Fisurile anale se manifesta prin 3 simptome principale:

* dureri, mai mult sau mai putin intense cu caracter de arsura, intepatura sau usturime, care se desfasoara in 3 timpi: apar in momentul defecatiei, se amelioreaza cateva minute dupa, pentru a reveni „in forta” dupa cateva ore. Durerile foarte intense fac deseori ca bolnavul sa evite a mai merge la toaleta, ceea ce duce la agravarea constipatiei si ulterior a fisurii anale. La acestea se adauga si spasmul sfincterului anal intern (s.a.i.) de multe ori preexistent si favorizant al patologiei;
* rectoragie sau anoragie (urme de sange pe hartia igienica);
* prurit (mancarime) la nivelul anusului.

Fisura anala poate afecta toate grupele de varsta. Este insa mai frecventa la adulti si dintre acestia la sexul feminin.

Cauze

Una dintre cele mai incriminate cauze ale aparitiei fisurii anale este ruptura produsa de un scaun dur sau foarte voluminos (situatie care apare frecvent la cei constipati). De asemenea, mai multe scaune succesive (cum se intampla in diaree) pot, si ele, sa produca o fisura anala. Unii autori sustin ipoteza unei circulatii sangvine deficitare la acest nivel sau chiar a unui asa-zis microinfarct anal. Spasmul permanent al s.a.i. ar micsora si mai mult aportul de sange si ar duce la persistenta unei plagi care nu se mai cicatrizeaza. Factorul vascular este sustinut si de asocierea frecventa cu patologia hemoroidala.
Alti factori declansatori pot fi:

* Factorul neurovegetativ: adesea exista situatii stresante sau conflictuale simultan cu aparitia fisurii anale.
* Alte boli ale tractului digestiv in a caror manifestare apar fisurile anale: boala Crohn (boala inflamatorie a intestinului care se manifesta prin diaree sangvinolenta, scadere in greutate, febra si fisuri sau fistule perianale).

Complicatii

Simptomele fisurii anale pot dura mai multe saptamani sau luni, cu evolutie favorabila sau cu recaderi. Astfel:

* Daca dureaza mai mult de 6 saptamani fisura devine cronica. In acest caz durerea este mai putin intensa, insa marginile fisurii se ingroasa si se decoleaza (dezlipire de stratul subiacent) formand la polul inferior (extern) un mic capison numit „pseudomarisca” (marisca este o cicatrice fibroasa ce apare dupa hemoroizi). La polul superior (intern) poate aparea o papila hipertrofica uneori importanta ca volum.
* Fisura se poate infecta: apar supuratia, abcesul submucos.
* Uneori pot aparea traiecte fistuloase.

Tratament alopat…

Tratamentul alopat vizeaza obtinerea unui tranzit intestinal regulat cu scaune moi (prin dieta si administrarea de laxative), prescrierea de antialgice orale si medicatie locala (unguente, supozitoare). In cazurile cronice se pot practica anestezia sfincterului anal si injectiile sclerozante sub fisura sau tratamentul chirurgical radical (extirparea fisurii) urmat de plastie (acoperirea plagii operatorii cu piele sau epiteliu intestinal).

…si cel homeopat

Atunci cand exista o piele cu aspect murdar-nesanatos sau alte probleme de sanatate, solutia nu trebuie sa fie numai una externa (creme, cosmetice, unguente) deoarece pielea este hranita de sange, iar calitatea acestuia depinde de starea anumitor organe interne (v-ati intrebat de ce nu se incearca tratamentul cosmetic al icterului – coloratie galbena a pielii datorata unei afectari cel mai frecvent hepatice?). Astfel, doar tratamentul local, fie el chirurgical sau prin creme si supozitoare, nu va face decat sa elimine niste simptome, fara sa rezolve cauza profunda. De multe ori, tratamentul strict extern al unor probleme la nivelul pielii face sa reapara aceeasi problema sau chiar patologii mai profunde (la nivelul organelor interne sau chiar la nivel mental – iritabilitate, anxietate, depresie). Acest lucru este de multa vreme cunoscut atat in homeopatie, cat si in medicina traditionala chineza si acupunctura.
Din acest punct de vedere, homeopatia ofera o solutie prin stimularea blanda si eficienta a intregului organism si prin atingerea cauzei profunde a bolii deoarece actioneaza pe baza principiului: Similia Similibus Curantur (ceva asemanator vindeca in anumite conditii asemanatorul).

Remediile cele mai folosite sunt:

* Nitric acid – simptomele care il indica sunt: dureri sfasietoare in momentul defecatiei cu usturimi mai mult la nivelul rectului decat in anus, care continua cateva ore. Ele sunt insotite de contractii anale spasmodice si uneori de prolaps rectal (protruzia rectului in exterior) sau eliminarea de sange rosu (proaspat).
* Ratanhia Peruviana – senzatie de arsura anala intensa care precede si insoteste scaunul si se mentine mult timp dupa. Hemoroizi care se exteriorizeaza in momentul defecatiei. Dureri ca de cutit sau sticla sparta.
* Nux Vomica – scaune dureroase fie foarte voluminoase si greu de eliminat, fie in cantitate insuficienta si cu senzatia ca a ramas ceva neevacuat. Mare remediu pentru constipatie, flatulenta, gastrita si probleme hepatice. Frecvent bolnavul este deosebit de iritabil si artagos.
* Natrium Muriaticum – rectul pare contractat in momentul defecatiei, apoi dupa mult efort se elimina o cantitate mica de scaun dur, insotit de dureri intepatoare, sangerare si in final scaun moale. Dureri ascutite intre scaune si noaptea in pat.
* Causticum – mare dificultate la mers datorita durerilor anale si rectale intolerabile. Durere intensa si la nivelul perineului, adesea insotita de aparitia unei pustule perianale cu secretii purulente si sangvinolente.

Fisurile anale pot fi prevenite daca evitati aparitia constipatiei. Astfel, trebuie sa urmati o dieta bogata in fibre vegetale obtinute din cereale, fructe si legume, sa consumati o  cantitate de cel putin 1,5 l de apa pe zi,  sa faceti plimbari si exercitii fizice moderate.

Sfaturi pentru acasa

Pana la consultarea medicului se pot folosi:

* bai calde de sezut cu o durata de aproximativ 20 de minute, de mai multe ori pe zi. Acestea calmeaza durerile si relaxeaza s.a.i.
* creme sau unguente pe baza de galbenele.
* laxative administrate pentru o perioada scurta de timp astfel incat scaunele sa devina moi si mai putin dureroase.
* supozitoare cu propolis si argiloterapie atat intern, cat si extern (cataplasme).
* pentru stergerea dupa defecatie folositi tampoane sau servetele cat mai fine (pentru bebelusi).

Dr. Adrian Dumitrescu
Medic homeopat
Lector homeopatie
Specialist pediatrie
Tel: 0766/437.264

http://www.cabinethomeopatie.ro

La originea fisurii anale stau traumatismele de diferite feluri, asupra unei mucoase anale fragile. Peste 90% din  fisuri  apar la nivelul comisurii posterioare, acolo unde si anatomic se gaseste punctul cel mai  slab  .
Se pare ca factorul declansator ar fi traumatismul reprezentat de pasajul unor materii fecale dure sau de volum mare sau eliminate intempestiv ori al unor succesiuni de scaune frecvente, ca in cazul diareei.

Dieta saraca in fibre vegetale ( fructe , legume, cereale) este asociata frecvent cu fisura anala (din cauza constipatiei pe care o favorizeaza). Nu exista o profesiune care ar prezenta un risc mai mare de aparitie a fisurii anale.

Antecedentele chirurgicale anale pot constitui un factor predispozant, cicatrizarea postoperatorie putand cauza fie stenoza, fie numai lipsa de suplete a orificiului anal , care va fi mai susceptibil sa cedeze la traumatismul reprezentat de o defecatie dificila. Se descriu si fisuri anale iatrogene (cauzate de o examinare sau o manevra medicala inadecvata), dupa tusee rectale intempestive sau clisme.

Ulceratii minore ale mucoasei anale generate de pasajul unor fecale dure apar probabil adesea, dar in majoritatea cazurilor acestea se vindeca rapid, spontan, fara constituirea unor sechele pe termen lung. La pacientii cu anomalii preexistente ale sfincterului intern, aceste traumatisme progreseaza de la fisuri acute la cronice.

Cea mai des intalnita anormalitate observata este hipertonicitatea si hipertrofia sfincterului anal intern, ceea ce duce la cresteri ale presiunii de repaus la nivelul canalului si sfincterului.

Tulburarile trofice locale, rezultatul unei irigatii sanguine deficitare a comisurilor, mai des intalnita in boala hemoroidala, ar putea sa contribuie la aparitia fisurilor din aceste zone, frecvent asociate bolii hemoroidale .

Boala debuteaza de obicei dupa un scaun de constipatie care rupe pur si simplu marginea anusului, dezgolind filetele nervoase bogat reprezentate in aceasta zona.

Ca o consecinta, apare durerea, care acompaniaza apoi fiecare defecatie, zona disrupta fiind traumatizata in continuare prin pasajul altor materiilor fecale.

Sfincterul intern devine si mai spastic dupa trecerea materiilor fecale, din cauza traumatizarii de catre materiile fecale a nervilor dezgoliti in fisura, stimuland contractia reflexa si involuntara a muschiului sfincter intern, ceea ce va genera doua efecte.

In primul rand, spasmul insusi determina durere, in al doilea rand, spasmul va reduce mai departe fluxul sanguin catre zona posterioara si catre fisura, ceea ce va contribui decisiv la un grad modest de vindecare. Astfel se constituie un veritabil cerc vicios decisiv in evolutia fisurii anale cronice, care face imposibila vindecarea sa spontana.

Fisura anala masoara in medie pana la 1 cm lungime, pana la 3-5 mm in latime (la baza) si aproximativ 2-3 mm in adancime. Schematic, fisurile se pot imparti in fisuri simple sau tinere (”fisurete”), fisuri evoluate sau complete si fisuri vechi, complicate sau “imbatranite”. Cu timpul, in stadiile urmatoare, ulceratia se adanceste progresiv, facand uneori sa apara chiar si fibrele musculare ale sfincterului intern. In stadiile mai avansate din fisurile vechi poate aparea fibroza sfincterului sau ulceratia atona. In acelasi timp si bordurile ulceratiei fixe, drepte si abrupte, asa cum apar in fisurile simple, ajung mai tarziu, in fisurile vechi si complicate, sa se ingroase si apoi sa se decoleze pe 2-3 mm de o parte si de alta a ulceratiei.

Durerea din fisura anala apare de cele mai multe ori, specific, in trei timpi: dupa primele senzatii de durere pe care le determina actul de defecatie (primul timp), urmeaza o perioada scurta de liniste (”perioada libera” – al doilea timp). Dupa cateva minute de calm, se instaleaza, in cel de-al treilea timp, o durere de o intensitate destul de mare cu caracter de arsura, usturime, ulceratie sau intepatura, care dureaza de regula mai multe ore.

Aceasta simptomatologie se reinstaleaza inexorabil, inevitabil, dupa fiecare scaun si este uneori atat de chinuitoare, incat bolnavii, care leaga aparitia durerii de eliminarea scaunului isi inhiba repetat reflexul de defecatie de teama durerii si astfel se instaleaza constipatia. Constipatia va fi, in continuare, o cauza de intretinere si agravare a fisurii, cu atat mai mult cu cat, la inceput, durerile sunt mai puternice, cand fisura este pe cale de constituire. De teama durerii si a constipatiei, in unele cazuri, bolnavii refuza sa se alimenteze suficient putand din aceasta cauza sa evolueze si spre o denutritie ( slabire ) mai mult sau mai putin accentuata.

Aproximativ 70 % din pacienti observa aparitia sangerarilor cu sange rosu, pe hartia de toaleta sau pe fecale. Ocazional, cateva picaturi de sange pot fi decelate in vasul de toaleta, dar sangerari semnificative nu apar decat cu totul exceptional in aceasta afectiune.

Cauzele fisurilor anale

Constipatia sau diareea grava, combinata de obicei cu presiunea nervoasa exercitata pe o perioada mai lunga de timp, poate produce abrasions anale, fisuri simple ca niste taieturi, sau ulcere acute la marginea anusului. La constipatie, aceasta boala este provocata de eliminarea unui scaun tare care rupe pielea din jurul anusului dupa defecatie. La diaree, aceasta boala este provocata de o folosire si stergere mult peste limite a unui canal anal inflamat.

Fiind asociata si cu o infectie anala crypt, provocand cryptitis, o fisura, un ulcer sau chiar si un abces pot aparea in partea superioara a canalului anal unde acesta se leaga de mucoasa rectala inferioara.

La unii pacienti, fisura anala nu se vindeca si devine dureroasa facandu-se simtita la fiecare miscare a intestinului. Fisura dezvolta o baza fibroasa alba de-a lungul timpului. Aditional, se pot dezvolta o urma anala externa de piele numita pilon de aparare si o papila largita pe marginea superioara a anusului.

Un pacient poate elimina bucati de materiale nedigerate (ex. floricele de porumb si seminte de floarea soarelui cu coaja) prin anus, rupand pielea anala, provocand astfel o fisura. Fisurile anale pot apare in urma unei operatii anorectale, tuberculoza sau cancer al anusului.

Simptome fisuri anale

O fisura anala, o mica ruptura in tesutul anal poate provoca mancarime, durere si sangerare in timpul miscarii intestinului. Vezi galeria foto.

O fisura produce durere la eliminarea unui scaun si persista mai multe ore. O cantitate mica de sange rosu deschis, care poate fi amestecat sau nu cu scaunul, este des intalnita. O fisura produce durere care nu este proportionala cu marimea ei. Este a treia afectiune a anusului ce provoaca cele mai mari dureri; cea de-a doua fiind abcesul anal si prima fiind recuperarea dintr-o operatie anala recenta.

Rar, un spasm al muschilor ridicatori anali, cunoscut sub numele de proctalgia fugax, poate fi asociat cu fisurile anale cronice. Aceasta boala poate contribui la lipsa de vindecare a fisurilor … sau poate fi provocata de ea.

Diagnostic fisuri anale

Diagnosticul poate fi dat in urma unui consult. O examinare mai atenta va releva prezenta unei rani. Dupa separarea delicata a pielii de marginea anusului, se poate observa ulcerul posterior. Fibrele muschiului sfincterului intern anal se pot vedea frecvent la baza acestui ulcer perforat. Un deget bine uns cu un unguent ce contine lidocaina si un anoscop de calibru mic vor ajuta la delimitarea extinderii leziunii. Un examen colonoscopic sau sigmoidoscopic poate fi folositor pentru a elimina abcesul, colita, si alte cauze ale sangerarii rectale.

O fisura trebuie deosebita de un ulcer provocat de boala Crohn, de leucemie sau de tumorile maligne, deoarece nu este aspru, intins sau suparator. Fisurile sunt de obicei multiple. O biopsie poate ajuta la stabilirea diagnosticului.

Tratamentul medical fisuri anale

Aproape 50% dintre fisuri se vindeca singure fara a fi nevoie de operatie. Cu cat persista mai mult in timp o fisura, cu atat mai putin se poate vindeca singura. Uneori, fisurile acute se vindeca singure in mod spontan, printr-o buna igiena anala formata dintr-o curatare deplina dupa fiecare eliminare a scaunului cu vata si witch hazel. Curatarea delicata dupa fiecare scaun cu servetele subtiri pentru copii este la fel de buna ca folosirea bucatii de vata cu witch hazel. Folosirea bailor de sezut (udarea zonei anale din plin cu apa calda timp de 20 de minute, de mai multe ori pe zi) ajuta la ameliorarea simptomelor fisurei, dar nu ajuta in procesul de vindecare. Un preparat curent cu hidrocortizon aplicat de mai multe ori pe zi la incretitura marginii anale ajuta la ameliorarea simptomelor si in procesul de vindecare.

O dieta bogata in fibre si echilibrata si incurajarea scaunelor regulate normale sunt importante in procesul de vindecare al fisurii. Daca durerea este mare, un unguent anestezic poate fi introdus frecvent cu ajutorul degetului, folosind manusi.

S-a incercat si sfincteroctomia chimica folosind o gama larga de agenti, incluzand si oxidul nitric si toxina botulinica. Din moment ce fisurile anale sunt caracterizate prin spasmul sfincterului anal intern si o reducere a sangelui in mucoasa, scopul tratamentului este ameliorarea ischemiei reducand relaxarea presiunii anale si imbunatatind perforarea mucoasei.

S-a dovedit ca o aplicare locala a nitratilor actuali reduce presiunea sfincterului anal si imbunatateste curgerea sangelui anodermal. Acest efect dublu duce la vindecarea fisurii la mai bine de 80% din pacienti. Principalul efect advers este aparitia migrenelor in 20%-100% din cazuri.

S-a mai dovedit si ca o injectie locala cu toxina botulinica in apropierea fisurii provoaca relaxarea nervilor, slabirea muschiului sphincter si reducerea presiunii de relaxare a sfincterului anal, care permite vindecarea fisurii. Vindecarea fisurii se intalneste la peste 60% de pacienti. Principalul efect advers este lipsa puterii de contentie a gazelor si materiilor fecale, care dureaza pana la doua luni in 2% pana la 21% din cazuri.

Tratament chirurgical fisuri anale

Cand este nevoie de o incizie chirurgicala, fisura cronica impreuna cu pilonul de aparare, papila si cryptele adiacente sunt separate de muschiul de sustinere. Hemoroizii interni si externi asociati sunt indepartati. De obicei, tesutul cicatrizat din cadranul posterior anal este denuded in intregime. Criteriile pentru incizia fisurilor sunt cronicitatea si asocierea cu alte boli anorectale precum hemoroizi, prolapsul mucoasei, urme de piele, papile largite, contractia anala si crypts bolnavi.

Uneori, o dilatatie a anusului se efectueaza pentru a faramita tesutul cicatrizat de la marginea fisurii. Alteori, cauterizarea prin laser, electrochirugical, sau metoda chimica (ex, nitrat de argint) este folosita pentru a denude sau a reface baza fisurii, pentru a incuraja cresterea unui nou tesut anal.

Sphincterotomia laterala interna partiala s-a folosit pentru fisurile care nu prezinta complicatii. Aceasta operatie consta intr-o mica taietura a unei portiuni din muschiul anal. Ea ajuta la vindecarea fisurii prin prevenirea durerii si a spasmului, care interactioneaza cu vindecarea. Taierea muschiului intervine rar asupra abilitatii de control a miscarilor intestinelor.

Cel putin 90% din pacientii care necesita operatie pentru aceasta problema nu mai au treaba cu fisurile in viitor. Mai mult de 95% din pacienti dobandesc o imbunatatire prelungita a simptomelor. Aproape 5% din pacienti cu fisuri sunt “formatori de fisuri cronice”, din mai multe motive(ex, constipatie cronica, neputinta de vindecare fara tesut cicatrizat, etc.), vor dezvolta noi fisuri in ciuda tuturor eforturilor tratamentelor medicale si chirurgicale.

Fisurile sunt foarte asemanatoare acelor rupturi care apar uneori in colturile gurii. Atat fisurile orale , cat si cele anale apar acolo unde pielea face jonctiunea cu membrana mucoasa, extrem de delicata. in anus, o cauza frecventa a acestor rupturi este evacuarea unui scaun voluminos si tare .

Cercetari de ultima ora arata ce probleme anatomice favorizeaza fisurile anale cronice, spre deosebire de cele izolate, legate de ranile dureroase. Presiunea crescuta asupra muschilor interni ai sfincterului anal si diminuarea fluxului sangvin spre zona in care apar fisurile pot predispune la probleme cronice.

Daca aveti fisuri anale, stiti bine cat de mizerabila va fac ele viata — cel putin atunci cand stati in sezut. Va consolati cu gandul ca aproximativ 60 la suta dintre fisurile anale se vindeca in decurs de cateva saptamani. in cazurile cronice grave poate fi necesara o interventie chirurgicala, dar aceasta implica riscuri, inclusiv incontinenta de fecale in eventualitatea lezarii sfincterului. Din fericire, exista cateva remedii neinvazive care calmeaza durerea si previn recidivarea fisurilor.

Iata ce va sugereaza specialistii

Diminuati cu fibre si lichide consistenta scaunelor
Deschiderea anala nu a fost programata pentru a se adecva scaunelor voluminoase si tari . In general, fecalele rezultate in urma unei diete saracacioase in fibre , scaune tari ca piatra, se evacueaza greu si sfasie canalul anal , ceea ce poate duce la fisuri anale si hemoroizi .

Solutia? Comutati-va pe o dieta bogata in fibre si lichide, ce va avea ca efect muierea scaunelor. Mancand mai multe fructe , vegetale si cereale si band 6-8 pahare de apa zilnic, va asigurati cele mai eficace remedii si masuri preventive in privinta fisurilor anale, spune dr. Gathright. De indata ce scaunele devin moi si usor evacuabile, fisurile anale ar trebui sa inceapa sa se vindece de la sine.

Incercati vaselina
Consumul sporit de fibre va muia scaunul, dar canalul anal poate fi protejat si ungandu-l inainte de evacuarea colonului , anuntata de spasmul premergator. Putina vaselina introdusa cam la un centimetru adancime in rect faciliteaza scaunului sa treaca fara sa provoace leziune, spune Edmund Leff, specialist in probleme colorectale.

Mentineti zona anala curata, uscata si la o temperatura potrivita
Spalati zona anala dimineata si seara, precum si dupa fiecare scaun, va recomanda medicul de familie Stephen Amiel. Sa nu mai vorbim de faptul ca hartia igienica lasa urme firave, dar foarte iritante, de fecale pe pielea sensibila din jurul anusului, indeosebi daca aveti ramasite de piele de la fisuri anterioare sau de la hemoroizi .

Hartia igienica umeda sau cremele dermatologice de tipul cremelor bi-dratante au o actiune benefica. Manipulati bland, dar atent curatirea zonei; tamponati, nu frecati, iar daca durerea sau mancarimea este prea suparatoare, folositi un uscator de par pe pozitia „aer rece”. Pudra de talc neparfurna-ta reduce transpiratia si frecarea din timpul zilei. Purtati chiloti din bumbac , care sa nu va stranga, si peste noapte nu va imbracati prea gros.

Patologia anusului, dincolo de faptul că este cotată ca fiind una ruşinoasă prin locul în care se dezvoltă, nu este deloc rară. Cea mai mare parte dintre oameni a experimentat măcar o dată în viaţă durerile în urma unei alimentaţii constipante. Din nefericire, aceste dureri nu dispar odată cu eliminarea scaunului, ci persistă, adesea chiar perioade lungi de timp. De cele mai multe ori, este vorba de fisuri anale.

Fisurile anale sînt mici crăpături ale mucoasei anusului, în porţiunea lui cea mai externă, adică exact la trecerea de la mucoasă la pielea feselor. Această fisură poate fi sursa unor dureri anale, deseori sub formă de arsură, care încep din momentul eliminării scaunului şi continuă cîteva ore sau mai mult. Ele se pot prelungi, la cazurile grave, pe mai multe zile, situaţie în care pacienţii ajung să nu mai mănînce, ca să nu aibă scaun. Această anorexie mentală determină scăderi în greutate, uneori semnificative, care, din păcate, nu numai că nu contribuie la rezolvarea problemei ci, dimpotrivă, prin diminuarea stării de nutriţie a organismului, conduce la scăderea capacităţii de cicatrizare şi determină prelungirea evoluţiei bolii.

O altă formă de manifestare este prezenţa mîncărimilor perianale imediat după defecaţie şi care pot persista mai multe ore, fiind adesea extrem de supărătoare. Sîngerările anale, mai frecvente după scaunele tari, pot pune pe gînduri şi pacienţii cei mai neglijenţi cu propria persoană, precum şi pe cei mai ruşinoşi dintre ei. De regulă, acesta este simptomul care pune capăt oricăror tendinţe de a amîna prezentarea la medic. Pe bună dreptate şi asta din două motive. Primul este faptul că aceste hemoragii pot fi foarte importante, provocînd anemii cronice, iar al doilea, pentru că ele pot fi semnalul de alarmă pentru patologii cu mult mai grave. Ca în toate cazurile, prezentarea la medic este singura soluţie înţeleaptă la îndemîna bolnavului. Şi ca o axiomă, orice sîngerare, de la orice nivel, trebuie să fie neapărat văzută şi de un chirurg.

Întorcîndu-ne la fisura anală, nu trebuie absolutizată originea ei în eliminarea unui scaun tare şi gros, întrucît şi o diaree prelungită poate conduce la aceleaşi efecte. Abraziunile repetate ale mucoasei prin eliminarea unor scaune lichide determină microfisuri ale mucoasei, care se completează prin repetare şi prin utilizarea frecventă a hîrtiei igienice. Rezultatul este aceeaşi fisură, cu tendinţă mai mare la sîngerare prin importanţa inflamaţiei locale.

Cît de gravă poate fi o fisură anală?

Fisura anală în sine nu este o boală gravă, dar acest lucru nu poate fi stabilit decît în urma unui examen medical competent. Cea mai mare parte a fisurilor anale sînt localizate pe linia care trece dinainte înapoi prin mijlocul corpului la acest nivel. Nouă din zece fisuri simple sînt localizate pe această linie, în partea posterioară şi una din zece la partea ei anterioară. Ca o regulă generală, orice fisuri localizate în afara acestei linii trebuie biopsiate, fiind considerate cu risc.

Fisura anală este, în marea majoritate a cazurilor, o afecţiune benignă, dar poate fi şi manifestarea unei alte boli inflamatorii sau nu a organismului. Dintre acestea, cele mai des întîlnite sînt boala Crohn şi leucemiile.

Boala este perfect vindecabilă

În 90 la sută din cazuri, fisura anală se vindecă spontan. Capacitatea de cicatrizare a regiunii anale permite vindecarea, chiar şi fără tratament, în 90 la sută din cazuri, cu condiţia să fie rezolvată cauza care a determinat apariţia ei, respectiv constipaţia şi scaunul tare. La această imagine optimistă ar mai fi de adăugat două aspecte. Primul că, dacă nu se rezolva repede cauza, sînt şanse serioase ca boala să se cronicizeze, iar al doilea, că vindecarea poate să dureze mai multe săptămîni. Asta înseamnă că două sau trei zile în care constipaţia este rezolvată nu sînt suficiente pentru vindecare.

Ce semnifică sîngerarea?

Pierderea de sînge se produce, de cele mai multe ori, la sfîrşitul scaunului şi este observată prin înroşirea apei din vasul WC. Cei mai mulţi descoperă pierderea de sînge privind la hîrtia igienică după folosirea ei. Această sîngerare trebuie văzută în contextul general. Adică, nu orice sîngerare trebuie considerată ca fiind parte a evoluţiei unei fisuri anale. Unele sîngerări apar înaintea scaunului şi sînt legate, de regulă, de afecţiuni vasculare ale rectului şi anusului (de tipul hemoroizilor sau ectaziilor vasculare). Altele se petrec pe timpul defecaţiei şi au originea în tumori rectale sau boli inflamatorii ale intestinului gros. De aceea, este important ca, odată cu apariţia sîngerărilor, să fie contactat un medic specialist pentru diagnosticarea lor precisă. Mai trebuie adăugat faptul că, arareori, hemoragiile pot fi într-atît de frecvente, de lungi şi de abundente încît ajung să determine o anemie cronică destul de severă, chiar cu scăderea capacităţii de efort, cu paloare şi cu oboseală permanentă.

Multitudinea de boli cu care poate fi confundată fisura anală şi care au fost prezentate mai înainte arată clar că nu este o atitudine bună tratarea cu indiferenţă a acestei boli. O simplă diferenţă poate fi drumul de la o boală simplă la un cancer avansat. Fără dorinţa de a speria, este foarte important pentru pacient să consulte medicul la apariţia acestei boli. Pe de o parte pentru că o vizită la medic permite stabilirea unui diagnostic, dar, mai ales, pentru că orice greşeală de tratament poate duce la cronicizarea fisurii, la prelungirea suferinţei şi la necesitatea unei operaţii care să o rezolve.

Posibile complicaţii ale fisurilor anale

Două sînt complicaţiile cele mai frecvente ale fisurii anale. Prima este cronicizarea ei, situaţie care, deşi în termeni medicali nu este o complicaţie, este resimţită de pacient ca atare, datorită multiplelor inconveniente şi suferinţe pe care aceasta le implică. A doua complicaţie este infectarea fisurii, fapt extrem de la îndemînă, dat fiind mediul în care evoluează. Această infecţie poate trena mai multă vreme sau se poate dezvolta de o manieră acută în abces perianal. De această dată, operaţia devine urgentă şi este singura soluţie a problemei.

Modalităţi de tratament

Fundamental este ca tratamentul corect să fie instituit de către medicul specialist şi cît mai rapid cu putinţă. Ca regulă generală, acest tratament are în vedere trei direcţii. Prima este regimul alimentar, care trebuie schimbat pentru cel puţin două luni şi care trebuie sa fie în principal vegetal (legume şi fructe, cu multe fibre vegetale) şi lichidian (cel puţin 2,5 litri de lichide pe zi) şi mai puţin animal (reduse brînzeturile şi cărnurile, fără a le elimina). Acest regim va permite un scaun moale şi abundent, uşor de eliminat, care va trece fără probleme de anus şi nu va agrava evoluţia fisurii.

Al doilea aspect terapeutic este igiena locală care, de cele mai multe ori, poate rezolva singură boala. Spălarea locală după fiecare scaun, cu apă caldă, fără săpun este suficientă pentru a favoriza vindecarea.

A treia direcţie este tratamentul medical, care poate merge de la anestezice locale de tipul Proctoglyvenolului asociat cu un antiinflamator local şi pînă la unguent cu nitroglicerină sau injecţii locale cu toxină botulinică. Indicaţia terapeutică optimă trebuie pusă de specialist, după examinarea pacientului. Operaţia este ultima resursă la care se recurge numai la pacienţii la care celelalte metode au eşuat.

La pacienţii la care fisura este cronică şi la care celelalte tratamente nu au dat nici un rezultat, intervenţia chirurgului este necesară şi nu trebuie amînată. Pe de o parte, riscul infecţios creşte, pe de alta parte anemizarea pacientului şi anorexia mentală despre care am povestit la început sînt factori care reduc şansele de vindecare şi alterează, uneori chiar semnificativ starea pacientului. Şi toate astea pentru o boală care este esenţialmente simplă şi mai degrabă un accident decît o boală. Deci recomandarea este de a nu ezita şi de a nu amîna operaţia atunci cînd este propusă.

Ce nu trebuie făcut?

Sînt două direcţii pe care nu este de dorit a se merge la capitolul tratament. Prima este excesul de igienă. Pacientul, aflînd că igiena locală este importantă şi că aceasta grăbeşte vindecarea, poate avea reacţia exagerată de a se spăla mai des decît este necesar. Se spală de 5–6 ori pe zi cu apă şi săpun, aşa încît ajunge să fie mai curat anal decît oral. Urmarea este că spălatul cu săpun îndepărtează mucusul protector al regiunii, care conţine factori de creştere şi este principalul stimulator al vindecării, obţinînd, în acest fel, o fisură cronică dificil de vindecat. Al doilea element de evitat este administrarea steroizilor locali. Reputaţi ca antiinflamatori de calitate, aceştia (Hemorzon) sînt, din nefericire şi moderatori ai cicatrizării, în sensul că reduc viteza de vindecare a oricărei plăgi, deci şi a fisurii. Aşa încît fisura acută şi simplu vindecabilă devine una cronică.

Metode de prevenire a apariţiei bolii

Apariţia fisurilor anale poate fi prevenită fără nici o dificultate. Este bine să ne obişnuim să bem suficiente lichide în fiecare zi, pentru ca organismul nostru să nu fie obligat să recupereze şi ultima picătură de apă din materiile fecale şi să le transforme în adevarate pietre a căror eliminare devine un coşmar. Este bine să ne obişnuim a avea o igienă locală corectă, fără hîrtie igienică, fără exagerări care să îndepărteze toate resturile de materii fecale şi fără a îndepărta mucusul protector şi factorii de creştere. Este bine să avem o alimentaţie echilibrată în principii alimentare dar şi în fibre vegetale care să determine un scaun moale şi abundent. Reunind aceste trei condiţii, care nici măcar nu sînt dificil de îndeplinit, rămîn puţine şanse de a afla cît de neplăcută este o fisură anală.

Dr. Daniel Lăzescu, medic primar chirugie generală, Clinica Proctosanis Iaşi, tel. 0232/277244

Urmatoarele afectiuni medicale sunt responsabile de posibile scurgeri rectale:

• Hemoroizi
• Infectii gastro-intestinale (bacteriene / parazitare)
• Prolaps rectal
• Condiloame perianale
• Ulcer rectal
• Boala Crohn
• Colita ulcerativa
• Sifilis
• Carcinom rectal
• Carcinom anal
• Gonoreea
• HIV
• Adenom Villous
• Proctita
• Fistula anala
• Tuberculoza anala
• Neoplasme anale
• Condyloma accuminata
• SIDA
• Boli inflamatorii intestinale
• Abces perianal

Analizele obisnuite de laborator includ hemoleucograma completa, VSH-ul, sumarul de urina, biochimia si un frotiu si cultura din scurgerea rectala. Un test Frei poate fi necesar pentru a exclude un limfogranulom venerian. Sigmoidoscopia, colonoscopia si clisma cu bariu pot fi in unele cazuri necesare.
Un doctor proctolog sau doctor gastroenterolog trebuie consultat in cazurile dificile.