Există 3 moduri de diagnostic a pacienţilor :

1.Depistarea cazurilor izolate datorită adresabilităţii pacienţilor la medic fie pentru o simptomatologie sugestivă fie ca urmare a examinări clinice pentru acuze legate de alte organe. Anamneza şi examenul clinic ridică suspiciunea de cancer de colon, explorările endoscopice şi/sau imagistice detectează tumora, iar histopatologia confirmă natura malignă a acestuia.

2.Screeningul populaţiilor cu risc mediu sau crescut de cancer de colon. Se realizează în cadrul profilaxiei secundare şi identifică indivizii cu cea mai mare probabilitate de a avea cancer de colon sau polipi colonici din grupul celor fără semne sau simptome de boală.

3.Supravegherea, adică monitorizarea indivizilor cu antecedente de boală rectocolonică predispozantă la cancer de colon.

Diagnosticul diferenţial al cancerului colorectal

Forme clinice specifice ale CRC

Divizarea tradiţională a CRC în cancerele colonice şi cancerul rectal nu mai este actuală deoarece nu au în vedere bazele etiopatogenice. Studiul sistematic al celulelor genetice a persoanelor identifică două forme de CRC.

1.Cancer colorectal LOH+

2.Cancerul colorectal LER+

1.Cancerul colorectal LOH+  reprezintă grupul cel mai  numeros de CRC (70%) caracterizat molecular prin pierderea heterozigozităţii la o mie de loc., cu implicita reducere la hemizigozitatea sau homozigozitate. LOH+ se dezvoltă la nivelul polipilor preexistenţi şi sunt localizaţi pe colonul stâng (80% din tot)

Caracterele etiopatogenice principale sunt :

-instabilitate cromozomială manifestată prin anomalii cromozomiale

-mutaţiile genetice APC şi pierderile oblice ale genelor P53, DCC şi DPC4.

Particularităţile clinice – ca urmare a caracterului circumferenţial al tumorilor şi a dimensiunilor mai reduse a lumenului colonului stâng cea mai frecventă manifestare clinică fiind tulburarea tranzitului intestinal. Sângerarea se exprimă mai ales prin hematochezie.

Diagnosticul endoscopic este cu atât mai uşor de realizat cu cât localizarea neoplasmului este mai aproape de orificiul anal.

2.Tumorile RER+ sunt situate aproape exclusiv pe colonul distal (dreapta) şi reprezintă 15-20% din cancerul de colon şi peste 95% din cancerele HNPCC. Elementele etiopatogenice – distincte faţă de cele ale CRC LOH+ sunt : instabilitatea microsateliţilor, datorată diferenţelor de reparare a împerecherilor apărute la baze azotate. Clinic cel mai frecvent sunt prezente simptoamele generale (astenie, inapetenţă). Mai rar se produc sângerări macroscopice. Masa abdominală palpabilă apare tardiv.

Profilaxia CRC

Profilaxia primară

Obiectivul profilaxiei primare este evitarea iniţierii procesului patogenic prin identificarea şi eradicarea factorilor etiologici ai CRC. Se folosesc două căi pentru atingerea acestui scop:

1.Chemoterapia - are la bază constatarea încă nefundamentată patogenic .Studiile statistice şi analistice efectuate ulterior au dovedit că aspirina administrată timp de maximum 1 decadă în dozele indicate în profilaxia bolilor cardiovasculare diminuează substanţial riscul de apariţie al CRC, similacul utilizat regulat timp de cel puţin 4 luni scade semnificativ numărul şi dimensiunea polipilor adenomatoşi la pacienţii cu PAP, efectul AINS asupra polipilor colonici sporadici nu este importantă.

2.Dieta protectivă are recomandările :

-diminuarea consumului de lipide alimentare (animale şi vegetale) la numai 20% din totalul caloric;

-creşterea cantităţii de fibre ingerate cel puţin 25 g/zi;

-consumul zilnic de fructe şi legume;

-evitarea consumului caloric excesiv şi a excesului ponderal.

Profilaxia secundară

Obiectivul profilaxiei secundare este diagnosticul precoce al CRC, înainte ca trauma să depăşească mucoasa şi să metastazeze, pentru ca intervenţia terapeutică să aibă eficacitate maximă.

Tratamentul CRC

Tratamentul chirurgical

Indicaţii – teoretic orice pacient cu cancer de colon poate fi supus tratamentului chirurgical :

-pentru CRC localizat la peretele intestinal (Stadiul 1 TNM), intervenţia are scop curativ;

-pentru extensia la CRC regional şi la distanţă (stadiul 2-3 TNM), chirurgul asigură excezia tumorii prorative şi încearcă îndepărtarea cât mai completă a tumorilor invadate şi a metastazelor;

-pentru CRC complicat (obstrucţie, hemoragie) şi/sau cu metastaze la distanţă (stadiul 4 TNM), tratamentul chirurgical iniţial , are în general , un rol paleativ;

-ulterior se poate completa cu o intervenţie curativă.

Contraindicaţii – în unele situaţii particulare tratamentul chirurgical nu se poate efectua ca în CRC cu metode practice diseminate sau cu metastaze în organe diferite (ficat şi plămân), sau în condiţii patologice asociate care contraindică intervenţia chirurgicală.

Principii generale

1. Extensia rezecţiei – scopul principal al chirurgului în CRC este rezecţia completă a tumorii. Tratamentul chirurgical constă din excizia unui segment de intestin cu lungime adecvată distal şi proximal al tumorii.

2. Disecţia ganglionilor limfatici – intervenţia chirurgicală curativă necesită obligatoriu evitarea largă a ganglionilor din teritoriul de drenaj limfatic corespunzător . Vizual se îndepărtează ganglionii paracolici şi cei enterocolici; pentru distrugerea celor centrali se iau în consideraţie vârsta pacientului condiţiile medicale  asociate precum şi particularităţile depistate intraoperator .

Tipul de intervenţie chirurgicală curativă

Factorul decisiv în alegerea tipului de intervenţie curativă este localizarea tumorii . În cazul cancerului de colon localizat pe colonul descendent se practică hemicolectemie stângă .  În cazul cancerului de colon localizat în partea dreaptă a cadrului colic se practică hemicolectomie dreaptă extensia fiind în funcţie de localizarea exactă a CRC.

-Cancerul de colon sigmoidian este extirpat prin sigmoidectomie.

-Exereza curativă a CRC rectal depinde de distanţa faţă de orificiul anal: 12-18 cm rezecţie rectală pe cale abdominală; sub 6 cm amputaţie rectală; 6-12 cm decizia este hotărâtă intraoperator.

-Exereza pe cale endoanală este rezolvată doar CRC în stadiul T1 sau T2.

Tratamentul CRC ccomplicat - tradiţional ocluzia pe colonul stâng se rezolvă în trei timpi:

1.Cecostomă sau colostomă pe travers la 10 – 14 zile.

2.Rezecţia tumorii .

3.Indicarea colostomei în repunerea în tranzit a colonului.

Perforaţia acută în cavitatea peritoneală conduce la peritonită generalizată sau la abcese care impune pe lângă cura chirurgicală şi lavajul periboseal.

Situaţii particulare - tratamentul cancerului în polip variază în funcţie de extensia terenului malign. Dacă acesta nu depăşeşte “muscularis mucosae” se poate practica fie polipectomia endoscopică fie cea chirurgicală. Dacă tumora invadează membrana se indică cura chirurgicală.

Tratamente nonchirurgicale

Radioterapia

Raţiunea efectuării - constituie o componenţă importantă în tratamentul cancerului de rect: Poziţia topografică a rectului în micul bazin vine în contact cu mucoasele organelor vecine, determină de cele mai multe ori o exereză chirurgicală oncologic nesatisfăcătoare. Radioterapia are un efect de “regresie a stadiului tumoral” caracterizat prin diminuarea dimensiunilor tumorii şi a numărului de ganglioni diseminaţi, crescând şansele de radicalitate al intervenţiei chirurgicale.

Modalităţi de efectuare - iradierea abdominală totală nu are un raport eficienţă/efecte toxice dovedite. Cea mai utilizată este radioterapia locală realizată pe cale externă sau internă.

Radioterapia adjuvantă – se efectuiază în completarea intervenţiei chirurgicale la pacienţii în stadiile 2 şi 3 TNM şi au ca obiectivitate principală creşterea duratei de supraveţuire a pacienţilor şi scăderea riscului de recidivă locală.

Radioterapia izolată – atât postoperatorie cât şi preoperatorie determină diminuarea semnificativă a recidivelor locale, cu un avantaj pentru cea din urmă care datorită în unele studii rezultata semnificative în ceea ce priveşte prelungirea supraveţuirii fără a fi  confirmate şi altele. Rezultatul maxim este obţinut la pacienţii cu tumoră care a invadat ţesuturile vecine. Asocierea postoperatorie a radioterapiei cu chimioterapia a condus la creşteri semnificative atât pentru intervalul fără recidivă cât şi pentru supraveţuirea globală a pacienţilor.

Asocierea postoperatorie a chimioterapiei cu radioterapia determină o creştere a efectelor toxice comparativ cu radioterapia, fără a fi însă mărită şi incidenţa efectelor de lungă durată. În cancerul de colon beneficiul radioterapiei nu a fost dovedit.

Radioterapia cu scop paleativ - se adresează recidivelor locale, tumorilor inoperabile şi metastazelor ganglionilor sau viscerelor. Efectele sunt reduse şi numai într-un număr relativ mic de cazuri regiunea tumorală permite exereza chirurgicală.

Radioterapia în cancerul rectal precoce – se realizează endorectal şi necesită o relaţie foarte atentă a pacienţilor. Se utilizează ca unică metodă doar pentru tumorile cu dimensiuni sub 3 cm, bine diferenţiate, complet mobile şi fără invazie ganglionară laterală la tuşeul rectal sau la endoscopie.

Chimioterapia

Raţiunea efectuării - se apreciază că 80% din CRC sunt parţial curabile chirurgical în momentul diagnosticului. Eşecurile se datorează ţesuturilor canceroase reziduale macroscopic şi micrometastazelor, obiectivul chimioterapiei fiind îndepărtarea celulelor maligne cu scăderea rate de recidivă locală şi îmbunătăţirea supraveţuirii.

Principalele scheme chimioterapice în cancerul colonic

Modalităţi de efectuare

a)Tratamentul adjuvant al cancerului de colon – se efectuiază în continuarea intervenţiei chirurgicale curative. Efectele aganţilor chimioterapeutici folosiţi în tratamentul CRC sunt contradictorii, dar numai pe bază de 5-Fluorouracil sau dovedit eficienţi în clinici controlate. Chimioterapia ppoate fi efectuată pe cale sistemică sau portală.

b)Tratamentul adjuvant al cancerului rectal - sunt folosite aceleaşi combinaţii chimioterapice, dar există o serie de diferenţe în eficacitatea diferenţelor : – administrarea de 5-FU izolată sau în asociere cu metil-CCNU determină creşterea supraveţuirii dar nu scade rata recurenţilor locali.

- asocierea a 5-FU cu radioterapia este benefică pentru reducerea recidivelor locale în stadiile 2 şi 3 TNM.

Recomandările de tratament adjuvant intervenţiei

Chirurgicale în CRC

*Aceste recomandări sunt supuse schimbărilor datorită acumulărilor de noi dovezi survenite cu mare repeziciune în acest domeniu; de aceea, ele trebuie adaptate permanent.

c)Chimioterapia CRC avansat – se efectuiază în stadiul Dukes (4 TNM) cu scopul îmbunătăţirii supraveţuirii. Datele actuale pot fi sintetizate astfel:

-  Administrarea izolată a pirimidelor fluorinate nu este utilă

-  Inundarea biochimică a 5-FU determină prelungirea semnificativă a ratei de regresie tumorală, a intervalului dintre tratament şi progresia bolii şi a calităţii vieţii în comparaţie cu utilizarea izolată de 5-FU. De aceea administrarea de 5-FU cu acid folic în doze mici poate fi considerat tratamentul standard al CRC cu metastaze.

Reacţii toxice în rezistenţa dobândită la chimioterapie - sunt observate în cursul administrării regiunii de bază de 5 – FU sunt datorate în mare măsură efectuării acestuia asupra ţesutului cu proliferare intensă.

Au fost descrise :

-leucopenie, stomatite, diaree, greţuri şi/sau vărsături, rare dermatite. Rezistenţa dobândită la chimioterapia CRC au caracter multifuncţional. Un mecanism specific rezistenţei la 5-FU este amplificarea sintezei (TS)

care codifică enzima  ţinta incubată de această chimioterapie. Există şi mecanisme generale implicate în dobândirea unei rezistenţe multiple de către celulele adenocanceromatoase colorectale:

-inhibarea apeptazei celulelor maligne cu leziuni ADN incluse în chimioterapie.

Terapia endoscopică – tratamentul palativ cu laser

Se foloseşte ca terapie paleativă în cancerele rectale obstructive în vederea ameliorării temporare a simptomatologiei la pacienţii cu risc operator inacceptabil sau la care tumora este incurabilă în momentul diagnosticului.

Terapia genică – dovedirea naturii genice a bolii canceroase impune ca modalitate raţională de tratament inhibarea fenotipului malign prin introducerea în celulele canceroase de material genic extrinsec care să compenseze diluţia unui antiocogene care să blocheze efectele oncogenice.

Una dintre metode este transferul genic – adică introducerea în genomul celulelor neoplazice, cu ajutorul unui vector a copiilor normale ale unei gene alterate.

O altă modalitate mult mai puţin complicată şi mai uşor de controlat este folosirea în scopul corectării definiţiei genice de medicamente “genetice”, adică de acizi nucleici corespunzători nevoilor alterate.

Se consideră că în ciuda dificultăţilor tehnice terapia genică va deveni într-un viitor apropiat componenta esenţială a tratamentului bolii canceroase.

Prognosticul CRC

Supravieţuirea la 5 ani de la diagnostic a pacienţilor cu CRC a cunoscut în ultimii 30 ani o îmbunătăţire evidentă ca urmare a diagnosticării în stadii mai precoce şi a îmbunătăţirii mijloacelor de tratament. Cu toate acestea global aproape 50% din pacienţi decedează în primii 5 ani.

Există o serie de indicatori de apreciere a prognosticului.

1.     Indicatorii histologici – cel mai folosit este stadiul tumoral:

-supravieţuirea la 5 ani în stadiu A este de 90 – 100%

B1           75 – 90%

B2           65 – 80%

C1           40 – 65%

C2           9 – 50%

D             1 – 30%

Histoprognosticul negativ cuprinde următorii parametrii: – invazia tumorală intramurală profundă, metastazarea în mai mult de 4 ganglioni, aspectul microscopic coloid, prezenţa invaziei limfatice, venoase sau perianale.

2. Indicatorii clinici- puţine date clinice sunt relevate pentru aprecierea prognosticului. O evoluţie nefavorabilă poate fi suspicionată pentru pacienţii sub 30 ani, pentru cei cu obstrucţii,  perforaţii sau la cei cu metastaze la distanţă. S-a constatat că sângerarea rectală la debut se asociază cu un prognostic mai bun.

3. Indicatorii biologici- cel mai utilizat este nivelul seripen  şi post operator al ACE. Corelate cu prognosticul infrastructural este nivelul crescut preoperator şi persistenţa postoperatorie la concentraţii identice sau chiar mai mari decât cele iniţiale.

4. Indicatorii genici . O serie de parametrii moleculari s-au impus ca factori de prognostic independent de gradul tumoral. O evoluţie nefavorabilă o au CRC vicioase cu amplificări cancerigene   c – myc sau pacienţi cu mutaţii K – ras  în ganglionii limfatici. Prognosticul este de asemenea, corelat negativ cu elecţiile genelor p 53 sau nm 23. Pacienţii cu HNPCC şi mutaţii ale genelor MLHI au prognostic semnificativ mai bun faţă de cei cu CRC sporadic.

Este unul din grupurile de cancer numite limfoame. Limfomul este un termen general folosit pentru cancere care se dezvoltă în sistemul limfatic. Boala Hodgkin este un limfom mai puţin comun, iar celelalte cazuri de cancer în sistemul limfatic se numesc limfoane non-Hodgkin.

Sistemul limfatic face parte din sistemul imun al organismului. Acesta ajută organismul să lupte împotriva bolilor şi infecţiilor. Sistemul limfatic include o reţea de vase limfatice foarte subţiri, asemănătoare cu vasele de sânge, care traversează întreg organismul. Vasele limfatice transportă limfa, fluid incolor, apos care conţine celule care apără organismul în cazuri de infecţii numite limfocite.

De-a lungul acestei reţele se găsesc formaţiuni sub forma de noduli numiţi ganglioni limfatici, grupaţi, localizaţi în regiunea axilei, inghinal, zona gâtului, torace şi abdomen. Tot din sistemul limfatic fac parte splina, timusul, tonsilele (amigdalele) şi măduva roşie. Ţesut limfatic se mai găseşte şi în alte părţi ale organismului precum stomac, intestine şi piele.

Cancerul este un grup de numeroase boli care se dezvoltă la nivelul celulei, unitatea de bază a organismului. Pentru a înţelege boala Hodgkin este bine să se cunoască activitatea normală a

celulelor şi ce se întâmplă când ele devin canceroase. Organismul este constituit din multe tipuri de celule. În mod normal, celulele cresc şi se divid numai când organismul are nevoie. Acest proces păstrează organismul sănătos. Uneori, celulele continuă să se dividă chiar şi atunci organismul nu mai are nevoie de ele, creând o masă de “extra-ţesut”. Această masă se numeşte tumoră. Tumorile pot fi benigne (necanceroase) şi maligne (canceroase).

În boala Hodgkin, celulele din sistemul limfatic devin anormale. Ele se divid rapid şi cresc fără control sau ordine. Deoarece ţesut limfatic se găseşte în foarte multe părţi ale organismului, boala Hodgkin poate începe de oriunde. Poate începe de la un singur nodul limfatic, un grup de ganglioni, sau, uneori, din măduva roşie sau splină. Acest tip de cancer are tendinţa să se extindă la următorul grup de ganglioni. De exemplu, dacă apare la nivelul gâtului, se extinde prima dată la ganglionii din jurul oaselor gâtului şi apoi la ganglionii din

regiunea braţelor şi a pieptului. Apoi, se extinde şi în celelalte părţi ale organismului.

Cancerul cerebral

Creierul este format din celule nervoase (neuroni) şi celule care asigură desfăşurarea normală a activităţii şi funcţiilor acestora (celule gliale). Aceste celule sunt protejate de 3 membrane reunite sub denumirea de meninge cerebral şi acoperite apoi de structurile osoase ale scalpului. Oasele craniului sunt structuri dure, nedeformabile, astfel încât dezvoltarea unei tumori intracraniene duce la apariţia unei presiuni ce poate afecta sau distruge celulele nervoase.

Tumorile cerebrale pot fi primare (cu debut la, nivelul neuronilor, celulelor gliale, nervilor sau meningelui cerebral) sau secundare, caz în care se numesc metastaze cerebrale (cu origine la nivelul altor structuri). Metastazele cerebrale sunt mai frecvente şi se întâlnesc de obicei în cancerul pulmonar, de sân sau de piele. Tumorile cerebrale primare cele mai frecvente apar la nivelul celulelor gliale, purtând denumirea de glioame.

Ele pot fi:

- benigne, cu margini bine delimitate şi fără să invadeze ţesutul alăturat, caz în care pot fi extirpate;

- maligne, care cresc rapid şi se pot răspândi în alte regiuni ale creierului sau, mai rar, ale corpului.

Cancerul de col uterin

Cancerul de col uterin sau cancerul cervical apare în urma dezvoltării celulelor canceroase în zona colului uterin. Cauza sa poate fi de natură virală (papilloma virus uman -HPV), tramsmisibil prin contact sexual.

Cancerul de col uterin are o evoluţie lentă, de cca 10 -15 ani. Depistat precoce, el este vindecabil.

Cancerul colorectal

Cancerul colorectal reprezintă prezenţa celulelor canceroase în colon (ultimii 2 m ai intestinului gros), în rect (ultimii 20 cm din colon), sau în cec (o pungă situată în partea inferioară a abdomenului, respectiv prima secţiune a intestinului gros). Deoarece rectul este o parte a colonului, cancerul de colon şi rectal se confundă.

Persoanele cu risc sunt cei ce suferă de următoarele boli: colită cronică ulcerativă (leziuni în ţesutul care căptuşeşte intestinul gros, boala Crohn, cancer de sân şi persoanele cu antecedente familiale de cancer colorectal, sau cu antecedente de polipoză multiplă familială.

Cancerul esofagian

Esofagul este un tub gol prin care se transportă hrană şi lichide din gât spre stomac. Când cineva înghite, pereţii musculari ai esofagului se contractă împingând hrana jos, în stomac.Glandele care căptuşesc esofagul, produc mucus care umezeşte traiectul şi face înghiţirea mai uşoară. Esofagul e situat în spatele traheei şi are aproximativ 25,4 cm

Cancerul care începe în esofag este de două tipuri : de tip carcinom şi de tip adenocarcinom.

Carcinomul apare în celulele ce căptuşesc esofagul. Acest tip de cancer apare în partea superioară şi medie a esofagului.

Adenocarcinomul se dezvoltă de obicei în ţesutul glandular din partea inferioară a esofagului. Tratamentul este acelaşi pentru ambele tipuri de cancer esofagian. Dacă cancerul se răspândeşte în afara esofagului, apare întâi în nodulul limfatic (nodul limfatic face parte din sistemul imunitar al corpului). Cancerul esofagian se poate răspândi în orice parte a corpului, inclusiv ficat, plămâni, creier şi oase.

Factorii de risc nu se cunosc cu exactitate. Studiile arată că următorii factori duc la creşterea riscului de apariţie a cancerului esofagian :

• vârsta – majoritatea bolnavilor au peste 60 de ani.
• sexul – este mai frecvent la barbaţi.
• fumatul – este unul din cei mai importanţi factori de risc.
• consumul de alcool – este de asemenea un factor major de risc, în special dacă se asociază cu fumatul.
• iritaţie de durată – la baza esofagului, din cauza acidului din stomac care urcă şi irită ţesuturile. Celulele din această zonă irită, cu timpul se modifică şi tind să pară asemănătoare
• celulelor care căptuşesc stomacul. Aceasta, este o stare premalignă care poate evolua într-un adenocarcinom.
• alte tipuri de răniri ale esofagului, ca: îngurgitarea de leşie, substanţe caustice.
• istoria medicală a pacientului – cel care a avut un cancer în zona capului, gâtului prezintă riscul de a avea un cancer esofagian.

S-au observat însă cazuri în care persoane ce prezentau aceste riscuri nu au făcut cancer la esofag, după cum alţi bolnavi de cancer esofagian nu au prezentat nici unul din aceste riscuri.

Studiile continuă în privinţa factorilor de risc ale cancerului esofagian.

Cea mai bună cale de a preveni cancerul esofagian este de a renunţa (sau a nu începe niciodată) la fumat şi de a limita consumul de alcool

Cancerul gastric

Cancerul de stomac apare cu o frecvenţă deosebită. El se manifestă cu precădere la persoanele de vârsta mai înaintată. Şansele de vindecare sunt excelente dacă boala este descoperită în faza timpurie. În stadii avansate prognoza este desigur mult mai sumbră.

Factori care măresc riscul îmbolnăvirii cu cancer la stomac :

Cauzele nu se cunosc cu exactitate, dar cu siguranţă următorii factori joacă un rol important :

• Consumul de alcool
• Nicotina
• Alimentele afumate
• Alimentele prăjite, în speţă grătarele
• Alimente alterate, cu precădere pâinea mucegăită

Cancerul laringian

Alterarea vocii şi răguşeala (disfonia) reprezintă oportunitatea de a atrage atenţia asupra unor afecţiuni ale corzilor vocale, care pot semnifica şi cancer.

În cancerele cu localizare sub corzile vocale (subglotice), disfonia se instalează tardiv, manifestarea iniţială fiind dispneea (dificultate în respiraţie), care este permanentă sau intermitentă şi se agravează la eforturile fizice. În localizarea supraglotică dificultatea şi devierea la deglutiţie, reprezintă simptomul major.

Alături de acestea apar alte simptome subiective: jena faringo-laringiană, senzaţie de corp străin hipofaringian (în partea inferioară a faringelui), tulburări parestezice (pacientul nu simte o parte a gâtlejului), dureri cu localizare otică (în ureche).

Cancerul laringian netratat, indiferent de localizare şi de forma histologică (de tipul de celule din care e format), evoluează spre obstrucţia completă a lumenului laringian, către extensie ganglionară, metastaze la distanţă, caşexie (slăbire foarte accentuată), exitus (moarte).

În evoluţia unui cancer laringian se evidenţiază patru etape:

1. perioada de debut – se manifestă doar prin disfonie (răguşeală)

2. perioada de stare – la disfonie se adaugă dispneea (greutate în respiraţie), care se accentuează pe masura obstruării lumenului laringian;

3. perioada disfagică (dificultăţi în înghiţire) – procesul tumoral a invadat regiunile vecine ale laringelui (hipofaringele, valeculele, sinusurile piriforme şi baza limbii);

4. perioada terminală, casectică – are loc diseminarea generală (cancerul invadează toate organele din corp).

Leucemia

Leucemia este un tip de cancer.Cancerul reprezinta un grup de peste 100 de maladii care au doua lucruri in comun.Unul este acela ca anumite celule ale organismului devin anormale .Altul este acela ca organismul continua sa produca aceste tipuri de cellule anormale.

Leucemia este cancerul celulelor sangvine.

Limfedemul

Limfedemul, afecţiune manifestată printr-o îngroşare a unui segment al corpului, cauzat de acumularea de lichid limfatic, poate apare după intervenţia chirurgicală, după radioterapia efectuată în tratamentul cancerului sau ca o afecţiune primară. Poate afecta un membru sau o altă parte a corpului. Limfedemul reprezintă umflarea (edemul) ţesuturilor aflate sub piele şi apare când limfa nu se mai poate drena.

Limfedemul poate afecta orice segment al corpului, inclusiv capul, gâtul sau organele genitale. Cel mai frecvent afectează un membru şi uneori şi zona adiacentă a trunchiului. Limfedemul poate fi moştenit; este ereditar, în unele familii existând predispoziţie pentru apariţia lui. Poate fi cauzat de dezvoltarea necorespunzătoare a sistemului limfatic, afecţiune manifestată chiar de la naştere, dar uneori depistată doar mai târziu în cursul vieţii. Când boala apare fără antecedente familiale şi fără o cauză aparentă, aceasta se numeşte limfedem primar.

Cel mai frecvent, limfedemul poate apărea consecutiv unei operaţii sau radioterapiei din cadrul tratamentului cancerului. Se poate manifesta imediat după tratament sau la mai mulţi ani după, ca rezultat al unei infecţii sau traume. Acesta se numeşte limfedem secundar.

Limfedemul poate apare atunci când vasele limfatice sau nodulii limfatici sunt afectaţi ca rezultat al tratamentului împotriva cancerului. În urma operaţiei chirurgicale sau a radioterapiei, se formează ţesut cicatricial şi rutele de drenaj limfatic din acea parte a corpului se pot întrerupe parţial.

Cancerul mamar

Corpul este alcătuit din organe şi ţesuturi. La rândul lor acestea sunt alcătuite din celule.

Cancerul este o boală a acestor celule. Deşi se prezintă diferit şi au funcţii diferite, reproducerea şi repararea celulelor se face pe anumite căi ordonate şi controlate. Este posibil ca în anumite situaţii acest proces să scape controlului şi celulele să se dividă (înmulţească) anarhic (necontrolat) şi continuu, formând tumori. Tumorile pot fi benigne (bune) şi maligne (rele). Tumorile benigne sunt alcătuite din celule care nu se răspândesc în alte părţi ale corpului, dar pot produce presiuni asupra organelor şi ţesuturilor din jur după ce au crescut local.

Celulele din tumorile maligne, sau canceroase au capacitatea de a se răspândi în organul de origine, şi dacă nu sunt tratate, îl pot invada şi distruge. De multe ori celulele se desprind din tumora primară şi se răspândesc prin circulaţie în alte zone ale corpului, unde staţionează un timp, după care se pot dezvolta formând o tumoră secundară sau o metastază. Tumorile maligne nu prezintă toate aceeaşi gravitate, ele fiind cunoscute în popor sub formă de tumora femeiască sau bărbătească.

Cauzele cancerului de sân nu sunt complet elucidate dar este cert că anumite femei par să fie la un risc crescut pentru apariţia bolii.

Acestea pot fi:

• Femei cu istoria familială a cancerului de sân, ovar sau colon la rudele de prim grad: mama, sora, fiica;
• Femeile care nu au avut copii, sau au avut prima sarcină la termen la o vârstă târzie, peste 30 de ani, femei care nu au alăptat.
• Femeile a căror ciclu menstrual a debutat precoce, la 12 ani sau mai precoce şi a căror menopauză s-a instalat tardiv, peste 50 de ani.
• Femeile supraponderale, obeze, care consumă alimente bogate în grăsimi animale
• Utilizarea anticoncepţionalelor şi riscul cancerului mamar este o întrebare încă nerezolvată pe deplin. Dar este cert că utilizarea lor la o vârstă tânără, un timp îndelungat (peste 5 – 8 ani), împiedică apariţia primei sarcini la termen fenomen ce pare că ar proteja femeia de apariţia cancerului mamar. Pe de altă parte, compoziţia actuală a contraceptivelor orale, prin dozele mici de estrogeni şi progesteroni, nu numai că nu este dăunătoare, dar le face utile în tratamentul bolilor benigne ale sânului.

Melanom

Melanomul este cel mai grav tip de cancer al pielii. În unele părţi ale lumii, în special în ţările vestice, numărul oamenilor care prezintă melanom este cu mult mai mare decât în cazul altor tipuri de cancer.

Melanomul survine atunci când celulele pigmentare ale pielii se divid necontrolat, devenind maligne, această afecţiune numinduse melanom cutanat. Melanomul poate fi ocular şi intraocular, când apare la nivelul ochiului.

Rar melanomul poate apărea în meninge, tractul digestiv, noduli limfatici sau în alte zone unde există melanocite.

Melanomul poate apărea pe orice suprafaţă a pielii. La bărbaţi apare pe trunchi, cap şi gât, iar la femei pe gambe. Persoanele de rasă neagră sau cu ten de culoare închisă au incidentă scăzută în ceea ce priveşte melanomul. Când se dezvoltă la aceste persoane, apare sub unghii, pe palme şi tălpi. Şansa de apariţie a melanomului creşte cu vârsta, dar e şi unul dintre cele mai des întâlnite tipuri de cancer la tineri.

Când melanomul se extinde, celulele canceroase se întâlnesc în nodulii limfatici, ficat, plămâni, creier, producându-se metastazarea acestor organe.

Mielomul multiplu

Mielomul multiplu este un tip de cancer careafectează anumite celule albe numite celule plasmatice.

Cancerul oral

Cancerul oral a fost considerat ca o boală a populaţiei vârstnice, în prezent însă există dovezi care arată o tendinţă de îmbolnăvire şi la pacienţii tineri.

Cei mai frecvenţi factori asociaţi cu apariţia şi dezvoltarea acestei afecţiuni sunt:

1. Asocierea fumatului cu consumul de alcool (90% dintre pacienţi au reclamat aceşti doi factori)

2. Absenţa igienei bucale

3. Factori de mediu extern (raze solare, vânt)

4. Virusuri

5. Agenţi industriali poluanţi

6. Vârstă, ereditate, felul alimentaţiei

7. Tratamente antitumorale (chirurgical, radioterapic, chimioterapic)

8. Sistemul imun de apărare al organismului

Ca toate formele de cancer şi cel oro-facial la debut e asimptomatic (lipsit de semne clinice) – motiv pentru care bolnavul nu sesizeazş abaterile de la normal, sau dacă le sesizează nu le dă importanţă, cu atât mai mult cu cât ele nu sunt însoţite de durere care să alerteze bolnavul.

Pentru a şti cum să previi, este foarte important să înţelegi cum se prezintă leziunile precanceroase (cu potenţial de transformare în cancer) din sfera cavităţii orale:

1. Leucoplazia

• pată/placard alb, culoare de la alb sidefiu, translucid (ca un fum) lăptos până la alb cenuşiu, de dimensiuni variabile, bine delimitată de mucoasa sănătoasă din jur; pată ce nu poate fi îndepărtată prin ştergere
• poate apărea şi asociată cu eroziuni sau ulceraţii, acestea prezentînd un risc mai mare de transformare malignă
• afectează cu preponderenţă sexul masculin, în general după vârsta de patruzeci de ani.

2. Eritroplazia

• pată / placă roşie, cu suprafaţă catifelată, singulară sau mai multe, cu tendinţă de confluare (grupare) în general bine delimitate, dar cu contur neregulat.
• aceste două forme se pot combina realizând leucoplazia pătată

3. Lichen plan oral

• poate însoţi sau nu erupţia cutanată
• plăci albe uniforme care în partea centrală au un aspect verucos (ca o conopidă) sau ca o reţea ramificată, ca o frunză de ferigă
• evoluţia sa este de lungă durată, de obicei rebel la tratament.

4. Lupus eritematos

• erupţie cutanată la nivelul feţei sub formă de placard roşiatic de dimensiuni variabile, la suprafaţă cu scuame groase, uscate. Când erupţia ocupă tegumentul nasului şi al obrajilor, realizează un desen comparativ cu un fluture.
• erupţie mucoasă, leziuni ulceroase, puţin adânci de culoare gri-murdară, dureroase, asociate cu senzaţii de uscăciune a gurii şi a nasului.

5. Papilomatoza florida

• placarde albe, cenuşi sau roze, bine delimitate; la palpare se simt noduli în grosimea obrazului

Cancerul osos

Cancerul care apare în oase se clasifică în două categorii, după locul apariţiei: cancer osos primar – adică tumoarea se formează direct în os, sau cancer osos secundar caracterizat de apariţia unor tumori localizate în sistemul osos care reprezintă metastazele unei forme de cancer apărut în altă parte a corpului. Cancerul osos primar este rar.

Cel mai des întâlnit tip de cancer, osteosarcomul, se dezvoltă în ţesuturi noi şi în oasele aflate în dezvoltare. Un alt tip de cancer, condrosarcomul apare în cartilaje. S-a dovedit că sarcomul Ewing, o altă formă de cancer osos apare în ţesuturile nervoase imature din măduva osoasă. Osteosarcomul şi sarcomul Ewing tind să apară cel mai frecvent la copii şi adolescenţi, în timp ce condrosarcomul se produce cel mai adesea la adulţi.

Cancerul osos apare mai frecvent la copii şi adulţii tineri, în special după expunere la radiaţii sau tratament chimioterapic. Adulţii cu boala Paget, o formă de cancer caracterizată prin dezvoltarea anormală a noilor celule osoase, au un risc mai mare de a dezvolta un osteosarcom. Un număr mai mic de cazuri de cancer osos sunt datorate eredităţii.

Cancerul de prostata

La bărbaţii trecuţi de 50 de ani apar modificări ale ţesutului prostatei, care conduc la creşterea volumului acesteia. Aceasta însă nu este  echivalent unei îmbolnăviri. Mărirea prostatei poate conduce la o îngustare a canalului urinar. Jetul de urină devine mai slab, nevoia de urinare mai frecventă şi apar tulburări în cursul eliminării urinei. Aceste aspecte pot fitratate. Concomitent şi independent de aceasta poate apărea o tumoare canceroasă,care nu este condiţionată de stilul de viaţă sau de activitatea sexuală. Iniţial nu semanifestă alte semne.

Cancerul pulmonar

Cancerul pulmonar definit de reproducerea necontrolată a unor celule anormale, în interiorul plămânilor, este o formă de cancer destul de agresivă şi rapid evolutivă. Celulele anormale, numite celule canceroase, se grupează formând ciorchine sau excrescenţe numite tumoră. Dacă celulele canceroase se înmulţesc în plămân, excrescenţa formată se numeşte tumoră pulmonară primară. Dacă celulele canceroase se separă şi trec în sânge sau în circulaţia limfatică, se pot fixa şi creşte în alte zone ale corpului (de ex : în oase) şi generează o tumoră secundară sau  etastază.

Cancerul pulmonar este cel mai frecvent tip de cancer din lume, cu incidenţa maximă la bărbaţi, şi pe locul doi la femei, după cancerul mamar.

Fumătorii şi foştii fumători au un risc crescut de a se îmbolnăvi: statisticile sugerează că peste 90% dintre persoanele diagnosticate cu cancer pulmonar au fost sau sunt fumători curenţi. Există numeroşi factori incriminanţi care măresc riscul de apariţie a bolii, ca : expunerea la un fond chimic la locul de muncă sau în mediul în care trăiesc – azbest, radon, arsenic, produse petroliere, gaze de eşapament, fibre sintetice şi multe altele. Se crede şi că o dietă săracă în consum de fructe şi legume poate contribui la dezvoltarea cancerului.

Tipuri de cancer pulmonar

Există mai multe tipuri de cancer pulmonar, dar, în general, se disting două categorii:

1. Cancer pulmonar cu celule mici (CPCM) predominant la circa 25% din cazuri
2. Cancer pulmonar cu celule non-mici (CPCNM) predominant la circa 75% din cazuri

Fiecare provine din diferite tipuri de celule anormale.

Cancerul pulmonar cu celule mici este de 3 tipuri:

• carcinoame cu celule mici
• carcinoame cu celule mixte mici şi mari
• carcinoame cu celule mici combinate

Cancerul pulmonar cu celule non-mici poate fi subdivizat în:

Adenocarcinomul – apare cel mai frecvent la femei şi are tendinţa de a produce mase de mucus/spută în căile respiratorii mai mici. Această tumoră poate apare în cicatrici vechi din ţesutul pulmonar.

Carcinomul cu celule scuamoase (cunoscut şi sub numele de carcinom epidermoid) – apare mai frecvent la bărbaţi şi la persoanele în vârstă de ambele sexe şi este cel mai comun tip de cancer. Apare ca o excrescenţă neregulată cu celule ca perlele, cu o structură solidă. Este, de regulă, operabil.

Carcinomul cu celule mari nediferenţiate – în acest tip de cancer pulmonar tumora se dezvoltă ca o masă mare, moale, voluminoasă şi poate să apară în orice parte a plămânului, de obicei localizandu-se aproape de centrul pieptului. Adesea metastazează într-o fază timpurie.

Mai există o varietate de alte tipuri, mai rare, cele mai comune fiind mezoteliomul şi tumora carcinoidă.

Mezoteliomul: este asociat cu antecedente de expunere la azbest fie direct, fie prin persoane intermediare. În general afectează bărbaţii în vârstă, dezvoltarea cancerului durând 35-40 de ani de la începutul expunerii. Celulele canceroase se situează de obicei în ţesutul plămânului şi produc lichid. Practicarea periodică a drenajelor îmbunătăţeşte respiraţia.

Tumora carcinoidă: este o tumoră manifestată mai rar (1-2% din cazuri). Acest tip afectează celulele neuroendocrine, al căror rol este producerea hormonilor – ex. glanda tiroidă. Se întâlneşte mai des la persoanele tinere şi se diagnostichează adesea înainte de apariţia simptomele care includ înroşire, diaree, probleme cardiace şi ameţeală. Operaţia combinată cu radio- şi chimioterapie conduce la vindecare.

Alte tumori sunt atât de rare încât informaţiile curente sunt cel mai bine oferite de doctorul sau asistenta dvs. Mai jos sunt unele tipuri de cancer pulmonar mai neobişnuite:

Hamartom

Tumori ale glandei bronhiale

Limfom

Mezenchimal

Fibrom pleural

Sarcom

Cancerul testicular

Deşi nu atât de frecvent ca şi cancerul de prostată, cancerul testicular se înscrie în rândul tipurilor de boli neoplazice ce afectează populaţia masculină.

Aproximativ 3% dintre nou născuţii la termen, de sex masculin şi 30% dintre cei prematuri prezintă o incompletă coborâre a testiculelor. Coborârea definitivă are loc între vârsta de 6 săptămâni şi 3 luni. Criptorhidismul persistent (necoborârea) reprezintă cam 10% din cazurile de incidenţă a cancerului.

Poziţia contralaterală a testiculelor este factorul de origine a aproximativ 15-20% din cazurile de cancer testicular. Acest risc se poate modifica prin intervenţie chirurgicală.

Hernia inghinală apărută în special în copilărie a fost asociată cu creşterea riscului de dezvoltare a cancerului testicular la vârsta adultă. Hernia e asociată de obicei cu incompleta coborâre a testicolelor şi în acest caz este posibilă apariţia cancerului.

Dintre bolile congenitale şi genetice unele pot fi asociate cancerului testicular; astfel ar fi : hipospodias, aplazia gonadei, disgenezie gonadală mixtă (de obicei asociată cu incompleta coborâre a testiculelor sau incompleta masculinizare).

Deşi evidenţele nu sunt concludente, s-ar putea ca şi factorii socio-economici şi demografici să influenţeze declanşarea cancerului testicular.

Bărbaţii de rasă europoidă sunt mai expuşi îmbolnăvirii, la fel cei din mediul rural.

Analizele histologice dovedesc că 90-95% din cazurile de cancer testicular se datorează dezvoltării celulelor cancerigene de tip seminom, carcinom de tip embrionar, teratom şi choriocarcinom. Restul de 5% de tumori testiculare includ sarcoame, tumori limfatice şi gonadale.

Polipii colonici sunt excrescente care se dezvolta in colon sau la nivelul rectului. Cauza lor este inca necunoscuta. Majoritatea polipilor colonici sunt benigni. Un anume tip de polipi pot fi premergatori cancerului colorectal. Din acest motiv, este foarte important screeningul periodic la persoanele peste 50 de ani sau la cei cu risc crescut de cancer colorectal.

SIMPTOME

Polipii colonici sunt asimptomatici, de obicei, aparand simptome doar cand au dimensiuni mai mari de 1 cm sau cand sunt de natura canceroasa. Cel mai comun simptom este rectoragia (eliminarea de sange rosu prin scaun). Uneori sangerarea nu se observa cu ochiul liber, fiind oculta, depistandu-se doar cu ajutorul unui test screening din scaun, numit test de hemoragie oculta in scaun.
Polipii colonici nu produc de obicei durere sau modificari ale tranzitului intestinal, decat daca sunt mari si obstrueaza o parte din colon. Aceste simptome sunt rare, intrucat polipii sunt descoperiti si indepartati inainte de a deveni suficient de mari sa produca simptome.
Odata ce apare cancerul, pot sa apara si alte simptome, cum ar fi modificari ale tranzitului intestinal sau pierderi semnificative in greutate.

INVESTIGATII

Singura modalitate de a descoperi polipii colonici, in afara cazurilor cand acestia sunt mari si cauzeaza dureri si sangerare, este de a efectua unul sau mai multe investigatii ale mucoasei colonului.
Se pot folosi mai multe investigatii pentru a determina polipii colonici. Doua dintre acestea, sigmoidoscopia cu tub flexibil si colonoscopia, se pot folosi si pentru a recolta biopsie din tesut (mostre de tesut) sau pentru a indeparta polipii. Toate testele se folosesc pentru sceeningul polipilor colonici sau cancerului colonic si sunt urmate de alte teste dupa ce polipii au fost indepartati.
Aceste investigatii sunt:

- Teste pentru hemoragia oculta din scaun. Acesta se efectueaza pentru descoperirea unor cantitati microscopice de sange in scaun. Este un test simplu de efectuat, are un cost scazut si se foloseste pentru diagnosticul de polipi colonici sau cancer colorectal. Studiile efectuate au demonstrat ca acesta a scazut numarul deceselor de cancer colonic. De unul singur, acest test nu poate stabili diagnosticul de certitudine de polipi colonici sau cancer colorectal, iar un test negativ nu infirma prezenta cancerului colorectal. Daca este pozitiv (sange prezent in scaun), se face o colonoscopie pentru identificarea motivului sangerarii si extirparea eventualilor polipi.

- Sigmoidoscopia cu tub flexibil. Aceasta permite medicului sa observe suprafata colonului situata in treimea inferioara. In timpul unei sigmoidoscopii se pot recolta mostre de tesut din excrescente (bucati de biopsie), iar uneori pot fi extirpate excrescentele precanceroase sau canceroase. Desi o sigmoidoscopie nu observa intreg colonul, un studiu a aratat ca aceasta combinata cu un test pentru hemoragia oculta, poate detecta 76% din formele avansate de polipi si cancere.

- Colonoscopia. Aceasta metoda de screening permite medicului sa inspecteze intregul colon pentru polipi sau forme canceroase. In timpul colonoscopiei, se recolteaza probe din orice excrescenta prezenta (biopsie) si uneori si din tesutul precanceros sau canceros, care se poate extirpa in acest fel. Se recomanda o colonoscopie la fiecare 10 ani incepand cu varsta de 50 de ani la persoanele cu risc mediu de aparitie a cancerului colonic si pentru cazurile cand un alt test de screening este pozitiv pentru polipii colonici sau cancer. Colonoscopia este recomandata de la varsta de 40 de ani daca in familie exista un istoric de cancer colorectal la rude de gradul intai cu varsta pana in 60 de ani; la fiecare 5 ani dupa extirparea unuia sau mai multor polipi; la fiecare 1-2 ani la persoanele de 20-25 de ani care au istoric de transmitere a sindromului de cancer colorectal familial.

- Clisma cu bariu in dublu contrast (irigografie). Aceasta examinare este o metoda radiografica de examinare a intestinului gros. Aceasta irigografie cu bariu cu dublu contrast poate fi folosita ca screening pentru cancerul de colon pentru ca detecteaza polipi in intregul colon. Poate detecta cu mai multa acuratete polipii mariti sau cancerul decat testul de examinare a sangerarii oculte din scaun combinat cu sigmoidoscopia flexibila. Irigografia nu este la fel de certa ca si colonoscopia. Clisma baritata detecteaza 83% din polipii precancerosi (adenomatosi) mai mari de 1 cm, comparativ cu 95% diagnostic pus prin colonoscopie. Irigografia poate sa nu vizualizeze polipii de dimensiuni mici, se pot confunda bucati de scaun cu polipi si nu permite prelevarea de bucati de biopie sau extirparea polipilor.

Se fac cercetari pentru alte metode de detectare a cancerului colonic, inclusiv teste genetice sau colonoscopia virtuala, care este o metoda de screening noninvaziva, ce foloseste tomografia computerizata (CT) pentru vizualizarea colonului.

Screeningul pentru cancerul colonic

Screeningul efectuat cu un singur test sau mai multe teste combinate scade riscul de aparitie a complicatiilor si de deces prin cancer colonic. Grupuri de experti recomanda screeningul de rutina pentru cancerul colonic la toate persoanele cu varsta peste 50 de ani care prezinta un risc mediu de cancer colonic. Aceste persoane nu prezinta un istoric familial de cancer colonic sau polipi, nu au avut polipi sau cancer colonic si nu prezinta simptome de cancer colonic.
Optiuni de teste screening:
- testul pentru hemoragia oculta din scaun
- sigmoioscopia flexibila la fiecare 5 ani
- testul pentru hemoragia oculta si sigmoidoscopie cu tub flexibil asociate la fiecare 5 ani
- irigografia cu bariu in dublu contrast la fiecare 5 ani
- colonoscopia la fiecare 10 ani.

Daca exista un risc crescut de aparitie a cancerului colonic se incepe screeningul mai devreme sau se face mai des. Daca exista istoric familial de cancer colonic se incep investigatiile de la varsta de 40 de ani sau la o varsta cu 10 ani mai mica decat a celui mai apropiat membru al familiei cu aceasta boala.
Daca exista un istoric familial de mostenire a acestei boli (sindrom de polipoza colonica familiala) se incep testele screening la pubertate sau la varsta de 21 de ani, in functie de sindromul existent.
Decizia despre momentul screeningului trebuie luata in colaborare cu medicul. Deciziile depind de varsta, istoric familial, alte boli asociate si beneficiile in urma screeningului.

TRATAMENT

Tratament – generalitati

Polipii colonici sunt, de obicei, extirpati in timpul unui examen screening prin sigmoidoscopie cu tub flexibil sau colonoscopie. Testul recoltat (biopsiat) este examinat pentru a se determina daca este o forma noncanceroasa sau una precanceroasa (adenomatoasa).

Tratament initial

Daca se descopera polipi adenomatosi in timpul sigmoidoscopiei, se va face si o colonoscopie pentru a examina si extirpa eventualii polipi din restul colonului.
Majoritatea polipilor nu se malignizeaza. Daca se descopera polipi hiperplazici in timpul sigmoidoscopiei nu este necesara si o colonoscopie. Se continua screeningul regulat doar in cazul in care nu exista risc de cancer colonic datorita unui istoric familial pentru aceasta boala sau sindrom de polipoza colonica familiala.

Riscurile rezecarii polipilor in timpul colonoscopiei

Complicatiile colonoscopiei sunt rare, dar exista un risc scazut de:
- perforatie de colon (mai putin de 1 caz la 1000) sau de hemoragie severa prin afectarea mucoasei colonice (mai putin de 3 cazuri la 1000). Studiile au aratat ca riscul de perforare a colonului in timpul colonoscopiei a scazut in ultimii ani
- sangerare cauzata de rezecarea polipului
- complicatii date de sedativele folosite in timpul interventiei.

Tratament de intretinere

Screeningul regulat pentru depistarea de polipi colonici este cea mai buna metoda de a preveni degenerarea lor maligna. Persoanelor cu varsta peste 50 de ani, li se recomanda un test pentru hemoragiile oculte din scaun in fiecare an, o sigmoidoscopie la fiecare 5 ani sau ambele investigatii. Alte optiuni de screening sunt si clisma baritata in dublu contrast efectuata la 5 ani sau colonoscopia efectuata la 10 ani. Majoritatea polipilor colonici sunt evidentiati prin aceste testari si rezecati in timpul investigatiei.
In cazul in care au fost rezecati mai multi polipi colonici, se recomanda efectuarea unei colonoscopii la interval de cativa ai. Se solicita sfatul medicului.

Tratament in cazul agravarii bolii

Tratamentul chirurgical este necesar in cazul existentei unor polipi colonici mari, cu o baza larga de implantare (sesili) pe mucoasa colonica. Acestia nu pot fi rezecati cu margini de siguranta in timpul colonoscopiei si au risc mai mare de degenerare maligna (canceroasa). Daca la examenul colonic este diagnosticat un cancer, se va incepe tratamentul cancerului colorectal.

Tratament ambulator (la domiciliu)

Nu se face tratament ambulator pentru polipii colonici.
Dar se pot lua masuri de prevenire a dezvoltarii polipilor colonici:
- se administreaza suplimente de calciu. Studiile efectuate au demonstrat ca suplimentele de calciu scad riscul de recurenta (reaparitie) cu 17%. Cu toate acestea, aceste studii nu au demonstrat ca suplimentele de calciu au vreun efect asupra polipilor de dimensiuni mai mari
- administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv Aspirina. Un studiu recent a evidentiat faptul ca doze scazute de aspirina (81mg/zi) au scazut moderat riscul de recurenta a polipilor precancerosi (adenomatosi). AINS au efecte secundare pe termen lung, cum ar fi sangerarile gastrointestinale, care pot afecta starea de sanatate. Se recomanda prezentarea la medic pentru a se prescrie sau a se mari doza de AINS, daca este cazul.
Nu se cunoaste cu exactitate daca aceste metode pot preveni polipii colonici sau cancerul colorectal.
Unele studii efectuate sugereaza ca se poate scadea riscul acestor boli, daca se efectueaza exercitii fizice regulate pentru mentinerea unei greutati corporale constante. Oprirea fumatului si consumul de alcool moderat pot, de asemenea, sa scada riscul de cancer colorectal. Consumul moderat se defineste prin consumarea unui pahar pe zi pentru femei si doua pentru barbati.
Aceste metode de autoingrijire nu sunt o substitutie a screeningului regulat colorectal, mai ales la persoanele peste 50 de ani sau cele care au un risc crescut pentru cancer colorectal insa aceste abordari scad riscul aparitiei bolilor.

DIETA

Studii despre dieta bogata in fibre

Majoritatea doctorilor au considerat ca o dieta hipolipidica (consum scazut de grasimi) si cu un continut bogat in fibre ajuta la prevenirea polipilor colonici si cancerului colorectal. Doua studii majore au descoperit ca o astfel de dieta nu scade riscul recurentei bolilor. Se presupune ca aceste studii nu au urmarit loturile luate in studiu un timp suficient de lung pentru a observa beneficiile unei astfel de diete. Este nevoie de mai multe studii. In tot acest timp o dieta saraca in grasimi si bogata in fibre, poate sa prezinta alte efecte benefice pentru sanatate, cum ar fi prevenirea bolilor cardiovasculare.

IMAGINI POLIPI DE COLON

Sa cunoastem factorii de risc. Problemele intestinale sunt comune – toti avem astfel de probleme la un moment dat în viata. Dar cum va puteti da seama daca sunt suficient de grave ca sa mergeti la medic si sa le tratati sau sa uitati de ele si sa va continuati viata? Acest articol, prin abordarea simptomelor pas cu pas, va ajuta sa luati o decizie informata. El este menit sa îi asigure pe cei mai multi ca nu au cancer colorectal si sa îi determine pe cei cu simptome de mare risc sa se adreseze medicului.

Întrebari pentru dv.: Câti ani aveti? Cu cât sunteti mai în vârsta, cu atât mai în serios trebuie sa luati simptomele persistente – majoritatea persoanelor dezvolta un cancer la peste 55 de ani – sub 35 este foarte rar.

De cât timp aveti aceste simptome?

Majoritatea problemelor intestinale apar si dispar într-un interval de 3-4 saptamâni – simptomele pe care nu le-ati mai simtit care persista mai mult de patru saptamâni trebuie sa va determine sa mergeti la medicul de familie.

Cât de severe sunt simptomele?

Va afecteaza munca, pofta de mâncare sau somnul? Mergeti la medicul de familie cât mai curând. Simptomele mai putin intense -puteti astepta pentru a le urmari fara a va expune nici unui risc în plus timp de patru saptamâni de la aparitia lor pentru a observa daca dispar.

Care sunt simptomele?

Fiecare persoana este diferita – milioane sufera de diferite probleme intestinale în fiecare an. Încercati sa le revizuiti, sa va dati seama daca se încadreaza în categoria cu risc crescut, sau în cea cu risc foarte mic – treceti la PASUL 2.
Stiati ca?… Cancerul colorectal este mai frecvent în Europa, a doua cauza de moarte prin cancer în Marea Britanie, afectând una din 10 familii.

Pasul 2:

Simptomele tale reprezinta un risc crescut sau scazut? Va cunoasteti organismul. Daca aveti senzatia ca aveti o problema grava de sanatate, nu ignorati aceasta senzatie. Daca acest tip de cancer este depistat din timp, majoritatea persoanelor supravietuiesc.

S-a schimbat ceva în tranzitul intestinal?

Este important daca mergeti la toaleta mai frecvent, de mai multe ori pe zi sau în timpul noptii, daca scaunele au scazut în consistenta, daca aceste simptome persista zi de zi timp de mai mult de patru saptamâni.

Aveti sângerari?

Peste 50 de ani? Trebuie sa va prezentati la spital pentru investigatii, daca sângerarile persista, chiar daca dv credeti ca aveti hemoroizi, pentru a exclude cancerul.
Sub 50 de ani? Sângerarea este obisnuita pentru multe persoane, apare si dispare si are cauze fara importanta. Sângerarile ce apar fara motiv (de exemplu, efort, mâncarimi, dureri, hemoroizi palpabili) sunt mai importante  ­mergeti la medic daca acestea persista mai mult de doua luni.

Sângerare si schimbari ale tranzitului intestinal?

Daca acestea dureaza mai mult de 4 saptamâni, mergeti la medic. Persoanele care au sângerari si scaune de consistenta redusasi mai frecvente au simptome grave care nu trebuie ignorate indiferent de vârsta, desi majoritatea nu au cancer.

Sunteti anemic?

Va simtiti obosit, va pierdeti usor suflul, nu aveti energie – acestea sunt simptome comune -  de cele mai multe ori nu înseamna ca sunteti anemic. Daca simptomele persista, puteti necesita un test de sânge pentru a exclude aceasta boala. Barbatii cu anemie – trebuie în general investigati pentru cancerul colorectal. Femeile cu anemie – dupa menopauza, aceeasi indicatie.

Aveti dureri severe sau un disconfort permanent?

Durerile persistente sau discomfortul abdominal care apar aproape întotdeauna dupa mese, scaderea poftei de mâncare, scaderea în greutate trebuie sa va determine sa mergeti la medic. Durerile abdominale fara caracteristicile acestea sunt mai putin importante – puteti astepta patru saptamâni înainte de a merge la medic pentru a vedea daca nu dispar de la sine.

Aveti colita ulcerativa?

Colita care dureaza mai mut de 10 ani – trebuie sa fiti în evidenta unui spital pentru investigatii si tratament. Pe o perioada mai scurta de timp nu reprezinta vreun risc major de cancer colorectal.  
TRECETI LA PASUL 3.

Pasul 3:

Cum sa îmi testez simptomele?

Va puteti testa simptomele intestinale în siguranta timp de doua saptamâni pentru a vedea daca acestea dispar sau scad în intensitate.

Iata cum le puteti testa:

Regimul alimentar – încercati diferite schimbari, cum ar fi fibre: mâncati mai multe alimente cu fibre (daca sunteti constipat) sau mai putine (pentru simptome asemanatoare diareei). Alimentele cu continut mare de fibre sunt pâinea integralasi cerealele, fructele si legumele. Beti mai multe lichide.

Schimbati-va stilul de viata – daca sunteti sedentar, încercati sa fiti mai activ, încercati sa faceti plimbari lungi. Exercitiile fizice cresc motilitatea intestinala.

Discutati cu un farmacist – Întrebati un farmacist pe care îl simpatizati ce remedii puteti cumpara sau cum va puteti schimba dieta. Farmacistii va pot ajuta si va pot da sfaturi; ar trebui sa discutati cu ei înainte de a merge la medicul de familie.

Discutati cu medicul de familie – despre schimbari în stilul de viata sau medicamente care v-ar putea înlatura simptomele. Întrebati medicul daca trebuie sa fiti examinat printr-un tuseu rectal – cu un deget înmanusat introdus în rect – pentru a depista eventualii noduli suspiciosi care ar putea fi cancerosi.  Simptomele pot dispare în timp ce încercati sa le tratati, daca reapar când încetati sa folositi diferite medicamente – mergeti la medicul de familie.

Stiati ca ?...Testele pentru depistarea cantitatilor mici de sânge în scaun sunt utile pentru persoanele de peste 50 de ani. Metodele de screening au început sa se aplice – întrebati medicul de familie daca aceasta analiza este disponibila în zona dv.

Pasul 4:

Mergeti la medic. Daca credeti ca aveti simptome îngrijoratoare, nu asteptati mai mult de patru saptamâni înainte de a merge la medic.  
Înainte de a merge la medicul de familie: încercati satineti o evidenta a tranzitului intestinal (în special de câte ori mergeti la toaleta/daca scaunele au scazut în consistenta) si a alimentatiei dv – aceasta poate fi utila.
Un pacient amâna în medie 8 minute înainte de a-l întreba pe medic ceea ce îl intereseaza. Medicii de familie sunt obisnuiti sa discute pe astfel de teme si nu se vor simti jenati.
Notati pe o lista întrebarile pe care doriti sa le adresati medicului de familie, de exemplu:

Simptomele mele sunt obisnuite?
Pot arata ca am cancer?
Ce alta boala le poate cauza?
Ce pot face ca aceste simpttome sa dispara?

Antecedentele familiale – asigurati-va ca medicul de familie stie daca vreo ruda a avut
cancer colorectal/alte tipuri de cancer sau  probleme intestinale ca si colita ulcerativa sau
boala lui Crohn.

Exista teste pe care le poate face medicul de familie?

Un tuseu rectal – examinare cu un deget înmanusat în interiorul rectului.
Palparea abdomenului – pentru a depista mase suspicioase.
Sigmoidoscopul rigid - tub prin care se pot examina zone superioare ale rectului.

Teste pentru depistarea anemiei.

Daca medicul de familie va trimite pentru investigatii la spital, întrebati daca este o trimitere urgenta – daca este urgenta, acest lucru nu înseamna ca aveti cancer. Daca nu este urgenta, cât de lunga este lista de asteptare? Sunteti trimis la un specialist? Ce tip de test este recomandabil?

Stiati ca? … Medicii de famile trebuie sa trimita persoanele care manifesta simptome îngrijoratoare la spital pentru investigatii în doua saptamâni – desi se va dovedi ca majoritatea nu au cancer.

Simptomele importante sunt:

Sângerari cu schimbari ale tranzitului intestinal cu scaderea consistentei scaunelor

Sângerare la vârsta de 50-55 de ani

Schimbari permanente ale tranzitului intestinal la peste 55 de ani

Anemie de cauza necunoscuta

Masa necunoscuta palpata în abdomen sau în rect de medicul de familie

• Nedeterminate -  pot contribui atat factorii genetici cat si cei de mediu
• Factori de mediu – dieta cu continut crescut de grasimi animale si saraca in fibre

Factorii de risc incriminati in aparitia cancerului colorectal:

• Adenocarcinomul

1. Doua treimi dintre pacienti au varsta peste 50 de ani
2. Colita ulcerativa pancolonica (2% pe an dupa 10 ani de boala activa)
3. Polipoza familiala (100%)
4. Cancer colorectal ereditar, nonpolipozic (istoric familial)
5. Adenoame benigne (tubulare 3%; viloase 9-12%)
6. Cancer de colon coexistent (sincron) (5%)
7. Cancer de colon in antecedente (metacron) (2-5%)

• Carcinoid

1. Adenopatii endocrine multiple, rar
2. Prezenta carcinoidului in alte organe (intestinul subtire, bronhii)

• Carcinomul spinocelular

1. Boala Bowen
2. Boala Paget

Masuri de tratament in cancerul colorectal:

• Proceduri chirurgicale – rezectia radicala a tumorii cu margini largi; include segmente de colon normal, mezenter, ganglioni limfatici
• Hemicolectomie dreapta pentru tumorile proximale
• Hemicolectomie stanga pentru cancerele colonului descendent
• Colectomie sigmoidiana pentru cancerele sigmoidiene
• Rezectie abdominoperineala cu colostomie pentru cancerele rectului distal (primii 5-7 cm de la linia dintata)
• Radioterapie si chimioterapie pre- sau postoperator: pot ameliora evolutia in carcinomul rectal
• Pentru carcinomul anusului – chimioterapie combinata si radioterapie. Pentru tumorile reziduale sau recidivante se practica rezectia abdominoperineala sau chimioterapie.

Dieta este de obicei normala,  evitarea alimentelor care produc gaze poate fi utila in cazul pacientilor cu stome (varza, fasole, ceapa, bauturi alcoolice).

Masuri de prevenire a cancerelor colorectale:

• Polipii de la nivelul colonului trebuie extirpati si examinati microscopic. Daca sunt benigni, este indicata efectuarea unei colonoscopii de control dupa 3 ani, iar daca aceasta este normala, se va repeta procedura la fiecare 5 ani.
• Screening – pentru populatia asimptomatica:
• Risc mediu (varsta >50ani)

1. Sigmoidoscopie flexibila la fiecare 5 ani
2. Colonoscopie la fiecare 10 ani
3. Irigografie cu bariu la fiecare 5 ani

• Risc crescut (istoric de polipi, istoric personal de cancer colorectal, istoric familial de cancer colorectal, istoric de sindrom al intestinului iritabil, polipoza familiala, cancer colonic non-polipozic ereditar)

1. Colonoscopie
2. Planificarea depinde de gradul de risc

Prin termenul de „polip” se descrie orice formatiune proeminenta in interiorul unui organ cavitar (stomac, intestin, vezica urinara). Polipii variaza ca marime, forma si comportament, sint congenitali (din nastere) sau dobinditi, be-nigni sau cancerosi, localizati sau raspinditi in tot colonul.
Citi oameni au polipi este foarte greu de apreciat deoarece majoritatea formatiunilor nu produc nici o manifestare.

Unele studii arata ca 1 din 5 persoane peste 45 de ani are unul sau mai multi polipi. Studii mai vechi spuneau ca majoritatea tumorilor se localizeaza in ultimele segmente ale colonului – sigmoid si rect. Odata cu introducerea in practica medicala a colonoscopului flexibil s-a observat ca 1/3 dintre tumori se localizeaza inainte de unghiul splinei si 2/3 dupa acesta. Polipii se pot gasi la orice virsta, dar mult mai frecvent odata cu inaintarea in virsta. Din pacate aproximativ 5% dintre tumori devin canceroase.

O boala destul de frecventa este polipoza familiala, afectiune mostenita in care colonul contine foarte multi polipi. Toate tumorile la inceput sint benigne dar pe parcursul vietii o parte se pot maligniza.

Majoritatea pacientilor sint asimptomatici, depistarea lor facindu-se in urma unor examinari de screening precum: colonoscopia, clisma cu bariu sau test din scaun pentru hemoragii oculte. Manifestarile sint rare si includ: hemoragie, diaree, constipatie, scaune cu mucus, anemie, dureri abdominale, slabire si astenie.

Cele doua examene radiologic si colonoscopic se asociaza pentru a descoperi toate formatiunile polipoase.

Tratamentul este chirurgical. Orice polip bine vizualizat poate fi indepartat pe cale endoscopica. Formatiunile imprecis delimitate sau diagnosticate ca fiind maligne vor fi excizate ca orice cancer. Din fericire 95% dintre polipi sint accesibili endoscopic si foarte putine cazuri necesita rezectie colonica.Pentru descoperirea si prevenirea malignizarii polipilor colonici este necesar un screening a populatiei cu risc si a persoanelor peste 45 de ani. Se pot evita astfel 90% dintre decesele datorate cancerului colorectal. Un test de laborator foarte simplu pentru hemoragii oculte din scaun poate salva numeroase vieti.

• Adenocarcinomul – este indiscutabil cel mai frecvent tip histologic, de obicei luand nastere dintr-un adenom benign. Distributia este inegala: 38% in colonul proximal si 62% in colonul distal sau la nivelul rectului.
• Carcinoidul – rar, luand nastere din celulele enterocromafine. De obicei este localizat in apendice sau rect; este improbabil sa metastazeze, cu exceptia cazurilor cand depaseste 2 cm in diametru.
• Carcinomul spinocelular – forma rara; localizat la nivelul canalului anal. Numit de asemenea si carcinom epidermoid sau cloacogen.
• Melanomul – rar; de obicei se prezinta ca o leziune pigmentata situata adiacent liniei dintate.

Semnele si simptomele cancerului colorectal:

• Variaza in functie de localizarea tumorii
• Leziunile incipiente sunt frecvent asimptomatice
• Adenocarcinomul localizat in partea dreapta

1. Anemie
2. Durere si/sau formatiune tumorala in cadranul inferior drept
3. Hemoragii oculte in scaun
4. Modificari ale aspectului scaunului (rar)

• Adenocarcinomul localizat in partea stanga

1. Modificari ale tranzitului intestinal (constipatie sau diaree)
2. Reducerea diametrului scaunului
3. Sange rosu in scaun

• Adenocarcinomul rectal

1. Hemoragie rectala cu sange rosu stralucitor
2. Tenesme
3. Prezenta unei formatiuni tumorale la tuseul rectal

• Carcinoidul

1. Adesea este descoperit intamplator
2. Daca este localizat la nivelul apendicelui – semne de apendicita
3. Hemoragie rectal
4. Dureri abdominale cu caractere de crampa
5. Sindrom carcinoid; apare in cazul metastazelor hepatice; include congestive facial, crampe abdominale, diaree

• Carcinomul spinocelular

1. Defecatie dureroasa
2. Hemoragie rectala
3. Formatiune tumorala sau ulceratie in canalul anal
4. Fisura anala care nu se vindeca

Imagini Cancer Colorectal

12►

Studiile populaţionale sugerează că dieta joacă un rol important în apariţia cancerului colorectal. Oamenii de ştiinţă susţin că grăsimea în alimentaţie creşte cantitatea de acizi biliari în colon. Grăsimile biliare pot afecta ţesutul care căptuşeşte intestinul gros, sau se pot converti în acizi biliari secundari, cunoscuţi pentru efectul lor de a cauza tumori la animale. Grăsimea din alimentaţie poate creşte cantitatea de substanţe chimice dăunătoare în intestin, ceea ce determină schimbări în membrana celularăşi afectează reglarea hormonală. Şi alţi factori din dietă sunt investigaţi pentru rolul lor în apariţia cancerului. Deşi o legătură directă cu apariţia cancerului nu s-a găsit, studiile urmăresc efectele substanţelor chimice produse prin prăjire, afumare, frigere în carnea de peşte şi în unele alimente care conţin nitriţi.

O alta zonă de cercetare se axează pe factorii din dietă care inhibă dezvoltarea cancerului colorectal. Ex: s-a demonstrat că nivelul crescut al anumitor vitamine şi minerale poate reduce frecvenţa cancerului de colon la animale. În prezent se studiază rolul vitaminelor A, C, E, beta caroten şi calciu în prevalenţa cancerului uman.

Rolul eredităţii nu este complet clarificat. Se pare ca 5 – 7% din cancerele colorectale au fost cauzate de ereditate. În familiile unde aceste cancere apar la o vârstă timpurie, copiii au un risc mai mare de a dezvolta această boală.

Deşi cancerul colorectal este pe locul doi ca frecvenţă a diferitelor tipuri de cancer, după cancerul pulmonar, el poate fi vindecat şi prevenit
– dacă este depistat din timp. El are o prevalenţă mai mare în zonele industrializate, faţă de zonele rurale. Rata de incidenţă e mai mare în Europa de nord-vest şi mai mică în zone subdezvoltate ca Africa, America Latină, Asia. Teama provocată de această boală este foarte mare. Pentru a ânlătura teama şi îngrijorarea nemotivate vă recomandăm să nu alergaţi înspăimântaţi la medic de la primul semn, ci să vă analizaţi simptomele menţionate în această broşurăşi să identificaţi motivele reale de îngrijorare.

Aţi remarcat următoarele simptome: senzaţie de discomfort, balonare, greaţă, dureri, gaze, sunete asemănătoare unor bolboroseli (borborisme), sângerări, diaree, constipaţie, mucus în scaun, scădere în greutate, oboseală, vărsături? Majoritatea persoanelor care prezintă simptome aparent îngrijorătoare nu au cancer şi nici o altă boală gravă. Dacă nu aţi avut niciodată probleme intestinale, sunteţi norocos. Majoritatea dintre noi suferim de astfel de simptome. Dar cum vă puteţi da seama dacă aveti motive de îngrijorare? Puteţi să vă testaţi simptomele fără riscul ca boala să se agraveze între timp? Când trebuie să mergeţi la medic? Materialul prezentat de-a lungul a 3 numere de revistă vă va ajuta să vă analizaţi simptomele pentru a şti ce aveţi de făcut.

Una din 5 persoane prezintă sânge pe suprafaţa materiilor fecale cel puţin o dată pe an, şi totuşi 99% dintre acestea nu au cancer. Un procentaj şi mai mare de persoane suferă de dureri abdominale şi probleme de scurtă durată cu tranzitul intestinal. Pentru cei mai mulţi dintre noi, aceste simptome sunt obişnuite, nu sunt grave şi nu trebuie să ne preocupe prea mult.

Dar cum puteţi face diferenţa între simptomele neimportante şi cele grave? Analizaţi-vă simptomele! Multe persoane prezintă diferite senzaţii vagi, de exemplu discomfort în zona inferioară a abdomenului. Dar acestea dispar în 3-4 săptămâni. Dacă nu sunt intense, nu vă împiedică să lucraţi, să mâncaţi sau să dormiţi, este mai bine să aşteptaţi să observaţi cum evoluează timp de câteva săptămâni. Dar nu uitaţi: în spatele acestor stări de discomfort pot exista simptome importante care nu trebuie neglijate.

Răspundeţi la următoarele întrebări:

Sunt schimbări în tranzitul meu intestinal în ultima vreme? Menţionaţi dacă mergeţi la toaletă – sau doar aveţi senzaţia că trebuie să mergeţi – de 3-4 ori pe zi. Aceste schimbări se menţin zi de zi şi nu revin niciodată la situaţia obişnuită?

S-a schimbat consistenţa scaunului meu?

Menţionaţi dacă este mai moale sau chiar lichid, asemănător scaunului din diaree, fără să revină la normal. Există sângerări? Apar pe hârtia de toaletă foarte frecvent, aparent fără motiv. Sunt anemic? Anemia severă se manifestă prin oboseală, senzaţie de lipsă de aer şi lipsă de energie; stări care apar destul de frecvent şi din alte cauze.
Am dureri persitente în zona abdominală, dureri ce apar aproape întotdeauna după ce mănânc, îmi scad pofta de mâncare şi slăbesc? Durerile abdominale fără astfel de manifestări sunt aproape întotdeauna fără gravitate. Dacă am aceste simptome, existăşi antecedente de cancer colorectal în familia mea?
Majoritatea persoanelor care au în familie antecedente de cancer colorectal nu prezintă un risc crescut, dar dacă suferiţi din cauza simptomelor enumerate şi aveţi şi predispoziţia familială, consultaţi un medic. Am colită ulcerativă? Colita cronică ce durează mai mult de 10 ani trebuie supravegheată atent. Colita pe o perioadă mai scurtă de timp nu induce nici un risc.

Aveţi unul din următoarele simptome?

SCHIMBĂRI ALE TRANZITULUI INTESTINAL,SÂNGERARE LA NIVELUL RECTULUI şi DURERI ABDOMINALE. În caz afirmativ, e bines ăştiţi că acestea sunt cele mai frecvente simptome ale cancerului colorectal. Dar ele apar şi la persoane care nu au cancer.
Simptomele care prezintă un risc crescut şi pe care trebuie să le urmăriţi mai presus de orice alt simptom sunt:

1. Schimbări ale tranzitului intestinal şi sângerare

• schimbare care persistă câteva săptămâni fără revenire la normal.
• scaune de consistenţă scăzută sau diareice
• folosirea toaletei de mai multe ori decât de obicei sau doar senzaţia acestei nevoi.
• Persoanele care prezintă aceste simptome trebuie să se prezinte la spital pentru investigaţii, indiferent de vârstă.

2. Schimbări ale tranzitului intestinal fără sângerare

• Scaune de consistenţă mai scăzută, mai frecvente – trebuie să vă prezentaţi la spital dacă aveţi o vârstă înaintată.

3. Sângerare la nivelul rectului

• La vârste de peste 55-60 de ani – toate persoanele trebuie investigate pentru a exclude orice risc. Dacă sângerarea apare fără motiv, ca de exemplu senzaţie de jenă, administrarea unor medicamente, dureri etc şi este persistentă, trebuie să mergeţi la medic pentru investigaţii.

4. Alte simptome cu risc sunt:

• Anemie fără cauză aparentă depistată de medicul de familie
• O umflătură, un nodul simţit la palpare de medicul de familie
• Dureri abdominale persistente sub formă de colici, dureri apărute recent, în special la o vârstă.mai înaintată

Cum vă puteţi testa simptomele?

Dacă puteţi face ca simptomele dv să dispară sau să scadă în intensitate, atunci este foarte puţin probabil să aveţi cancer colorectal.
Iată cum vă puteţi testa simptomele:

Regimul alimentar – încercaţi să mâncaţi mai multe fibre dacă sunteţi constipat sau mai puţine dacă suferiţi de diaree. Fibrele se găsesc în pâinea integrală, cereale, fructe şi legume. Încercaţi să beţi mai multe lichide.

Schimbarea stilului de viaţă – dacă sunteţi sedentar, încercaţi să faceţi exerciţii fizice. Mişcarea accelerează tranzitul intestinal. Renunţaţi la fumat şi la consumul exagerat de bere. Discutaţi cu un farmacist – despre medicamente pe care le puteţi lua fără reţetăşi despre schimbarea regimului alimentar. Simptomele pot dispărea în timp ce faceţi un astfel de tratament, dar dacă reapar sau persistă până la 6 săptămâni, consultaţi medicul. Consultaţi medicul de familie – un pacient ezită în mod obişnuit până la 8 minute înainte de a-l întreba pe medic ceea ce îl interesează. Medicii sunt obişnuiţi să discute despre subiecte intime, deci nu trebuie să vă ruşinaţi. Sângerări de la nivelul rectului? – întrebaţi-l pe medic dacă nu ar trebui să vă examineze printr-un tuşeu rectal – cu ajutorul degetului înmănuşat introdus în rect – pentru a depista vreun nodul suspect care ar putea fi canceros.

Tumora maligna, neoplazica sau canceroasa, se formeaza prin inmultirea necontrolata a unui grup de celule cu formarea unui tesut anormal si caractere maligne - dezvoltare accelerata, invazie, metastazare, etc. In cazul cancerului de colon sau rect tumora se dezvolta in structua peretelui colic sau rectal. Este posibil ca o perioada indelungata (6-l2 luni) sa nu fie sesizate semne sau simptome ale bolii neoplazice, pentru ca ulterior simptomele sa apara diferit in functie de localizare.

Factorii predispozanti includ : colita cronica ulcerativa  si colita granulomatoasa, riscul de cancer creste odata cu durata acestor afectiuni.
Timpul necesar malignizarii leziunilor precanceroase este de 10-20 de ani. Testele de screening efectuate in populatie pot identifica polipii si extirpa inainte de a deveni cancerosi. Odata diagnosticat, prognosticul cancerului colorectal depinde de nivelul de diseminare a acestuia.
Din pacate majoritatea persoanelor cu cancer nu experimenteaza nici o simptomatologie, inh stadiile incipiente ale bolii, de aceea testele de screening, cum este colonoscopia sunt foarte importante.
Semnele si simptomele care apar in stadii avansate includ: modificari ale tranzitului intestinal, sange in scaun, slabiciune, ameteli, anemie, discomfort abdominal, scadere ponderala inexplicabila, durere intestinala, senzatia de defecare incompleta.
Cancerul colorectal poate fi prevenit, chiar vindecat, daca este descoperit in stadiile initiale. Screeningul repetat detecteaza polipii inainte de a deveni cancerosi. Persoanele peste 50 de ani care prezinta factori de risc pentru aceasta boala ar trebui sa efectueze o colonoscopie la fiecare 10 ani, un tranzit baritat la fiecare 5 ani si test hemocult anual.
Chirurgia de excizie este prima optiune terapeutica. In functie de stadiul clinic al bolii chirurgia este sau nu urmata de chimioterapie, iar daca tumora este foarte mare, inainte de operatie este necesara radioterapia.
Complicatiile cuprind recidiva cancerului, metastazarea hepatica sau pulmonara, casexia si decesul.
Prognosticul depinde de gradul de invazie tumorala in prfunzimea peretelui intestinal, si de disemninarea la nodulii limfatici regionali sau extraregionali.

Patogenia cancerului colorectal

Carcinogeneza colonica, proces cunoscut a fi secvential, se datoreaza acumularii de mutatii in genom, care regleaza cresterea celulara la nivelul colonului. Nu orice mutatie aparuta va fi utila pentru carcinogeneza, o mare parte din mutatii sunt letale, celulele nesupravietuind. Celulele trebuie sa acumuleze 4-5 mutatii, incluzind activarea oncogenelor si inactivarea genelor supresoare tumorale, pentru a initia procesul malign.
In mucoasa normala, suprafata epiteliala se regenereaza la fiecare 6 zile. Celulele criptice migreaza de la baza criptelor spre suprafata, unde se diferentiaza, matureaza si pierd abilitatea de a se divide.
In adenoame. Anumite mutatii genetice altereaza acest proces, incepind cu inactivarea genei APC, permitand continuarea diviziunii necontrolate a celulelor migrate la suprafata. Cu cresterea ratei diviziunii celulare, apar alte mutatii, care activeaza gena K-ras, si p53.
Aceste defecte cumulate in controlul apoptozei si diviziunii celulare dau celulelor viata vesnica.
Cancerul disemineaza prin peretele intestinal, metastazare hematogena, limfatica regionala, perineurala si intraluminala.

Morfopatologia cancerului colorectal

Microscopic se descriu trei tipuri:

• ulcero-vegetante: masa exofitica, sesila, friabila, ulcerata
• infiltrative:tumori rare, dure, infiltrative care produc retractia peretelui si stenozarea sa
• ulcerate.

Localizare : marea majoritate este localizata la nivelulo jonctiunii recto-sigmoidiene, in ultimii ani se pare ca tumorile colonului drept au crescut ca incidenta. La nivelul rectului, sigmoidului, cecului si colonului drept, unde lumenul este mai larg si tumora are spatiu de crestere, tumorile sunt vegetante, polipoide si ulcerate. La nivelul colonului sting, lumenul este mai mic, tumorile sunt anulare, infiltrative producind aspestul radiologic de cotor de mar.

Cauzele cancerului colorectal

Etiologia cancerului colorectal este inca necunoscuta, dar s-a demontrat originea multifactoriala care include factori ai mediului inconjurator si personali genetici. Aproximativ 80% dintre cazuri sunt sporadice si apar la persoane fara riscuri aparente, restul de 20% apar la persoane cu o istorie medicala familiala de cancer colorectal sau polipi pozitiva.

Factorii de mediu cuprind: dieta, alcoolul, fumatul si sarurile biliare.

Dieta:

• consumul crescut de grasimi si neglijarea aportului de fibre alimentare, in special grasimile animale nesaturate, uleiurile vegetale saturate
• uleiurile continind acid oleic si acizi omega -3 nesaturati par a fi mai putin nocivi
• consumul de carne rosie
• reducerea fibrelor vegetale din dieta, acestea determina formarea unui scaun moale care creste gradul de eliminare a factorilor carcinogeni ingerati
• suplimentarea cu Ca pare a avea un efect protectiv asupra mucoasei intestinale, legind sarurile biliare
• suplimentarea dietei cu antioxidanti : vitamina C, A, E.

Alcoolul consumat in cantitati crescute zilnic dubleaza riscul de a dezvolta cancer, in special consumatorii de bere.

Fumatul de tigarete, si in particular cu debut precoce, creste riscul de cancer colorectal.
Acizii biliari, dupa colecistectomie, acestia circula continuu, fara depozitare, crescind rioscul de expunere la bacteriile intestinale si elaborand astfel produsi cancerigeni.

Factorii ereditari s-au dovedit importanti in peste 20% din cazuri. Riscul relativ de a dezvolta cancer este crescut la cei cu o ruda de gradul intii sau cu parintii afectati. Istoricul medical personal pozitiv pentru polipi adenomatosi, creste riscul la 50%.

Factorii genetici cuprind o serie de sindroame genetice familiale, cum ar fi :

• polipoza adenomatoasa familiala
• cancerul non-polipozic ereditar
• sindroamele Lynch I, si II.

Bolile inflamatorii intestinale : colita ulcerativa si boalaCrohn, cresc riscul de cancer colorectal de 4-20 de ori fata de populatia generala. Cancerele debuteaza de obicei in zonele cu stricturi, sau fistulizari recto-anale.

Semnele si simptomele cancerului colorectal

Carcinomul colorectal creste incet, si necesita un interval de timp destul de mare pentru a determina simptome, care depind de localizare, tipul leziunilor, extindere si complicatii.
Colonul drept are un calibru mare, un perete subtire iar continutul este lichid, de aceea obstructia va aparea tarziu in evolutie. Sangerarea este oculta. Oboseala cauzata de anemia severa poate fi singurul simptom. Tumorile cresc de obicei destul de mult pentru a permite palparea prin peretele abdominal inaintea aparitiei simptomelor.
Colonul sting are un lumen ingust, fecalele sunt semisolide, iar leziunile canceroase tind sa ingusteze si mai mult lumenul, determinind diareea si constipatia. Obstructia partiala cu colici abdominale sau cea completa poate fi stadiul in care pacientul se prezinta la medic. Unii bolnavi prezinta simptomele perforatiei localizate cu durere tintita si sensibilitate palpatorie, sau mai rar peitonita difuza.
In cancerul rectal, cel mai intilnit simptom este sangerarea la defecare. Atunci cind aceasta apare si pacientul nu are hemoroizi sau boala diverticulara, trebuie luat in considerare cancerul. Tenesmele sau senzatia de evacuare incompleta pot fi prezente. Durerea este intalnita in afectarea zonei perianale.
Unii pacienti se prezinta cu semne si simptome ale metastazierii la distanta, cum ar fi ascita, hepatomegalia, adenopatia limfatica supraclaviculara.

Tabloul clinic comun cuprinde :

• modificari ale tranzitului intestinal normal
• sange in scaun
• scadere ponderala
• discomfort abdominal, crampe, balonare, flatulenta
• durere abdominala
• senzatia de evacuare incompleta.

Ficatul este primul organ in care metastazeaza cancerul colorectal, urmat de plaman. La momentul diagnosticului 10-20% din cancere au deja metastaze extraintestinale.

Diagnosticul cancerului colorectal

Studiile de laborator includ:

• teste de sange: hemoleucograma, arata anemie hipocroma microcitara, prin deficienta de Fe; combinarea cu deficitul de vitamina B12 sau folat determina anemie macrocitara
• teste functionale hepatice: sunt de obicei normale, chiar si in cazul metastazelor hepatice
• testele de inflamatie: VSH crescut.
• testul hemocult pozitiv.

Studii imagistice de identificare a tumorii.
Rectosigmoidoscopia cu biopsie poate diagnostica tumorile situate in primii 20-30 de cm de la marginea anala, dar trebuie urmata de investigarea intregului colon, cu scopul de a exclude leziunile sincron, tip adenomatos sau chiar cancer.
Clisma baritata cu dublu contrast, necesita dieta speciala hidrica, clisme evacuatorii, prokinetice si lavaj cu substante neresorbabile. Dezavantaje, implica iradiere iar performantele la nivelul rectului si sigmoidului sunt slabe, reusind sa evidentieze 71% din cancer, fata de colonoscopie cu 91%.
Este utile insa in investigarea colonului supradiacent unei stenoze, portiune neabordabila cu colonoscopul.
Colonoscopia este standardul pentru examinarea colonului. Necesita pregatirea prealabila a mucoasei colonice cu Fortrans, sedare si analgezie. Un avantaj este posibilitatea de a preleva biopsie pentru examen anatomo-patologic si de a indeparta leziunile polipoide pediculate sau sesile prin polipectomie sau distrugindu-le cu “hot biopsy”, coagulare cu laser sau argon.

Studii pentru stabilirea extinderii
Ecografia abdominala completeaza diagnosticul, identificind posibilile metastaze.
Ecoendoscopia este utila pentru zona rectala, permitind stabilirea profunzimii tumorii si rezecabilitatea si necesitatea radioterapiei.
Radiografia pulmonara este indicata pentru evidentiarea metastazelor pulmonare.
Markeri ai recidivei: antigenul carcinoembrionar, poate fi folosit la supravegherea aparitiei metastazelor.
Examenul anatomo-patologic arata in marea majoritate a cazurilor adenocarcinoame tubulare, tubulo-papilare sau acinoase, bine, moderat sau slab diferentiate; mai rare sunt cele cu “inel cu pecete”, neuro-endocrine, sarcoame, carcinoidul sau limfoame.
Pentru a stabili rezecabilitatea tumorii si a regimului de tratament de adoptat este necesar diagnosticul extensiei tumorii, prin laparoscopie si analiza a cel putin 8 grupe ganglionare. In practica se folosesc dous stadializari: Dukes modificata si TNM.

Clasificarea Dukes a cancerului colorectal :

Stadiul A: tumora invadeaza mucoasa si submucoasa
Stadiul B1: tumora invadeaza musculara proprie
Stadiul B2: tumora penetreaza complet musculara proprie, invadind seroasa pana la grasimea pericolica
Stadiul C1: orice grad de invazie tumorala asociata cu prezenta a mai putin de 4 metastaze ganglionare regionale
StadiulC2: orice grad de invazie tumorala asociata cu prezenta a mai mult de 4 metastaze ganglionare regionale
StadiulD: prezenta metastazelor la distanta: ficat, plaman.

Diagnosticul diferential al cancerului colorectal cuprinde:

• pentru rectoragie: polipi, fisuri anale, hemoroizi, diverticuloza, boli inflamatorii colonice -pentru sindromul ocluziv: volvulus, diverticulita, aderente, boala Crohn, TBC colonic
• pentru tulburari de tranzit : colon iritabil, rectocolita, boala Crohn
• pentru sindromul paraneoplazic cu alte neoplazii.

Tratamentul cancerului colorectal

Tratamentul este indicat in functie de localizare si stadiul in care se prezinta pacientul.
Tratamentul chirurgical, cu viza curativa se practica in stadiile incipiente, I si II, interventia chirurgicala fiind singura recomandata, aceasta trebuie sa rezece tumora si 5 cm peritumoral, de asemenea si statia ganglionara loco-regionala. Astfel :

• pentru leziunile cecale, colon drept, unghi hepatic-hemicolectomie dreapta cu disectia ganglionilor mezenterici
• pentru leziunile unghiului splenic, colon stang –hemicolectomie stanga
• pentru leziunile sigmoidiene-rezectie anterioara joasa
• pentru cancerul rectal-rezectie anterioara joasa cu disectia ganglionilor hipogastrici si mezenterici, cu prezervarea rectului.

In stadiul III, se recomanda chirurgie si tratament adjuvant chimioterapic.

Radioterapia nu are efect asupra cancerelor de colon, dar este indicata preoperator in cele rectale, pentru a micsora tumora.
In stadiul IV doar tratamentul chirurgical da rezultate, metastazele unice sau grupate intrun singur lob, trebuie rezecate.

Medicatia cuprinde:

• agenti antineoplazici, – chimioterapia: fluorouracil, vincristina, leucovorin
• irinotecab, oxaliplatin, cetuximab.

Dupa tratament este necesara supravegherea post-operatorie, la 3-6 luni o colonoscopie de control, urmata de a doua la un an. Ecografia si CT trebuie efectuate la 3-6 luni pentru identificarea metastazelor la distanta.
Profilaxia cuprinde urmatoarele masuri: efectuarea de teste de screening, mentinerea unei diete sanatoase.

Screeningul include testarea persoanelor peste 50 de ani cu factori de risc:

• test hemocult anual
• markeri ai malignitatii: antigenul carcinoembrionar
• sigmoidoscopie la fiecare 5 ani
• colonoscopie la fiecare 10 ani
• clisma baritata cu dublu contrast la fiecare 5 ani
• colonoscopie virtuala la fiecare 5 ani.

Dieta trebuie sa contina fructe si legume, crude sau preparate termic, pentru necesarul de fibre alimentare; suplimente de calciu la persoanele cu deficit, vitamine antioxidante: A, C, E; reducerea cantitati de grasimi nesaturate ingerate, consumul preferential de uleiuri vegetale cu acizi omega 3, reducerea consumului de carne rosie, de sare si produse afumate sau preparate prin sarare.