1 comprimat contine 100 mg difenilhidantoina.

Actiune terapeutica Fenitoin

Anticonvulsivant-antiepileptic; antimigrenos, analgezic; antiaritmic cardiac, poate suprima focarele de automatism ectopic si procesul de reintrare, fara sa deprime conducerea atrio-ventriculara.

Indicatii Fenitoin

Epilepsie majora, crize focale corticale si unele cazuri de epilepsie psihomotorie; migrena, nevralgie de trigemen si glosofaringian, alte algii rezistente la analgezicele obisnuite; aritmii digitalice, tahicardii paroxistice, boala Bouveret.

Contraindicatii Fenitoin

Alergie sau intoleranta la fenitoina, leucopenie si anemie marcata, bloc atrioventricular de gradul II si III; prudenta la hepatici, renali, in insuficienta cardiaca, in insuficienta respiratorie, la bolnavii cu accidente cerebrovasculare in antecedente, la cei care primesc hormoni tiroidieni; se evita sau prudenta in primul trimestru de sarcina. Prudenta si doze mici cand se asociaza cu anticoagulante cumarinice, disulfiram, izoniazida, cloramfenicol, sultiam, fenilbutazona, etosuximid, trimetadiona, metilfenidat, acid acetilsalicilic (cresc nivelul plasmatic al fenitoinei cu risc sporit de reactii toxice); asocierea cu IMAO si toxicele hematopoietice este contraindicata; poate diminua eficacitatea digitoxinei, hidrocortizonului si asociatiilor estroprogestative.

Reactii adverse Fenitoin

Anorexie, greata, voma, epigastralgii, gingivita hipertrofica, hirsutism si acnee (la femei tinere), eruptii alergice, foarte rar sindroame de tip colagenoza, Stevens-Johnson, lupus eritematos diseminat, icter colestatic, necroza hepatica, hiperglicemie, osteomalacie (prin deficit de vitamina D), hemoragii la nou-nascut (prin deficit de vitamina K), leucopenie, agranulocitoza, trombocitopenie, anemie aplastica sau megaloblastica (prin deficit de acid folic), limfadenopatie. Oprirea brusca a tratamentului la epileptici poate declansa o stare de rau epileptic. Supradozarea provoaca agitatie sau somnolenta, cefalee, vertij, nistagmus, diplopie. in general, reactiile adverse sunt frecvente, uneori grave; este necesar controlul hematologic periodic.

Mod de administrare Fenitoin

In epilepsie – adulti: initial 100 mg de 2 ori/zi, se creste progresiv, in functie de starea clinica, doza eficace obisnuita fiind de 200-400 mg/zi (intr-o singura priza pe nemancate, iar in caz de iritatie gastrica, in 2 prize, dupa mese);
- copii: 3-10 mg/kg corp/zi, sau 50-200 mg/zi, dupa varsta.
Pentru tratamentul nevralgiilor – 100 mg de 3-4 ori/zi.
Ca antiaritmic – doza de intretinere este de 100 mg/zi de 3-4 ori.

1 comprimat Codamin contine:
paracetamol – 300 mg
fenacetina – 200 mg
cafeina H2O – 25 mg
codeina baza H2O – 15 mg

Actiune terapeutica Codamin

Analgezic, antipiretic. Codeina are actiune analgezica, iar cafeina are efect stimulant psihomotor slab si proprietati antimigrenoase.

Indicatii Codamin

Cefalee, dureri dentare, nevralgii, mialgii, dismenoree, stari febrile, gripa.

Mod de administrare Codamin

Adulti: 1-2 comprimate de 3-4 ori pe zi.
Copii: peste 6 ani: 1/2-1 comprimat (dupa varsta), de 3-4 ori pe zi.
Se va avea in vedere ca doza medie de codeina la o administrare sa nu depaseasca 0,15-0,2 mg/kg corp.

Contraindicatii Codamin

Hipersensibilitate la paracetamol, fenacetina, cafeina si codeina, porfirie hepatica acuta, deficit de G-6-PD, insuficienta renala si hepatica, copii sub 6 ani.

Precautii Codamin

Se recomanda prudenta in starile de deprimare respiratorie si hipoxie, ulcer gastroduodenal, (cafeina mareste secretia gastrica), anemie, tulburari renale si hepatice. Codeina figureaza pe lista substantelor dopante (interzise la sportivi).

Reactii adverse Codamin

Administrarea prelungita de doze mari poate produce: eruptii cutanate alergice, trombocitopenie, anemie, agranulocitoza, leziuni renale si hepatice (prin paracetamol); constipatie, rareori dependenta, cresterea presiunii intrabiliare si durere (prin codeina); palpitatii, anxietate, tremor (prin cafeina).

Extract uscat de cimbru, patlagina, coada calului, alun, salvie, sulfina, muguri de pin, castan, urzica, turita mare, ulei de cimbru, excipienti de conditionare.

Actiune terapeutica Aqua venol

Antiinflamatoare, cicatrizanta, usor analgezica, emolienta, hemostatica, decongestionanta.

Indicatii Aqua venol

Stimularea circulatiei periferice.

Mod de administrare Aqua venol

Sub forma de bai, prin dizolvarea continutului unui flacon in 300 l apa. Se vor face minim 10 bai pentru o cura, in conditiile prescrise de medicul curant.

Comprimate continand acid acetilsalicilic 200 mg, fenacetina 200 mg, cafeina citrica 50 mg, codeina fosforica 10 mg, fenobarbital 25 mg (flac. cu 20 buc.).

Actiune terapeutica Fasconal

Analgezic si antipiretic prin acidul acetilsalicilic si fenacetina, analgezic prin codeina; sedativ prin fenobarbital, stimulant psihomotor slab si antimigrenos prin cafeina.

Indicatii Fasconal

Cefalee, nevralgii, mialgii, stari febrile, gripa.

Mod de administrare Fasconal

Cate 1 comprimat la nevoie, 3-5 comprimate/zi.

Contraindicatii Fasconal

Alergie sau intoleranta la una din componente, intoleranta gastrica, porfirii hepatice; prudenta la renali, hepatici, anemici, in stari hemoragice si in conditii de hipoxie; se va evita in ultima luna a sarcinii si la copiii mici. Prudenta cand se asociaza cu anticoagulante cumarinice (risc de hemoragii) si cu sulfamide hipoglicemiante (risc de hipoglicemie). Codeina continuta figureaza pe lista substantelor dopante (interzise la sportivi).

Reactii adverse Fasconal

Eruptii cutanate alergice, fenomene de iritatie a mucoasei digestive si microhemoragii (prin acidul acetilsalicilic); administrarea prelungita de doze mari poate fi cauza de leziuni renale, leziuni hepatice si methemoglobinemie (prin fenacetina); constipatie, rareori dependenta (prin codeina).

1 capsula contine: Piroxicam 20 mg. Excipienti q.s.

Actiune terapeutica Calmopyrol

Substanta activa din Calmopyrol – piroxicam – apartine unei clase de substante antiinflamatoare nesteroidiene, cu proprietati farmacocinetice aparte, cum ar fi: timp de injumatatire lung, absorbtie si difuzie rapida in tesuturile inflamate, activitate mare in doza scazuta si, comparativ cu alte antiinflamatoare nesteroidiene, toleranta mai buna in tractul gastrointestinal; in afara actiunii antiinflamatoare, Calmopyrol mai are proprietati analgezice si antipiretice.

Indicatii Calmopyrol

Artropatii inflamatoare cronice (artrita reumatoida, spondilartrita anchilozanta).
Artropatii degenerative ale incheieturilor periferice si ale coloanei vertebrale.
Artrita urica.
Sindroame mioscheleale extraarticulare dureroase (periartrita, tendinita, leziuni traumatice).
Dismenoree primara

Mod de administrare Calmopyrol

Maladii mioscheleale acute: in primele 2 zile se administreaza 2 capsule de 20 mg sau 2 supozitoare de 20 mg, zilnic, de doua ori pe zi, ulterior, in cursul terapiei de 15 zile, cate o capsula sau un supozitor pe zi.
Artrita reumatoida, osteoartrita, artrita anchilozanta: in general, 1 capsula sau 1 supozitor pe zi; in rare cazuri, ce necesita o doza crescuta pentru mentinerea sub control a maladiei, 2 capsule sau 2 supozitoare de 20 mg pe zi, in 1-2 administrari.

Contraindicatii Calmopyrol

Pacientilor cu ulcer peptic sau cu antecedente de ulcer peptic, cu antecedente de hemoragie recurenta, pacientilor cu antecedente astmatice la utilizarea salicilatului sau a altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, pacientilor alergici la medicament.

Reactii adverse Calmopyrol

Majoritatea reactilor adverse regreseaza in urma suspendarii medicamentului. Frecvent se observa la nivelul tractului gastrointestinal: arsuri sau dureri epigastrice, anorexie, stomatita, constipatie, diaree, durere abdominala; sistemul nervos central: cefalee, ameteala, somnolenta; organelor de simt: acufene, dereglari oftalmice; piele: eruptie, prurit; sange: scaderea hematocritului; tractului urogenital: cresterea nivelului ureei.
Au fost raportate mai rar: ulcer peptic, hemoragie gastrica, voma, melena, uscaciune a gurii, leucopenie, eozinofilie, trombopenie, transpiratie abundenta, edem polimorf, edem palpebral, hipertensiune, hipoglicemie, depresie, nervozitate, insomnie, dereglari ale biologiei ficatului, fotosensibilitate.

Solutie injectabila i.m. Fiola contine ketorolac tromethamina 30 mg la 1 ml si excipienti (clorura de sodiu, etanol, aqua proinjectione).
Comprimate: contin 10 mg ketorolac tromethamina. Ketorolac tromethamina este solubila in apa, are pKa de 3.54 si greutatea moleculara de 376,41.

Actiune terapeutica Ketrodol

Ketorolul este un analgezic non-narcotic. Ketorolul inhiba sinteza prostaglandinelor si este considerat un analgezic cu actiune periferica deoarece nu s-au evidentiat efecte asupra receptorilor opiacei. Este un agent nesteroidian cu activitate antiinflamatoare si slab antipiretica.

Indicatii Ketrodol

Ketorolul administrat intramuscular este indicat pentru tratamentul de scurta durata al durerilor acute.

Mod de administrare Ketrodol

Pentru tratamentul durerilor doza initiala va fi adaptata in functie de severitatea durerii; doza uzuala recomandata este de 30 mg; dozele fractionate vor fi de 15-30 mg la fiecare 4-6 ore in functie de necesitatile pentru tratamentul durerii. O doza initiala mai scazuta este preferabila pentru pacientii cu greutate sub 50 kg, peste 65 de ani si/sau cu dureri de intensitate medie. Produsul se poate administramai frecvent (de exemplu la 2 ore), dar doza zilnica totala nu va depasi 120 mg. In cazul administrarii produsului atat sub forma de comprimate cat si intramuscular, doza totala nu va depasi 120 mg/zi.

In tratamentul durerilor acute intense, ca de exemplu terapia care urmeaza imediat dupa operatie: o doza initiala I.M. de 30 mg ketorolactromethamina poate fi repetata dupa 15-30 min si urmata de o doza de 15 mg administrata dupa 6 ore. Analgezicele opiacee (de exemplu morfina si petidina) pot fi folosite concomitent daca se urmareste ameliorarea mai pronuntata a durerilor, efecte anxiolitice si/sau sedative. Opiaceele suplimentare pot fi adecvate in perioada care urmeaza imediat dupa operatie cand durerile sunt mai severe. Ketorolul s-a dovedit un analgezic cu activitate periferica; Ketorolul nu interfera cu legarea proteica a opiaceelor si nu exacerbeaza de presiunea respiratorie siefectul sedativ al acestora. In cazul asocierii morfinei cu Ketorol, doza zilnica de morfina necesara este mult mai redusa (10 mg pe zi) decat cea necesara in mod obisnuit in cazul durerilor care urmeaza unor operatii majore (40-50 mg pe zi).

Contraindicatii Ketrodol

Ketorolul nu va fi administrat pacientilor care au prezentat anterior alergie la acest medicament. Din motive de eventuala sensibilitate incrucisata, Ketorol este contraindicat pacientilor la care aspirina si alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene induc manifestari alergice. Ketorol nu va fi administrat bolnavilor cu o boala ulceroasa in perioada de activitate.

Precautii Ketrodol

Ca si alti agenti analgezici antiinflamatori nesteroidieni, Ketorolul poate produce iritatie gastrointestinala, ulceratii sau sangerari, cu sau fara simptome manifeste si va fi administrat sub supraveghere atenta pacientilor cu probleme ale tractului gastrointestinal. Bolnavii varstnici sau debili sunt predispusi la astfel de complicatii, incidenta crescand cu doza si durata tratamentului.
Efecte renale: ca si pentru alte medicamente care inhiba sinteza prostaglandinelor, au fost raportate cresteri ale azotului neproteic total si creatininei in cursul studiilor clinice cu Ketorol.

Deoarece Ketorolul si metabolitii sai se elimina in principal prin rinichi, pacientii cu alterare marcata a functiilor renale nu vor beneficia de tratament cu Ketorol decat dupa evaluarea riscurilor. Daca se administreaza pacientilor cu disfunctii renale, dozele vor trebui reduse, iar functia renala urmarita indeaproape. Pacientii cu depletie volumica datorata pierderii de sange sau deshidratarii severe, se pot afla in stare de dependenta a producerii de prostanglandina pentru mentinerea perfuziei renale si, prin urmare, a ratei de filtrare glomerulara. In astfel de situatii se estimeaza ca folosirea de medicamente care inhiba sinteza prostanglandinei poate scadea si mai mult fluxul sanguin la nivelul rinichiului. Administrarea ketorolului se va efectua cu multa atentie in astfel de circumstante. Urmarirea indeaproape a urinei, a ureei serice si a creatininei serice se recomanda pana la revenirea la o stare normovolumica.

Retentie de lichid si edemele: s-au raportat astfel de manifestari la utilizarea Ketorolului; prin urmare, Ketorol va fi folosit cu grija in cazul pacientilor cu decompensare cardiaca, hipertensiune arteriala, alte afectiuni cardiovasculare.
Efecte hematologice: Ketorol inhiba agregarea plachetara si poate prelungi timpul de sangerare. Ketorol nu afecteaza numarul trombocitelor, timpul de protrombina (PT), sau timpul partial de tromboplastina (PTT). Pacientii care au disfunctii de coagulare sau urmeaza un tratament care interfera cu hemostaza vor fi tinuti sub observatie atenta atunci cand li se administreaza Ketorol.

Efecte hepatice: pot aparea modificari minore ale unuia sau mai multor teste hepatice. Aceste anomalii pot progresa, pot ramane neschimbate sau pot fi tranzitorii in functie de continuarea terapiei. Daca apar semne clinice sau simptome marcate de afectare a ficatului sau manifestari sistemice (de exemplu eosinofilie, eruptii etc.), se va intrerupe tratamentul cu Ketorol. Deoarece Ketorol nu este un agent anestezic si nu are proprietati sedative sau anxiolitice, nu este recomandat in medicatia preoperatorie, pentru suport in anestezie sau in analgezia obstetrica. Nu se recomanda asocierea Ketorol cu alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene din cauza posibilitatii acumularii efectelor adverse.

Interactiuni cu alte medicamente: Ketorolul este puternic legat de proteinele plasmatice (media 99,2%), legarea fiind independenta de concentratie. Legarea in vitro a warfarinei de proteinele plasmatice este doar usor redusa de catre Ketorol (99,5 martor fata de 99,3 legarea de Ketorol). Ketorolul nu influenteaza legarea de proteinele plasmatice a digoxinei. Studiile in vitro indica faptul ca in cazul unei concentratii terapeutice de salicilat (300 mcg/ml), legarea Ketorolului a fost redusa de la aprox. 99,2% la 97,5%. Deoarece Ketorolul este un medicament cu potenta ridicata si prezent in concentratie scazuta in plasma se estimeaza faptul ca nu poate modifica in mod semnificativ legarea proteica a altor medicamente.

Nu exista dovezi prin studii pe animale sau oameni prin care Ketorolul ar induce sau ar inhiba enzimele hepatice capabile sa-l metabolizeze pe el insusi sau alte medicamente. Ca si pentru alte medicamente care inhiba sinteza de prostaglandine se poate estima capacitatea Ketorolului de a reduce clearance-ul renal al lithiumului carbonic, cu cresterea concentratiei plasmatice, si deci a afectului toxic al acestuia. Ketorolul nu a fost studiat din acest punct de vedere. Administrarea concomitenta a Ketorolului cu metrotrexat se va face cu grija exista dovezi ca unele medicamente care inhiba sinteza prostaglandinelor reduc clearance-ul metotrexatului si astfel exista posibilitatea accentuarii toxicitatii acestuia. Studii clinice privind administrarea concomitenta de Ketorol si morfina in tratamentul durerilor postoperatorii nu au evidentiat interactiuni adverse.
Sarcina: Ketorolul nu este recomandat in timpul sarcinii sau al travaliului.
Alaptare: Ketorolul nu este recomandat spre administrare mamelor care alapteaza. Uz pediatric: nu s-a stabilit siguranta si eficacitatea administrarii la copii. Prin urmare nu se recomanda Ketorol la copiii sub 16 ani.
Pacientii de varsta a treia: deoarece eliminarea Ketorolacului este mai redusa la batrani (a se vedea farmacologia clinica), acestia fiind mai sensibili la efectele renale ale antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) (a se vedea precautiunile si efectele renale), se va acorda atentie suplimentara si se va utiliza doza eficienta cea mai mica in cazul tratamentului cu acest produs la pacientii de varsta a treia.

Reactii adverse Ketrodol

Cele mai intalnite reactii adverse sunt urmatoarele:
Gastrointestinale: greata, dispepsie, dureri gastroabdominale, diaree.
Sistemul nervos central: somnolenta, ameteala, cefalee, transpiratie.
Metabolism nutritional: aparitia edemelor. Dureri la locul injectiei s-au raportat in 2% din cazuri in studiile presupunand administrari multiple (fata de 5% pentru lotul martor tratat cu morfina).
Reactii adverse raportate mai rar: Cardiovasculare: vasodilatatie (uneori se observa usoara scadere a tensiunii arteriale).
Hematologice: aparitia purpurei.
SNC: senzatia de uscaciune a gurii, nervozitate, parestezii (furnicaturi, halucinatii, depresii, sete excesiva, imposibilitatea de concentrare, insomnie, ameteala). Urogenital: fie mictiuni frecvente, fie oligurie.
Dermatologice: urticarie, prurit.
Modificari senzitive: anomalii ale gustului si vederii.

1 comprimat contine: Ibuprofen 200 mg. Excipienti q.s.

Actiune terapeutica Ibuprofen

Ibuprofen este un derivat al acidului fenilacetic si ca atare actioneaza ca antiinflamator, analgezic si antipiretic cu eficacitate asemanatoare acidului acetilsalicilic. Antiinflamator nesteroidian asemanator cu aspirina. Analgezic si antipiretic. Antiagregant plachetar.

Indicatii Ibuprofen

Artropatii inflamatorii cronice (artrita reumatoida, spondilartrita anchilozanta, artrita psoriazica); stari inflamatorii severe in ORL, stomatologie, patologia respiratorie, in ginecologie, in oncologie, dureri dentare, dismenoree. Reumatism degenerativ si inflamator, suferinte discovertebrale, reumatism extraarticular.

Contraindicatii Ibuprofen

Bolnavilor cu ulcer digestiv activ sau cu antecedente de ulcer digestiv sau alte boli ale aparatului digestiv, antecedente de hemoragii digestive acutizate. La astmatici si la cei cu teren alergic la derivatii acidului fenilacetic. Nu este indicat in timpul sarcinii si la copii, la pacientii carora li se administreaza alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene sau aspirina; la pacientii cu boli hematologice sau insuficienta hepatica sau renala grava; la gravide in primele 3 luni si ultimele 3 luni de sarcina.

Reactii adverse Ibuprofen

Digestive: inapetenta, greata, dureri epigastrice, diaree, varsaturi, crampe intestinale, flatulenta; Nervoase: cefalee, hiperexcitabilitate; Cutanate: rash, prurit; Acustice: vertij; Metabolice: retentie hidrosalina reversibila. Greata, vome, epigastralgii, diaree, eruptii, prurit, cefalee, ameteli, eruptii, anxietate.

Mod de administrare Ibuprofen

La adulti: 2 comprimate (400 mg) de 3-4 ori pe zi (dupa mese) cel mult 6 zile, apoi intretinere cu un comprimat de 3-4 ori pe zi. La copii: 20 mg/kilocorp/zi, fractionat. in artrita reumatoida juvenila; pana la 40 mg/kilocorp/zi, fara a depasi 500 mg la copii sub 30 kg

Substanta activa este nimesulida. Un comprimat de coxtral contine nimesulida 100 mg. Celelalte componente sunt: lactoza monohidrat, celuloza microcristalina, amidon glicolat de sodiu (tip A), hidroxipropilceluloza, docusat de sodiu, stearat de magneziu.

Indicatii coxtral

Coxtral este un medicament cu efect antiinflamator si de calmare a durerii. Acest medicament difera de alte medicamente antiinflamatoare si antireumatice nesteroidiene prin structura sa chimica.
Coxtral este recomandat pentru tratamentul durerilor acute, a osteoartritei dureroase (afectiune degenerativa a articulatiilor, de exemplu la genunchi sau sold), a menstruatiilor dureroase. Medicamentul este recomandat adultilor, adolescentilor si copiilor cu varsta peste 12 ani.

Contraindicatii coxtral

• daca sunteti alergic la nimesulida sau la oricare dintre componentele Coxtral
• daca sunteti alergic la acidul acetilsalicilic sau la alte medicamente antiinflamatoare si antireumatice nesteroidiene (medicamente utilizate pentru tratamentul durerii si inflamatiei)
• daca, in trecut, ati suferit de afectiuni diagnosticate ale ficatului dupa administrarea de nimesulid
• daca aveti ulcer gastric sau duodenal, hemoragii (sangerari) la nivelul tractului gastrointestinal, hemoragii cerebro-vasculare sau alte hemoragii, afectiuni severe ale rinichilor sau ficatului, tulburari severe ale coagularii sangelui, insuficienta cardiaca severa
• daca aveti varsta sub 12 ani
• daca sunteti o femeie in al treilea trimestru de sarcina
• daca sunteti o femeie in perioada de alaptare

Reactii adverse coxtral

Ca toate medicamentele, Coxtral poate determina reactii adverse, cu toate ca nu apar la toate persoanele.
Majoritatea reactiilor adverse descrise apar numai in cazuri sporadice. Acestea sunt, de obicei, usoare, au un caracter tranzitoriu si se remit in cursul primei saptamani de tratament.
In timpul tratamentului a fost observata aparitia diareei, senzatiei de greata si varsaturilor. Mai putin frecvent au fost raportate constipatie, scaune grase (steatoree) sau inflamatia mucoasei stomacului (gastrita). In cazuri foarte rare au survenit dureri abdominale, tulburari de digestie, inflamatia cavitatii bucale (stomatita), scaune cu sange (melena), hemoragii (sangerari) la nivelul stomacului si intestinului, care pot avea o evolutie severa, ulcere ale stomacului si duodenului. Sangerarile de la nivelul stomacului sau intestinului sau ulcerele/hemoragiile la nivelul mucoasei intestinale au consecinte mult mai severe la pacientii varstnici. Aceste probleme pot surveni in orice moment pe parcursul tratamentului, chiar fara simptome de alarma si fara o aparitie in trecut. Medicul va fi informat imediat si tratamentul cu nimesulida intrerupt in cazul aparitiei unui ulcer gastric sau duodenal sau a unei hemoragii care pot fi atribuite tratamentului.
Au fost raportate si urmatoarele reactii adverse: cefalee, somnolenta, ameteli, exceptional confuzie, tulburari de vedere, iritabilitate, nervozitate si insomnii.
Rar au survenit: eruptii, inrosirea pielii, eruptii papuloase, prurit; in mod exceptional, eruptiile pot fi mai severe (pana la vezicule sau necroze ale pielii).
Rar apar disfunctia rinichilor (nefrita interstitiala), edemul extremitatilor, hematuria (prezenta de sange in urina), cresterea creatininei si a acidului uric in sange (modificari ale analizelor de laborator care indica o afectare a functiei renale).
Poate aparea o crestere tranzitorie a valorilor de laborator ale enzimelor hepatice si/sau simptome ale unei afectari a ficatului.
Acestea includ: pierderea apetitului, disconfort gastric, varsaturi, dureri abdominale, astenie fizica, urina inchisa la culoare sau icter. Numai sporadic s-a notat o afectare severa a ficatului, in mod exceptional insotita de colestaza (oprirea excretiei de bila din ficat) si de inflamatia severa a ficatului – in acest caz, tratamentul trebuie intrerupt.
Au fost descrise cazuri putin frecvente de tulburari de formare a celulelor sangvine, cu scaderea numarului acestor celule in sange (trombocitopenie, anemie, pancitopenie), manifestate prin cresterea incidentei echimozelor (vanatailor), astenie si paloare. Ca si in cazul altor medicamente antiinflamatoare si antireumatice nesteroidiene, au fost raportate reactii alergice (chiar forme severe), desi medicamentul nu fusese utilizat anterior. Rar, au fost raportate reactii alergice insotite de dispnee si astm bronsic la pacienti cu reactii de hipersensibilitate la acidul acetilsalicilic sau la substante similare cu efecte antiinflamatorii (asa-numitii agenti antireumatici nesteroidieni). In cazuri izolate, au survenit edem al fetei sau edem generalizat, reactii de hipersensibilitate (asa-numitele reactii sistemice anafilactice sau anafilactoide), care pot duce la soc sau edem epiglotic, palpitatii, puls accelerat, tensiune arteriala crescuta sau scazuta, tulburari de mictiune.
Va rugam sa anuntati imediat medicul daca, in timpul tratamentului cu Coxtral, apar tulburari gastrice si/sau intestinale, cum sunt greata, varsaturi, dureri epigastrice si, in special, scaune negre (melena), probleme astmatice (dispnee), eruptii cutanate, umflarea (edem) fetei, picioarelor sau simptome neobisnuite.
Medicamente precum Coxtral se pot asocia cu un risc usor crescut de aparitie a atacului de cord (infarct miocardic) sau a accidentului vascular cerebral.
Daca vreuna dintre reactiile adverse devine grava sau daca observati orice reactie adversa nementionata in acest prospect, va rugam sa spuneti medicului dumneavoastra sau farmacistului.

Mod de administrare coxtral

Utilizati inotdeauna Coxtral exact asa cum v-a spus medicul dumneavoastra. Trebuie sa discutati cu medicul dumneavoastra sau cu farmacistul daca nu sunteti sigur.
Doza zilnica recomandata pentru adulti si copii peste 12 ani este de un comprimat Coxtral (100 mg nimesulida), dupa masa (doza zilnica maxima este de 2 comprimate Coxtral). Durata tratamentului trebuie sa fie cat mai scurta. Nu este necesara reducerea dozei la pacientii cu afectiuni ale rinichilor care nu sunt atat de severe si la cei varstnici.
Cresterea dozei nu determina numai o intensificare a efectului, ci creste si riscul de aparitie a reactiilor adverse.
Comprimatele se iau cu o cantitate suficienta de lichid.
Reactiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai scurte perioade necesare controlarii simptomelor.

Precautii

In cazurile indicate mai jos, este necesara nu numai respectarea dozei recomandate de catre medic, ci si prezentarea la consultatiile programate. Aceste recomandari sunt valabile pentru urmatorii pacienti:

• pacientii cu afectiuni curente ale stomacului si intestinului, sau cei tratati deja in trecut pentru astfel de afectiuni
• pacientii cu tulburari ale functiei inimii si rinichilor
• pacientii varstnici si pacienti cu masa corporala redusa
• pacientii tratati cu diuretice (medicamente care favorizeaza producerea de urina)
• pacientii cu deficit de lichide in circulatie (de exemplu, dupa interventii chirurgicale extinse)
• pacientii aflati in tratament cu medicamente care influenteaza coagularea sangelui (warfarina sau acid acetilsalicilic)
• pacientii care primesc litiu

Au fost raportate cazuri rare in care tratamentul cu Coxtral a fost asociat cu leziuni severe ale ficatului. La pacientii la care, in timpul tratamentului cu Coxtral, apar simptome compatibile cu afectarea hepatica (de exemplu, icter, anorexie, greata, varsaturi, dureri abdominale, astenie fizica, urina de culoare inchisa) sau analize anormale ale functiei hepatice, tratamentul trebuie intrerupt. Acesti pacienti nu trebuie sa mai utilizeze Coxtral.
In timpul tratamentului cu Coxtral trebuie evitata administrarea concomitenta de medicamente cunoscute hepatotoxice (care determina leziuni la nivelul ficatului) si consumul excesiv de alcool, deoarece ambele pot creste riscul de aparitie a leziunilor hepatice.
In timpul tratamentului cu Coxtral, pacientii trebuie sfatuiti sa evite utilizarea altor analgezice (medicamente utilizate pentru tratamentul durerii).
Coxtral poate masca febra cauzata de o infectie bacteriana asociata.
Medicamente precum Coxtral se pot asocia cu un risc usor crescut de aparitie a atacului de cord (infarct miocardic) sau a accidentului vascular cerebral. Riscurile de orice tip sunt mai probabile la doze mari si in cazul tratamentului de lunga durata. Nu depasiti doza si durata recomandate pentru tratament.
Daca aveti probleme cardiace, accident vascular cerebral in antecedente sau considerati ca ati putea fi in situatie de risc din cauza acestor afectiuni (de exemplu, daca aveti hipertensiune arteriala, diabet zaharat, valori crescute ale colesterolului sau sunteti fumator) trebuie sa discutati despre tratament cu medicul dumneavoastra sau cu farmacistul.

Sarcina si alaptarea

Coxtral nu trebuie utilizat in al treilea trimestru de sarcina si in perioada de alaptare.
Tratamentul cu Coxtral nu este recomandat in primele doua trimestre de sarcina si la femeile care incearca sa ramana insarcinate.
Adresati-va medicului dumneavoastra sau farmacistului pentru recomandari inainte de a lua orice medicament.

Forma de prezentare: Cutie cu un blister din PVC-PVdC/Al a 6 comprimate.
Cutie cu un blister din PVC-PVdC/Al a 10 comprimate.
Cutie cu 3 blistere din PVC-PVdC/Al a cate 10 comprimate.
Cutie cu un flacon din sticla bruna, cu capac din polietilena, a 100 comprimate.
Cutie cu un flacon din PEID, cu capac din polietilena, a 100 comprimate.
Este posibil ca nu toate marimile de ambalaje sa fie disponibile pe piata.

Comprimate continand 500 mg metamizol sodic (Noraminofenazona).

Actiune terapeutica Analgin

Metamizolul este o pirazolona cu proprietati analgezice si antipiretice. Are si efecte antispastice si antiinflamatoare. Mecanismul de actiune nu este pe deplin elucidat, dar se pare ca se bazeaza pe inhibarea sintezei prostaglandinelor prin blocarea ciclooxigenazei. Dupa absorbtie, metamizolul se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 50-60%.
Metamizolul este transformat la nivelul ficatului in 4-N-metilaminofenazona, 4-N-aminofenazona, 4-N-acetilamino-fenazona si 4-N-formilaminofenazona. Acesti metaboliti se elimina pe cale renala. Timpul de injumatatire biologica variaza intre 1,8 si 4,6 ore.

Indicatii Analgin

Tratamentul simptomatic al durerii de etiologii diverse, mai ales cele de origine spastica, al febrei ce nu raspunde la alte antipiretice.

Contraindicatii Analgin

Absolute: Antecedente alergice la pirazolone, antecedente de agranulocitoza (la derivatii de pirazolidina sau de orice alta cauza). Hipersensibilitate la AINS, porfirie hepatica, deficienta congenitala in glucozo 6-fosfat-dehidrogenaza.
Contraindicatii relative: Bolnavii ce sufera de astm bronsic si de infectii frecvente ale cailor respiratorii superioare, asociate eventual cu o urticarie cronica; bolnavii suferind de rinite si rinosinuzite frecvente, pacientii cu intoleranta la alte analgezice, fiind posibila o alergie incrucisata; bolnavii cu hipersensibilitate la substante de natura nemedicamentoasa.

Precautii

Daca febra persista sau apare dupa administrarea Analgin-ului sau daca apar leziuni ulceroase la nivelul cavitatii bucale, se intrerupe imediat tratamentul. Un control al formulei sanguine va indica daca simptomele clinice se datoreaza unei granulocitopenii sau unei agranulocitoze, caz in care se va sista administrarea oricarei substante medicamentoase – exceptand pe cele indispensabile – pana la normalizarea numarului de granulocite.
Sarcina si alaptare: in lipsa unor date concrete privind efectul metamizolului asupra fatului, se va evita administrarea Analgin-ului pe timpul sarcinii, in mod special pe durata primelor trei luni si a ultimelor 6 saptamani. Metamizolul se poate administra la mamele care alapteaza, deoarece se excreta in lapte doar intr-o proportie neinsemnata.

Reactii adverse Analgin

Principala reactie adversa se datoreaza unei idiosincrazii. Ea se manifesta sub forma unei leucopenii, trombocitopenii, granulocitopenii sau a unei agranulocitoze cu aparitie imprevizibila.
Simptomele clinice ale agranulocitozei sunt: o crestere semnificativa a temperaturii, evocand o septicemie, frisoane, angina ulceronecrotica, cresterea vitezei de sedimentare a hematiilor, disparitia aproape totala a polinuclearelor in hemograma, valori normale pentru hemoglobina si hematii.
Dupa oprirea tratamentului, leucocitele se regenereaza in 2-3 saptamani. intre timp, se impune instaurarea unei antibioterapii cu spectru larg. Granulocitopenia netratata poate avea o evolutie fatala. Trombocitopenia se manifesta printr-o tendinta crescuta de hemoragie la nivelul pielii si mucoaselor. Pot sa apara si alte reactii de hipersensibilitate si intoleranta la analgezice, mai putin grave. Acestea se manifesta prin eritem, urticarie, prurit, exantem.
Au fost semnalate cazuri izolate de tulburari ale functiei renale, manifestate prin oligurie, anurie, proteinurie si nefrita interstitiala. Nu s-a semnalat pana in momentul de fata aparitia unei nefropatii cronice la utilizarea indelungata a metamizolului. Se va lua insa in considerare riscul unei astfel de afectiuni.

Mod de administrare Analgin

Adulti: Doza obisnuita variaza intre 7,7 mg/kg corp si 15,4 mg/kg greutate corporala, ceea ce corespunde pentru un adult de 65 kg la o doza de 500 respectiv 1000 mg. Aceasta se poate repeta pana la 4 ori pe zi. Nu se recomanda utilizarea Analgin-ului pentru o analgezie de lunga durata. Tratamentul va avea o durata pe cat posibil de scurta, pana la disparitia simptomelor. Nu se va depasi doza maxima de 4 g/zi.

Fiole 1 ml continand clorhidrat de hidromorfon 0,002 g, sulfat de atropina 0,0003 g.

Actiune terapeutica Hidromorfon atropina

Hidromorfon este un analgezic puternic, mai activ decat morfina, cu actiune deprimanta asupra scoartei cerebrale. Atropina prin actiunea ei parasimpaticolitica lizeaza spasmele pe musculatura neteda si in special pe pilor, tract digestiv in general, spasmele sfincterului Oddi si sfincterului vezical.

Indicatii Hidromorfon atropina

Preanestezie, analgezie postoperatorie. Infarct miocardic, pulmonar, edem pulmonar acut, traumatisme cu dureri violente, arsuri de gradul II, colica biliara, saturnina si renala. Dureri tabetice, neoplazice.

Contraindicatii Hidromorfon atropina

Abdomen acut, insuficienta circulatorie, insuficienta respiratorie, insuficienta renala, traumatisme cranio-cerebrale, glaucom.

Mod de administrare Hidromorfon atropina

Injectii intramusculare, subcutanate, intravenoase. Adulti: 1-2 fiole la nevoie in 24 de ore, in injectii subcutanate, intravenoase sau intramusculare in doze corespunzatoare. Copii: 10-15 ani, 0,1 mg/5 kg corp. Nu se administreaza la copii sub 10 ani, decat cu mare prudenta, la indicatia medicului.