E-MOX este indicat în infectii cu germeni sensibili la amoxicilina: Infectii respiratorii: pneumonie, bronsita, bronho-pneumonie, abces pulmonar. Afectiuni ORL: otita, sinuzita, amigdalita, faringita, laringita. Infectii genito-urinare: cistite, pielonefrite, uretrite, gonoree. Infectii dermatologice, ale oaselor si tesuturilor moi, erizipel, celulite, limfangite.

Contraindicatii E-MOX

Hipersensibilitate cunoscuta la produs (eventual penicilina sau cefalosporine), mononucleoza infectioasa.

Reactii adverse E-MOX

Rareori tulburari gastrointestinale (diaree). Reactii de hipersensibilizare sub forma de rush cutanat, eozinofilie, dermatita exfoliativa.

Compozitie E-MOX

Capsule continând 500 mg amoxicilina (sub forma de trihidrat). Pulbere pentru suspensie orala continând 250 mg/5 ml amoxicilina (sub forma de trihidrat).

Actiune E-MOX

E-MOX este o penicilina de semisinteza cu spectru larg de actiune, cuprinzând atât germeni grampozitivi cât si germeni gramnegativi. E-MOX este bine tolerat chiar si în doze mari.

Administrare E-MOX

Adulti si copii peste 40 kg: în infectii moderate sau severe 250 – 500 mg la interval de 8 ore; în infectiile foarte severe 1 000 mg la interval de 8 ore. Sugari si copii sub 40 kg: 1 – 2 lingurite 5 – 10 ml de suspensie la interval de 8 ore, functie de vârsta si gravitatea infectiei. Nota: Tratamentul se va continua înca 48 – 72 ore dupa disparitia semnelor de infectie bacteriana. Prepararea suspensiei de E-MOX se face adaugând apa fiarta si racita peste pulbere pâna la semnul indicat pe flacon; se obtine astfel o suspensie continând 250 mg/ 5 ml.

Ceftibuten.

Actiune terapeutica Cedax

Casi in cazul majoritatii antibioticelor beta-lactamice, activitatea bactericida a ceftibutenului se datoreaza inhibarii sintezei peretelui celular bacterian. Datorita structurii sale chimice, ceftibutenul este foarte rezistent la beta-lactamaze. Multe dintre microorganismele producatoare de beta-lactamaze, care sunt rezistente la peniciline sau la alte cefalosporine, pot fi inhibate de ceftibuten. Forma trans aceftibutenului, rezultata prin izomerizarea ceftibutenului (forma cis) prezinta doar 1/4-1/8 din activitatea ceftibutenului.

Microbiologie: Ceftibutenul este foarte rezistent la penicilinazele si cefalosporinazele a caror secretie este indusa prin mecanism plasmidic. Totusi, nu este rezistent la unele cefalosporinaze a caror secretie este indusa prin mecanism cromozomial la microorganisme cum ar fi: Citrobacter, Enterobacter si Bacteroides.

Similar celorlalt eantibiotice beta-lactamice, ceftibutenul nu trebuie utilizat impotriva tulpinilor a caror rezistenta la beta-lactamati se datoreaza unor mecanisme generale, cum ar fi permeabilitatea sau prezenta proteinelor fixatoare de penicilina, de ex., S. pneumoniae penicilino-rezistent. Ceftibutenul se leaga preferential de PBP-3 a E. coli, determinand aparitia unor forme filamentoase la 1/4 – 1/2 din concentratia minima inhibitorie (CMI) si liza bacteriana la o concentratie de doua ori mai mare decat CMI. Concentratia minima bactericida (CMB) pentru E. coli, fie sensibila sau rezistenta la ampicilina, este aproape egala cu CMI. Ceftibutenul a demonstrat activitate in vitro si in infectiile clinice, impotriva celor mai multe tulpini ale urmatoarelor microorganisme:

Microorganisme gram pozitive: Streptococcus pyogenes, Streptococcus pneumoniae (excluzand tulpinile rezistente la penicilina).

Microorganisme gram negative: Haemophilus influenzae (tulpini beta-lactamazo-pozitive si negative); Haemophilus para influenzae (tulpini beta-lactamazo-pozitive si negative); Moraxella (Branhamella) catarrhalis (cele mai multe fiind beta-lactamazo-pozitive); Escherichiacoli; Klebsiella spp. (inclusiv K. pneumoniae si K. oxytoca); Proteus indol-pozitiv (incluzand P. vulgaris) precum si alte specii de Proteea, i.e., Providencia; P. mirabilis; Enterobacter spp. (inclusiv E. cloacaesi E. aerogenes); Salmonella spp; Shigella spp. Ceftibutenul ademonstrat activitate in vitro impotriva celor mai multe tulpini ale urmatoarelor microorganisme; totusi, eficacitatea clinica nu a fost clar stabilita:

Microorganisme gram pozitive: Streptococi din grupurile C si G.

Microorganisme gram negative: Brucella, Neiserria, Aeromonashy drophilia, Yersinia enterocolitica, Providencia rettgeri, Providencia stuartii si tulpini de Citrobacter, Morganella si Serratia care nu produc cefalosporinaze prin mecanism cromozomial. Ceftibutenul este inactiv impotriva stafilococilor, enterococilor, Acinetobacter, Listeria, Flavobacterium si Pseudomonas spp. Ceftibutenul are activitate redusa impotriva majoritatii anaerobilor, inclusiv impotriva celor mai multe specii de Bacteroides. Ceftibutenul-trans este inactiv microbiologic in vitro si in vivo impotriva acelorasi specii.

Testarea sensibilitatii

Tehnica difuziei: Metodele cantitative care indica masurarea diametrului zonei de difuziune ofera o apreciere a sensibilitatii germenului la antibiotice. Testarea sensibilitatii la ceftibuten se efectueaza prin metoda discului, descrisa de Bauer AW, etal; Am J Clinical Pathology 1966; 45; 493, Comitetul National pentru Standarde de Laborator Clinic, standard aprobat: aprilie 1990 si Registrul Federal 1974; 39 (30 mai): 1918219184. Interpretarea sensibilitatii probabile implica corelarea diametrului obtinut la testul cu disc cu CMI-ul ceftibutenului. Rezultatul testelor de laborator prin utilizarea unui singur disc continand 30 g de ceftibuten trebuie sa fie interpretat dupa urmatoarele criterii: o zona cu diametrul ( 21 mm semnifica Sensibil (S); 18 – 20 mm, Moderat Sensibil (MS); ( 17 mm, Rezistent (R). Pentru Haemophilus, o zona > 28 mmindica sensibilitate. Coloniile de pneumococ, in jurul carora oxacilina determina o zona de inhibare > 20 mm, sunt sensibile la penicilina si pot fi considerate sensibile la ceftibuten. Un rezultat “Sensibil” indica faptul ca microorganismul patogen este foarte probabil inhibat de nivelele sanguine care se obtin in mod obisnuit. Un rezultat “Moderat Sensibil” arata ca pot fi atinse concentratii mari de antibiotic daca se utilizeaza doze mari sau daca infectia este limitatala tesuturile si fluidele (ex. urina), in care se obtin concentratii inhibitorii mari de antibiotic.
Un rezultat “Rezistent” arata improbabilitatea obtinerii unor concentratii inhibitorii si necesitatea optarii pentru alta terapie. Procedurile standard necesita utilizarea unor microorganisme de control, de laborator. Discul cu 30 micrograme de ceftibuten trebuie sa determine o zona de 29 – 35 mm pentru E. coli ATCC 25922 si 29 – 35 mm pentru H. influenzae ATCC 49247. Discul de 30 micrograme de ceftibuten trebuie utilizat pentru toate testarile in vitro ale coloniilor de microorganisme. Discul de clasa (cefalotin) pentru testarea sensibilitatii la cefalosporine nu este adecvat datorita diferentelor de spectru fata de ceftibuten.

Tehnica dilutiei: Procedura recomandata pentru testarea sensibilitatii la ceftibuten prin metoda dilutiei este cea adoptata de Comitetului National pentru Standarde de Laborator Clinic, Standard Aprobat: Metode pentru Testarea Sensibilitatii prin Tehnica Dilutiei pentru Bacterii Aerobe. Agarul Mueller-Hinton sau bulionul Mueller-Hinton ajustat cu cationi sunt mediile de cultura recomandate pentru coloniile de microorganisme patogene obisnuite, care cresc repede si pentru speciile de Haemophilus. Pentru testarea anumitor streptococi poate fi adaugat sange sau constituenti din sange. Microorganismele pot fi consideratesensibile la ceftibuten daca valoarea CMI pentru ceftibuten este ( 8 g/ml si rezistente daca CMI este > 32 g/ml. Microorganismele care au CMI de 16 micro-g/ml sunt moderat sensibile. Asemanator metodelor standard de difuzie, procedurile de dilutie necesita utilizarea microorganismelor de control, de laborator. Pulberea standard de ceftibuten trebuie sa dea valori ale CMI in intervalul 0,125 – 0,5 g/ml pentru E. coli ATCC 25922, 32 g/ml pentru S. aureus ATCC 29213 si in intervalul 0,25 – 1,0 g/ml pentru H. influenzae ATCC 49247.

Indicatii Cedax

Cedax este indicat in tratamentul urmatoarelor infectii cauzate de microorganisme sensibile: Infectii ale cailor respiratorii superioare, incluzand urmatoarele infectii specifice: faringita, amigdalita si scarlatina, la adulti si/sau copii; sinuzita acuta la adulti; otita medie la copii.
Infectii ale cailor respiratorii inferioare la adulti, inclusiv bronsita acuta, exacerbarile acute ale bronsitei cronice si pneumonia acuta, la pacienti care pot fi tratati pe cale orala, de ex., cei cu infectii primare dobandite in colectivitati.
Infectiile tractului urinar, complicate sau necomplicate, la adulti si copii. Enterita si gastroenterita la copii, cauzate de Salmonella, Shigella sau E. coli. Cedax nu a demonstrat activitate impotriva speciilor de Campylobacter si Yersinia.

Mod de administrare Cedax

Asemenialtor antibiotice orale, durata tratamentului este, in general, de cinci – zece zile. Pentru tratamentul infectiilor cu Streptococcus pyogenes, doza terapeutica de Cedax trebuie administrata cel putin zecezile.
Adulti: Doza recomandata de Cedax este de 400 mg zilnic. Cedax capsule poate fi administrat indiferent de orarul meselor. Poate fi administrat in doza de 400 mg o data pe zi pentru tratamentul urmatoarelor indicatii: sinuzita acuta bacteriana, bronsita acuta, exacerbari acute ale bronsitei cronice si infectii complicate sau necomplicate ale tractului urinar. Pentru tratamentul pneumoniei dobandite in colectivitate, doza recomandata este de 200 mg la fiecare 12 ore, la pacientii la care terapia orala este adecvata.
Adulti cu afectare renala: Farmacocinetica Cedax nu este afectata suficient pentru a necesita modificarea dozelor, decat daca valorile clearance-ului creatininic sunt mai mici de 50 ml/min. Daca clearance-ul creatininic este intre 49 si 30 ml/min, doza zilnica trebuie scazuta la 200 mg. Daca valorile clearance-ului creatininic sunt intre 29 si 5 ml/min, doza zilnica recomandata este de 100 mg. Daca se prefera modificarea frecventei administrarii, la pacientii cu clearance creatininic 30 – 49 ml/min se poate administra o doza de 400 mg Cedax la 48 de ore (la fiecare 2 zile), iar daca clearance-ul creatininic este 5 – 29 ml/min, la fiecare 96 de ore (la fiecare 4 zile). La pacientii cu doua-trei sedinte de hemodializa pe saptamana, se poate administra o singura doza de Cedax, de 400 mg, la sfarsitul fiecarei sedinte de hemodializa.
Copii: Doza recomandata este de 9 mg/kg/zi (maxim 400 mg zilnic), sub forma de suspensie orala.

Aceasta poate fi administrata in doza unica zilnica pentru tratamentul urmatoarelor indicatii: faringita cu sau fara amigdalita, otita acuta medie cu exsudat abundent si infectii complicate sau necomplicate ale tractului urinar. Pentru tratamentul enteritei bacteriene acute la copii, doza totala zilnica poate fi administrata divizat, in doua doze de cate 4,5 mg/kg, la fiecare 12 ore.

Copiii cu greutate mai mare de 45 kg sau cu varsta mai mare de 10 ani, pot primi doza recomandata adultilor. Cedax suspensie poate fi administrat cu aproximativ una-doua ore inainte sau dupa ingestia de alimente. Agitati bine recipientul inaintea masurarii fiecarei doze.

Contraindicatii Cedax

Cedax este contraindicat la pacientii cu alergie cunoscuta la cefalosporine sau la oricare din componentele Cedax.

Precautii

Dozarea Cedax poate necesita ajustare la pacientii cu insuficienta renala avansata, precum si la pacientii supusi dializei. Cedax este usor dializabil. Pacientii dializati trebuie monitorizati atent, iar administrarea de Cedax trebuie sincronizata cu perioada imediat urmatoare dializei. Cedax trebuie indicat cu precautie la pacientii cu istoric de boala gastrointestinala complicata, in special cei cu colita cronica. Antibioticele cefalosporinice trebuie administrate cu extrema precautie la pacientii cu alergie cunoscuta sau suspectata la peniciline. Aproximativ 5% din pacientii cu alergie documentata la penicilina prezinta reactivitate incrucisata la antibioticele cefalosporinice. La persoanele care au primit atat penicilina cat si cefalosporine, au fost semnalate reactii acute, severe de hipersensibilizare (anafilaxie), aparitia hiperreactivitatii incrucisate cu anafilaxie fiind bine cunoscuta.

Daca apare o reactie alergica la Cedax, se intrerupe utilizarea lui si se administreaza o terapie corespunzatoare. Anafilaxia severa necesita tratament de urgenta corespunzator, in functie de situatia clinica, de ex., adrenalina, fluide intravenos, mentinerea cailor respiratorii si administrarea de oxigen, antihistaminice, corticosteroizi, alte amine presoare si supraveghere atenta. In timpul terapiei cu antibiotice cu spectru larg de tip Cedax, alterarea florei intestinale poate determina aparitia diareei indusa de antibiotic, inclusiv colita pseudomembranoasa datorata toxinei Clostridium difficile. Pacientii pot prezenta diaree moderata, severa sau periclitanta pentru viata, cu sau fara deshidratare, fie in timpul sau dupa tratamentul cu antibioticul incriminat. Este important a se lua in considerare acest diagnostic la orice pacient care prezinta diaree persistenta, ca urmare a unui tratament cu antibiotice cu spectru larg, de tip Cedax.

Utilizarea in pediatrie: Siguranta si eficacitatea utilizarii Cedax la sugarii mai mici de sase luni nu a fost stabilita.

Sarcina si alaptare

Nu exista studii adecvate si controlate la femeia insarcinata sau pe perioada nasterii. Deoarece studiile reproductivitatii la animale nu sunt intotdeauna predictive pentru raspunsul uman, administrarea de Cedax in aceste situatii clinice trebuie cantarita in termenii riscului si beneficiului potential, atat pentru mama cat si pentru fat. Cedax nu a fost detectat in laptele matern.

Reactii adverse

In studii clinice pe aproximativ 3 000 pacienti, Cedax s-a dovedit in general sigur si bine tolerat, majoritatea efectelor adverse fiind moderate, trecatoare si rare sau foarte rare ca frecventa. Cele mai frecvent semnalate efecte adverse au fost cele gastrointestinale, incluzand greata ( ( 3%) si diaree (3%), precum si cefalee (2%). Efecte adverse semnalate rar au inclus dispepsie, gastrita, voma, durere abdominala, ameteli si manifestari clinice asemanatoare bolii serului. Foarte rar a fost raportata diaree moderata spre severa asociata cu Clostridium difficile.

Convulsiile (semnalate la un pacient varstnic cu bronhopneumopatie obstructiva cronica aflat in tratament cu multiple medicatii, incluzand teofilina, care a dezvoltat convulsii intermitente la cinci zile dupa inceperea tratamentului cu Cedax) au fost semnalate foarte rar si nu au fost atribuite inechivoc terapiei cu Cedax. Cele mai multe reactii adverse au raspuns la tratamentul simptomatic sau au cedat la intreruperea terapiei cu Cedax. Foarte rar, au fost semnalate modificari de laborator, incluzand scaderea hemoglobinei, leucopenie, eozinofilie si trombocitoza. De asemenea, foarte rar, s-au semnalat cresteri trecatoare ale AST (SGOT), ALT (SGPT) si LDH. Rar, acestea au fost considerate posibil asociate terapiei cu Cedax.

Efecte adverse comune clasei cefalosporinelor: in plus fata de efectele adverse mentionate mai sus, aparute la pacientii tratati cu Cedax, urmatoarele efecte adverse si modificari ale testelor de laborator au fost semnalate pentru clasa de antibiotice cefalosporinice.

Reactii adverse: reactii alergice, incluzand anafilaxie, sindrom Stevens-Johnson, eritem multiform, epidermoliza necrotica toxica, diaree severa si colita indusa de antibiotic, suprainfectie, disfunctie renala, nefropatie toxica, anemie aplastica, anemie hemolitica si hemoragie. Modificari ale testelor de laborator: hiperbilirubinemie, test Coombs direct pozitiv, glicozurie, cetonurie, pancitopenie, neutropenie si agranulocitoza.

Cexyl 250;Cexyl Forte 500 – capsule continand cantitatea echivalenta de monohidrat de cefadroxil corespunzatoare la 250, respectiv 500 mg cefadroxil anhidru.
Cexyl 125; Cexyl 250; Cexyl 500 – pulbere suspendabila pentru prepararea a 60 ml suspensie orala, continand 1,5g, 3 g, respectiv 6 g cefadroxil anhidru sub forma de monohidrat si excipienti pana la 20 g.
O lingurita dozatoare (5 ml suspensie) contine 125 mg, 250 mg, respectiv 600 mg cefadroxil anhidra sub forma de monohidrat.
Suspensia reconstituita are gust dulce aromat.

Actiune terapeutica Cexyl

Cefadroxil face parte din clasa cefalosoprinelor de prima generatie. Este un antibiotic sintetic, derivat de cefalosporina C. Are actiune bactericida. Ca si celelalte cefalosporine actioneaza asupra unor receptori specifici – PBP – provocand impiedicarea formarii legaturilor transversale la nivelul polimerului peptidoglicanic din structura peretelui bacterial si activarea autolizinelor acestuia.
Spectrul de activitate cuprinde microorganismele sensibile la cefadroxil, si in special, streptococii beta-hemolitici. Alte microorganisme sensibile la cefadroxil: stafilococi coagulazo-pozitivi si coagulazo-negativi, stafilococi producatori de penicilinaze, pneumococi, bacili difterici, clostridii, Neisseria sp.
Microorganisme mai putin sensibile: E. colisi alte bacterii coliforme, Klebsiella, Proteus mirabilis, Salmonella, Shigella, Moraxella catarrhalis, Bacteroides sp.
Microorganismele sunt inconstant sensibile: Haemophylus influenzae, Citrobacter, Streptococ D, Listeria.
Urmatoarele migroorganisme sunt rezistente: stafilococ meticilino-rezistent, Enterobacter, Proteus indol pozitiv, Pseudomonas, Acinetobacter, Serratia, Providencia. Absorbtia cefadroxilului nu este influentata de administrarea simultana cu alimentele.
La administrare p.o. se absoarbe in proportie de 85 – 90 % in segmentul superior al intestinului subtire. Concentratiile maxime sanguine sunt atinse in 1-2 ore, concentratiile terapeutice se mentin 6 ore, iar valori masurabile au fost detectate si dupa 12 ore de la administrare. La administrarea unei doze de 1 g se atinge o concentratie serica de 26- 33 microg/ml in 90 de minute.

Timpul de injumatatire este de 80 – 90 minute. Legarea de proteinele plasmatice este de 15 – 20%. Difuzeaza rapid in tesuturile si organele moi realizand concentratii terapeutice la nivelul amigdalelor, tesuturilor si secretiilor tractului respirator, secretiilor urechii medii, la nivel cutanat, ocular, la nivelul tesuturilor musculare, a ficatului si a bilei, oaselor si articulatiilor, precum si in urina, la nivelul prostatei si a organelor genitale feminine. Concentratii de cefadroxil atinse in sangele fetal si in fluidul amniotic sunt aproximativ o treime din concentratiile serice materne. Se regaseste si in laptele matern, dar in concentratii mai scazute. Ritmul de epurare este mult mai lent comparativ cu celelalte cefalosporine, astfel incat se poate prelungi intre valul dintre doua administrari pana la 12 – 24 de ore. Se elimina preponderent renal, 90% nemodificat in 24 de ore. Concentratiile realizate in urina sunt de 1 000 mg/ml la 6 ore dupa administrarea unei doze unice de 500 mg cefadroxil. Persoanele cu insuficienta renala avansata prezinta o eliminare intarziata necesitand modificarea dozelor si a intervalelor de administrare.

Indicatii Cexyl

Cefadroxilul este indicat in infectiile cauzate de tulpini sensibile ce pot fi localizate la urmatoarele nivele: tractul respirator superior: otita medie acuta si cronica, sinuzita, faringita, amigdalita, laringita; tract respirator inferior: bronsita acuta si cronica, bronhopneumonie, pneumonie bacteriana; tract urinar: cistita, pielonefrita, anexite, salpingite, uretrita, prostatita; piele si tesut moale: abcese, furuncule, piodermie, impetigo, erizipel, limfadenita, infectii ale ranilor; sistemul osteo-articular: osteomielita, artrite septice.
Cefadroxilul este utilizat in sterilizarea purtatorilor de streptococ beta-hemolitic din zona orofaringiana si in episoadele acute ale afectiunilor cu acest microorganism. Pentru profilaxia reumatismului infectios se prefera penicilinele i.m. Cefadroxilul nu se utilizeaza in infectii sistemice severe, in care alte produse sunt mult mai active.

Mod de administrare Cexyl

Copii cu functie renala normala: 25 – 50 mg/kg corp/zi, administrat in doza unica sau la 12 ore. Doza poate fi crescuta la 100 mg/kg corp/zi in cazuri grave.
Adulti cu functie renala normala: 1 – 2 g/zi odata sau fractionat in doua doze.
In faringita sau amigdalita cu streptococ beta-hemolitic durata corecta a tratamentului este de 10 zile, iar pentru infectii ale tractului urinar de 7 – 10 zile.

Contraindicatii Cexyl

Hipersensibilitate la cefalosporine; hipersensibilitate la peniciline; atentie la persoanele cu insuficienta renala.

Precautii Cexyl

Precautii la persoanele alergice si cu astm. Nu sunt disponibile studii care sa recomande utilizarea cefadroxilului in perioada de sarcina si alaptare. Studiile efectuate pe mai multe specii de animale nu au aratat actiuni teratogene sau embrio-toxice. Se recomanda aruncarea laptelui matern pe tot parcursul tratamentului si doua zile dupa aceea.

Reactii adverse Cexyl

Este bine tolerat, reactii adverse aparand la 6% din pacienti. Cele mai frecvente sunt: tulburari gastro-intestinale (greata, varsaturi, dureri abdominale); reactii dermatologice (prurit, eritem, urticarie).
In cazuri foarte rare apar: simptome neurologice (vertij, nervozitate, somnolenta); soc anafilactic; dismicrobisme bacteriene; modificari hematologice (eozinofilia, trombocitopenia, leucopenia).

Printre cele mai frecvente cauze de raguseala se numara:

• inflamarea laringelui (laringita) avand atat caracter acut cat si cronic
• ganglioni limfatici inflamati ce apasa pe corzile vocale
• hipotiroidism (glanda tiroida hipoactiva)
• traumatisme – orice tip de traumatism ce include corzile vocale sau laringele (inclusiv interventii chirurgicale in sfera cervicala ce au putut afecta nervii laringieni sau sistemul fonator)
• paralizie de corzi vocale
• edemul laringian Reinke (manifestat prin tumefactia corzilor vocale)
• stresul psihic – modificarea vocii apare destul de frecvent in perioadele in care pacientii sunt stresati
• chisturi de corzi vocale (formatiuni sacciforme pline cu lichid ce se localizeaza la nivelul corzilor vocale)
• papilomatoza laringiana (boala ce apare ca urmare a infectiei cu virusul HPV, localizata la nivelul gatului)
• boala de reflux gastro-esofagian
• miastenia gravis
• sinuzita
• cancer laringeal, pulmonar
• inhalarea de substante cu actiune iritanta asupra aparatului fonator
• consum excesiv de tutun, alcool
• alergii, bronsite
• vorbit / cantat excesiv
• tuse permanenta
• plans prelungit (in cazul copiilor)
• infectii virale.

Raguseala care dureaza mai mult de 3 saptamani necesita investigatii urgente pentru-a exclude carcinomul laringian.

Raguseala apare si atunci cand o coarda vocala nu realizeaza o opozitie optima cu vecina sa. Cauzele pot fi reprezentate de o paralizie de cauza musculara sau neurologica a corzilor vocale sau de afectiuni intrinseci ale corzilor vocale. La adult afectiunile laringiene se prezinta de obicei cu raguseala dar pot provoca si probleme respiratorii.

Laringoscopia trebuie realizata obligatoriu pentru a observa miscarea corzilor vocale, pentru a inspecta mucoasa si pentru a exclude cauzele locale.
De obicei laringita este virala si auto-limitanta. Se pot produce infectii secundare cu streptococi si stafilococi. Raguseala se insoteste de o stare generala de rau, fatigabilitate si febra. Mai poate exista durere hipofaringiana, disfagie si durere la fonatie. Laringoscopia directa evidentiaza edemul laringian.

Daca este necesar, se administreaza fenoxi-metilpenicilina (penicilina V) 500 mg/6 h PO timp de o saptamana.

Abcesul laringian este destul de rar si apare secundar de obicei traumatismelor (ex: intubatie endotraheala).  Se manifesta ca o durere severa, febra, odinofagie (durere la deglutitie) si chiar detresa respiratorie. Poate fi prezenta o limfadenopatie cervicala. Miscarea laterala a laringelui este dureroasa.  Examenul radiografic al gatului din incidenta laterala poate evidentia un nivel de lichid sau un laringe deformat. Laringoscopia cu fibre optice evalueaza deschiderea orificiului glotic.

Microorganismele frecvent implicate in laringita sunt Pseudomonas, Stafilococcus sau Proteus; tratamentul trebuie sa acopere acest spectru ex: netilmicin 2-3 mg/kg/12 h IV (monitorizeaza nivelele sanguine) cu flucloxacilin 500 mg/6 h IV. Daca ameliorarea nu se produce in 24 h, se realizeaza drenajul chirurgical.

Nodulii cantaretului sunt produsi de utilizarea exagerata a corzilor vocale. Sunt noduli fibrosi care apar la jonctiunea treimii anterioare cu cele doua treimi posterioare ale corzilor vocale.

Tulburarile functionale produc paralizia abducto-rilor ambelor corzi vocale aflate in fonatie. De obicei apar la femeile tinere in momentele de stres emotional. Vocea poate disparea complet (afonie). De cele mai multe ori ea este redusa la o soapta. In cursul tusei corzile realizeaza o adductie, de aceea, desi pacientul nu poate vorbi, el poate insa tusi. Cel mai eficient tratament este cel logopedic.

• Infectii ale pielii
• Afectiuni alergice (rinite alergice, astm bronsic, urticarie cronica)
• Prevenirea si combaterea gripei si altor viroze
• Adjuvant in tratamentul infectiilor acute de cai respiratorii superioare
• Infectii cronice recidivante (faringita, amigdalita)
• Afectiuni dentare (gigivite, stomatite, paradontopatii)

Continut Septilin

Pudre:
- Commiphora wightii (Purificata) 0.324g
- Shankh bhashma 64mg
- Extracte:
- Maharasnadi quath 130mg
- Tinospora cordifolia 98mg
- Rubia cordifolia 64mg
- Emblica officinalis 32mg
- Moringa pterygosperma 32mg

Actiune Septilin

Stimuleaza cresterea imunitatii protejand organismul de infectii Completeaza si scurteaza tratamentele cu antibiotice in cazul bolilor recidivante Are efect antialergic in administrarea de lunga durata Reduce riscul contactarii gripei atat la adulti cat si la varstnici si copii

Contraindicatii Septilin

Nu prezinta contraindicatii si nici efecte secundare.

ADMINISTRARE Septilin

Adulti: 2 tablete de 3-4 ori pe zi
Copii: 1-2 tablete pe zi

PREZENTARE Septilin

100 tablete

Producator

Himalaya

1 comprimat contine 0,3 mg fenosept (amestec de hidroxid si borat fenilmercuric).

Actiune terapeutica Fenosept

Bacteriostatic si fungistatic, activ fata de unii germeni gram pozitivi si gram negativi, precum si a unor ciuperci patogene (inclusiv Candida).

Indicatii Fenosept

Profilaxia si tratamentul infectiilor buco-faringiene (stomatita, faringita, laringita, gingivita, parodontita), dupa interventii chirurgicale, extractii dentare, pentru dezodorizarea cavitatii bucale.

Mod de administrare Fenosept

Adulti – 1 comprimat la fiecare 2 ore in faza acuta, apoi 1 comprimat de 3-4 ori/zi (cel mult 4 saptamani).
Copii (peste 2 ani): 1 comprimat de 3-4 ori/zi.

Contraindicatii Fenosept

Nu se administreaza la copii sub 2 ani si la persoanele cu alergie la hidroxid sau borat fenilmercuric.

Precautii Fenosept

Comprimatele nu se administreaza pe cale generala, adica nu se inghit, ci se lasa sa se dizolve lent in gura.

Fenosept in sarcina si alaptare

Se administreaza cu precautie in sarcina si alaptare.

Reactii adverse Fenosept

Rar, fenomene de iritatie locala.

Substanta activa: 63 g granule pentru prepararea unei suspensii, ce contine 5,244 g cefaclor 1 H2O, ceea ce corespunde la 5 g cefaclor. 5 ml (1 masura) suspensie preparata contine 262,24 mg cefaclor 1 H2O, ce corespunde la 250 mg cefaclor. Alte componente: metilhidroxietilceluloza, lauril sulfat de sodiu, poly(0-carboximetil), amidon, sare de sodiu, zaharoza, emulsie siliconica, guma xanthan, substante aromatizante.

Actiune terapeutica CEC forte

CEC forte este un antibiotic din gama cefalosporinelor pentru tratamentul infectiilor bacteriene.

Indicatii CEC forte

In tratamentul infectiilor acute si cronice de diverse grade, care au fost provocate de bacterii sensibile la cefaclor si care pot fi tratate oral. Intre acestea se numara infectii: ale cailor respiratorii superioare si inferioare; in domeniul ORL, ca otita medie, sinuzita, bronsita si faringita; ale rinichilor si cailor urinare; ale pielii si tegumentelor; gonoreice.

Contraindicatii CEC forte

Nu trebuie sa luati CEC forte cand stiti ca prezentati fenomene alergice la antibiotice din aceasta clasa de substante (cefalosporine). Informati si medicul dumneavoastra daca ati reactionat prin hipersensibilitate fata de o penicilina, caci in acest caz este posibil sa aveti reactii alergice si la cefalosporine (alergie paralela).

Precautii

In continuare se vor descrie conditiile in care puteti utiliza CEC forte cu deosebita prudenta. Trebuie sa consultati medicul, chiar daca ati urma un tratament anterior. Trebuie sa informati medicul dumneavoastra daca au aparut anterior fenomene alergice sau astm, caci, in aceste situatii, pot aparea, in mod sigur reactii alergice.

Sarcina si alaptare

Studii efectuate pe animale au demonstrat ca substanta nu are efecte daunatoare asupra fatului. De asemenea, si cercetarile pe om au confirmat acest lucru. Cu toate acestea, este indicat sa nu se administreze CEC forte in timpul sarcinii (in special in primele 3 luni) sau numai dupa o evaluare atenta asupra raportului beneficiu/risc de catre medicul curant, care considera absolut necesar acest tratament. in timpul alaptarii sa se administreze CEC forte numai in situatii de tratament fortuite, deoarece substanta activa trece in laptele matern. in acest caz, poate sa apara o hipersensibilitate fata de substanta activa la sugar, care poate suferi de diaree sau micoze ale mucoaselor. Copii: La copiii prematuri sa nu se utilizeze CEC forte, deoarece nu exista suficiente date clinice.

Reactii adverse CEC forte

Sange si tabloul sanguin: in cazuri rare au fost observate modificari ale tabloului sanguin (eozinofilie, leucopenie, limfocitoza, trombopenie si, rar, neutropenie, cat si anemie hemolitica). Aceste manifestari se normalizeaza dupa oprirea tratamentului de la sine. Rareori a fost observata o scadere puternica a leucocitelor (agranulocitoza). Ficat si cai biliare: in cazuri rare poate sa apara o crestere a enzimelor hepatice in ser (transaminaze, fosfataza alcalina), care revin la normal dupa intreruperea tratamentului. in cazuri izolate s-a raportat despre o distrugere a celulelor hepatice (hepatita si dereglari ale secretiei biliare, semne ale bolii: icter). Tractul gastrointestinal: Ocazional pot sa apara tulburari ca: anorexie, dureri abdominale, diaree, voma, greata sau scaune moi, fenomene care sunt de natura usoara si de obicei scad in timpul sau dupa terminarea tratamentului. Sistemul nervos: Rareori se observa perceperea de fenomene ireale (halucinatii), comportament activ exacerbat (hiperactivitate), nervozitate, insomnie sau somnolenta, ameteala sau confuzie.

Ca si la alte medicamente de acest fel (cefalosporine, antibiotice), nu se exclude posibilitatea aparitiei de contractii musculare. Rinichi si cai urinare: in cazuri rare se poate ajunge la o inflamatie brusca a rinichilor (nefrita interstitiala), care se normalizeaza de la sine dupa intreruperea tratamentului. De asemenea s-au putut observa o usoara crestere a ureii sau creatininei in sange si, in cazuri izolate, valori ridicate ale albuminei (proteinurie).Fenomene de hipersensibilitate: Sunt posibile reactii alergice cutanate (de ex. eritem cu hiperemie locala – rash, prurit, urticarie cu vezicule-exantem, exanteme asemanatoare ca la pojar. Semne ulterioare ale unei reactii de hipersensibilitate pot fi o marire a numarului unor anumite elemente sanguine (eozinofilie), un test Coombs pozitiv (examinarea anumitor anticorpuri din sange) cat si inflamatia vaginului (vaginita).

Au mai fost raportate cazuri de reactii asemanatoare fenomenelor serice (inrosiri inflamatorii diferit manifestate pe piele – eritem multiform, sau fenomene cutanate enuntate mai sus, asociate cu dureri articulare si febra). in general aceste forme alergice apar in timpul sau dupa un al doilea tratament cu cefaclor (mai frecvent la copii decat la adulti) si dispar la putine zile dupa intreruperea tratamentului. Reactii de hipersensibilitate de variate grade, pana la soc cauzat alergic (anafilactic) au fost observate si la administrarea de antibiotice de tip cefalosporine sub forma de comprimate, dar mai rar decat la formele injectabile (intravenos sau intramuscular). Fenomene de hipersensibilitate grave, ce apar brusc, se manifesta de exemplu, prin scaderea tensiunii pana la soc periculos, edem al fetii, tahicardie, inflamatia laringelui cu ingustarea cailor respiratorii, colaps respirator, tumefierea limbii. Aceste reactii au fost partial observate de la prima administrare de cefaclor. Aparitia acestor fenomene reprezinta o urgenta medicala, dupa caz (vezi si “Masuri la efecte secundare”).
In cazuri rare, au fost raportate fenomene cutanate grave, cu reactii generale periculoase pentru viata (ca de ex. sindrom Stevens-Johnson, dermatita exfoliativa, sindromul Lyell), dupa un tratament cu cefaclor. O legatura cauzata legata de administrarea de cefaclor nu a fost confirmata pana in prezent. Alte fenomene: La administrarea de cefaclor in doze mai mari sau in cazul unei functii renale mult diminuate, in cazuri rare, a fost observata aparitia unei hipertensiuni trecatoare. Administrarea indelungata sau repetata de cefaclor poate conduce la o suprainfectie (a doua infestare) si poluare cu germeni rezistenti la cefaclor sau fungi. Daca observati la dumneavoastra efecte adverse, care nu sunt mentionate in acest prospect va rugam sa le comunicati medicului sau farmacistului dumneavoastra. La aparitia de diaree grave sau persistente in timpul sau dupa tratamentul, trebuie sa informati medicul dumneavoastra, deoarece acestea pot masca afectiuni intestinale serioase (enterocolita pseudomembranoasa), care trebuie tratate imediat. Sa nu incercati o automedicatie cu medicamente care opresc peristaltismul. La aparitia brusa a reactiilor de hipersensibilitate grave trebuie sa consulati medicul, deoarece aveti nevoie de ajutor medical.

Mod de administrare CEC forte

Urmatoarele indicatii sunt valabile in cazul in care medicul dumneavoastra nu va prescrie altfel. Va rugam sa respectati recomandarile de utilizare, deoarece altfel CEC forte nu poate actiona eficient. Copiii sub 6 ani vor lua 30 mg/kg corp cefaclor pe zi, repartizate in trei doze. La infectii grave, in otite sau in infectii datorate unor agenti patogeni mai putin sensibili, este necesara administrarea a 40-50 mg/kg corp cefaclor, iar la copii sub 6 ani sa se ajunga la un maxim de 1 g cefaclor pe zi. La otite poate fi administrata doza zilnica in doua reprize la 12 ore. La infectii usoare, ca de ex: infectii pasagere urinare, este suficienta o doza de 20 mg/kg corp cefaclor pe zi, in 2-3 reprize, la fiecare 8 ore, respectiv la 12 ore.

Copiii intre 6 si 10 ani pot lua de trei ori pe zi cate o masura (de trei ori cate 250 mg cefaclor). in infectii grave, otite sau infectii datorate unori agenti patogeni mai putin sensibili, este necesara administrarea unei masuri de 4 ori pe zi (de 4 ori cate 250 mg cefaclor). in cazul unei otite se pot administra de doua ori cate doua masuri pe zi (de 2 ori cate 500 mg cefaclor pe zi). in infectii usoare, ca de ex. infectii pasagere ale cailor urinare este suficienta o masura dimineata si seara (de 2 ori cate 250 mg cefaclor zilnic).