cu sange si mucus in scaun si care, daca continua, poate produce peritonita, soc si megacolon toxic. Diagnosticul de colita determinat de antibiotice este de obicei stabilit prin recunoasterea simptomelor clinice. Poate fi sustinut prin examinare endoscopica a colitei pseudomembranoase si poate fi confirmat mai departe de coproculturi cu Clostridium difficile pe medii selectate si prin punere in evidenta a toxinei Clostridium dificile in fecale. Colita data de antibiotice a aparut in timpul terapiei sau chiar la 2-3 saptamani dupa administrarea antibioticului. Boala are probabil o evolutie mai severa la varstnici sau la pacientii debilitati. In cazul formei usoare de colita, este recomandata intreruperea lincomicinei. Se recomanda tratamentul cu colestiramina si rasini de colestipol, avand in vedere ca aceste produse se leaga de toxina “in vitro”. Doza recomandata de colestiramina este de 4 g divizate in 3-4 prize pe zi, iar pentru colestipol, 5 g divizate in 3 prize pe zi. In cazul formei severe de colita, aceasta trebuie tratata cu lichide si electroliti adecvati si prin suplimentare proteica. Studiile au indicat, de asemenea, ca toxina(ele) produsa(e) de Clostridii (in special de Clostridium difficile) este (sunt) cauza principala si directa a colitei determinata de antibiotice. Aceste studii arata, de asemenea, ca acest tip de Clostridium toxigen este sensibil de obicei “in vitro” la vancomicina.

Daca se administreaza 125 pana la 500 mg de vancomicina de 4 ori zilnic, timp de 7-10 zile, se observa o disparitie rapida a toxinei din fecale, precum si insanatosirea clinica. In anumite cazuri, colita poate reapare dupa intreruperea terapiei cu vancomicina. Colestiramina sau rasinile de Colestipol se leaga de vancomicina “in vitro”. Daca rasinile si vancomicina se administreaza impreuna este indicat ca acestea sa se administreze la un interval de timp intre ele. Ca terapie alternativa poate fi considerata bacitracina administrata oral 25000 UI de 4 ori pe zi, timp de 7-10 zile. Medicamentele care determina staza intestinala trebuie evitate. Trebuie acordata atentie in prescrierea dozelor de lincomicina la pacientii cu antecedente de boli gastrointestinale, in special colite. Cu toate ca lincomicina pare sa difuzeze in lichidul cefalo-rahidian, concentratiile sale in LCR pot fi neadecvate terapiei pentru meningita. De aceea, acest tratament nu trebuie administrat in tratamentul meningitei. “In vitro” s-a demonstrat antagonismul dintre lincomicina si eritromicina.

Din cauza posibilei semnificatii clinice, aceste doua medicamente nu trebuie administrate impreuna. Daca terapia cu lincomicina se prelungeste, trebuie evaluate functiile renala si hepatica. Folosirea lincomicinei poate determina cresterea unor microorganisme care nu sunt sensibile, in special a ciupercilor. Lincomicina nu trebuie administrata nediluata in cazul injectarii intravenoase in bolus, ci trebuie perfuzata timp de cel putin 10-60 minute, asa cum se indica in sectiunea “Doze si mod de administrare”: S-a aratat ca lincomicina are proprietati de blocare neuromusculara, care poate creste actiunea altor agenti blocanti neuromusculari. De aceea, se foloseste cu atentie la pacientii care primesc aceste medicamente. Lincomicina trebuie administrata cu atentie la indivizi atopici. La pacientii cu boli renale foarte severe si/sau boli hepatice insotite de modificari metabolice severe, lincomicina trebuie dozata cu atentie si monitorizata concentratia sa in ser in timpul terapiei cu doze mari. Urmatoarele medicamente sunt incompatibile din punct de vedere fizic cu lincomicina: novobiocin si kanamicin.

Lincocin in sarcina si alaptare

Siguranta folosirii sale in sarcina nu a fost stabilita. S-a raportat ca lincomicina apare in laptele matern intre 0,5 si 2,4 g/ml.

Interactiuni Lincocin

S-a demonstrat o rezistenta de tip incrucisat intre clindamicina si lincomicina. Conditii de pastrare: A se pastra la temperatura controlata a camerei (15-30C). Data de expirare: (luna/an) este mentionata pe ambalaj dupa “EXP” (EXP = data de expirare).

Extract de Uncaria tomentosa (Cat\’s Claw) 100 mg; pudra de Uncaria tomentosa (Cat\’s Claw) 400 mg; pudra de Echinacea angustifolia 100 mg.

Actiune terapeutica Imunostim

Uncaria tomentosa (numita si “planta miracol” din padurile peruviene) contine drept principii active: alcaloizi oxindolici, fitosteroli si proantocianozide. Componentele active din Echinacea angustifolia sunt: polizaharidele, flavonozidele, derivatii acidului cafeic, poliacetilene si uleiuri esentiale. Ambele plante sunt recunoscute pentru actiunea lor antiinflamatoare, antioxidanta, antivirala, antimicrobiana si de crestere a imunitatii organismului. Produsul Imunostim este un imunostimulator natural deosebit de eficient asigurand o protectie si o rezistenta crescuta a organismului la imbolnaviri si grabind vindecarea acestuia.

Actiune terapeutica Imunostim

Actiune antiinflamatoare, antireumatica (prin inhibarea hialuronidazei si prin polizaharidele continute); actiune antimicrobiana (creste cu 20-30% activitatea celulelor T si stimuleaza sinteza si activitatea macrofagelor); activitate antivirala (actiune asemanatoare interferonului); stimuleaza activitatea imunitara (prin alcaloizii oxindolici continuti in Cat\’s Claw, care cresc fagocitoza; inhiba agregarea plachetara si tromboza, cu efect util in reducerea aterosclerozei, a tensiunii arteriale si prevenirea infarctului demiocard; rol antioxidant si antitumoral direct pe ADN (inhiba proliferarea tumorilor), scade efectele adverse ale radioterapiei si chimioterapiei; la nivelul aparatului digestiv prezinta actiune antiinflamatoare, de neutralizare a hipersecretiei gastrice si de imbunatatire a procesului de digestie.

Indicatii Imunostim

Profilaxia si tratamentul unor afectiuni cu o sfera clinica larga: infectii virale si bacteriene ale cailor respiratorii superioare (gripe, amigdalite, faringite, otite, guturai etc.); infectii ale aparatului uro-genital; afectiuni inflamatorii si reumatismale ale aparatului locomotor: artrite, bursite, tendinite; alergii de etiologie diversa; boli autoimune (psoriazis, lupus eritematos etc.); terapia anticanceroasa, in timpul chimioterapiei si radioterapiei (datorita actiunii antioxidante); afectiuni digestive (gastrite, ulcere, hemoroizi, boala Krohn, diverticulite, fisuri anale, parazitoze, dezechilibre ale florei intestinale); in dezechilibre hormonale la femei si in sindromul premenstrual; afectiuni hepatice grave (ciroza, hepatite agresive); sindromul oboselii cronice; hipertensiune arteriala, ateroscleroza, prevenirea infarctului de miocard.

Mod de administrare Imunostim

La adulti 1-3 tablete pe zi.

Contraindicatii Imunostim

Nu exista.

Precautii Imunostim

In timpul sarcinii si alaptarii, precum si pentru minori, cereti sfatul medicului inainte de administrare. A se feri de accesul copiilor!

Reactii adverse Imunostim

Nu exista reactii adverse la dozele recomandate.

Cefuroxim axetil corespunzator la 250 mg cefuroxim pe capsula.

Indicatii Cefuroxim

Se limiteaza la infectii mono- sau polimicrobiene cu germeni sensibili la cefuroxim, numai cand aceste infectii admit o antibioterapie pe cale orala (cu exceptia meningitelor, unde este interzisa administrarea).
Infectii ale tractului respirator inferior: bronsite acute si cronice, pneumonii.
Infectii ale tractului respirator superior: otite medii, sinuzite, amigdalite si faringite.
Infectii ale tractului genitourinar: pielonefrite, cistite si uretrite; gonoree acuta, uretrita gonococica necomplicata si cervicita.
Infectii ale pielii si tesuturilor moi: furunculoze, pilodermite si impetigo.

Mod de administrare Cefuroxim

Se administreaza dupa masa pentru obtinerea unei absorbtii maxime.
In amigdalite si faringite: Adulti- 500 mg/zi, in 2 prize, cate 1 capsula.
Copii (mai mari de 5 ani): 15 mg/kg/zi, 250 mg/zi, in 2 prize.
In sinuzite: Adulti- 500 mg/zi in 2 prize.
In otite acute ale urechii medii: Adulti si copii peste 5 ani- 500 mg/zi, in 2 prize.
In bronsite acute sau cronice: Adulti- 500 mg/zi, in 2 prize.
In pneumopatii bacteriene: Adulti- 1000 mg/zi, in 2 prize.

Contraindicatii Cefuroxim

Hipersensibilitate la antibiotice din clasa cefalo-sporinelor.

Precautii Cefuroxim

Prescrierea cefalosporinelor necesita o anamneza prealabila. In cazul oricaror manifestari alergice, se impune oprirea tratamentului. Alergia la peniciline este incrucisata cu cea la cefalosporine in 5-10 % din cazuri. Utilizarea cefalosporinelor la pacientii sensibili la peniciline trebuie aplicata sub control medical si cu o prudenta deosebita incepand cu prima administrare, deoarece reactiile de hipersensibilitate (anafilaxie) observate la aceste doua tipuri de antibiotice pot avea manifestari foarte grave, uneori chiar fatale. Forma farmaceutica nu este adaptata pentru copii sub 5 ani. In cazul insuficientei renale, se adapteaza posologia in functie de clearance-ul creatininei sau al creatininemiei. Este indicat ca in timpul tratamentului sa se urmareasca functiile renale mai ales in cazul asocierii Cefuroxim axetilului cu antibiotice posibil nefrotoxice (in special aminozide) sau diuretice de tip furosemid sau acid etacrinic. Utilizarea prelungita poate cauza dezvoltarea selectiva a germenilor rezistenti ca: enterococi, Clostridium difficile, Candida. In aceasta situatie trebuie intrerupt tratamentul.
In cazul aparitiei colitei pseudomembranoase, manifestata prin diaree, tratamentul trebuie intrerupt. Nu s-a constatat actiune teratogena la animalele de experienta, dar este indicata prudenta la administrare in timpul sarcinii: se administreaza doar in cazuri de stricta necesitate. Antibioticul se regaseste in laptele matern; este indicata oprirea alaptarii in perioada tratamentului mamei.

Reactii adverse Cefuroxim

Rare, in general usoare si tranzitorii.
Tulburari digestive: diaree, varsaturi, greturi; rare manifestari de colita pseudomembranoasa.
Reactii alergice: eruptii maculo-papulare, urticarii, prurit, febra.
Rar, cefalee.
Manifestari hematologice (hipereozinofilie).
Cresterea tranzitorie a transaminazelor ASAT si ALAT.
Nefrotoxicitate: alterarea functiilor renale a fost observata mai ales la antibiotice din aceeasi grupa si la asocierea cu aminozide sau cu diuretice.

Suspensie de uz pediatric. Flacoane, continând dupa reconstituire 60 si 100 ml suspensie -Claritromicina 125 mg/5 ml.

Actiune terapeutica Claritromicina

Claritromicina este un antibiotic apartinând familiei macrolidelor. .

Indicatii Claritromicina

Tratamentul infectiilor cu germeni sensibili la Claritromicina. Infectiile tractului nazofaringian (amigdalite, faringite), si ale sinusurilor paranazale.
Infectiile tractului respirator inferior: bronsite, pneumonii bacteriene si pneumonii atipice.
Infectii ale pielii: impetigo, erizipel, foliculite, furunculoze si placi septice.

Mod de administrare Claritromicina

Doza zilnica în mod uzual recomandata este de 15 mg/kg corp/zi, fractionata la 12 ore.

Supradozare Claritromicina

Daca au fost ingerate doze mari de Claritromicina, pot surveni tulburari gastro-intestinale. Pot surveni de asemenea reactii sistemice, care trebuie tratate imediat cu spalaturi gastrice si prin masuri de sustinere. Deoarece Claritromicina nu poate fi eliminata din organism prin hemodializa sau prin dializa peritoneala, este necesar sa fie luate masuri energice pentru eliminarea din tractul digestiv a drogului înca neabsorbit, aplicând în acelasi timp o terapie simptomatica adecvata.

Contraindicatii Claritromicina

Claritromicina este contraindicata la pacientii cu hipersensibilitate la macrolide. Sarcina. Alaptare. Insuficienta hepatica severa.

Reactii adverse Claritromicina

Dupa administrarea orala a Claritromicinei, s-au raportat unele tulburari gastro-intestinale (greata, pirozis, dureri abdominale, diaree), cefalee si rash cutanat. Ca si în cazul altor antibiotice, în timpul tratamentului cu Claritromicina se pot rareori înregistra suprainfectii cu bacterii rezistente sau cu fungi, necesitând întreruperea administrarii si adoptarea unei conduite terapeutice adecvate.

Diritromicina este un antibiotic cu administrare orala, care face parte din clasa macrolidelor. Diritromicina are urmatoarea formula chimica: C42H78N2O14. Greutatea moleculara a produsului este de 835,09. Substanta activa este diritromicina. Substanta de baza este putin solubila in apa si usor solubila in solventi organici. Diritromicina este hidrolizata la eritromicilamina in solutii apoase de acizi; hidroliza este completa in 2 ore. Drajeurile de diritromicina sunt acoperite cu un invelis special carele protejeaza de actiunea sucului gastric si permite absorbtia in intestinul subtire. Fiecare drajeu de diritromicina contine 250 mg substanta activa si este destinat administrarii orale.

Proprietati farmacodinamice

Se considera ca Diritromicina inhiba sinteza proteinelor bacteriene prin legarea subunitatii 50S a ribozomului microbian. Diritromicina are un spectru de actiune foarte larg in vitro.
Este activa impotriva majoritatii urmatoarelor tulpini:
Aerobi gram pozitivi: Bacillus spp., Corynebacterium diphtheriae, C. jeikeium, Corynebacterium spp., Listeria monocytogenes, Staphylococcus aureus, S. epidermidis, Streptococcus pneumoniae, S. pyogenes (streptococii hemolitici de grup A), S. agalactiae (streptococii de grup B), streptococi (grup C,G siviridans).
Aerobi gram negativi: Bordetella pertussis, Brucella melitensis, Campylobacter coli, C. jejuni, Haemophilus influenzae, H. parainfluenzae, H. ducreyi, Helicobacter pylori, Legionella pneumophila, Moraxella catarrhalis, Neisseria gonorrhoeae, N.meningitidis, Pasteurella multocida.
Microorganisme anaerobe: Clostridium difficile, C. perfringens, Fusobacterim necrophorum, Peptococcus asaccharolyticus, Pepto streptococcus spp.,Propionibacterium acnes.
Bacterii atipice: Chlamydia pneumoniae, C.psittaci, C. trachomatis, Mycoplasma pneumoniae, Ureaplasmaurealyticum. Anumite tulpini de Haemophilus influenzae si stafilococi au demonstrat rezistenta la diritromicina sau eritromicina. Enterococii si marea majoritate a tulpinilor de stafilococi meticilino-rezistenti prezinta rezistenta la macrolide ca diritromicina sau eritromicina.

Proprietati farmacocinetice

Dupa administrarea orala a unei doze de 500 mg/zi, timp de 10 zile, nivelele plasmatice maxime ale diritromicinei de 0,48 (0,43) g/ml, au fost observate la 4 ore. Alimentatia poate creste biodisponibilitatea sistemica a diritromicinei. Diritromicina este rapid convertita prin hidroliza in timpul absorbtiei la eritromicilamina care este activa din punct de vedere biologic. Proteinele plasmatice leaga diritromicina si metabolitul acesteia, eritromicilamina, in proportii cuprinse intre 15%-30%. Diritromicina are un timp de injumatatire de 44 (16-65) ore si volumul de distributie de 800 litri (504-1 041). Calea principala de eliminare este cea fecala/hepatica (81-97%) cu 2% eliminare renala. Diritromicina este rapid absorbita si se distribuie in intreg organismul, realizand concentratii tisulare mai mari decat cele plasmatice sau serice. Nu exista informatii referitoare la penetrarea antibioticului in L.C.R.
Date preclinice de siguranta: Nu a fost identificata prezenta potentialului mutagen a diritromicinei in testele standard de genotoxicitate, fertilitatea si capacitatea de reproducere nefiind influentate lasobolanii carora li s-a administrat o doza de 100 de ori mai mare decat doza umana maxima.

Indicatii Dynabac

Diritromicina este indicata in tratamentul urmatoarelor infectii cauzate de germeni sensibili la acest produs:
Faringite si amigdalite cauzate de S. pyogenes (streptococii beta-hemolitici de grup A). Penicilina este antibioticul de electie in tratarea si prevenirea infectiilor streptococice, inclusiv in profilaxia reumatismului poliarticular acut. Diritromicina este eficienta in distrugerea streptococilor din orofaringe; cu toate acestea, nu exista informatii referitoare la eficacitatea diritromicinei in prevenirea reumatismului poliarticular acut. Bronsite acute si acutizari ale bronsitelor cronice cauzate de S. pneumoniae, S. pyogenes, Streptococi (grupul viridans), S. aureus si M. catarrhalis. Pneumonii cauzate de S. pneumoniae, M. pneumoniae, L. pneumophila si M. catarrhalis. Infectii cutanate cauzate de S. aureus, S. epidermidis si S. pyogenes (streptococii -hemolitici de grup A).

Mod de administrare Dynabac

Diritromicina se administreaza pe cale orala. Dynabac poate fi administrat indiferent de orarul meselor. De altfel, alimentele pot creste biodisponibilitatea sistemica a diritromicinei.
Adulti: Doza pentru adulti este de 500 mg (doua drajeuri a 250 mg) o data pe zi. in tratamentul infectiilor cauzate de S. pyogenes (streptococii beta-hemolitici de grup A), se administreaza o doza terapeutica de diritromicina timp de cel putin 10 zile. Pe baza studiilor farmacocinetice, nici o ajustare a dozelor nu va fi necesara la pacientii in varsta sau la pacientii cu disfunctie renala sau insuficienta hepatica usoara.
Copii: Nu se recomanda administrarea diritromicinei la copii, deoarece siguranta si eficienta produsului la copiii sub 12 ani nu au fost inca stabilite.

Contraindicatii Dynabac

Hipersensibilitate cunoscuta la diritromicina sau alte macrolide.

Precautii Dynabac

Inainte de initierea terapiei cu diritromicina, va trebui facuta o cercetare amanuntita a hipersensibilitatii la macrolide sau la alte medicamente. Diritromicina va trebui administrata cu atentie la pacientii care prezinta manifestari alergice in antecedente. Aparitia colitei pseudomembranoase a fost raportata la utilizarea majoritatii anibioticelor cu spectru larg. Acest diagnostic va putea fi luat in considerare la pacientii care dezvolta diaree in cursul terapiei cu antibiotice. Aceste colite pot fi de intensitati diferite, de la usoare la grave, chiar letale.

Sarcina si alaptare

Siguranta utilizarii acestui produs in cursul sarcinii nu a fost inca stabilita. Studiile efectuate pe animale nu indica vreun efect negativ direct sau indirect asupra acestora, el respectand atat embrionul, fatul, cursul sarcinii, precum si dezvoltarea peri- si postnatala. Acest medicament va fi utilizat in sarcina numai daca exista o indicatie absoluta. Nu se cunoaste daca diritromicina este excretata in laptele matern sau nu si de aceea administrarea acestuia la mamele care alapteaza se va face cu atentie.

Efecte asupra capacitatii de conducere si utilizare a masinilor

Diritromicina nu afecteaza capacitatea de conducere sau de utilizare a masinilor.

Supradozare
Semne si simptome: Pot sa apara dureri abdominale, greturi, varsaturi, epigastralgii si diaree.
Tratament: Masuri generale suportive, administrarea de carbune activ si/sau lavaj gastric.

Interactiuni cu alte medicamente si alte tipuri de interactiuni

Diritromicina poate determina o scadere usoara a concentratiei de teofilina la majoritatea pacientilor, dar monitorizarea concentratiei plasmatice sau reajustarea in mod empiric a dozelor de teofilina nu este necesara. Cand diritromicina este administrata imediat dupa antiacide sau dupa un antagonist de receptor H2, absorbtia diritromicinei este usor crescuta. Interactiuni medicamentoase au fost raportate la administrarea concomitenta de eritromicina si alte medicamente ca: warfarin, digoxin, ergotamina, triazolam, ciclosporina, terfenadina, hexobarbital, carbamazepina, alfentanil, disopiramida sau lovastatin. Informatiile referitoare la administrarea concomitenta a diritromicinei si acestor produse sunt limitate, de aceea este necesara precautie in utilizarea lor concomitenta.

Reactii adverse Dynabac

Efectele adverse aparute ocazional includ dureri abdominale, diaree, greturi si cefalee.
Alte efecte adverse rare sunt varsaturile, dispepsia, flatulenta, anorexia, astenia, cefaleea, ametelile, insomnia, somnolenta, vasodilatatia, iritatiile cutanate, urticaria, pruritul, vaginitele si moniliaza vaginala.