Fiecare comprimat contine: 10 mg, 20 mg sau 40 mg omeprazol. Excipienti: Disodiu hidrogen fosfat dihidrat, hidroxipropilceluloza, hidroxipropil metilceluloza, lactoza anhidra, stearat de magneziu, manitol, acid co-polimer metacrilic, celuloza microcristalina, polietilen glicol, lauril sulfat sodic, oxid de fier (E 172), dioxid de titan (E171) si gelatina.

Actiune terapeutica Losec

Omeprazolul, un amestec racemic de doi enantiomeri activi, reduce secretia acida gastrica printr-un mecanism de actiune foarte precis. Este un inhibitor specific al pompei de protoni de la nivelul celulei parietale. Actioneaza rapid si asigura controlul prin inhibitia reversibila a secretiei gastrice acide cu o singura administrare zilnica.

Locul si mecanismul de actiune: Omeprazolul este o baza slaba, concentrata si convertita in forma sa activa in mediul intens acid din canaliculii intracelulari ai celulei parietale, unde va inhiba enzima H+,K+-ATP-aza – pompa acida. Acest efect asupra etapei finale a formarii secretiei gastrice acide este dependent de doza si determina o inhibitie extrem de eficienta atat a secretiei acide bazale cat si acelei stimulate, independent de stimul. Toate efectele farmacodinamice observate, pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secretiei acide.

Efecte asupra secretiei gastrice acide: Doza orala zilnica de Losec o data pe zi, asigura o inhibitie rapida si eficienta a secretiei gastrice acide diurne si nocturne, efectul maxim fiind atins dupa 4 zile de tratament. La pacientii cu ulcer duodenal, doza de 20 mg Losec asigura o reducere cu 80% si o mentinere la acest nivel a aciditatii intragastrice pe 24 ore, cu o scadere medie a varfului de secretie acida dupa stimulare cu pentagastrina la aprox. 70% la 24 ore dupa administrarea dozei. La pacientii cu ulcer duodenal, doza orala de 20 mg Losec mentine pH-ul intragastric 3 timp de 17 ore, in medie.

Ca o consecinta a secretiei acide si a aciditatii intragastrice reduse, omeprazolul reduce/normalizeaza dependent de doza, expunerea la aciditate a esofagului la pacientii cu boala de reflux gastro-esofagian. Inhibitia secretiei acide corespunde ariei de sub curba concentratie plasmatica – timp (AUC) a omeprazolului, si nu concentratiei plasmatice de la un moment dat. Efecte asupra Helicobacter pylori: Helicobacter pylori se asociaza cu modificari peptice acide, incluzand boala ulceroasa duodenala si gastrica, in care aproximativ 95% si respectiv 70% dintre pacienti sunt infectati cu aceasta bacterie. H. pylori este un factor major in dezvoltarea gastritelor. H. pylori impreuna cu aciditatea gastrica sunt factori majori in dezvoltarea bolii ulceroase peptice. H. pylori a fost gasit ca avand un rol cauzal in dezvoltarea carcinomului gastric. Omeprazolul are un efect bactericid asupra H. pylori in vitro.

Eradicarea H. pylori cu omeprazol si antimicrobiene este asociata cu disparitia rapida asimptomelor, cu rate mari de vindecare a oricarei leziuni mucoase, si cu remisiunea pe termen lung a ulcerului peptic, reducand astfel complicatiile, cum ar fi hemoragiile gastrointestinale, si eliminand necesitatea unui tratament antisecretor prelungit. Alte efecte corelate cu inhibitia acida: Pe parcursul tratamentului de lunga durata au fost raportate cu o oarecare frecventa, chiste ale glandelor gastrice.Aceste modificari sunt o consecinta fiziologica a inhibitiei pronuntate a secretiei acide, fiind benigne si reversibile.

Indicatii Losec

Losec este indicat in tratamentul ulcerului duodenal; ulcerului gastric; ulcerului duodenal si gastric sau eroziunilor asociate tratamentului cu antiinflamatoare nesteroidiene (AINS); eradicarea Helicobacter pylori in ulcerul peptic; esofagitei de reflux; bolii de reflux gastro-esofagian simptomatic; dispepsiei asociate hipersecretiei acide; sindromului ZollingerEllison; pacientilor cu riscul aspiratiei de continut gastric in timpul anesteziei generale; profilaxia aspiratiei acide.

Contraindicatii Losec

Hipersensibilitate cunoscuta la omeprazol.

Precautii Losec

In cazul aparitiei oricarui simptom de alarma (de ex. scaderea semnificativa, neintentionata a greutatii corporale, varsaturi recurente, disfagie, hematemeza sau melena) si cand se suspecteaza sau este prezent ulcerul gastric, se va exclude posibilitatea de malignitate, deoarece Losec-ul poate atenua simptomele, intarziind diagnosticul.

Losec in sarcina si alaptare

Ca majoritatea medicamentelor, omeprazol nu trebuie administrat in timpul sarcinii si alaptarii, cu exceptia cazurilor in care utilizarea sa este considerata esentiala. Doze de pana la 80 mg Losec administrate timp de 24 ore la femeile aflate in travaliu, nu au demonstrat la copiii nascuti reactii adverse la omeprazol. Studiile pe animale nu au demonstrat vreun risc al administrarii de Losec in timpul sarcinii si alaptarii si nu exista dovezi ale toxicitatii fetale sau ale vreunui efect teratogen.

Efecte asupra capacitatii de a conduce si a manevra utilaje

Losec nu afecteaza capacitatea de a conduce si manevra utilaje.

Reactii adverse Losec

Losec este bine tolerat si reactiile adverse semnalate au fost in general moderate si reversibile. Studiile clinice sau simpla utilizare de rutina au raportat urmatoarele reactii adverse, insa in majoritatea cazurilor nu s-a stabilit o relatie intre aparitia acestora si tratamentul cu omeprazol.
Piele: Rar rash si/sau prurit. Izolat, fotosensibilitate, eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, necroliza epidermica toxica [TEN], alopecie.
Sistemul musculo-scheletic: La cazuri izolate artralgie, miastenie si mialgie.
Sistemul nervos central si periferic: Cefalee. Rar obnubilare, parestezie, somnolenta, insomnie si vertigo. Izolat, stare de confuzie mentala reversibila, agitatie, depresie si halucinatii, predominant la pacientii grav bolnavi.
Sistemul gastro-intestinal: Diaree, constipatie, dureri abdominale, greturi/ varsaturi si flatulenta. Izolat, uscaciunea mucoasei bucale, stomatita si candidoza gastro-intestinala.
Ficat: Rar, cresterea enzimelor hepatice. Izolat, encefalopatie la pacientii cu boala hepatica severa preexistenta; hepatita cu sau fara icter, insuficienta hepatica.
Sistemul endocrin: in cazuri izolate, ginecomastie.
Hematologic: Izolat, leucopenie, trombocitopenie, agranulocitoza si pancitopenie.
Altele: Rar, indispozitie. Reactii de hipersensibilitate, de exemplu urticarie (rar) si in cazuri izolate angioedem, febra, bronhospasm, nefrita interstitiala si soc anafilactic. Izolat, transpiratii, edem periferic, tulburari de vedere, tulburari gustative si hiponatriemie.

Mod de administrare Losec

Se recomanda ca Losec capsule sa fie administrate intregi, dimineata, impreuna cu lichid. Continutul capsulelor nu va fi mestecat sau zdrobit. La pacientii cu dificultati de deglutitie este permis a se deschide capsula, iar continutul sa fie inghitit direct cu o jumatate de pahar de lichid sau amestecat intr-un lichid usor acid, ca de exemplu suc de fructe, lapte acru sau in apa necarbogazoasa. Aceasta suspensie va fi utilizata imediat sau in decurs de 30 minute. Ca alternativa, acesti pacienti vor extrage continutul prin suctiune dupa care il vor inghiti cu lichid. Granulele nu se vor mesteca sau zdrobi.

Ulcerul duodenal: La pacientii cu ulcer duodenal activ, doza recomandata este de 20 mg Losec o data pe zi. Rezolutia simptomelor este rapida si la majoritatea pacientilor se obtine vindecarea in circa 2 saptamani. La acei pacienti care nu au fost complet vindecati dupa tratamentul initial, vindecarea va aparea in urmatoarele 2 saptamani de tratament. La pacientii cu ulcer duodenal si raspuns terapeutic slab, vindecarea va fi obtinuta in decurs de 4 saptamani de tratament cu doza recomandata de 40 mg Losec o data pe zi. Pentru a preveni recaderile la pacientii cu ulcer duodenal se recomanda doza de 10 mg Losec o data pe zi. La nevoie, doza zilnica poate fi crescuta la 20-40 mg Losec. Pentru ulcerul duodenal asociat AINS a se vedea leziuni gastroduodenale asociate AINS. Pentru eradicarea Helicobacter pylori a se vedea regimuri de eradicare a Helicobacter pylori (Hp) in ulcerul peptic.

Ulcerul gastric: Doza recomandata este de 20 mg Losec o data pe zi. Rezolutia simptomelor este rapida si la majoritatea pacientilor se obtine vindecarea in circa 4 saptamani. La acei pacienti care nu au fost complet vindecati dupa tratamentul initial, vindecarea va aparea in urmatoarele 4 saptamani de tratament. La pacientii cu ulcer gastric si raspuns terapeutic slab, vindecarea va fi obtinuta in decurs de 8 saptamani de tratament cu doza recomandata de 40 mg Losec o data pe zi. Pentru a preveni recaderile la pacientii cu ulcer gastric se recomanda doza de 20 mg Losec zilnic. La nevoie, doza zilnica poate fi crescuta la 40 mg Losec. Pentru ulcerul gastric asociat AINS a se vedea leziuni gastro-duodenale asociate AINS. Pentru eradicarea Helicobacter pylori a se vedea regimuri de eradicare a Helicobacter pylori (Hp) in ulcerul peptic. Ulcerul gastric, ulcerul duodenal sau eroziunile gastro-duodenale asociate la pacientii sub tratament continuu sau ocazional cu AINS: Doza recomandata este de 20 mg Losec o data pe zi. Rezolutia simptomelor este rapida si la majoritatea pacientilor se obtine vindecarea in circa 4 saptamani. La acei pacienti care nu au fost complet vindecati dupa tratamentul initial, vindecarea va aparea in urmatoarele 4 saptamani de tratament. Pentru a preveni aparitia ulcerului gastric, ulcerului duodenal, eroziunilor gastro-duodenale si a simptomelor dispeptice asociate AINS, se recomanda 20 mg Losec o data pe zi. Regimuri de eradicare a Helicobacter pylori (Hp) in ulcerul peptic:

Regimuri de tripla terapie: 20 mg Losec, 1 g amoxicilina si 500 mg claritromicina, fiecare de doua ori pe zi timp de 1 saptamana; sau 20 mg Losec, 250 mg claritromicina si 400 mg metronidazol (sau 500 mg tinidazol), fiecare de doua ori pe zi timp de 1 saptamana; sau 40 mg Losec o data pe zi cu 500 mg amoxicilina si 400 mg metronidazol ultimele doua de cate trei ori pe zi timp de 1 saptamana. Regimuri de dubla terapie: 40-80 mg Losec zilnic cu 1,5 g amoxicilina in doze divizate timp de 2 saptamani. In cadrul studiilor clinice s-au utilizat 1,5 – 3 g amoxicilina; sau 40 mg Losec o data pe zi si 500 mg claritromicina de trei ori pe zi timp de 2 saptamani. Pentru o vindecare sigura la pacientii cu ulcer peptic activ, a se vedea recomandarile de doze pentru Ulcerul gastric si duodenal, prezentate mai sus. Daca totusi in urma regimurilor recomandate, testele indica Hp pozitiv, tratamentul poate fi repetat.

Esofagita de reflux: Doza recomandata este de 20 mg Losec o data pe zi. Rezolutia simptomelor este rapida si la majoritatea pacientilor se obtine vindecarea in circa 4 saptamani. La acei pacienti la care nu s-a obtinut vindecarea completa dupa tratamentul initial, de regula vindecarea va aparea in urmatoarele 4 saptamani de tratament. La pacientii cu esofagita de reflux severa se recomanda 40 mg Losec o data pe zi, vindecarea obtinandu-se in 8 saptamani.

Pentru tratamentul de lunga durata al pacientilor cu esofagita de reflux vindecata se recomanda 10 mg Losec zilnic. La nevoie, doza zilnica poate fi crescuta la 20-40 mg Losec. Esofagita de reflux severa la copiii de peste 1 an: Dozele recomandate pentru vindecare sunt:Greutate corporala  10 – 20 kg Doze :Losec 10 mg ;> 20 kg Losec 20 mg .La nevoie doza poate fi crescuta la 20 mg, respectiv 40 mg. Boala de reflux gastro-esofagian simptomatic: Doza recomandata este de 20 mg Losec zilnic. Rezolutia simptomelor este rapida. Este posibil sa se obtina un raspuns terapeutic adecvat si la doze de 10 mg, astfel incat se vor lua in considerare reajustari individuale de doza. Daca in decurs de 4 saptamani de tratament cu 20 mg Losec zilnic nu s-a obtinut controlul simptomelor, se recomanda efectuarea de investigatii suplimentare.

Dispepsia asociata hipersecretiei acide: Pentru abolirea simptomelor la pacientii cu dureri /disconfort epigastric cu sau fara pirozis, se recomanda 20 mg Losec o data pe zi. Pacientii pot avea raspuns terapeutic adecvat la 10 mg zilnic, astfel incat aceasta va fi doza de atac. Daca in decurs de 4 saptamani de tratament cu 20 mg Losec zilnic nu s-a obtinut controlul simptomelor, se recomanda efectuarea de investigatii suplimentare.

Sindromul Zollinger-Ellison: La acesti pacienti dozele vor fi individualizate, si tratamentul va fi continuat atata timp cat situatia clinica o indica. Doza initiala recomandata este de 60 mg Losec zilnic. Toti acei pacienti cu afectiuni severe si cu un raspuns terapeutic neadecvat la alte medicamente au fost controlati eficient cu Losec, iar la peste 90% dintre pacienti s-a mentinut doza zilnica de Losec 20-120 mg. Daca doza zilnica depaseste 80 mg, aceasta se va divide si se va administra de doua ori pe zi. Profilaxia aspiratiei acide: Doza recomandata este de 40 mg Losec administrate in seara ce precede interventia chirurgicala, urmata de alte 40 mg Losec in dimineata interventiei chirurgicale. Functie renala afectata: La pacientii cu functie renala afectata nu sunt necesare reajustari de doza. Functie hepatica afectata: Deoarece biodisponibilitatea si timpul de injumatatire sunt crescute la pacientii cu functie hepatica afectata, o doza zilnica de 10-20 mg este suficienta.
Varstnici: La varstnici nu sunt necesare reajustari de doza.

De multe ori, ameliorarea suferintelor acestor pacienti tine, in mare masura, de schimbarea modului de viata si de introducerea unei alimentatii echilibrate.

Dieta unui bolnav de stomac trebuie sa urmareasca o alimentatie cat mai aproape de normal, evitand in acelasi timp ceea ce poate fi daunator atat prin alimentul in sine, cat si printr-o preparare necorespunzatoare a acestuia.

De aceea, persoanele care sufera de aceste boli trebuie sa cunoasca anumite reguli de igiena alimentara:

- sa aiba, pe cat posibil, un orar fix de masa;
- mesele nu vor fi abundente, insa trebuie sa se manance de 4-5 ori pezi;
- bolnavul sau cel care se ocupa de pregatirea meniului, ar trebuisa cunoasca modul de preparare si temperatura optima de consum a alimentelor;
- este recomandat ca in timpul meselor sa existe o atmosfera calma, de liniste, evitandu-se discutiile in contradictoriu sau urmarirea unor emisiuni care ar putea declansa stari de nervozitate, ingrijorare;
- masa nu trebuie luata “in fuga”, fiind necesar ca alimentele sa fie bine mestecate, altfel crescand efortul de digestie.

In general, acesti bolnavi vor evita alimentele iritante:

- condimentele (piper, ardei iute, mustar, etc);
- alimentele bogate in celuloza precum: ridichi, fasolea boabe, mazarea boabe, ceapa uscata, usturoiul, fructele cu coaja si samburi, painea neagra sunt iritante pentru stomac si de aceea sunt contraindicate;
- acelasi efect il are si carnea provenita de la animale batrane si insuficient fiarta sau fripta, bogata in cartilaje, tendoane, aponevroze;
- alimentele prea bogate in sare sau zahar;
- se interzice sau se reduce cat mai mult cu putinta fumatul;
- bauturile alcoolice care irita mucoasa gastrica (vin, tuica, bere,whiski, etc.) sunt total contraindicate.

Trebuie stiut ca functia stomacului este puternic influentata de durata ramanerii alimentelor la nivelul sau:

- lichidele si semisolidele parasesc stomacul cel mai repede;
- celuloza, cojile vegetalelor crude, fragmentele alimentare mari,  sunt mai greu digerabile;
- grasimile prelungesc durata de stagnare a alimentelor in stomac;
- zaharul intarzie evacuarea gastrica, mai ales cand este administrat la sfarsitul mesei. La fel se intampla si in cazul alimentelor bogate in glucide de tipul amidonului (cartofi, fainoase), consumate dupa grasimi si proteine;
- cu cat alimentele ingerate au o temperatura mai apropiata de cea a corpului, cu atat golirea gastrica va fi mai rapida. De aceea, alimentele prea fierbinti sau prea reci sunt contraindicate.

Nu toate alimentele stimuleaza in aceeasi masura secretia gastrica. Cele care sunt stimulante puternice vor fi evitate in alimentatia bolnavului de stomac:

- bauturi: alcoolul, apele carbogazoase, cafeaua;
- condimentele: mustarul, piperul, boiaua, hreanul, ardeiul iute,scortisoara, cuisoarele etc.;
- alimente: cele prajite, ouale tari, carnea fripta, sarata sau afumata, painea neagra, painea proaspata, alimentele preparate in grasimi.

Alimente stimulante slabe:

- bauturi: apa, ceaiul, laptele, smantana
- alimente: albusul de ou moale, painea alba veche de o zi, carnea fiarta, fructele dulci (cel mai bine oparite), legumele cu unt, supele de legume ingrosate cu faina alba, supa de ovaz, frisca batuta, orezul si grisul fiert.

Ciroza ficatului de cele mai dese ori este o urmare a hepatitei cronice suportate in trecut, cu toate ca se poate dezvolta pentru prima data. O anumita insemnatate o au diferitele intoxicatii, in special cu alcool, ciuperci otravitoare, intoxicatii cu toxine chimice industriale. Bolnavii se plang de dureri in regiunea dreapta subcostala, umflarea abdomenului, diaree, scaun instabil, prurit, hemoragii intestinale, dispnee, umflarea membrelor inferioare. Bola progreseaza treptat si in sfirsit duce la insuficienta a ficatului. Cu toate acestea, tratamentul sistematic, stricta respectare a regimului alimentar, dieta,  permit a mentine mult timp capacitatea de munca.

Boli ale vizicii biliare (colecistita, colelitiazia). La baza colecistitei (acute si cronice) stau bolile inflamatori ale vezicii biliare. Cauzele sunt dereglarea functionala a vezicii biliare, diferite dischinezii, contagiuni, alergii, obezitatea, constipatii, gastritele cronice, preponderent cu aciditate scazuta, lamblioza intestinului, etc. Bolnavii se plang de amar in gura, dureri in regiunea dreapta subcostala, uneori cu caracter de criza, umflarea abdomenului, scaun instabil, cresterea temperaturii corpului, voma, culoarea galbena a tegumentului, pierderea capacitati de munca.

Gastritele (acute si cronice) cel mai frevent se intilnesc la oamenii de varsta tanara. Gastrita acuta de regula se dezvolta in rezultatul luarii unei hrane prea fierbinti, a condimentelor picante, in cazul autotratamentelor, la fumatori si la oameni consumatori de bauturi alcoolice precum si la cei ce au dantura netratata. Bolnavii de gastrita de regula se plang de senzatii neplacute in abdomen, arsuri si greutate sub lingurita, pierderea poftei de mancare, greturi, voma, eructatie, gust neplacut in gura, scaun instabil, umflarea abdomenului. Adresarea la timp la medic, tratamentul si inlaturarea cauzelor bolii duc de regula la deplina insanatosire in cazul gastritei acute si la imbunatatirea starii sanatatii in cazul gastritei cronice. Atit la aparitia bolii,cit si la preantampinarea acutizarilor si complicatiilor o mare importanta o are dispensarizarea bolnavilor, respectarea regimului, in caz de necesitate, dieta, tratamentul balneo-climateric, renuntarea la fumat si bauturile alcoolice.

Ulcerul gastrio-duodenal este boala preponderent a barbatilor de varsta tanara. Cauza este alimentatia neregulata, fumatul, excesele in consumarea bauturilor alcoolice, dereglarile neuro-psihice, trairile emotionale, atmosfera tensionanta la serviciu si in familie, stresurile emotionale. Bolnavii prezinta dureri care pot aparea imediat dupa luarea hranei, peste 2-3 ore dupa masa sau seara tirziu, noaptea (asa numitele boli flamande), de asemenea greturi si voma. Nu de putine ori se semnalizeaza pierderi in greutate. Bolnavii in perioada acutizarii bolii pierd capacitatea de munca. Adresarea la timp la medic si tratamentul stationar si ambulatoriu, in majoritatea cazurilor duc la insanatosire si restabilirea capactatii de munca. Cu toate acestea foarte des apar recidive, acutizari care deseori apar primavara si toamna. Frecventele acutizari ale bolii duc la complicatii, deseori necesita interventii chirurgicale.

Gastropatia la AINS se manifesta prin hemoragie digestiva, adesea fara durere. Cele mai agresive preparate sunt aspirina si indometacina urmate de diclofenac si apoi de celelalte AINS: fenilbutazona, piroxicam, ibuprofen etc. Efectul lor asupra stomacului se exercita si in cazul in care ele se administreaza pe alta cale decat cea orala (ex. ca supozitoare). Aspirina are insa si un efect lezional local, care este prezent la administrarea orala. Riscul la aspirina incepe in primele 72 ore si incepe de la o singura doza, chiar mica (ex. 325 mg).

Recent, au fost comercializate AINS care nu au (sau il au foarte redus) efect agresiv asupra mucoasei gastrice: Flosulide, Nimesulide (AULIN), Coxibe (VIOXX).  Tratamentul gastritei hemoragice la AINS se realizeaza cu omeprazol sau pantoprazol ori cu misoprostol si concomitent intreruperea administrarii medicamentului cauzal.

2. Consumul de alcool. Gastrita acuta alcoolica se manifesta prin durere epigastrica, greata, vome, hemoragie digestiva care apar dupa pranzuri abundente insotite de consum important de alcool. Tratamentul presupune 48 sau 72 ore de dieta de protectie (ceai, paine, branza) mucoasa gastrica avand o capacitate exceptionala de refacere: in 2 zile mucoasa lezata a stomacului este “ca si noua.”

3. Gastrita acuta de stres, – Apare la bolnavii gravi cu diverse afectiuni: infectie grava, insuficienta respiratorie, hepatica, renala, traumatisme, arsuri, hematom subdural. Apar hemoragii digestive grave, dificil de stapanit cu omeprazol sau chirurgical, iar in cazuri foarte grave poate duce la deces.

4. Alte gastrite acute: prin reflux duodenogastric, dupa ingestie de acizi sau baze, dupa iradiere, prin infectie cu Helicobacter Pylori (gastrita acuta epidemica), prin infectie cu alti microbi (gastrita flegmonoasa), gastrita virala (Herpes simplex, citomegalovirus, Rotavirus!).

SIMPTOME GASTRITA

Adesea gastrita nu prezinta simptome. Alteori se manifesta printr-o senzatie de arsura in partea superioara a abdomenului, numita pirozis, sau prin greata, varsaturi si durere in capul pieptului. Durerile sint accentuate de mesele copioase sau de alimentele excitante, cum ar fi cafeaua, alcoolul, substantele grase sau acre, mincarurile grele, prajelile.

DE CE AM ARSURI LA STOMAC?

Exista numeroase cauze, cele mai frecvente fiind reprezentate de consumul de alcool, anumite medicamente (spre exemplu aspirina, analgeticele, AINS – antiinflamatoarele nesteroidiene, dar si cele steroidiene), abuzul de cafea, consumul alimentelor prea reci sau prea fierbinti, inghitirea accidentala a unor substante caustice, anumite boli infectioase, stresul.

Multe gastrite sint produse de microbul denumit Helicobacter pylori, care populeaza stomacul. Atunci cind este prezent, acest microb poate duce la aparitia gastritei, a ulcerului gastro-duodenal si in timp, chiar a cancerului gastric. Exista asa numita gastrita atrofica, care apare dupa ani de evolutie a unei gastrite cu Helicobacter Pylori este un factor de risc major pentru aparitia cancerului gastric. Acesta este unul dintre motivele pentru care gastrita nu este o afectiune de neglijat si trebuie tratata corespunzator.

Atunci cind ne confruntam cu simptomele de mai sus, trebuie consultat medicul gastro-enterolog sau internist care ne va sfatui sa facem un set de analize. Cea mai sigura metoda pentru a depista o gastrita este o endoscopie digestiva superioara. Endoscopia poate face diagnosticul diferential cu alte boli ce au simptomatologie asemanatoare, de la nivelul esofagului, stomacului sau duodenului.

Un alt avantaj al endoscopiei, este acela ca poate stabili din timp, gradul in care o gastrita are risc de a evolua catre un cancer gastric.

Tratamentul gastritei este variat. De la o dieta care sa respecte consumul alimentelor permise si interzise pina la tratamentul medicamentos. Tratamentul medicamentos consta in antibiotice pentru eradicarea infectiei cu Helicobacter pylori, medicamente care sa controleze secretia gastrica acida – medicamente antisecretorii, medicamente protectoare ale mucoasei gastrice (sucralfat) si substante ce neutralizeaza secretia de suc gastric-medicamente antiacide.

TRATAMENT NATURIST GASTRITA

Acesta nu este curativ ci doar adjuvant in tratarea unei gastrite, alaturi de tratamentul medicamentos si de dieta. Este vorba de ierburile si radacinile cu efect calmant, cicatrizant si de refacere a finelor straturi de protectie de pe peretii stomacului. Printre acestea sint obligeana, coada soricelului, menta si pelinul.

ALIMENTATIE GASTRITA

Alimente permise in gastrita

• Fainoase – Fainoasele albe bine preparate termic. Este permisa mamaliga, dar foarte bine fiarta si nu foarte sarata.
• Carne – Carnea slaba de vaca, pui sau porc fara grasime si pestele alb.
• Brinzeturi – Brinza dulce de vaci, urda si casul nesarat.
• Oua – Ouale, numai fierte si moi.
• Legume – Legumele permise sint dovleceii, cartofii, morcovii, mazarea.
• Fructe – Sint permise fructele dulci, nu citricele.
• Grasimi – Sint recomandate untdelemnul, galbenusul de ou, margarina, untul proaspat.
• Bauturi – Lapte, ceai, suc de fructe dulci (nu citrice).
• Dulciuri – Dulciurile permise sint sucurile de fructe, frisca, compotul, budincile din fainoase si dulciurile pe baza de brinza de vaci.
• Zahar – Este permis zahar cu moderatie si mierea.

Alimente interzise in gastrita

• Fainoase – Piinea, atit cea neagra, cit si cea alba.
• Carne – Carnea grasa, pielea de pui, carnea afumata, mezelurile, vinatul, conservele de carne, snitelul, micii, tocaturile si piftia, carnea de peste gras, pestele prajit sau marinat, precum si cel afumat sau conservat.
• Brinzeturi – Brinzeturile fermentate, sarate sau conservate.
• Oua – Ouale prajite sau cele fierte tari.
• Legume -Legumele tari si crude, cum ar fi ridichiile, castravetii, varza, guliile, ceapa, conopida, usturoiul, muraturile.
• Fructe – Nucile, migdalele, alunele, fisticul.
• Materii grase – Untura, slanina, margarina sarata, grasimile prajite, smintina acra, untul sarat sau seul.
• Bauturi – Lichiorurile, romul, tuica, sifonul, apa minerala, siropurile, rachiul, cafeaua neagra. Este de asemenea interzis sa consumati băuturi prea reci sau prea calde.
• Dulciuri – Dulciurile interzise sint aluaturile dospite, inghetata, aluaturile calde, prajiturile cu fructe acre, gemul si dulceata. Este bine sa fie evitate acadelele si zaharul ars.
• Fumatul este interzis cu desavirsire!

Gastrita este o afectiune raspindita. Se intimpla sa auzim pe cineva zicind ca are arsuri. Ei bine, acesta este doar unul din semnele gastritei. Este important sa intelegem in ce constau simptomele acestei afectiuni, pentru a putea face o diferenta intre o gastrita si alte boli ce afecteaza abdominal superior si anume: boli ale vezicii biliare sau ale pancreasului.

Diagnosticul de ulcer peptic se confirma prin examenul radiologie (seriografiiy, care arata prezenta nisei si frecvente fenomene de retractie, de fibroza. La fibroscopie, ulce­rul postanastomotic este greu vizibil si numai atunci cand este situat pe gura de anastomoza. Examenul secretiei gastrice dupa stimulare cu histamina arata hiper-clorhidrie. Pentru a nu influenta rezultatul examenului prin regurgitarea secretiilor alcaline din ansa aferenta, se face obstruarea gurii anastomotice cu un balon aplicat la o sonda si se executa recoltarea secretiei pe o a doua sonda.
Ulcerul postanastomotic este insotit de complicatii frecvente – nu prea mari, insa mici si repetate. Perforatia, cea mai intalnita dintre ele, poate provoca peritonite sau poate fi latenta, ascunsa; aceasta se produce mai ales in pancreas; cand penetrarea se face la colonul transvers, se realizeaza fistula gastro-colica, pentru decelarea careia este necesara si irigografia, pe langa celelalte examinari. Stenoza poate sa apara fie prin edem, fie prin procese de perijejunita si provoca dureri mari si varsaturi.

Tratamentul medical este cel recomandat in ulcerul gastro-duodenal, insa regi­mul alimentar implica mese mai reduse si mai frecvente, cu administrarea alcali­nelor de 4 – 6 ori/noapte, mergandu-se pana la alcalinizarea continua.

Tratamentul chirurgical este frecvent impus de evolutia bolii, reinterventiile trebuind bine chibzuite; in general, se procedeaza la conversiunea operatiei prima­re in anastomoza gastro-duodenala, insotita sau nu de interventii pe ramuri vagale. Complicatiile locale ale stomacului operator pot fi situate fie pe bontul gastric, fie pe gura de anastomoza, fie pe ansa eferenta.
Pe bontul gastric poate sa se manifeste o gastrita a bontului, care este destul de frecventa si constituie un factor de risc pentru malignizare; poate sa apara un ulcer al bontului - complicatie mai rara si cu simptomatologie obisnuita; cancerul bontu­lui apare mai des cand a existat un cancer ulcerat operat sau cand a fost operat un ulcer cu localizare gastrica.
Pe gura de anastomoza complicatiile care pot surveni sunt: stomatita, manifes­tata, mai ales cu edem persistent (2 – 3 luni), prolapsul mucoasei gastrice, cancerul gurii de anastomoza si invaginarile jejuno-gastrice, care au o durata mai mare (pana la 6 luni).
Pe ansa eferenta, complicatia cea mai frecventa este jejunita, cu manifestarile ei de natura inflamatorie, dar si cu repercusiuni asupra procesului de nutritie. La acest nivel se mai pot intalni complicatii care constau in diskinezii ale ansei eferente.

Sindromul de denutritie este o complicatie foarte frecventa, cu o gravitate deosebita. Se manifesta prin tulburari in procesul de digestie: secretie gastrica redusa, bila este si ea in cantitate mai mica, iar secretia pancreatica exocrina este redusa la jumatate. Concomitent cu tulburarile digestive se manifesta si „enteropatia stomacului operat”, care prezinta o serie intreaga de aspecte: tranzit intestinal accelerat, deficit de fermenti, jejunita, deficiente in digestie si absorbtie, pierderi de proteine – toate acestea cu consecinte nefaste pentru intreg organismul (pierdere ponderala, denutritie, hipoproteinemie, edem, pierderi de potasiu, de vitamine, fier, calciu, anemie, de obicei feripriva, si foarte rar megaloblastica, osteoporoza, osteomalacie).
Tratamentul in sindromul de denutritie consta in: regim alimentar echilibrat, cu suficienta putere calorica, bogat in proteine si vitamine, cu mese reduse cantitativ si frecvente: corectarea tulburarilor de digestie cu fermenti pancreatici si cu saruri biliare; administrarea de antispastice si sedative pentru linistirea tranzitului; combaterea microbismului intestinal cu antibiotice; administrarea unor preparate de fier, anabolizante, vitamine, calciu, potasiu. Tulburarile se corecteaza dupa circa 1 an. Exista si cazuri in care sindromul de denutritie poate fi datorat unor greseli de tehnica operatorie, si atunci tratamentul medical trebuie sa fie completat cu reinterventia chirurgicala.

Gastrita cronică

Este foarte greu să facem o cracterizare justă a acestei boli. Din punct de vedere morfologic distingem gastrite hipertrofice, atrofice şi mixte. Din punct de vedere funcţional gastritele se împat în gastrite hiperacide şi anacide. Exeperienţa clinică a arătat că, de cele mai multe ori, gastrita hipertrofică este hiperacidă, iar cea atrofică este anacidă, fără a constitui o regulă. Cele două varietăţi clinice, hipertrofică şi atrofică, sunt etape evolutive ale procesului inflamator de gastrită cu dezordini secretorii şi motorii diferite. După depistarea leziunii distingem gastrite antrale, fundice şi generalizate.
Inflamaţia cronică a mucoasei gastrice se observă la toate vârstele, cu o frecvenţă mai mare între 20 şi 35 de ani. Ea se întâlneşte mai ales la bărbaţi.

Simptomatologie gastrita cronica.

Gastrita hipertrofică. În faza iniţială, bolnavii se plâng de senzaţii de plenitudine, presiune în regiunea epigastrică, eructaţii care apar imediat după mese cu alimente greu digestibile. Pofta de mâncare este păstrată sau capricioasă. Unii bolnavi suportă bine condimentele. Uneori bolnavii se plâng de salivaţie abundentă sau gură uscată care îngreunează masticaţia. Vărsăturile se întâlnesc mai de în gastritele etilice, au caracter matinal şi conţin mucus abundent. După o perioadă de timp apar arsuri şi dureri fără orar precis. În 65% ele sunt permanente şi se exagerează după mese.
În gastritele antrale durerile pot avea ritmul asemănător ulcerului gastro-duodenal, apar precoce sau tardiv după mâncare, în unele cazuri apar dimineaţa pe nemâncate.
În interpretarea semnelor trebuie să fim prudenţi, întrucât gastrita hipertrofică poate fi asociată de ulcer duodenal. În aceste cazuri durerile cu caracter de periodicitate ale ulcerului devin permanente. Ca şi în boala ulceroasă sun tforme gastrice care evoluează uneori cu semne dispeptice, fără dureri. Funcţia intestinală este normală. În perioada de dureri mari, bolnaviiau constipaţie, în achilie, diaree cu caracter de putrefacţie, care dispare la tratamentul cu acid clorhidric şi pepsină. O serie de bolnavi prezintă după mese o serie de tulburări nervoase, indispoziţie, migrene, ameţeli, valuri de căldură, transpiraţii, stare de slăbiciune. Aceste fenomene sunt manifestări reflexe produse de stimului patologici plecaţi de la suprafaţa inflamată a mucoasei gastrice, inflamaţia exagerând excitabilitatea interoceptorilor mecanici, chimici, termici.

La examenul obiectiv starea generală a bolnavilor este bună, ei nu slăbesc doar în cazul în care nu se pot alimenta suficient. Limba este saburală. La palpare, sensibilitatea este mai extinsă în regiunea epigastrică decât în ulcerul peptic gastro-duodenal.

Examenul sucului gastric.

Gastrita modifică funcţia secretorie glandulară. În gastrita antrală sau ulcerativă se constată hipersecreţie cu hiperaciditate. La bătrâni sau la gastrita cu evoluţie lungă funcţia secretorie indică valori scăzute sau anaciditate. Curba acidităţii poate reveni la normal dacă funcţia glandelor nu este complet compromisă. Un sipmtom important de gastrită este secreţia bogată în mucus şi alterarea funcţiei de eliminare a mucoasei gastrice. După injectarea de roşu neutru, eliminarea colorantului în sucul gastric este absentă sau întârziată.

Examenul gastroscopic.

În diagnosticul gastritei atrofice endoscopia este o metodă suverană.

Gastrita atrofică poate fi difuză sau areolară. Forma difuză este generalizatăsau localizată cu predilecţie în regiunea antrală sau fundică. Mucoasa are o culoare roz, palidă cu nuanţe cenuşiu roz. Într-o fază evoluată, suprafaţa devine netedă, pliurile mucoasei de pe faţa posterioară dispar progresiv. Cu timpul mucoasa devine subţire, transprentă.Se distinge reteaua vasculara cu arborizare neregulata.Vasele sint bine vizibile in campul endoscopic.Prezenta lor indică gradul evolutiv al procesului atrofic. Gastrita areolară se observă mai ales în anemia pernicioasă. Leziunile sunt segmentare, circumscrise şi sunt caracterizate prin pliuri de culoare albastră sau cenuşie-verzuie, carecontrastează cu restul mucoasei gastrice, de aspect normal. Secreţia gastrică este absentă.

Se pune întrebarea dacă examenului gastroscopic i se poate acorda o valoare diagnosticală absolută. În interpretarea imaginilor gastroscopice, mai ales a gastritelor superficiale trebuie să fim prudenţi, întrucât modificări discrete ale mucoasei pot fi determinate şi de unele substanţe medicamentoase, de alimente iritante sau de perturbări de origine neuroreflexă. De aceea, în diagnosticul gastritei este necesar intotdeuna să avem o privire sinoptica a datelor clinice, radiologice si gastroscopice.

Complicatii. În evolutia gastritelort se întâlnesc numeroase complicatii.

Hemoragii gastrice. Survin în gastrita cronică erozivă sau ulcerativă. Simptomele clinice sunt în funcţie de cantitatea sângelui piedut
Enterita sau enterocolita este secundară gastritelor atrofice aclorhidrice.Diareea are un caracter de putrefacţie şi este bine influenţată de regim corespunzător şi de acid clorhidric.
Manifestări alergice sunt secundare tulburărilor de resorbţie la nivelul intestinului subţire. Este posibil că în aceste cazuri intervine şi tulburarea funcţiei antitoxice a ficatului
Perigastrita. Procesul inflamator al mucoasei poate uneori cuprinde şi seroasa, determinând inflamaţii de vecinătate, fenomene de perigastrită. Ea este localizată pe mica curbără, pe faţa posterioară sau este generalizată. Semnele clinice sunt caracterizate prin senzaţii de presiune şi dureri permanente cu iradieri în spate, influenţate mai ales de schimbarea se poziţie sau de mişcări.

Anatomie patologică gastrita cronica.

Gastrita cronică se prezintă sub formă hipertrofică şi atrofică.
Gastrita hipertrofică poate fi generalizată sau localizată, cu predilecţie pe faţa posterioară a regiunii antrale şi curbura mică. Mucoasa este îngroşată, edemaţiată. Pe suprafaţa ei se văd formaţii mamelonate, verucoase sau eroziuni ulcerative, de dimensiuni variate.
Gastrita atrofică are mucoasa subţiată, transparentă, cu pliuri dispărute. Sunt forme localizate în placard, mici eroziuni superficiale, caracteristice în anemia perniciosă.

Etio-patogenie gastrita cronica.

Este greu să precizăm factorii etiologici, care determină gastrita cronică în diferitele cazuri, întrucât stomacul, mai mult decât orice alt organ, este expus zilnic excitaţiilor mecanice, chimice, fizice, toxice şi bacteriene.
Gastrita cronică poate fi determinată de cauze multiple:

- Alimentaţia neigienică prin calitatea, cantitateaşi prin ritmul neregulat de administrare, masticaţie proastă, dentiţie defectă, abuz de medicamente, băuturi reci sau prea fierbinţi. Dintre medicamentele cu acţiune iritantă amintim salicilatul de sodiu, iodul, bromul, digitala, teocina, sulfamidele, antertemicele etc.

- Gastritele de origine microbiană se întâlnesc la bolnavi suferind de bromşiectazii, bromşite putride, abcese pulmonare şi TBC, apărute în urma înghiţirii sputei purulente infectate.

- Gastrita alergică este secundară reacţie anticorp-antigen şi punerii în libertate a substanţelor de natură histaminică.

Toţi factorii amintiţi, împreună cu alţii, pe care nu-i cunoaştem încă, sunt susceptibili de a favoriza tulburări ale funcţiilor secretorie şi motorie a stomacului şi de a determina apariţia modificărilor morfologice într-o etapă avansată.

Diagnostic gastrita cronica.

Gastrita cronică are simptome asemănătoare cu suferinţa altor organe. Pentru precizarea diagnosticului, facem apel la examinările de radiologie, gastroscopie şi datele clinice. Anamneza ne informează asupra factorului etiologic, asupra cauzei gastritei.
Diagnosticul diferenţial trebuie făcut cu o serie de boli şi cu ulcerul gastro-duodenal. Lipsa caracterului periodic al durerii, neinfluenţarea ei prin alimentaţie sau alcaline, diferenţiază gastrita de ulcerul gastric. Semnele dispeptice ca anorexie, inapetenţă, miros urât, limbă saburală, vărsături mucoase matinale, precum şi tulburările neuroreflexe: ameţeli, migrene sunt caracteristice gastritei cronice şi nu se găsesc de obicei în ulcer.
Gastrita hipertrofică poate imita tabloul clinic al ulcerului duodenal. În aceste cazuri, secreţia gastrică este bogată în mucus, valorile de aciditate sunt crescute, iar radiologic, duodenul are contur regulat. În cazuri dubioase suntem atenţi pentru că înapoia gastritei se poate ascunde ulcerul peptic. În faza incipientă cancerul gastric se confundă frecvent cu gastrita.

Fenomenele dispeptice, inapetenţa, aclorhidria, durerile vagi, neinfluenţate de alcaline, se întâlnesc ân ambele afecţiuni. Radiografiile în serie şi gastroscopia lămuresc diagnosticul. Evoluţia lungă pledează în favoarea gastritei. În cancer constatăm o slăbire importantă. Agravarea clinică este paralelă cu agravarea radiologică. Diagnosticul diferenţial trebuie apoi făcut cu colecistita cronică în faza dispeptică care determină dureri în epigastru pe cale reflexă. Durerile au evoluţie scurtă, de 1-2 zile, iradiază în spate, sunt influenţate de greşeli alimentare, în special de grăsimi şi ouă, iar la femei sunt exagerate în perioada menstruală. Diagnosticul diferenţial trebuie făcut cu toate stările dispeptice, şi cu parazitozele intestinale.

Evoluţie şi prognostic gastrita cronica.

Evoluţia şi prognosticul gastritelor cronice sunt variate. Sunt cazuri în care evoluează într-un ritm rapid spre forma atrofică: un procent mare rămâne la forma hipertrofică. În general, evoluţia şi prognosticul sunt în funcţie de diagnosticul precoce, de leziunea anatomopatologică şi de tratamentul urmat. Îndepărtarea factorului etiologic asigură vindecarea gastritelor. Persistenţa agresiunilor sau repetarea lor la intervale scurte determină inflamaţii cronice, cu evoluţie spre atrofie progresivă.  Gastrita artrofică anacidă are o tendinţă de regenerare la indivizi tineri. Gastrita hipertrofică superficială se vindecă. Forma erozivă şi ulceractivă este refractară la tratament. Chiar dacă se obţine o vindecare clinică, semnele radiologice şi gastroscopice persistă. Gastrita hipertrofică antrală este influenţată foarte greu de tratament.
Reabilitarea funcţiei secretorii se remarcă mai mult în forma hipertrfică: disfuncţia glandulară este ireversibilă în gastrita atrofică progresivă.

Produse lactate – lapte, smantana, iaurt (fara fructe), branza de vaci, cas (de vaca sau de oaie)

Paine alba – de grau sau de secara, eventual veche de o zi

Cereale – gris, arpacas, orez, fulgi de ovaz, paste fainoase, biscuiti

Legume – de preferinta, fierte sau conservate: sparanghel, morcovi, ciuperci, spanac, fasole, mazare, cartofi (nu prajiti!)

Fructe – fierte sau conservate si banane coapte

Grasimi – unt proaspat, ulei (50 – 60 grame/zi)

Un comprimat contine 200 mg hidroxid de alumniu gel uscat, 200 mg hidroxid de magneziu, aromatizanti (aroma de menta), edulcoranti (manitol, sorbitol, zaharina sodica) si excipienti (stearat de magneziu, talc) pana la 600 mg.

Indicatii Malucol

Tratamentul simptomatic al hiperaciditatii gastrice din: ulcerul gastric necomplicat, ulcerul duodenal, gastrite, hiperaciditate gastrica, esofagita de reflux, hernie hiatala.

Doze si mod de administrare Malucol

1 – 4 comprimate de 3 – 4 ori pe zi, administrate la 20 minute sau cel mult o ora dupa mese si respectiv inainte de culcare. in timpul crizelor dureroase se administreaza 1 – 4 comprimate. in general, nu se recomanda administrarea a mai mult de 16 comprimate pe zi. Comprimatele sunt masticabile, edulcorantii si aromatizantul din formula conferind produsului un gust placut, dulce-mentolat-racoritor. Produsul poate fi utilizat si de catre diabetici.

Contraindicatii Malucol

Insuficienta renala severa.

Masuri de precautie Malucol

Malucol poate influenta absorbtia unor medicamente administrate concomitent, fenomen care trebuie evaluat de catre medicul curant.

O persoana cu gastrita nu prezinta,in cele mai multe cazuri,nici un simptom.Alteori,gastrita se poate manifesta printr-o senzatie de arsura in partea superioara a abdomenului, numita pirozis, sau prin greata, varsaturi si durere in capul pieptului. Durerile sint accentuate de mesele copioase sau de alimentele excitante, cum ar fi cafeaua, alcoolul, substantele grase sau acre, mincarurile grele, prajelile.

Ce principii veti respecta intr-un regim alimentar daca aveti gastrita?

Regimul alimentar intr-o astfel de suferinta digestiva nu trebuie sa fie prea restrictiv sau dezechilibrat si sa nu constituie un chin pentru persoana care trebuie sa-l urmeze cu consecventa.Scopul dietei este de a evita alimentele care produc tulburari digestive;exista mari variatii individuale in tolerarea unui produs nutritiv,de aceea se recomanda evitarea celor care nu sunt tolerate de bolnav.Nu se insista in dieta cu alimente care provoaca repulsie,pentru ca duc la pierderea poftei de mancare si creeaza neincredere si implicit,renuntarea la tratamentul dietetic.

In gastrita se recomanda:

• mese frecvente(4-5 mese/zi),putin abundente si de preferat la aceeasi ora;
• in timpul mesei este necesara mentinerea unei stari de liniste si calm,evitarea lecturii au privirea la televizor ,evitarea discutiilor in contradictoriu,masticatia completa(SE VA MANCA INCET!!!!)
• sare in cantitati moderate;
• ape minerale alcaline(speciale pentru astfel de diete,cele obsinuite sunt acide)
• selectia alimentelor se face in functie de continutul lor in fibre alimentare si de cantitatea acestora(se vor folosi cele cu continut scazut de fibre),pregatite dietetic cat mai acceptabil-piureuri,budinci,sufleuri de legume verzi.

In gastrita de contraindica:

• bauturile alcoolice de orice fel,cafeaua,ceaiul,fumatul si condimentele iritante pentru stomac(piper,ardei iute,mustar);
• consumul alimentelor prea fierbinti sau prea reci;
• lichide in timpul mesei(pentru ca dilueaza secretiile gastrice si cresc perioada de digestie);se vor consuma lichide intre mese,in canitati mici.
• zaharul si dulciurile concentrate;
• conservele(de carne,fructe,legume,peste);
• nu se vor consma fructe crude la desert,doar intre mese,alternand cruditatile cu compoturile.