Investigatiile utile in diagnosticul hipercolesterolemiei sunt: hemoleucograma, sumarul de urina, biochimia, examenul plasmei congelate peste noapte, free T4, TSH si electroforeza lipoproteinelor serice.

Daca aceste investigatii sugereaza o afectiune hepatica, se pot face testele functionale hepatice sau biopsia hepatica. Daca investigatiile sugereaza o afectiune renala, se recomanda consultarea unui nefrolog pentru evaluarea functiei renale si biopsie renala. In unele cazuri este necesara consultarea unui specialist in boli metabolice sau a unui endocrinolog.

Diagnostic Hipercolesterolemie:

Pentru a stabilii diagnosticul, trebuie efectuate cel putin doua dozari ale colesterolului la o luna interval. Se vorbeste de hipercolesterolemie incepand cu nivelul de 6,5 milimoli, adica 2,5 grame, pe litru. Evaluarea tine cont de cresterea normala a colesterolemiei cu varsta, cu aproximativ 0,26 milimoli (adica 0,1 grame) pe litru pentru fiecare zece ani de viata in plus peste 30 ani. Chiar daca pe termen scurt hipercolesterolemia nu provoaca nici un simptom, prin trecerea anilor ea se complica prin ateroscleroza (ingrosarea peretilor arterelor). In cazuri limitate, se dozeaza separat cele doua varietati de colesterol: HDL colesterolul care protejeaza impotriva riscului bolilor coronariene si LDL colesterolul care, din contra, creste acest risc.

Tratament Hipercolesterolemie:

Acesta consta in reducerea, chiar in suprimarea, consumului de alimente bogate in colesterol: ouale (galbenusul, mai ales), organele, carnurile grase, mezelurile si untul. In plus, trebuie diminuat consumul de acizi grasi saturati de origine animala in favoarea acizilor grasi nesaturati, continuti in ulei de masline, de floarea soarelui, de porumb, de arahide, in margarina de floarea soarelui sau de porumb si in peste. Daca, dupa un regim de trei luni, colesterolemia ramane foarte ridicata, este prescris un medicament, in general un fibrat sau un inhibitor al unei enzime, HMG-CoA reductaza.

Pacienţii care vor să prevină sau să trateze această afecţiune trebuie să pună mare accent pe alimentaţie, alegând mai ales alimentele care au proprietatea de a regla presiunea sanguină.

Alimente ce trebuie evitate in hipertensiunea arteriala

1. Sarea

Pacienţii cu afecţiuni renale sau cardiovasculare trebuie să reducă consumul de sare, deoarece în cazul lor organismul elimină cu dificultate sodiul.

Însă nu toate persoanele cu hipertensiune arterială sunt sensibile la sare. Îţi poţi testa sensibilitatea prin adoptarea unei diete cu un conţinut sărac în sare, timp de 2-3 săptămâni, după care se va face o reevaluare a bolii.

„Sodiul este prezent în majoritatea alimentelor procesate, motiv pentru care pacientul trebuie să citească cu atenţie informaţiile nutriţionale ale produselor cumpărate. De asemenea, chiar dacă o persoană este sănătoasă aceasta nu ar trebui să consume mai mult de 2-4 grame de sodiu pe zi”.

2. Grăsimile saturate şi colesterolul

Reducerea cantităţii de grăsimi şi colesterol poate conduce la scăderea presiunii sanguine, dar ajută şi la scăderea în greutate, fapt care, pe termen lung, va reduce riscul de complicaţii ale hipertensiunii arteriale.

Totodată, este indicat ca pacientul să reducă cantitatea de grăsimi şi colesterol deoarece hipertensiunea creşte riscul apariţiei arterosclerozei (depunerea de grăsimi pe pereţii interiori ai vaselor, proces ce împiedică circulaţia normală a sângelui). Cea mai mare cantitate de grăsimi este conţinută în astfel de produse precum: ouă, ficat etc.

3. Proteinele

Există cazuri de hipertensiune arterială severă care necesită restricţionarea consumului de proteine. Însă această decizie îi aparţine doar medicului curant, care îi va recomanda pacientului o anumită cantitate de proteine în funcţie de greutatea corporală şi de testele sangvine.

Alimente recomandate

1. Fructele şi legumele proaspete

„Pentru reglarea presiunii arteriale sunt indicate fructele şi legumele cu un conţinut ridicat de potasiu (element-cheie în mecanismul de reglare a presiunii sângelui), magneziu şi calciu”.

Cartofii, caisele, bananele, vinetele, legumele cu frunze, fasolea, mazărea, ardeii, perele, dovleacul, roşiile şi pepenele verde au un conţinut ridicat de potasiu. Broccoli şi spanacul sunt o sursă foarte bună de calciu şi magneziu. De asemenea, magneziul se găseşte şi în legume cu frunze, cum ar fi sfecla şi fasolea verde.

Totodată, în tratarea hipertensiunii intervin şi fibrele care se găsesc în cantităţi considerabile tot în fructe şi legume.

Fiţi atenţi!

Pacienţii care suferă de hipertensiune arterială, dar şi de afecţiuni renale trebuie să evite alimentele care conţin cantităţi ridicate de potasiu, deoarece suprasolicită rinichii.

2. Pâinea, pastele şi cerealele integrale

Consumul acestora creşte aportul de fibre, vitamine şi minerale esenţiale în tratarea hipertensiunii, cum ar fi potasiul.

3. Produsele lactate

Se ştie că produsele lactate au un conţinut ridicat de calciu, motiv pentru care pacienţii hipertensivi trebuie să includă în alimentaţie laptele, iaurtul şi brânza.

Cantitatea de calciu recomandată adulţilor este de 800 miligrame zilnic, iar gravidele sau femeile care alăptează au nevoie de o cantitate şi mai mare.

În urma unor studii de specialitate s-a dovedit că suplimentele de calciu nu sunt la fel de eficiente precum calciul obţinut direct din alimente.

4. Peştele proaspăt

Acizii graşi omega-3 posedă numeroase calităţi benefice pentru sistemul cardiovascular, restructurând funcţia endotelială a arterelor, stabilizând placa de aterom, dar previn şi complicaţiile cardiovasculare: infarctul miocardic, accidentele vasculare cerebrale etc. Aceşti acizi graşi se găsesc în unii peşti precum: sardinele, somonul sau macroul. De asemenea, peştii conţin cantităţi considerabile de calciu şi magneziu, care protejează împotriva afecţiunilor cardiovasculare.

Totodată, trebuie să evităm consumul de peşte cu un conţinut ridicat de mercur, cum este tonul, deoarece poate determina creşterea presiunii sanguine.

Dieta pentru hipertensivi

1. Cereale şi produse din cereale (7-8 porţii zilnice):

- 1 felie pâine din cereale integrale;

- 1 covrig;

- 1 pahar cu fulgi de ovăz;

- câţiva covrigei fără sare.

2. Legume (4-5 porţii zilnic):

- cartofi;

- morcovi;

- roşii.

3. Fructe (4-5 porţii zilnic):

- 1 banană;

- 1 măr;

- 1 portocală;

- 1 pahar cu boabe de struguri.

4. Produse lactate (2-3 porţii zilnic):

- 1 pahar cu lapte şi o felie de brânză cu un conţinut scăzut de grăsimi.

5. Carne, peşte (2 porţii sau mai puţin zilnic):

- 150 grame de carne slabă, fără pieliţă care trebuie pregătită prin fierbere sau la grătar.

6. Grăsimi şi uleiuri (2-3 porţii zilnic):

- 1 linguriţă de margarină;

- 1 linguriţă ulei de măsline sau rapiţă;

- 2 linguri de sos pentru salată;

- 1 lingură de maioneză cu o cantitate mică de grăsimi.

7. Alune, seminţe şi fasole uscată (4 porţii pe săptămână):

- 1/3 pahar de migdale, nuci, arahide;

- 1 pahar de fasole uscată;

- linte.

8. Dulciuri (5 porţii pe săptămână):

- 1 lingură de dulceaţă sau gem;

- 1 pahar de îngheţată.

Comprimate filmate continand gemfibrozil 450 mg (cutie cu 100 buc.).

Actiune terapeutica Gevilon

Hipolipemiant cu efect de reducere a nivelului seric al colesterolului total si al trigliceridelor. Efectul este mai evident asupra lipoproteinelor cu densitate foarte scazuta (VLDL) si ceva mai redus asupra lipoproteinelor cu densitate mica (LDL). Se remarca o crestere a nivelului lipoproteinelor cu densitate inalta (HDL). Produsul are o buna absorbtie in tubul digestiv, nivelul plasmatic maxim realizandu-se la 2 ore dupa administrarea orala. Timpul de injumatatire plasmatica este de 1,5 ore dupa o singura doza administrata.

Indicatii Gevilon

Dislipidemii tip II A, II, IV, V, hiperlipidemie in cadrul diabetului, xantomatoza asociata hiperlipidemiei, in profilaxia ischemiei coronariene.

Mod de administrare Gevilon

Per os, in general: 1350 mg/zi in 2 prize cu 30 minute inainte de masade dimineata si seara. Doza poate varia intre 900 mg si 1500 mg.

Contraindicatii Gevilon

Disfunctii hepatice grave, in cursul sarcinii.

Precautii Gevilon

Se impun in cazul asocierii cu anticoagulante.

Reactii adverse Gevilon

Uneori apar tulburari gastro-intestinale care nu impun intreruperea tratamentului.

Bila şi rolul ei în organism

Bila este formată de celulele hepatice şi celulele Kupffer. Este produsă în mod continuu astfel încât în 24 ore se realizează o cantitate de 600-1200 ml. Ritmul secreţiei este mai redus noaptea şi mai crescut ziua. Bila se elimină în duoden doar în cursul digestiei alimentelor. Intre timp ea se acumulează treptat în vezicula biliară, unde suferă un proces de concentrare prin absorbţie de apă şi ioni şi primeşte o cantitate de mucus.

Compoziţia bilei

1. Apă (97%)
2. Săruri biliare (1%). Ele reprezintă cel mai important constituent al bilei şi sunt reprezentate de glicolat şi taurocolat de sodiu.

Procentul sărurilor biliare variază în funcţie de alimentaţie. Ajunse în intestin, ele trec în circulaţia venei porte şi ajung din nou la ficat, unde stimulează formarea de noi săruri biliare. In felul acesta se stabileşte circuitul enterohepatic al sărurilor biliare.

Sărurile biliare îndeplinesc următoarele funcţii :

1.     La nivelul intestinului emulsionează grăsimile şi potenţează lipaza pancreatică.

2.     Formează cu grăsimile complecşi coleinici solubili în apă, permiţând astfel absorbția grăsimilor şi a vitaminelor liposolubile A, D, E, K şi F.

3.     Stimulează peristaltismul intestinului – rol laxativ.

4.     Menţin echilibrul florei microbiene a intestinului gros, combătând flora de putrefacţie – rol antiputrid.

5.     Stimulează formarea bilei – rol coleretic.

– Pigmenţii biliari (0,5%) sunt reprezentaţi de bilirubină şi biliverdină. Iau naştere din hemoglobina eliberată prin distrugerea globulelor roşii bătrâne la nivelul ficatului şi al splinei.

Formarea lor începe cu separarea hemului de globină şi apoi, prin reducere, transformarea acestuia în pigmenţii amintiţi. Fierul trece în plasmă şi se uneşte cu o globină (transferina), fiind dus la organele hematopoietice. Globina este descompusă în aminoacizi din care este alcătuită. Pigmenţii biliari fiind produşi de dezasimilaţie ai hemoglobinei şi eliminându-se prin bilă, îi conferă acesteia caracterul de produs de excreţie.

Pigmentul principal, bilirubina, are culoare galben-aurie şi la început insolubilă în apă, dar solubilă în alcool şi grăsimi. Ea circulă legată de proteinele sanguine. Aceste caracteristici sunt valabile pentru bilirubina neajunsă în ficat. După ce ajunge în ficat, ea se conjugă cu acidul glicoronic, sub influenţa unei enzime (glicoroniltransferaza), care o face sa-şi modifice proprietăţile. Abia acum bilirubina va începe parcurgerea căilor biliare către intestin. Bilirubina neconjugată a fost numită “indirectă”, iar cea conjugată “directă”, după comportamentul în timpul reacţiei Van der Bergh (reacţie pozitivă în prezenţa bilirubinei conjugate directe). Acumularea pigmenţilor biliari în sânge se soldează cu apariţia icterului (culoarea galbenă a tegumentelor şi a sclerelor) atunci când bilirubina creşte peste valoarea de 2 mg%. Reacţia Van der Bergh ne ajută să vedem ce fel de bilirubină s-a acumulat şi spre ce capitol de patologie ne îndreptăm atenţia.

După ce au ajuns în intestin, pigmenţii biliari suferă în continuare o serie de modificări. Bilirubina este transformată sub influenţa florei intestinale în urobilinogen. O mare parte din acesta este oxidat şi transformat în stercobilinogen, care se elimină prin fecale. Restul de urobilinogen se elimină o parte prin urină şi o parte este resorbit şi adus la ficat (circuitul enterohepatic).

– Colesterolul (1-2%) este un produs de oxidare. Provine din două surse: sânge şi ficat.

În sânge ajunge din alimente bogate în colesterol, iar în ficat este sintetizat de acesta din acid acetic şi grăsimi degradate.

Cantitatea de colesterol creşte în timpul sarcinii, precum şi în alimentaţia bogată în lipide; ea scade în lipsa acestora sau în cazul unor leziuni grave ale ficatului.

Menţinerea raportului colesterol-săruri biliare (normal 1/20 – 1/30) are o deosebită importanţă. Când acesta scade sub 1/3se favorizează precipitarea colesterolului, care formează calculi biliari.

În intestin, 30-60% din colesterol e reabsorbit prin mucoasa duodenojejunală (circuitul enterohepatic), restul fiind transformat de flora intestinală în coprosterol şi eliminat prin fecale. Are rol în sinteza unor hormoni corticosuprarenalieni, sexuali acizilor biliari şi vitamina D₃.

– Lecitina (0,1%).

– Mucina - produsă de pereţii căilor excretoare şi ale veziculei.

– Substanţe minerale: clorura, fosfatul şi bicarbonatul de sodiu dau bilei un pH alcalin =7,3-7,4.

– Cantităţi mici de: acizi graşi, acid glicoronic, acid uric si uree.

Celulele hepatice şi celulele Kupffer formează bila în mod continuu. Aceasta, trecând prin canaliculele biliare, canalele biliare perilobulare şi canalul hepatic, ia fie calea directă prin canalul coledoc spre duoden în timpul digestiei, fie calea veziculei biliare prin canalul cistic între digestii, unde se acumulează. Ţinând seama de aceasta, deosebim două feluri de bilă:

- bila hepatică (primară) care trece din ficat direct în duoden în timpul digestiei.

Este un lichid galben verzui care conţine 97% apă şi 3% reziduu uscat (substanţă organică şi anorganică);

- bila veziculară se varsă în duoden din vezicula biliară numai în timpul alimentaţiei. Este mai vâscoasă (conţine mucus din mucoasa veziculei) şi mai concentrată în pigmenţi biliari (în timpul acumulării ei în veziculă o parte din apă se reabsoarbe prin pereţii acesteia).

Mecanismul scurgerii bilei în duoden

Eliminarea bilei din vezicula biliară se face pe cale umorală şi pe cale reflexă.

a)     Pe cale umorală - excreţia bilei în duoden e condusă de colecistokinină, hormon

care se formează la contactul mucoasei duodenale cu conţinutul acid al acesteia şi unele principii alimentare. Trecând în sânge, colecistokinina ajunge la căile biliare extrahepatice şi produce evacuarea bilei în duoden.

b)     Pe cale reflexă - prin pătrunderea hranei în duoden sunt excitaţi receptorii

Centripeţi din mucoase; excitaţia ajunge la sistemul nervos central şi de acolo, pe calea nervilor vagi (nervi parasimpatici), pornesc impulsuri la sfincterul veziculei biliare şi la sfincterul Oddi, determinând relaxarea lor. Totodată are loc contracţia veziculei şi bila de rezervă (bila veziculară) este eliminată în intestin. Când vezicula s-a golit, sfincterul ei se închide, dar rămâne deschis sfincterul Oddi, astfel încât bila venită direct de la ficat (bila hepatică) trece în intestin, atâta timp cât durează digestia.

După încetarea digestiei, sfincterul Oddi se închide şi se deschide sfincterul vezicii biliare, astfel încât acum bila hepatică ia calea veziculei biliare, unde se acumulează. Contracţia sfincterelor se datorează nervilor Splahnici (simpatici) care au acţiune contrară vagului.

Timpul de eliminare al bilei depinde de natura alimentului, de exemplu după ingerarea de lapte bila se elimină timp de 5-7 ore, iar după pâine 8-9 ore.

Funcţiile bilei sunt importante şi se referă la fenomenele de digestie şi metabolism:

1.     Bila contribuie la neutralizarea reacţiei acide a amestecului alimentar sosit din stomac în intestin.

2.     Intervine decisiv în digestia grăsimilor, favorizând emulsionarea lor. Stimulează fermenţii specifici (lipazele); ajută la absorbţia acizilor graşi şi a unor substanţe solubile în grăsimi (vitaminele).

3.     Contribuie la întreţinerea peristaltismului intestinal.

4.     Contribuie la menţinerea echilibrului dintre diferiţi ioni în cursul digestiei.

5.     Contribuie la eliminarea unor produşi de excreţie (pigmenţi biliari, medicamente, metale).

6.     Acţionează ca agent bacteriostatic, inhibând creşterea unor germeni patogeni.

Cutii cu 28 de tablete, fiecare tableta continand 20 mg sau 40 mg lovastatin.

Actiune terapeutica Mevacor

Mevacor (lovastatin, MSD) este forma inactiva de lactona a hidroxiacidului liber corespunzator, care este un inhibitor puternic al sintezei endogene de colesterol, avand astfel un efect hipocolesterolemiant. Dupa absorbtia gastrointestinala, Mevacor este imediat hidrolizat la hidroxiacidul liber, care este un inhibitor competitiv al 3-hidroxi-3-metilglutaril-coenzima A (HMG-CoA) reductazei, o enzima care catalizeaza o etapa precoce, limitativa, a biosintezei colesterolului. In studiile clinice, Mevacor a redus colesterolul plasmatic total si concentratiile colesterolului din lipoproteinele cu densitate joasa (LDL) si din lipoproteinele cu densitate foarte joasa (VLDL). In plus, Mevacor a crescut moderat HDL-colesterolul si a redus trigliceridele plasmatice. Forma activa alovastatinului este un inhibitor specific al HMG-CoA reductazei, enzima care catalizeaza conversia HMG-CoA la mevalonat.

Deoarece conversia HMG-CoA la mevalonat este o etapa precoce in biosinteza colesterolului, nu este de asteptat ca tratamentul cu Mevacor sa produca acumularea desteroli cu potential toxic. In plus, HMG-CoA este metabolizata imediat inapoi la acetil CoA, care participa in multe procese de biosinteza din organism. In studiile pe animale, dupa administrare orala, lovastatinula prezentat o mare selectivitate pentru ficat, unde a atins concentratii mult mai mari decat in celelalte tesuturi. Lovastatin sufera o extractie masiva la prima trecere prin ficat, locul principal de actiune, cu excretia ulterioara a medicamentului in lichidul biliar. Mevacor a fost studiat in tratamentul hipercolesterolemiei primare in care dieta, ca singura masura luata, a fost insuficienta.

Mevacor a fost foarte eficient in reducerea colesterolului total si a LDL-colesterolului in formele heterozigote familiale si nefamiliale de hipercolesterolemie si in hiperlipidemiile mixte in care colesterolul crescut a reprezentat un motiv de ingrijorare. In primele doua saptamani s-a inregistrat un raspuns important, iar raspunsul terapeutic maxim a aparut in 4-6 saptamani. Raspunsul s-a mentinut petoata durata continuarii tratamentului. Cand tratamentul cu Mevacor af ost oprit, colesterolul total a revenit la nivelurile de dinainte de inceperea tratamentului. Mevacor s-a dovedit eficient la pacientii cu diabet necomplicat, bine controlat, insulinodependent (tip 1) sau non-insulinodependent (tip 2) care prezinta si hipercolesterolemie primara. Scaderea lipidelor plasmatice a fost comparabila cu cea raportata la pacientii nediabetici. Controlul glucozei nu a fost perturbat. In studiile clinice, Mevacor, cu sau fara terapie concomitenta cu colestipol, a incetinit progresia aterosclerozei coronariene.

Indicatii Mevacor

Scaderea nivelurilor crescute ale colesterolului total si ale LDL-colesterolului la pacientii cu hipercolestrolemie primara, cand raspunsul la dieta sau alte masuri nefarmacologice a fost inadecvat. Mevacor reduce colesterolul total si LDL-colesterolul si creste HDL-colesterolul; prin urmare, Mevacor micsoreaza raportul dintre colesterolul total si HDL-colesterolul ca si raportul dintre LDL-colesterol si HDL-colesterol. Scaderea nivelurilor crescute de colesterol la pacientii cu hipercolesterolemie combinata cu hipertrigliceridemie, cand hipercolesterolemia reprezinta tulburarea cea mai importanta. Tratamentul pentru incetinirea progresiei aterosclerozei coronariene la pacientii cu afectiuni coronariene.

Doze si mod de administrare Mevacor

Din punct de vedere alimentar pacientul trebuie transferat pe o dieta hipocolesterolemianta standard inainte de a primi Mevacor si trebuie sa continue aceasta dieta in timpul tratamentului cu Mevacor.
Hipercolesterolemia: Doza initiala uzuala este de 20 mg/zi administrata in doza unica la masa de seara. Doza unica administrata la masa de seara s-a dovedit a fi mai eficienta decat aceeasi doza administrata la masa de dimineata, probabil deoarece colesterolul este sintetizat mai ales noaptea. Pacientii cu hipercolesterolemie usoara sau moderata pot fi tratati cu o doza initiala de 10 mg de Mevacor. Ajustarea dozei, daca este necesara, trebuie facuta la intervale de cel putin 4 saptamani, pana la un maxim de 80 mg zilnic, administrate in doza unica sau in doze divizate, cu masa de dimineata si de seara. Administrarea zilnica divizata (de doua ori pe zi) este ceva mai eficienta decat cea unica.

Doza de Mevacor trebuie redusa daca LDL-colesterolul scade sub 75 mg/dl (1,94 mmol/l) sau daca colesterolul total plasmatic scade sub 140 mg/dl (3,6 mmol/l).
Ateroscleroza coronariana: in studiile clinice referitoare la ateroscleroza coronariana in care s-a folosit Mevacor cu sau fara alta terapie concomitenta, dozele utilizate au fost de 20 pana la 80 mg/zi, administrate in doze unice sau divizate. In cele doua studii care au folosit doar Mevacor, doza a fost redusa daca colesterolul total plasmatic a scazut sub 110 mg/dl (2,85 mmol/l) sau daca LDL-colesterolul a scazut sub 80 mg/dl (2,1 mmol/l). Mevacor este eficace singur sau in combinatie cu sechestrantii de acizi biliari. La pacientii la care se administreaza medicamente imunosupresoare concomitent cu lovastatin, doza maxima recomandata pe zi este de 20 mg. Posologia in insuficienta renala: La pacientii cu insuficienta renala moderata nu ar fi necesara modificarea dozei, deoarece Mevacor nu sufera o excretie renala semnificativa. La pacientii cu insuficienta renala severa (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min) trebuie reconsiderate cu grija dozele peste 20 mg/zi si, daca totusi se considera necesare, trebuie administrate cu prudenta.

Contraindicatii Mevacor

Hipersensibilitate la oricare dintre componentele acestui produs. Afectiune hepatica activa sau cresteri persistente inexplicabile ale transaminazelor serice. Sarcina si alaptare

Masuri de precautie Mevacor

Efecte hepatice: in studiile clinice initiale, la cativa pacienti au aparut cresteri importanate ale transaminazelor (de peste 3 ori limita superioara a normalului), de obicei la 3 pana la 12 luni de la initierea terapiei cu Mevacor, dar fara sa dezvolte icter sau alte semne si simptome clinice. Nu au existat dovezi de hipersensibilitate. Biopsia hepatica efectuata la unul din acesti pacienti a indicat hepatita focala usoara. Unii din acesti pacienti aveau teste functionale hepatice anormale inainte de instituirea terapiei cu lovastatin si/sau consumau cantitati substantiale de alcool. La pacientii la care medicamentul a fost suspendat sau intrerupt datorita cresterii transaminazelor, incluzand pacientul la care s-a efectuat biopsia hepatica, nivelul transaminazelor a scazut lent la cel de dinaintea inceperii tratamentului.

Intr-o evaluare clinica extinsa a lovastatinului pe o durata de 48 de saptamani (studiul EXCEL) efectuata pe 8.245 de pacienti, incidenta cresterilor importante ale transaminazelor serice (de peste 3 ori limita superioara a normalului) in testari succesive a fost 0,1% la placebo, 0,1% la 20 mg/zi, 0,9% la 40 mg/zi si 1,5% la 80 mg/zi la pacientii tratati cu lovastatin. Se recomanda dozarea transaminazelor inainte de inceperea tratamentului si periodic dupa aceea, mai ales la pacientii care prezinta teste functionale hepatice modificate si/sau consuma cantitati substantiale de alcool. Daca nivelul transaminazelor serice creste de peste 3 ori limita superioara a normalului, trebuie apreciat riscul potential al continuarii tratamentului cu Mevacor comparativ cu beneficiile scontate. Masurarea transaminazelor trebuie repetata periodic; daca cresterile sunt persistente sau progresive, medicamentul trebuie oprit.

Ca si in cazul altor medicamente hipolipemiante, in timpul tratamentului cu Mevacor s-au raportat cresteri moderate (mai putin de 3 ori peste limita superioara a normalului) ale transaminazelor serice (vezi Reactii adverse). Aceste modificari au aparut la scurt timp dupa inceperea tratamentului cu Mevacor, au fost in general tranzitorii si nu au fost insotite de nici un simptom; nu a fost necesara intreruperea tratamentului. Medicamentul trebuie folosit cu prudenta la pacientii cu afectiuni hepatice in antecedente. Afectiunile hepatice active reprezinta o contraindicatie la administrarea de Mevacor.

Efecte musculare: La pacientii tratati cu lovastatin s-au observat frecvent cresteri usoare si tranzitorii ale creatin fosfokinazei (CPK), dar de obicei ele au fost lipsite de semnificatie clinica. De asemenea miopatia a fost asociata terapiei cu lovastatin. Miopatia a aparut rar, dar ar trebui luata in consideratie la orice pacient care prezinta mialgii difuze, sensibilitate sau slabiciune musculara si/sau cresteri marcate ale CPK (de 10 ori peste limita superioara a normalului). S-a raportat si rabdomioliza severa care a precipitat insuficienta renala. Terapia cu lovastatin trebuie intrerupta daca apar cresteri importante ale CPK sau daca se diagnosticheaza sau se suspecteaza miopatia. Majoritatea pacientilor care au dezvoltat miopatie (inclusiv rabdomioliza) primeau lovastatin concomitent cu medicamente imunosupresive, gemfibrozil sau doze hipolipemiante de niacina (acid nicotinic). Unii dintre pacientii afectati aveau insuficienta renala preexistenta, de obicei ca o consecinta a diabetului. Rabdomioliza, cu sau fara afectare renala, a fost de asemenea raportata si la pacientii cu afectiuni grave care primeau eritromicina concomitent cu lovastatin. in studiile clinice intiale, aproximativ 30% din pacientii care primeau si terapie imunosupresiva, inclusiv ciclosporina, au dezvoltat miopatie intr-un interval de un an de la initierea tratamentului cu lovastatin; valorile corespunzatoare pentru terapia concomitenta cu gemfibrozil si niacin au fost de aproximativ 5% si respectiv 2%.

Majoritatea acestor pacienti erau tratati cu 40-80 mg lovastatin pe zi. Nu se cunoaste daca acelasi fenomen apare la folosirea concomitenta a lovastatinului si cu alti fibrati. in 7 rapoarte in care 148 de pacienti transplantati (105 cardiac si 43 renal) tratati cu ciclosporina au primit concomitent lovastatin 10-60 mg pe zi (marea majoritate au primit 20 mg pe zi) pe perioade intre 3 si 41 de luni s-a raportat un singur caz de rabdomioliza (0,6%) si unul de crestere semnificativa a CPK. Beneficiile si riscurile administrarii lovastatinului concomitent cu medicamente imunosupresive, fibrati sau doze hipolipemiante de niacin (acid nicotinic). Incidenta miopatiei la pacientii care au primit lovastatin fara aceste terapii concomintente a fost de 0,1%. La un pacient cu transplant renal care primea ciclosporina si lovastatin s-a raportat rabdomioliza cu insuficienta renala la putin timp dupa cresterea dozei de itraconazol, un agent antifungic sistemic. Un alt pacient transplantat tratat cu ciclosporina si un alt inhibitor de HMG CoA reductaza a prezentat slabiciune musculara insotita de o crestere marcata a CPK in urma initierii terapiei sistemice cu itraconazol.

Inhibitorii de HMG CoA reductaza si agentii antifungici derivati de azol inhiba biosinteza colesterolului in puncte diferite ale caii de sinteza. Lovastatinul trebuie intrerupt temporar la pacientii tratati cu ciclosporina, daca se considera necesara administrarea terapiei antifungice sistemice cu derivati de azol; pacientii care nu sunt tratati cu ciclosporina trebuie atent monitorizati daca se considera necesara administrarea terapiei antifungice sistemice cu derivati de azol. intr-o evaluare clinica extinsa timp de 48 de saptamani a lovastatinului comparativ cu placebo pe 8245 de pacienti (studiul EXCEL), nici unul din pacientii tratati cu lovastatin 20 mg/zi nu a dezvoltat miopatie. Cinci pacienti (sub 0,1%) tratati cu lovastatin (unul cu 40 mg/zi si patru cu 40 mg de doua ori pe zi) au dezvoltat miopatie (simptome musculare si niveluri ale CPK de 10 ori mai mari decat limita superioara a normalului). Practic nici un pacient (sub 0,1%) din acest studiu nu a fost tratat concomintent cu ciclosporina, gemfibrozil sau niacin in doze hipolipemiante. La sase pacienti cu transplant cardiac tratati cu medicamente imunosupresoare, inclusiv ciclosporina, concomitent cu lovastatin 20 mg/zi, nivelul plasmatic mediu de metaboliti activi derivati din lovastatin a fost aproximativ de 4 ori mai mare fata de cel asteptat. in acest grup si raspunsul terapeutic s-a dovedit a fi proportional mai ridicat raportat la doza administrata. Datorita unei relatii vizibile intre nivelurile plasmatice ridicate de metaboliti activi derivati din lovastatin si miopatie, doza zilnica la pacientii tratati concomitent cu imunosupresoare nu trebuie sa depaseasca 20 mg/zi (vezi Posologie si mod de administrare). Chiar si la aceasta doza trebuie evaluate cu atentie beneficiile si riscurile administrarii de lovastatin la pacientii tratati cu imunosupresoare.Tratamentul cu Mevacor trebuie temporar intrerupt sau oprit la orice pacient cu o stare acuta severa, sugerand o miopatie sau la cei cu factori de risc care predispun la dezvoltarea insuficientei renale secundare rabdomiolizei, cum ar fi: infectii acute severe, hipotensiune, interventii chirurgicale majore, traumatisme, tulburari metabolice, endocrine sau electrolitice severe, convulsii necontrolate. Pacientii trebuie sfatuiti sa anunte imediat aparitia unor dureri musculare inexplicabile, a sensibilitatii sau a slabiciunii musculare, mai ales daca acestea sunt insotite de stare generala alterata si febra.

Evaluari oftalmologice: Cresterea prevalentei opacifierii cristalinului ca rezultat al imbatranirii, in absenta oricarui tratament medicamentos reprezinta un fapt normal. Datele acumulate din experienta clinica intr-o perioada lunga de timp nu evidentiaza vreun efect secundar al lovastatinului asupra cristalinului.

Uz pediatric: Nu a fost stabilita siguranta si eficacitatea administrarii la copii.
Varstnici: intr-un studiu controlat, eficacitatea la pacientii peste 60 de ani s-a dovedit similara cu cea observata la populatia generala si nu s-a observat nici o crestere aparenta a frecventei reactiilor adverse clinice sau de laborator. Hipercolesterolemia familiala homozigota: Mevacor a fost mai putin eficient la pacientii cu hipercolesterolemie familiala homozigota, probabil deoarece acesti pacienti nu au receptori LDL functionali. La acesti pacienti homozigoti, Mevacor pare sa produca mai frecvent cresterea transaminazelor serice (vezi Reactii adverse). Hipertrigliceridemia: Mevacor prezinta doar un efect moderat de scadere a trigliceridelor si nu este indicat cand hipertrigliceridemia este tulburarea principala (adica in hiperlipidemia tip I, IV si V).

Mevacor in sarcina si alaptare

Utilizarea in sarcina: Mevacor este contraindicat in timpul sarcinii. Ateroscleroza este un proces cronic si intreruperea terapiei hipolipemiante in timpul sarcinii ar avea un impact redus asupra rezultatului terapiei de lunga durata a hipercolesterolemiei primare. Mai mult, colesterolul si alti produsi ai caii de biosinteza a colesterolului sunt componente esentiale pentru dezvoltarea fatului, inclusiv pentru sinteza de steroizi si de membrane celulare. Mevacor poate dauna fatului cand este administrat unei femei gravide, datorita capacitatii inhibitorilor de HMG-CoA reductaza, din care face parte si Mevacor, de a reduce sinteza de colesterol si posibil si pe cea a altor produsi ai caii de sinteza a colesterolului. S-au primit si cateva rapoarte de anomalii congenitale la copii ai caror mame fusesera tratate in timpul sarcinii cu inhibitori de HMG-CoA reductaza (vezi Contraindicatii). Mevacor poate fi administrat la femei de varsta fertila numai cand posibilitatea de conceptie este foarte redusa. Daca pacienta ramane insarcinata in timpul tratamentului cu Mevacor, acesta va fi intrerupt si pacienta va fi avertizata asupra riscului potential pentru fat.
Alaptare: Nu se stie daca Mevacor se excreta in laptele uman. Deoarece multe medicamente se excreta in laptele uman si datorita potentialului de reactii adverse grave, femeile tratate cu Mevacor nu trebuie sa-si alapteze copii (vezi Contraindicatii).

Reactii adverse Mevacor

Mevacor este in general bine tolerat; majoritatea efectelor secundare au fost usoare si tranzitorii. in studii clinice controlate, efectele secundare (considerate posibil, probabil sau cu siguranta asociate medicamentului) care au aparut cu o frecventa peste 1% au fost: flatulenta, diaree, constipatie, greata, dispepsie, ameteala, vedere neclara, cefalee, crampe musculare, mialgie, rash cutanat si dureri abdominale. Pacientii care au primit agenti activi de control au prezentat o incidenta similara sau chiar mai mare a efectelor secundare gastrointestinale.
Alte efecte secundare care au aparut la 0,5 pana la 1,0% din pacienti au fost: oboseala, prurit, uscaciunea mucoasei bucale, insomnie, tulburari ale somnului si disgeuzie. Rar au fost raportate miopatie si rabdomioliza. intr-o evaluare clinica extinsa a lovastatinului timp de 48 de saptamani care compara lovastatinul cu placebo (studiul EXCEL), reactiile adverse raportate au fost simulare cu cele din studiile initiale, iar incidenta lor la medicament si la placebo nu a fost statistic diferita.

Urmatoarele efecte secundare suplimentare au fost comunicate de cand medicamentul a fost lansat pe piata: hepatita, icter colestatic, voma, anorexie, parestezii, neuropatie periferica, tulburari psihice inclusiv anxietate, necroliza epidermica toxica si eritem multiform, inclusiv sindrom Stevens-Johnson. Rar s-a comunicat un sindrom aparent de hipersensibilitate care a inclus una sau mai multe dintre urmatoarele afectiuni: soc anafilactic, angioedem, sindrom lupic, polimialgii reumatice, vasculita, trombocitopenie, leucopenie, eozinofilie, anemie hemolitica, ANA pozitiv, cresteri ale VSH, artrita, artralgii, urticarie, astenie, fotosensibilitate, febra, hiperemie, frisoane, dispnee si stare generala alterata. Rezultatele testelor de laborator: Rar s-au raportat cresteri importante si persistente ale transaminazelor serice (vezi Precautii). S-au mai raportat si alte modificari ale testelor functionale hepatice cum ar fi cresterea fosfatazei alcaline si a bilirubinei. S-au observat si cresteri ale nivelurilor serice de creatin fosfokinaza (CPK) datorate fractiunii noncardiace a CPK. Acestea in general au fost usoare si tranzitorii, cresteri importate fiind raportate rar

Cele mai bune 13 alimente pentru sanatatea ta

Avocado: previne cancerul, bolile de inima si diabetul

Este bogat in grasimi, insa contine grasimile mononesaturate care reduc riscul de aparitie a cancerului, a bolilor de inima si a diabetului. “El ajuta la regenerarea sanguina si celulara, stabilizeaza glicemia si este perfect in problemele cardiovasculare”, este parerea expertilor. De asemenea, are un continut ridicat de fibre (11-17 grame per fruct) si luteina, un antioxidant benefic pentru sanatatea ochilor si a pielii.

Merele: previn cancerul si bolile de inima

“Un mar pe zi te fereste de doctori, mai ales daca il consumi cu coaja”, sustin cercetatorii. Acest fruct este plin de antioxidanti puternici – quercetina si catechine – care protejeaza celulele de actiunea radicalilor liberi. Astfel riscul de a face cancer si de a suferi de afectiuni cardiovasculare este diminuat semnificativ. Studiile efectuate arata ca in coaja marului se gasesc de 5 ori mai multi polifenoli decat in miez. Merele sunt foarte bogate in fibre (cam de doua ori mai multe fibre decat in alte fructe obisnuite, precum piersici, struguri si grepfruit) care te scapa de senzatia de balonare.

Afinele: previn problemele de vedere, cancerul si diabetul

Superstaruri in procesul de anti-imbatranire a pielii, afinele sunt pline de antioxidanti – in special, antocianine – care imbunatatesc vederea si ajuta creierul sa functioneze normal. De asemenea, ofera protectie impotriva maladiei Alzheimer, Parkinson, diabet si boli cardiovasculare. Alte studii au confirmat faptul ca afinele au cea mai puternica actiune anticancerigena dintre toate fructele.

Varza: previne cancerul si infectiile virale

“Varza consumata de cel putin o data pe saptamana este deosebit de benefica pentru barbati, deoarece reduce riscul de aparitie a cancerului de colon cu pana la 66%. De asemenea, ea stimuleaza sistemul imunitar, ucide bacteriile si virusii, curata sangele”, afirma expertii. Daca preferi varza rosie vei beneficia si de puterea antocianinelor, cu efecte anticancerigene puternice.

Peste si ulei de peste: fara cancer, diabet, artrita si depresie

Un consum adecvat de peste te va ajuta sa previi bolile de inima, cancerul, maladia Alzheimer, diabetul si artrita. De asemenea, pestele mai gras ajuta in cazul depresiilor. Asociatia Americana a Inimii recomanda ca adultii sa consume cel putin 2 portii de peste pe saptamana, in special somon, hering, sardine (care sunt cei mai sanatosi pentru inima, deoarece contin acizi grasi omega-3). Evita varietatile de peste care contin mercur (rechin, macrou, tilefish, tonul gras, pestele-spada). Bucatile de ton light din conserva sunt in regula.

Usturoiul: previne cancerul, racelile si infectiile

Studiile arata ca usturoiul scade nivelul colesterolului si al trigliceridelor, prevenind blocarea arterelor. “2-3 catei de usturoi consumati zilnic ajuta cardiacii sa reduca la jumatate numarul atacurilor de inima. De asemenea, usturoiul se numara printre alimentele cele mai indicate in prevenirea cancerului. Daca este gatit ajuta la detoxifierea organismului (de mercurul din peste, de exemplu). Are efecte antibacteriene si antivirale, crescand rezistenta organismului la raceli si infectii. Iar daca nu suporti mirosul de usturoi care persista dupa consumul lui, mesteca o frunza proaspata de patrnjel si ai scapat de el!

Ciupercile: previn cancerul, infectiile virale si hipertensiunea

Folosite de secole in medicina, ciupercile au efecte puternice asupra sistemului imunitar. Ele previn si trateaza cancerul, infectiile virale, colesterolul ridicat si hipertensiunea. In Asia, ciupercile sunt folosite ca adjuvant in tratamentul cancerului, datorita capacitatii de a contracara efectele toxice ale chemoterapiei si ale radiatiilor.

Migdalele: previn bolile de inima si te ajuta sa slabesti

Sunt bogate in fibre si acizi mononesaturati, avand efecte benefice asupra nivelului de colesterol. Potrivit Administratiei pentru Alimente si Medicamente (FDA) consumul a 42 de grame de oleaginoase poate reduce riscul bolilor cardiovasculare. Cu toate ca migdalele sunt relativ bogate in grasimi si calorii, studiile arata ca un consum adecvat de migdale te poate ajuta sa slabesti (cantitatea de proteine, fibre si grasimi mononesaturate dau senzatia de satietate, evitand mancatul in exces).

Ouale: protejeaza inima si creierul

Constituie cele mai bune surse de proteine, intrecand soia, laptele, carnea de vita si zerul. Pe langa faptul ca mai contin si cei 9 aminoacizi esentiali, sunt foarte bogate in nutrienti. Si mananca si galbenusul! Multe persoane il ocolesc, deoarece considera ca le afecteaza negativ nivelul colesterolului. Insa, galbenusul de ou contine cholina, care protejeaza inima si creierul, si previne acumularea colesterolului si a grasimilor in ficat.

Semintele de in: reduc inflamatiile

Contin proteine, acizi grasi, minerale (magneziu, potasiu si zinc) si fibre.

Rodiile: previn bolile de inima si cancerul

Au de 3 ori mai multi antioxidanti decat vinul rosu si ceaiul verde, iar sucul lor este folosit pentru reducerea placilor ateromatoase. Ofera protectie impotriva bolilor de inima. Expertii au constatat ca un consum regulat si de durata a sucului de rodii incetineste procesul de imbatranire si protejeaza organsimul de cancer.

Vinul rosu: face bine la inima

O cantitate mica de alcool consumat in fiecare zi face bine la inima, deoarece mareste colesterolul bun si reduce riscul de formare a cheagurilor de sange. “Vinul rosu contine antioxidanti puternici, resveratrol si saponine care aduc beneficii maxime aparatului cardiovascular”, sustin expertii. Nu uita: mai mult de o bautura consumata zilnic este asociata cu cresterea tensiunii.

Ciocolata neagra: previne bolile de inima si are putine calorii

Cand vine vorba despre ciocolata, cu cat mai amaruie este cu atat mai bine pentru sanatatea ta. Beneficiile ciocolatei sunt aduse de flavone si antioxidanti. Tine minte ca trebuie sa alegi ciocolata care contine peste 60% cacao, deoarece aceasta contine si mult mai putine calorii si daca este consumata moderat scade nivelul colesterolului rau si previne formarea placilor de aterom.

De ce sa consumam mere?

Pentru ca sunt bogate in pectina, o fibra solubila care reduce nivelul colesterolului “rau” si al glicemiei. Mai contin si foarte multa vitamina C care: protejeaza celulele corpului, stimuleaza productia de colagen, pastreaza sanatatea vaselor sanguine si favorizeaza absorbtia fierului.

De ce sa consumam afine?

Pentru ca sunt bogate in fitonutrienti care au rolul de a preveni infectiile tractului urinar. Studiile arata ca afinele imbunatatesc memoria si asigura o imbatranire lenta si sanatoasa a organismului. Iar daca urmezi o cura de slabire, trebuie sa stii ca afinele sunt o optiune cu putine calorii, insa foarte bogate in fibre si vitamina C (1 ceasca de afina proaspete contine 84 kcal, 3,6 grame de fibre si 14 mg de vitamina C).

De ce sa consumam broccoli?

In afara faptului ca este foarte bogat in calciul, potasiu, folati si fibre, broccoli mai contine si fitonutrienti care previn bolile cronice: bolile de inima, diabetul si unele tipuri de cancer. Vitaminele A si C se gasesc din belsug in broccoli si ofera protectie celulara.

De ce sa consumam fasole?

Pentru ca este bogata in fier, magneziu, fosfor, potasiu, cupru si vitamina B1. De asemenea, contine fitonutrienti care previn aparitia bolilor cronice: cardiovasculare si anumite cancere.

De ce sa consumam somon?

Pentru ca este o buna sursa de acizi grasi omega-3 care au rolul de a preveni formarea cheagurilor de sange, evitandu-se astfel pericolul unui atac de inima. Acizii grasi omega-3 pastreaza un ritm cardiac normal, scade numarul trigliceridelor din sange, impiedica formarea pacilor ateromatoase care blocheaza arterele, reduce tensiunea arteriala si riscul de infarct miocardic.

Pe langa protectia pe care o ofera inimii, somonul nu contine decat foarte putine grasimi saturate si colesterol si este o buna sursa de proteine.

De ce sa consumam spanac?

Pentru ca este o sursa importanta de vitamina A, C, B2, B6, folati, calciul, fier si magneziu. Substantele care se gasesc in spanac stimuleaza sistemul imunitar si pastreaza sanatatea parului si a pielii.

De ce sa consumam sucuri de legume?

Constituie cea mai simpla optiune de a include in regimul tau alimentar cat mai multe legume. Sucul de rosii simplu sau in combinatie cu alte legume este o sursa importanta de licopen – un antioxidant care reduce riscul de cancer de prostata sau alte tipuri de cancer, precum si riscul de a face un atac de inima. Unele sucuri de legume contin foarte mult sodiu, asa ca atentie maxima ca sa le alegi pe cele mai sarace in sodiu.

De ce sa consumam germeni?

Pentru ca acestia sunt foarte bogati in vitamina E, B1, B2, B3, folati, magneziu, fosfor, potasiu, fier si zinc. Iar daca le mai punem la socoteala si continutul ridicat de fibre, proteine si unele grasimi sanatoase este imposibil sa ii excludem din alimentatia noastra.