Lacipil

Lacipil tablete de 2 mg: rotunde, albe, filmate, avand stantat pe o fata cifra 2. Fiecare tableta contine 2 mg lacidipina. Lacipil tablete de 4 mg: ovale, albe, filmate, avand stantat cate o linie pe ambele fete. Fiecare tableta contine 4 mg lacidipina.

Actiune terapeutica Lacipil

Lacidipina este un antagonist de calciu specific si potent, cu selectivitate predominanta pentru canalele de calciu din musculatura neteda vasculara. Principalele sale actiuni sunt dilatarea arteriolelor periferice, reducerea rezistentei vasculare periferice si scaderea presiunii sanguine.

Indicatii Lacipil

Se foloseste in tratamentul hipertensiunii arteriale, singur sau in asociere cu alte medicamente antihipertensive, ca de exemplu beta-blocante, diuretice si inhibitori ai enzimei de conversie.

Doze si mod de administrare Lacipil

Doza recomandata initial este de 2 mg o data pe zi. Se va administra in fiecare zi la aceeasi ora, de preferinta dimineata. Nu exista nici o indicatie expresa referitoare la momentul de administrare a Lacipilului, inainte sau dupa masa. Tratamentul hipertensiunii trebuie sa fie adaptat in functie de severitatea bolii, in concordanta cu raspunsul individual. Dupa un interval de timp, suficient de lung ca sa permita instalarea unui efect farmacologic complet, in caz de nevoie, doza poate fi crescuta la 4 mg. In practica, acest interval nu trebuie sa fie mai scurt de 3-4 saptamani, exceptand pacientii la care conditia clinica impune o mai rapida crestere a dozei. La pacientii hipertensivi cu afectiuni hepatice asociate nu este necesara o modificare a dozei. Deoarece Lacipil nu este excretat prin rinichi, la pacientii cu afectiuni renale, doza nu necesita nici un fel de modificare. Tratamentul cu Lacipil poate fi continuat pe timp nedefinit. La virstnici, doza necesara nu necesita modificari. Nu exista experienta in privinta folosirii Lacipilului la copii.

Contraindicatii Lacipil

Hipersensibilitate la oricare component al preparatului.

Masuri de precautie

In studii specializate s-a dovedit ca lacidipina nu afecteaza activitataea spontana a nodulului sinoatrial sau sa produca prelungirea conducerii prin nodulul atrioventricular. Desi studiile pe animale n-au dovedit existenta unui efect teratogen sau afectarea cresterii, nu exista suficiente date privitoare la siguranta administrarii medicamentului la gravide. Studiile pe animale au condus la concluzia ca Lacipilul sau metabolitii sai sunt, probabil, excretati in laptele matern. Precautii speciale: In studiile specializate s-a demonstrat ca Lacipil nu afecteaza functia spontana a nodulului SA (sinoatrial) si nu determina prelungirea conducerii in interiorul nodulului AV (atrio-ventricular). Totusi, trebuie tinut cont de potentialul teoretic al antagonistilor canalelor de calciu de a afecta activitatea nodulilor SA si AV si, astfel, folosirea lor trebuie sa se faca cu precautie la pacientii cu tulburari pre-existente in activitatea nodulilor SA si AV. In studiile facute pe voluntari sanatosi, s-a observat ca Lacipil nu inhiba contractia miocardului. Dar, ca si in cazul altor antagonisti ai canalelor de calciu, Lacipil trebuie folosit cu precautie la pacientii cu rezerva cardiaca mult diminuata. La fel ca si alti inhibitori calciu dihidropiridine, Lacipil poate fi utilizat cu precautie la pacientii cu angina pectorala instabila. Efectul antihipertensiv al Lacipilului poate fi crescut la bolnavii cu insuficienta hepatica. Administrarea Lacipil trebuie facuta cu precautie la pacientii dupa infarct miocardic recent. Nu exista nici o dovada ca lacidipina scade toleranta la glucoza sau modifica controlul diabetului.
Interactiuni medicamentoase: administrarea concomitenta a Lacipilului cu alte tipuri de medicamente antihipertensive, ca de exemplu diuretice, beta-blocante sau inhibitori ai enzimei de conversie, poate avea un efect hipotensiv aditiv. Nivelul plasmatic al Lacipil poate fi crescut prin administrarea concomitenta de cimetidina. Lacipil se leaga in proportie de 95% de albumina si alpha-1-glicoproteina. Nu au fost identificate interactiuni specifice cu medicamente antihipertensive de tipul beta-blocantelor si diureticelor, sau cu digoxina, tolbutamid sau warfarina. La fel ca si alte dihidropiridine, Lacipil nu se va administra cu suc de grapefruit, deoarece biovalabilitatea poate fi modificata. In studii clinice efectuate la pacientii cu transplant renal tratati cu ciclosporina, Lacipil a imbunatatit scaderea ratei filtrarii glomerulare indusa de ciclosporina.
Sarcina si alaptare: nu exista date despre siguranta administrarii Lacipil in timpul sarcinii. Studiile pe animale nu au dovedit existenta unui efect teratogen, sau afectarea cresterii. Studiile pe animale au aratat ca Lacipilul sau metabolitii sai se pare ca sunt excretati in laptele matern. In perioada de sarcina si lactatie, Lacipil va fi folosit doar in cazul in care potentialul beneficiu adus mamei depaseste riscul posibilelor efecte adverse ce pot aparea la fat sau nou-nascut. Trebuie avuta in vedere si posibilitatea ca Lacipil sa provoace miorelaxare uterina in sarcina la termen. Nu a fost raportata scaderea abilitatii la cei ce conduc autoturisme sau folosesc masini industriale.

Reactii adverse Lacipil

Lacipil este in general bine tolerat. Putine persoane pot prezenta, totusi, efecte secundare minore, ce sunt legate de actiunea sa farmacologica de vasodilatatie periferica. Cele mai comune efecte secundare sunt: cefaleea, eritemul fetei, edemele, ameteala si palpitatiile. Asemenea efecte sunt tranzitorii si dispar de obicei pe masura ce tratamentul cu Lacipil continua la aceeasi doza. Astenia, rash-ul cutanat (incluzand eritem si prurit), tulburarile gastrice, greata, poliuria si hiperplazia gingivala au fost semnalate rar. La fel ca si alte dihidropiridine, la un numar mic de indivizi a fost raportata, in special dupa inceperea tratamentului, agravarea anginei pectorale existente. Acest lucru este mult mai probabil la pacientii cu boli cardiace ischemice simptomatice. Lacipil nu provoaca schimbari semnificative ale testelor de laborator biochimice sau hematologice.
Supradozare: nu s-au inregistrat cazuri de supradozare cu Lacipil. Cea mai probabila problema este vasodilatatia periferica prelungita, asociata cu hipotensiune si tahicardie. Din punct de vedere teoretic pot aparea bradicardie sau conducerea prelungita AV. Nu exista un antidot specific. Se vor aplica masuri generale standardizate pentru monitorizarea functiei cardiace si masuri imediate terapeutice si de sustinere.
Incompatibilitati: nu au fost raportate.

Conditii de pastrare Lacipil

Lacipil tablete trebuie pastrat la o temperatura sub 30 grade Celsius. Tabletele de Lacipil trebuie protejate de lumina si nu trebuie scoase din folie decat in momentul administrarii. Daca se recomanda administrarea unei jumatati de tableta, jumatatea nefolosita se va pastra in folia originala si se va folosi in maxim 48 ore. Nu lasati la indemina copiilor.

2 ml solutie injectabila contin 5 mg clorhidrat de verapamil; excipienti: NaCl + apa injectabila.

Actiune terapeutica Isoptin

Verapamil, antagonist de calciu, poseda o actiune antiaritmica, mai ales la tulburarile de ritm supraventriculare. Intarzie conducerea excitatiei in nodul AV si prin aceasta, in functie de felul tulburarilor de ritm cardiac, se restabil este ritmul sinusal si/sau se normalizeaza frecventa ventriculara. Prin scaderea tonusului musculaturii netede ale vaselor, se reduc valorile crescute ale tensiunii arteriale si este inlaturat spasmul coronarian.

Indicatii Isoptin

Tahiaritmii ca tahicardia paroxistica supraventriculara; fibrilatii atriale/flutter atrial cu tahiaritmie (exceptand sindromul WPW, vezi contraindicatiile); crize hipertensive; insuficienta coronariana acuta (spasme coronariene).

Mod de administrare Isoptin

Injectia se face incet intravenos (cca 2 min) avand sub supraveghere pacientul, preferabil si sub controlul EKG si al tensiunii arteriale. Daca nu este altfel prescris: adulti- initial 5 mg, la efect terapeutic insuficient, dupa 5-10 minute se injecteaza inca 5 mg.
Perfuzie pentru mentinerea efectului terapeutic:5-10 mg/ora in solutie de ser fiziologic, glucoza, levuloza sau solutiia semanatoare (pH<=6,5) in medie pana la o doza totala de 100 mg pezi.
Copiii- nou-nascuti: 0,75-1 mg (=0,3-0,4 ml); sugari: 0,75-2 mg (=0,3-0,8 ml). La aparitia unei insuficiente cardiace conditionate tahicardic (epuizare energetica a miocardului) este necesara o digitalizare inainte de administrarea intravenoasa de Isoptin.
Copiii de 1-5 ani: 2-3 mg (=0,8-1,2 ml); de 6-14 ani: 2,5-5 mg (=1-2 ml) Isoptin. Injectia trebuie facuta pana la instalarea efectului. Perfuzia intravenoasa la crizele hipertensive: se incepe cu 0,05-0,1 mg/kg/ora, iar in caz de efect insuficient se mareste doza de 2 sau mai multe oriin intervale de 30-60 minute. Doza totala medie pana la 1,5 mg/kg/zi.

Contraindicatii Isoptin

Isoptin solutie injectabila nu poate fi folosit in: colapsul cardiocirculator, infarctul miocardic recent insotit de complicatii (bradicardie, hipotensiune accentuata, insuficienta ventriculara stanga); tulburari grave ale conducerii impulsului electric (bloc AV de gradul II sau III, bloc sinuatrial); sindromul nodului sinusal bolnav (sindromul bradicardie- tahicardie). Insuficienta cardiaca manifesta; administrare intravenoasa concomitenta de blocanti; fibrilatie atriala/flutter atrial in caz de preexistenta a unui sindrom de preexcitare, de exemplu sindrom WPW (aici exista riscul declansarii unei tahicardii ventriculare).

Se impune atentie in: bloc AV grad I, bradicardie< 50 batai/minut, hipotensiune sistolica < 90 mm Hg si tahicardii ventriculare (complex QRS>= 0,12 s). La pacienti cu distrofie musculara progresiva a existat un caz de stop respirator conditionat muscular, dupa administrare intravenoasa de Isoptin. La insuficienta coronariana acuta administrarea intravenoasa se face sub supravegherea stricta a pacientului. In cursul graviditatii, mai ales in trimestrul I si in lauzie Isoptin injectabil se administreaza doar in cazuri extreme. Se impune atentie la: usoare tulburari de conducere (bloc grad I); frecventa cardiaca foarte scazuta (sub 50 batai pe min); valori tensionale scazute (TA < 90 mm Hg); fibrilatie atriala/flutter atrial la prezenta simultana a unui sindrom de preexcitare de ex. sindrom WPW (aici exista riscul de declansare a unei tahicardii ventriculare); insuficienta cardiaca (in aceasta situatie trebuie ca inainte de administrarea Isoptin sa fie consultat medicul).

Precautii Isoptin

Sarcina si alaptare: in cursul graviditatii (mai ales in primul trimestru) si in lauzie Isoptin mite nu trebuie administrat decat sub stricta indicatie a medicului.

Reactii adverse Isoptin

Acestea pot aparea la doze mari sau in caz de functie cardiaca anterior alterata, putandu-se constata: bradiaritmii ca bradicardie sinusala, oprire sinusala cu asistolie, bloc AV de gradul II sau III sau bradiaritmie cu fibrilatie atriala. Bradiaritmiile aparute in caz de fibrilatie atriala, hipotensiune arteriala preexistenta, determina dezvoltarea sau accentuarea unei insuficiente cardiace. Pericolul de declansare a unei fibrilatii atriale este foarte scazut deoarece verapamilul nu influenteaza viteza de conducere si perioada refractara atriala si ventriculara. In cazuri foarte rare a fost decrisa aparitia de aritmii atriale.

Prin scaderea rezistentei periferice poate aparea o usoara hipotensiune chiar la normotensivi. La pacientii a caror inima nu mai este capabila sa mareasca volumul bataie pentru mentinerea unei presiuni sanguine adecvate poate aparea o hipotensiune critica. In cazuri rare pot aparea cefalee, ameteli si roseata. Exista cateva observatii singulare despre manifestari alergice (exantem, prurit, urticarie, bronhospasm). Masuri de anihilare in caz de reactii adverse acute cardiovasculare: masurile medicale intensive obisnuite; Antidotul specific este calciul. De exemplu 10-20 ml solutie 10% de gluconat de calciu intravenos (2,25-4,5 mmoli); repetat la nevoie sau ca perfuzie (5 mmoli pe ora).

Ca masuri suplimentare pot fi necesare: La bloc AV gradul II si III, bradicardie sinusala, asistolie: atropina, izoprenalina, orciprenalina sau pace-maker. La hipotensiune: dopamina, dobutamina, noradrenalina. La semn de persistenta a insuficientei miocardice: dopamina, dobutamina, dupa caz, o noua injectie de calciu, eventual amrinona in combinatie cu izoproterenol. Atentie! Utilizarea intravenoasa se va face numai de catre medic. Se impun precautii in caz de: bloc AV de gradul I, bradicardie sub 50 batai/min, hipotensiune arteriala (TA sistolica < 90 mm Hg) si tahicardii ventriculare (complex QRS> sau = 0,12 secunde). La pacientii cu distrofie musculara progresiva s-a semnalat un caz unic de stop respirator de cauza musculara la administrarea de Isoptin i.v. in caz de insuficienta coronariana acuta, administrarea i.v. se va indica cu mare prudenta (exclus in cazul infarctului miocardic) si pacientii vor fi strict supravegheati. in cursul sarcinii (in special in primul trimestru) ca si in perioada de alaptare, Isoptin-solutie injectabila nu va fi administrat decat in caz de maxima necesitate.

Lomir este un puternic antagonist de calciu dihidropiridinic, cu o afinitate mai mare pentru canalele calciului din muschiul neted arterial decat pentru cele din miocard. Astfel, Lomir dilata patul vascular arterial, in special la nivelul inimii, creierului si muschilor scheletici, fara a deprima functia cardiaca. Ca rezultat al vasodilatatiei periferice, scade presiunea sanguina arteriala. Experientele pe animale arata ca Lomir exercita o actiune inhibitoare selectiva asupra nodului sinusal, dar nu afecteaza conducerea atrio-ventriculara sau functia contractila a miocardului. Asadar, tahicardia reflexa este moderata si nu apare prelungirea intervalului PQ nici dupa un tratament anterior cu un b-blocant. S-a dovedit ca Lomir, in doze care scad presiunea sanguina, poseda o actiune natriuretica moderata dar semnificativa, la animale si la om,si exercita un efect antiaterogen la animale.

La pacientii hipertensivise obtine o scadere dependenta de doza a tensiunii arteriale inclinostatism, sezand si in ortostatism, in interval de 2-3 ore de la ingerarea unui singur comprimat. In utilizarea terapeutica, durata lunga de actiune a Lomir asigura un control al presiunii arteriale timp de 24 de ore, prin administrarea de 2 ori pe zi a comprimatelor sau odata pe zi a capsulelor SRO; o scadere semnificativa a presiunii sanguine se remarca dupa o saptamana de tratament, dar sunt necesare cel putin 3-4 saptamani pentru aparitia efectului maxim. Cresterile ritmului cardiac in repaus sunt minime (sub 5 batai/minut) si nu depindde doza.

Nu s-au observat modificari ale ritmului cardiac la administrarea de capsule SRO. Lomir a fost administrat pacientilor cu hipertensiune sau angina pectorala stabila in doze de pana la 20 si respectiv 22,5 mg/zi si a fost bine tolerat. Doze orale unice de Lomir au diminuat reactia bronhospastica a pacientilor astmatici la efort fizic. Neavand nici un efect clinic relevant asupra homeostaziei glucozei, Lomir poate fi administrat pacientilor diabetici. Nu secunosc cazuri de hipotensiune ortostatica. Nu a aparut nici o diminuarea efectului antihipertensiv al Lomir-ului in studii care au durat pana la 2 ani.

Indicatii Lomir

Hipertensiune.

Precautii Lomir

Se recomanda dozarea individualizata a Lomir-ului la pacientii cu disfunctie renala sau hepatica, sau insuficienta cardiaca cronica, ca si la pacientii in varsta. Trebuie avuta grija la tratarea pacientilor cu sindrom de sinus bolnav, confirmat sau banuit, care nu sunt dotati cu pacemaker. Se recomanda atentie cand se trateaza pacientii cu presiune sanguina sistolica scazuta. Este necesara multa precautie cand se administreaza dihidropiridine pacientilor cu stenoza aortica stransa.

Lomir trebuie intrerupt daca apare hipersensibilitate la medicament. Datele inregistrate la animale nu ofera dovezi ca Lomir ar avea potential embriotoxic sau teratogen. Totusi, nu detinem date suficiente cu privire la administrarea la femei gravide, astfel ca Lomir nu se va administra in aceste cazuri decat daca avantajul potential pentru mama depaseste riscul potential pentru fat. Observatiile antepartum la animale sugereaza ca doze mari de Lomir pot prelungi durata travaliului. Datele referitoare la animale nu sugereaza ca Lomir ar trece in lapte in cantitati semnificative clinic. Totusi, avand in vedere stadiul actual al cunostintelor, mamele tratate cu Lomir nu trebuie sa alapteze. Eficienta si siguranta utilizarii Lomir la copii nu au fost stabilite. Lomir nu trebuie lasat la indemana copiilor.

Reactii adverse Lomir

De regula, efectele secundare sunt blande. Incidenta totala a efectelor adverse la medicament nu difera semnificativ de aceea de la placebo, cand se folosesc Lomir comprimate sau capsule SRO in doze zilnice pana la 5 mg. Efectele adverse mentionate cel mai frecvent in cazul comprimatelor depind in general de doza, si sunt legate de proprietatile vasodilatatoare ale Lomir: ameteala, cefalee, eritem, tahicardie si palpitatii, edem periferic localizat de origine necardiaca. Acestea au tendinta sa dispara sau sa diminueze pe masura continuarii tratamentului. Rareori apare hipotensiune si nu s-a observat hipotensiune ortostatica. S-ar putea obtine o ameliorare suplimentara a tolerantei cu capsule SRO. Incidenta ametelii, cefaleei, eritemului si edemelor periferice este mai scazuta decat in cazul comprimatelor. Nu s-a observat hipotensiune. Efectele secundare nespecifice, care sunt rare, includ: oboseala, disconfort abdominal si eruptii cutanate. S-au observat, in cateva cazuri izolate, cresteri ale transaminazelor serice; aceste schimbari au fost reversibile fie in timpul tratamentului, fie dupa intreruperea lui.

Mod de administrare Lomir

Doza recomandata in hipertensiune usoara pana la moderata este de 2,5 mg (1 comprimat) de 2 ori/zi sau 1 capsula SRO de 5 mg o data pe zi. La pacientii in varsta sau cu functia hepatica sau renala afectata, o doza initiala mai adecvata este 1,25 mg (1/2 comprimat) de 2 ori/zi sau 1 capsula SRO de 2,5 mg o data pe zi.

Daca un comprimat de 2,5 mg de 2 ori pe zi nu este destul de eficient dupa 4 saptamani de tratament, se recomanda introducerea unui alt agent antihipertensiv sau o crestere a dozei de Lomir comprimate pana la 5 mg de 2 ori pe zi. Daca 1 capsula SRO de 5 mg o data pe zi nu este destul de eficienta dupa cel putin 4 saptamani de tratament, se recomanda introducerea unui alt agent hipertensiv. Lomir poate fi, de asemenea, asociat in cadrul unui tratament antihipertensiv preexistent. Cand se administreaza Lomir impreuna cu cimetidina, doza de Lomir trebuie redusa cu 50% . Capsulele de Lomir SRO trebuie inghitite intregi.

Un comprimat filmat contine ca substanta activa 10 mg nifedipin.
Excipienti: Lactoza monohidrat, stearat de magneziu, macrogol 6000, macrogol 35000, talc, amidon de cartof, metilhidroxipropil- celuloza, polividon K 25, celuloza microcristalina, colorant E 171, E 104.

Actiune terapeutica Corinfar

Antagonist de calciu.

Indicatii Corinfar

Se administreaza in: angina pectorala cronica stabila (angina de efort); angina vasospatica (angina Prinzmetal, angina instabila); hipertensiunea esentiala.

Mod de administrare Corinfar

Daca nu se prescrie altfel, sunt valabile indicatiile de dozare de mai jos. Se recomanda respectarea indicatiilor de utilizare, deoarece, altfel, Corinfar nu actioneaza corect. Dozarea se face individual, in functie de severitatea bolii si de reactiviatea pacientului la medicament. In functie de tabloul clinic doza trebuie atinsa treptat. Pacientii cu insuficienta hepatica trebuie atent supravegheati; poate fi necesara o reducere a dozei. Pacientii care prezinta concomitent afectiuni severe cerebro-vasculare trebuie tratati cu doze mai mici.
In general este valabila urmatoarea schema de tratament pentru persoanele adulte:
Angina pectorala vasospastica si cronica stabila- Tratamentul se efectueaza cu o doza zilnica medie de 2-3 x 1 comprimat filmat (de 2-3 ori zilnic, cate 10 mg). In cazul in care sunt necesare doze mai mari, este posibila marirea treptata a dozei zilnice, la de 2 ori pe zi cate 2-4 comprimate filmate (de 2 ori cate 20-40 mg). Doza maxima zilnica sanu depaseasca de 2 ori 4 comprimate filmate (de 2 ori cate 40 mg).
Hipertensiune esentiala: Tratamentul se efectueaza cu o doza zilnica medie de 1 comprimat filmat, de 2- 3 ori (de 2-3 ori cate 10 mg). In cazul in care sunt necesare doze mai mari, este posibila marirea treptata a dozei zilnice la de 2 ori pe zi cate 2-4 comprimate filmate (de 2 ori cate 20-40 mg). Doza maxima zilnica sa nu depaseasca de 2 ori 4 comprimate filmate (2 x 40 mg). Pentru doze mari se recomanda utilizarea formelor farmaceutice cu continut ridicat de substanta activa (de exemplu Corinfar retard cu 20 mg substanta activa).Comprimatele filmate se administreza nemestecate, dupa mese, cu o cantitate suficienta de lichid (de ex. un pahar de apa). Administrarea concomitenta de alimente duce la o resobtie lenta a substantei active, dar nu redusa. Intervalul intre doua administrari de Corinfar de cate 20 mg (cate 2 comprimate filmate) trebuie sa fie de minimum 4 ore. Daca administrarea se face de 2 ori pe zi, intervalul dintre aceste administrari se recomanda sa fie de 12 ore (dimineata si seara). Tratamentul cu Corinfar este in general un tratament de lunga durata.A supra duratei tratamentului hotareste medicul.

Contraindicatii Corinfar

Corinfar nu se va administra in urmatoarele cazuri: soc cardiovascular; stenoza aortica severa; angina pectorala instabila; infarct miocardic acut (in intervalul primelor 4 saptamani); hipersensibilitate cunoscuta la nifedipin.

Precautii

Sunt prezentate situatiile in care Corinfar poate fi administrat numai in anumite conditii si cu deosebita prudenta. Va rugam consultati medicul. Acest lucru este valabil si in cazul in care manifestarile au fost anterior observate. Se recomanda prudenta in cazul hipotensiunii (hipotensiune severa cu valori sistolice sub 90 mmHg), ca si in insuficienta cardiaca decompensata.
Sarcina si alaptare: Corinfar nu se va administra pe toata perioada sarcinii, deorece studiile experimentale au pus in evidenta embrio-toxicitate (malformatii). Nu exista date suficiente privind acest aspect la om. Substanta activa din Corinfar este excretata in laptele matern. Nu exista experienta privind actiunea sa asupra sugarului, motiv pentru care se va intrerupe alaptarea daca in aceasta perioada se impune adminstrarea de Corinfar.
Recomandari in cazul participarii active la traficul rutier sau in cazul folosirii unor utilaje de precizie: Chiar si in cazul unei administrari echilibrate, acest medicament poate influenta capacitatea de reactie, in asa fel incat sa influenteze participarea activa la traficul rutier, manuirea masinilor sau lucrul neasigurat. Acest lucru este valabil mai ales la inceputul tratamentului, cresterea dozei si schimbarea medicamentului, ca si in asociere cu alcool.
Nu se administreaza suplimentar doza omisa, in cazul in care s-a omis o administrare, urmati in continuare schema normala de tratament. Daca o data ati luat prea putin Corinfar (de ex. numai jumatate din doza prescrisa), nu se manifesta nici un fel de neplaceri. Daca in cazul unei terapii de durata luati doze prea mici, rezultatul tratamentului se pune sub semnul intrebarii, pot reaparea simpomele din tabloul clinic. Nu intrerupeti administrarea definitiv sau inainte de termen fara sa consultati inainte medicul. O intrerupere brusca a tratamentului poate duce la o inrautatire a tabloului clinic. in cazul unui tratament cu doze mari si/sau de lunga durata, intreruperea acestuia se va face treptat, prin reducerea dozei.

Reactii adverse Corinfar

In primele saptamani de tratament se poate ajunge la poliurie. In cazul unei insuficiente renale, se poate ajunge la o inrautatire a functiei renale. La pacientii cu hipertensiune arteriala sau afectiuni coronariene, intreruperea brusca de Corinfar poate declansa criza hipertensiva sau ischemie miocardica (fenomenul de “rebound).
Frecvent: Mai ales la inceputul tratamentului pot aparea frecvent, dar cu caracter tranzitoriu, cefalee, flush si senzatie de caldura (eritem, eritromelalgie).
Ocazional: Mai ales la inceputul tratamentului pot aparea crize de angina pectorala, respectiv, la pacientii cu angina pectorala se poate observa cresterea frecventei, duratei si a gradului de severitate a crizelor.
Ocazional s-au semnalat: stare de inconstienta, tahicardie, palpitatii, edeme ale membrelor inferioare pe baza unei vasodilatatii. De asemenea, apar ocazional parestezii, vertij, fatigabilitate si o scadere a tensiunii arteriale sub valori normale (reactie hipotona).
Rar: in timpul tratamentului cu Corinfar se observa rar tulburari gastrointestinale, ca, de exemplu: greata, flatulenta si diaree. Au fost observate reactii cutanate, ca de exemplu: prurit, urticarie, exantem, izolat dermatita exfoliativa. in cazul unui tratament de lunga durata, la pacientii varstnici s-a semnalat ginecomastie, fenomen reversibil dupa intreruperea tratamentului.
Foarte rar: S-au descris modificari ale tabloului sanguin, ca, de exemplu: anemie, leucopenie, trombocitopenie, purpura trombocitopenica. In cazuri foarte rare s-a observat o crestere tranzitorie a glicemiei (hiperglicemie). De aceasta se va tine cont in mod deosebit la pacientii cu diabet zaharat.
Izolat: S-a semnalat infarct miocardic. In special la doze mari pot aparea, in cazuri izolate, mialgii, tremor, ca si o modificare minora, tranzitorie, a perceptiei optice. in cazul unui tratament de lunga durata, pot aparea modificari gingivale (hiperplazia gingivala), fenomen reversibil dupa intreruperea tratamentului.
Tulburari ale functiei hepatice au fost izolat semnalate (colestaza hepatica, cresterea transaminazelor), fenomene reversibile dupa intreruperea tratamentului, ca si hepatita alergica. Daca observati la Dumneavoastra reactii adverse care nu sunt semnalate in prospect, adresati-va medicului sau farmacistului. Va rugam informati medicul Dumneavoastra asupra tuturor reactiilor adverse semnalate, pentru ca acesta sa verifice doza administrata, sa trateze specific aceste reactii adverse sau sa va recomande alt medicament. in cazul aparitiei simptomelor de angina pectorala, trebuie informat imediat medicul curant. Acesta va decide daca tratamentul cu acest medicament trebuie intrerupt.