Intestinul gros

Lungimea intestinului gros variază între 100 – 150 cm, cu o medie de 130 – 1350, creşterea în lungime se poate face pe seama întregului colon dar mai ales pe seama unor segmente separate.

Aceste alungiri pot fi congenitale sau câştigate dea lungul vieţii, ducând la dificultăţi în investigaţia radiologică atât în plenitudine cât şi în dublu contrast astfel sigmoidul şi transversul au o lungime în jur de 50 cm, ascendentul 12 – 17 cm iar descendentul 14 – 20 cm.Calibrul intestinului gros prezintă o scădere progresivă începând de la cec spre sigmoid cu aproximativ 5 cm la cec şi 2,5 cm la sigmoid dar în mod normal sau condiţii patologice, există modificări de calibru prin spasme sau dilatări, creând astfel dificultăţi în investigarea colonului şi mai ales în punerea diagnosticului.

Cecul

Are forma de sac închis în interior, iar superior se continuă cu colonul ascendent, pe peretele postero-intern la unirea dintre cec şi ascendent se află joncţiunea ileocecală prevăzută cu un sfincter, numită valvula lui Bauhil. La aproximativ 2 cm sub aceasta se află inserţia apendicelui vermicular.

Cecul poate fi invelit în întregime de către peritoneu, situaţie intraperitoneală sau poate fi acoperit numai pe faţa anterioară, situaţiecând cecul este situat retroperitoneal, cu toate acestea cecul este considerat una dintre cele mai mobile părţi ale colonului alături de transvers şi sigmoid.

Cecul este situat de obicei în fosa iliacă dreaptă dar poate fi situat şi înalt lombar, prerenal sau jos în micul bazin. Ca aspect exterior el prezintă trei benzi musculare înguste care îşi au punctul de plecare la nivelul inserţiei apendicelui şi însoţesc colonul pe toată întinderea lui.

Aceste benzi musculare sunt dispuse anterior iar celelalte postero intern şi extern.Aceste benzi determină formarea de boreluri suprapuse sau trei coloane de umflături.

Din punct de vedere radiologic cecul poate fi împărţit în două:

-         fundul cecal;

-         corpul cecului.

Configuraţia interioară:

În interior la nivelul cecului şi întregului colon se găsesc:

-         pliurile submucoase sau falciforme create de bandeletele longitudinale şi apar ca nişte despărţituri dispuse transversal faţă de axul intestinului şi constituie adevărate diafragme incomplete.

-         logile haustrale care sunt corespunzătoare boselurilor de pe suprafaţa organului.

Colonul ascendent

Este situat între inserţia valvulei ileocecale şi a unghiului hepatic. Este situat retroperitoneal şi prin intermediul fasciei lui Toldt vine în contact cu pătratul lombelor şi polul inferior inferior al rinichiului drept.În afară, interior şi anterior, colonul ascendent vine în contact cu ansele intestinale. Colonul ascendent este una dintre cele mai fixe porţiuni ale colonului. Configuraţia exterioară este asemănătoare cu a cecului, cele trei bandelete musculare formează boselurile iar în interior ele determină formarea pliurilor falciforme şi a cavităţilor haustrale.

Unghiul hepatic al colonului

Face trecerea între colonul ascendent şi transvers, este situat în hipocondrul drept şi lasă o amprentă marcată pe faţa interioară a ficatului. Este un segment semifix, iar posterior se învecinează cu rinichiul şi porţiunea a doua a duodenului iar anterior vine în contact cu ficatul care îl acoperă.

Colonul transvers

Este partea cea mai mobilă a colonului, posedă un mezocolon cu marginea anterioară inserată pe colon iar cea posterioară fixă, este inserată de la dreapta spre stânga pe porţiunea inferioară a rinichiului, de  partea a doua a duodenului, corpul pancreasului şi partea superioară a rinichiului stâng.

Acest mezocolon la extremitate dă naştere la două formaţiuni peritoneale şi anume ligamentul frenocolic drept şi ligamentul frenocolic stâng care fixează cele două unghiuri colice la peritoneul parietal. Ligamentul gastrocolic îl solidarizează de stomac. Configuraţia interioară şi exterioară este asemănătoare cu cea de la cec şi colon ascendent cu singura deosebire că borelurile şi haustrele diminuă ca volum.

Unghiul splenic al colonului

Este predominent ascuţit, este situat aproape în plan anteroposterior fiind aşezat adânc în hipocondrul stâng, se învecinează cu splina deasupra, cu marginea exterioară a rinichiului stâng intern şi înainte cu marea curbură.

Colonul descendent

Este situat profund retroperitoneal alipit de ansele intestinului subţire, se întinde de la unghiul splenic până la o limită de demarcaţie convenţională corespunzătoare crestei iliace stângi. Este segmentul cel mai strâmb al colonului şi dispune de o musculatură puternică.

Colonul sigmoid

Alături de cec şi transvers este una dintre cele mai mobile porţiuni a colonului iar prima porţiune are o dispunere fixă ca a descendentului.

Prezintă un mezocolon sigmoidal care are o inserţie colică de două ori dând inflecţiuni sigmoidului, asemeni literei S.

Se găseşte în fosa iliacă stângă iar porţiunea pelvină vine în raport cu vezica şi rectul.

La nivelul sigmoidului există numai bandelete musculare longitudinale şi atunci el prezintă două serii de boseluri diminuate ca volum în raport cu restul segmentului colonului. La nivelul sigmoidului se reduc şi de asemenea numărul şi volumul haustrelor interne.

Rectul şi canalul anal

Rectul se întinde de la locul de terminare a colonului sigmoid până la linia anorectală care este circulară şi desparte zona mucoasă de zona cutanată a rectului.

Lungimea rectului este 11 – 15 cm iar diametrul transversal de 2,5 – 3 cm, în timpul umplerii cu bariu se pot dubla diametrele şi apare fuziform dilatat în porţiunea mijlocie şi îngustat la nivelul joncţiunii rectosigmoidiene şi la nivelul porţiunii perirenale.

În sens sagital rectul descrie o curbură superioară cu concavitatea anterior şi o curbură inferioară cu concavitatea posterior iar în sens frontal o curbură inferioară cu concavitatea spre dreapta. Posterior vine în contact cu sacrul şi coccisul, feţele laterale sunt tapetate de peritoneu iar anterior vine în contact cu organele genitale la femeie, prin fundul de sac al lui Douglas, iar la bărbat este separet de vezica urinară tot prin acelaşi fund de sac.

Porţiunea perineală vine în raport cu fosa isteorectală şi uretra la bărbat şi vaginul la femei. Rectul nu mai prezintă bandeletele musculare lipsind astfel boselurile şi haustrele. Canalul anal are o  lungime de aproximativ 3 cm, este delimitat superior de linia anorectală şi inferior de linia anoperineală.

Structura intestinului gros

Intestinul gros prezintă aceleaşi straturi ca şi intestinul subţire, mucoasa, submucoasa şi musculoasa.

Mucoasa

Este mai groasă, lipită de valvule conivente vilozităţi şi plăci Pyer. Epiteliul este format din celulele cilindrice, celulele calciforme , corionul este ţesut conjunctiv dens, conţine elemente limfoide şi glande Lieberkuhn.

Musculatura mucoasei conţine două straturi de fibre netede, unul interior circular şi al doilea la exterior longitudinal, iar mucoasa canalului anal este de două tipuri, tip cilindric situat deasupra liniei anorectale şi de tip malpighian situat sub linia anorectală ce face trecerea între mucoasa cilindrică şi planul cutanat.

Submucoasa

Este formată din ţesut conjunctiv, prezintă plexuri vasculare, capilare, limfatice şi plexuri nervoase.

Musculoasa

Prezintă un strat interior de fibre circulare şi exterior un strat de fibre longitudinale care sunt concentrate în bandelete circulare sau tenii între care se găsesc pliurile semilunare sau falciforme (boselurile).

Canalul anal prezintă o musculatură deosebită şi anume prezintă sfincterul intern care este compus din fibre musculare striate ce prezintă un fascicol profund, gros şi mult mai superficial subcutanat. Mai prezintă şi muşchiul ridicător anal care întăreşte sfincterul extern.

Vascularizaţia intestinului gros

Partea dreaptă a colonului este vascularizată prin ramuri ale arterei ileo-ceco-colice, artera colică dreaptă şi cea mijlocie.

Partea stângă este vascularizată prin artera mezenterică superioară care dă ramuri, artera colică superioară stângă şi artera inferioară stângă ce dă ramuri sigmoidiene şi rectale superioare.

Sistemul venos al colonului este asigurat de către venele mezenterice superioare şi inferioare, care urmează traiectul arterei mezenterice.

Sistemul limfatic

Îşi are originea în stratul mucos, submucos, zona intravasculară şi reţeaua vasculară. Aceste reţele se adună în ganglionii paracolici iar vasele limfatice rezultate se varsă în ganglionii mezenterici superiori şi inferiori.

Vascularizaţia rectului

Este asigurată de arterele rectale sau hemoroidale superioare mijlocii şi inferioare iar vascularizaţia venoasă a rectului îşi are originea într-un plex venos din stratul submucos care va da naştere venelor rectale sau hemoroidale care se varsă atât în interiorul venei porte cât şi în interiorul venei cave inferioare.

Vasele limfatice îşi au originea în plexul mucos şi submucos formând pediculi care urmează traectul venelor.

Inrvaţia colonului este predominant vegetativă provenind din simpatic şi parasimpatic.

Colonul drept primeşte fibre simpatice din ganglionii colici şi mezenterici superiori şi fibre parasimpatice din nervii vagi. Colonul stâng primeşte fibre simpatice din plexul mezenteric superior şi fibre parasimpatice din nervii splahnici pelvini. În pereţii intestinului gros se găseşte plexul micuteris Auerbach şi plexul submucos Maissner. Inervaţia rectală provine din ramurile colaterale ale plexului ruşinos şi ale plexului sacrococcigian.

Cauze Ocluzie Intestinala

Ocluzia intestinala poate fi determinata de tumori, torsiuni sau ingustari la nivelul intestinului si de formarea de tesut cicatricial (adeziuni), acestea sunt numite obstructii mecanice.
Ocluziile intestinale pot avea loc atunci cand peristaltica intestinala (miscarile tubului digestiv provocate de musculatura acestuia, facilitand propulsarea continutului de la acel nivel) se opreste din cauza inflamatiei sau infectiei sau ca urmare aunui efect advers la anumite medicamente.
Obstructiile mecanice de la nivelul intestinului subtire sunt cel mai frecvent cauzate de formarea unui tesut cicatricial (adeziuni). Alte cauze includ herniile, boala Crohn si cancerul.
In intestinul gros, ocluziile mecanice sunt determinate cel mai frecvent de cancer. Alte cauze sunt torsiunea intestinala, ingustarea lumenului datorita diverticulitei sau bolilor intestinale inflamatorii, constipatia severa determinata de materii fecale intarite si de telescopare, o portiune a intestinului fiind cutata ca un telescop.

Simptome Ocluzie Intestinala

Ocluzia intestinului subtire poate determina:

• -crampe abdominale, care pot fi severe daca alimentarea cu sange este intrerupta (strangulatie)
• -voma
• -distensie abdominala.
• Simptomele ocluziei intestinului gros includ:
• -durere abdominala, care poate fi severa daca alimentarea cu sange este intrerupta (strangulatie)
• -distensie abdominala.

O obstructie partiala la orice nivel in intestine poate determina ocazional diaree. O obstructie completa produce constipatie si o lipsa notabila de gaze eliminate.
Simptomele ocluziei intestinale depind de localizarea acesteia.

Ocluzia intestinului subtire are urmatoarele simptome:

• - durere abdominala. Majoritatea obstructiilor de la nivelul intestinului subtire produc crampe abdominale localizate in jurul ombilicului. Daca obstructia se mentine o anumita perioada de timp, durerea se poate ameliora din cauza faptului ca intestinul nu se mai contracta. Durere severa continua in zona respectiva poate indica intreruperea fluxului sagvin la nivel intestinal. Acest proces este numit strangulatie si necesita tratament de urgenta
• - voma. Ocluzia intestinului subtire determina de obicei voma. Culoarea vomei este verde daca obstructia este in portiunea superioara a intestinului subtire si maro daca obstructia este in portiunea inferioara
• - tulburari de tranzit intestinal. Constipatia si inabilitatea eliminarii gazelor sunt semne obisnuite de obstructie intestinala. Totusi, in obstructia partiala, pot fi prezente diareea si tranzitul unor mici cantitati de gaze. In cazul ocluziei complete, tranzitul intestinal poate fi prezent daca exista materii fecale in aval de obstructie
• - distensie abdominala. Obstructiile pot determina distensie abdominala in abdomenul inferior. In obstructia completa, medicul poate sa auda cu stetoscopul zgomote de tonalitate inalta, ascutite. Zgomotul scade in intensitate odata cu incetinirea tranzitului intestinal.

Ocluzia intestinului gros are urmatoarele simptome:

• - durere abdominala. Obstructia intestinului gros determina dureri sub regiunea ombilicala, durerea variind in intensitate. Durerea constanta, severa se intalneste in intreruperea alimentarii cu sange a intestinului sau in cazul perforatiei intestinale, acestea fiind urgente medicale si medicul trebuie informat imediat
• - distensie abdominala. Distensia abdominala este localizata in jurul regiunii ombilicale si in regiunea pelvina
• - diareea sau constipatia. Oricare din acestea poate sa apara, in functie de cat mult este obstructionat lumenul. Scaunul poate fi creionat
• - voma. Acest simptom nu este obisnuit in ocluzia intestinului gros (colonul). Daca voma apare, acest lucru se intampla in stadiile tardive ale afectiunii
• - obstructiile cauzate de cancer pot sa determine aparitia unor simptome, cum ar fi sange in scaun, slabiciune, pierdere in greutate si inapetenta.

Ocluzia intestinala la nou-nascuti

Semnele cheie ale obstructiei intestinale la nou-nascuti sunt voma de culoare verde si lipsa aparitiei primului scaun, care este o substanta negru-verde, groasa numita meconiu.

Tratament Ocluzie Intestinala

Tratamentul pentru obstructia partiala de la nivelul intestinului subtire sau gros are loc de obicei in spital. Tratamentul implica monitorizarea atenta in asteptarea posibilitatii rezolvarii obstructiei de la sine.
Pacientul nu are voie sa consume alimente si apa, acesta primind fluide intravenos pentru a mentine tensiunea arteriala normala si a preveni deshidratarea. Printr-un tub subtire numit sonda nazogastrica introdus prin nas si care ajunge in stomac se scot lichidele si gazul prezent la acest nivel, astfel ameliorandu-se durerea si presiunea.
La ocluziile partiale, mai intai este incercat tratamentul nechirurgical. Acesta consta in folosirea lichidelor sau aerului (clisme), a tuburilor mici (stenturi, introduse in lumenul intestinal pentru a-l mentine deschis) sau de medicamente care sa suprime obstructia.
Tratamentul chirurgical este aproape intotdeauna necesar in cazul obstructiei complete a intestinului subtire sau gros sau in cazul in care alimentarea cu sange e oprita (strangulatie).
Obstructia poate reapare daca nu este tratata cauza subiacenta.

Investigatii Ocluzie Intestinala

Un medic de medicina interna, de medicina de familie, un pediatru, un gastroenterolog sau un chirurg pot diagnostica ocluzia intestinala prin:
-anamneza si examen obiectiv. Intrebarile initiale adresate de medic pot da unele indicii despre un diagnostic posibil de ocluzie intestinala
-radiografia intestinala poate detecta obstructiile in intestinul subtire si gros
-examen computer tomografic al abdomenului. CT poate ajuta medicul sa diferentieze intre o obstructie partiala si una completa si poate ajuta la diagnosticul majoritatii cancerelor. Pe CT se pot vedea semne care sa arate prezenta strangulatiei in portiunea afectata a intestinului
-tranzit baritat. Desi nu este folosit la fel de des ca si radiografia abdominala simpla si CT in diagnosticul obstructiilor, acesta poate diferentia ocluziile partiale de cele complete. Cand medicul suspicioneaza prezenta unei perforatii intestinale, va fi folosita o substanta de contrast numita gastrografin in loc de bariu
-echografia abdominala este tot mai des folosita in diagnosticul ocluziei intestinului subtire.

Tratament Medical Ocluzie Intestinala

In cazul unei obstructii intestinale partiale sau totale, pacientul va fi internat in spital pentru a fi tratat. Tratamentul incepe cu masuri suportive, de exemplu fluide intravenos si medicamente care sa amelioreze simptomatologia, in asteptarea posibilitatii rezolvarii de la sine a ocluziei.
Daca aceste tratamente esueaza sau este diagnosticata o ocluzie completa de timpuriu, va fi necesar tratamnetul chirurgical pentru a indeparta obstructia. Pacientul primeste antibiotice intravenos pentru preventia infectiei.
Daca pacientul a mai prezentat o ocluzie intestinala in trecut, poate sa astepte sa vada daca simptomele se amelioreaza. Totusi, acest lucru se face numai in cazuri certe sub supravegherea atenta a medicului. Pacientul va primi dieta cu lichide pana la ameliorarea simptomelor.
- fluide administrate intravenos. Administrarea fluidelor ajuta la mentinerea tensiunii arteriale la un nivel normal. Fluidele pot sa contina electroliti care sa echilibreze balanta mineralelor in organism. Antibioticele pot fi de asemenea administrate intravenos pentru preventia infectiei
- sonda nazogastrica. Fluidele si gazul se acumuleaza pentru ca nu pot trece dincolo de obstructie. O sonda nazogastrica este trecuta prin nas pana in stomac pentru a elimina fluidele si gazul si pentru a ameliora durerea si presiunea. Mai putin obisnuit, un tub intestinal este folosit in locul sondei nazogastrice pentru eliminarea lichidelor din portiunea superioara a intestinului subtire. Miscarile normale ale stomacului si intestinului (peristaltica) imping tubul pana in intestinul subtire de unde sunt indepartate lichidele si gazul.

Alte forme de tratament nechirurgical

Alte forme de tratament nechirurgical pot fi incercate pentru ameliorarea simptomelor, indepartarea obstructiei, sau pentru a permite imbunatatirea starii generale a pacientului inainte de tratamentul chirurgical. Aceste tratamente pot fi:
-clisme – folosind aer, bariu sau gastrografin, clismele pot indeparta o obstructie care apare cand o portiune a intestinului aluneca in interiorul altei portiuni ca un telescop (telescopare)
-stenturi – in unele cazuri de obstructie determinate de cancere inoperabile, medicii pot introduce tuburi de metal expansibile numite stenturi in intestinul subtire sau gros pentru a permite tranzitul intestinal. Daca tratamentul chirurgical este posibil, stentul poate fi introdus in ideea ameliorarii starii generale a pacientului inainte de tratamentul chirurgical
-medicamentele folosite pentru ameliorarea durerii, gretei si varsaturilor. Pot fi folosite anumite medicamente care sa reduca secretia gastrica.

Tratament Chirurgical Ocluzie Intestinala

Tratamentul chirurgical este necesar cand cel medicamentos esueaza in rezolvarea obstructiei. Tratamentul chirurgical este primul indicat in cazul ocluziei complete sau strangulatie.
In timpul operatiei, chirurgul indeparteaza obstructia sau portiunea de intestin blocata. Tratamentul chirurgical pentru ocluzia intestinala, inclusiv cea legata de diverticulita, boala Crohn, torsiunea intestinala si unele cancere se face deseori laparoscopic. Dupa tratamentul chirurgical, poate fi necesara o colostoma (deschiderea alternativa a intestinului gros la nivelul peretelui abdominal creata pentru evacuarea materiilor fecale) temporara sau definitiva.
O obstructie determinata de torsiunea intestinala poate fi tratata prin cateva metode, cum ar fi indreptarea segmentului rasucit. Acest tratament poate fi realizat pentru a intarzia tratamentul chirurgical.
Tratarea unei obstructii determinate de un cancer inoperabil se face de obicei cu stenturi alaturi de medicatie care sa scada cantitatea de lichide digestive.

Tratament Ambulatoriu Ocluzie Intestinala

Cand medicul instruieste pacientul sa astepte rezolvarea de la sine a unei obstructii partiale, se iau masuri pentru tratamentul ambulator in vederea ameliorarii disconfortului. Pacientul urmeaza instructiunile primite de la medic, de obicei dieta cu lichide pentru a evita obstructia completa. Pacientul va urmari aparitia simptomelor de obstructie completa, de exemplu:
-reaparitia durerii abdominale – durerea constanta, severa se intalneste in intreruperea alimentarii cu sange a intestinului sau in cazul perforatiei intestinale, acestea fiind urgente medicale si medicul trebuie informat imediat
-distensie abdominala
-tranzit intestinal oprit pentru materii fecale sau gaze.
In cazul tratamentului chirurgical pentru inalturarea unei obstructii, pacietul va fi monitorizat pentru semne de infectie. Medicul va fi informat cand pacientul face febra, zona din jurul plagii chirurgicale este rosie si fierbinte sau daca se scurg lichide din plaga.

Multe cazuri de obstructie intestinala nu pot fi prevenite. Totusi, o dieta bogata in fibre vegetale si apa poate preveni constipatia si posibil diverticulita, care poate determina ingustarea intestinului gros. Desi este importanta evitarea constipatiei, nu se vor folosi in exces laxative. Constipatia persistenta si excesul de laxative sunt asociate cu obstructia determinata de torsiunea colonului sigmoid sau cecului.Pacientul caruia i se practica o colostoma in urma unui tratament chirugical pentru obstructia intestinala va fi instruit cum sa o ingrijeasca, sa previna infectia si ce dieta sa urmeze pentru a evita surplusul de gaz.

„Uneori, diagnosticarea tirzie este greseala pacientului: bolnavul da vina pe hemoroizi, amina sa se prezinte la doctor si cancerul este descoperit prea tirziu. Uneori gresesc medicii pentru ca nu investigheaza corect bolnavul cu rectoragie, cu pierdere de singe in scaun. Medicul nu ii indica imediat sa zicem o colonoscopie care e o metoda dificila si pentru bolnav si pentru cel care o efectueaza”, spune prof.dr. Stanciu.

Daca este descoperit in stadiu incipient, un cancer rectal sau de colon (intestin gros) este o boala curabila, vindecabila. Practic, in urma unor investigatii se poate descoperi la timp un polip ce poate trece in timp spre cancer.

„La Institut avem sute daca nu poate mii de bolnavi carora le-am facut in ultimii 15 ani polipectomii. Este vorba de o interventie endoscopica prin care polipul cu o usoara displazie – deci trecere spre cancer – este scos endoscopic. Nu este necesara operatia, iar bolnavul nu mai are nimic”, explica prof.dr. Stanciu.

Boala ereditara

„Convingerea mea si a mai multor specialisti este aceea ca, in cazul cancerului de intestin gros, avem de-a face cu o boala ereditara. Nu e o transmitere directa. Adica nu e obligatoriu ca fiecare copil sa faca cancer. Este insa o boala ereditara care se poate transmite la unul dintre copii”, atentioneaza prof.dr. Stanciu.

Acesta puncteaza ce este cel mai bine de facut in cazul in care apare un astfel de caz: in familia cu un astfel de bolnav, copiii parintelui afectat trebuie obligatoriu investigati. Chiar daca nu au nici un simptom.

„Pentru ca un polip sa devina cancer voluminos, este necesara o perioada lunga de timp: ani de zile. Spre deosebire de stomac sau esofag unde cancerul evolueaza in citeva luni, in cazul intestinului gros, evolutia este lenta. Insa acesta se poate depista in faza cind poate fi complet vindecat. Si Iasul are absolut totul la dispozitie pentru a depista din timp cancerul rectal sau de colon: aparatura ultraperformanta de la Institulul de Gastroenterologie este similara cu cea care se afla in spitalele din New York, de exemplu”.

Investigatii gratuite pentru depistarea din timp a cancerului de colon

„Este aproape o obligatie pentru copiii a caror parinti sau bunici au avut cancer de colon sa-si faca o investigatie ce arata daca exista sau nu riscuri in cazul lor. De asemenea, cei care prezinta simptomele enumerate mai sus trebuie sa faca investigatii pentru a lamuri exact care este problema. Nimanui nu-i place sa vina la spital, stiu lucrul acesta. Dar cei expusi riscului de a face cancer de colon ar trebui sa se inteleaga ca o simpla investigatie le-ar putea salva viata” puncteaza prof.dr. Carol Stanciu.

Investigatia despre care aminteste prof. Stanciu este foarte simpla: este vorba de un test de depistat hemoragii in scaun, hemoragii care se vad numai la microscop. Se cheama hemocult. „Acest test nu costa nici un leu, este gratuit. Daca in urma testului exista suspiciuni ca ar putea fi probleme, se face o colonoscopie. Si aceasta este tot gratis, deoarece Institutul de Gastroenterologie are un program de screening in acest sens”, a mai spus prof.dr. Stanciu.

Simptome care ar trebui sa ne trimita urgent la medic

* pierderea de singe in scaun – rectoragie; daca tumora este situata la nivelul rectului, deci un pic mai sus pe partea stinga, atunci apare rectoragia (singe proaspat in scaun);

* melena (scaun negru ca pacura) – asta daca tumora este situata in colonul proximal;

* o tulburare de tranzit – o persoana care pina de curind avea un tranzit normal, avea scaun normal in fiecare zi, trece deodata ori in constipatie, ori in diaree. Si constipatia ori diareea persista. Depinde care dintre acestea este simptomul dominant;

* pierderea in greutate – bolnavul isi poate mentine pofta de mincare, dar pierde in greutate fara motiv.

Consumul zilnic de fibre protejeaza colonul

Cancerul de colon este cea mai comuna forma de cancer din Europa si America de Nord si una dintre principalele cauze de mortalitate de natura oncologica. Se crede ca pe perioade lungi, consumul zilnic de carne, in special carne rosie (porc, vita sau miel) este asociat cu o crestere de trei ori a riscului de cancer de colon si aceasta datorita faptului ca preparatele din carne rosie nu contin fibre, adica protectorii colonului.

Mai mult, Institutul American de Cercetare a Cancerului promoveaza activitatea fizica regulata ca fiind eficienta pentru reducerea riscului de cancer de colon, precum si a cancerului mamar si pulmonar. Astfel, unul din studii estimeaza ca practicarea exercitiilor fizice moderate pe tot parcursul vietii poate scadea riscul de cancer de colon cu 40%.

In ceea ce priveste dieta, se recomanda una saraca in grasimi, bazata pe alimente vegetale. O astfel de dieta este considerata o componenta cheie in strategia de reducere a riscului de cancer. Specialistii estimeaza ca daca am respecta recomandarea de a minca mai multe fructe si legume/verdeturi – adica un minimum de cinci portii pe zi -  incidenta cancerului ar scadea cu 20%. Pina la 50% din cancerele colorectale ar putea fi prevenite prin adoptarea unei diete sarace in grasimi si bogata in verdeturi.

De asemenea, studii recente, publicate in Journal of the American Medical Association, arata ca o doza de 1.000 de unitati de vitamina D3 scade semnificativ riscul aparitiei diferitelor forme de cancer, printre care si cel ovarian, de sin si de colon, cu pina la 50 la suta. Autorii studiului ofera si citeva indicii asupra metodelor de imbunatatire a cantitatii de vitamina D.

„Multe persoane nu ating doza necesara de vitamina D. Un pahar cu lapte contine doar 100 de unitati. Alte alimente, cum ar fi sucul de portocale, iaurturile si brinza, incep sa fie imbogatite, dar trebuie sa depui un efort considerabil pentru a atinge 1.000 de unitati pe zi. Expunerea la soare are propriile limitari. Recomandam pina la 15 minute de expunere zilnica la soare pe 40% din suprafata corpului, in afara de fata, care ar trebui protejata”, a declarat coautorul studiului, Cedric F. Garland.

Prof.dr. Carol Stanciu, seful Institului de Gastroenterologie Iasi