Cefamandol nafat injectabil USP este un antibiotic, o cefalosporina semisintetica, cu spectru larg de actiune, conditionata la flacoane sterile pentru administrare parenterala. Este sarea de sodiu a 7-D-mandelamino-3-[[(1-methyl-1H-tetrazol-5-yl)-thio]methyl]-3-cepham-4-carboxilic acid, formiat (ester). Cefamandol nafat contine de asemenea 63 mg carbonat de sodiu/g de cefamandol activ. Continutul total de sodiu este de circa 77 mg (3,3 mEq Na+) pe gramul de cefamandol activ. Dupa dizolvare, cefamandol nafat este hidrolizat rapid la cefamandol si ambii compusi au activitate antibacteriana in vivo. Solutiile de cefamandol nafat au o culoare mergand de la galben deschis la culoarea chihlimbarului, in functie de concentratie si dizolvantul folosit. PH-ul solutiilor proaspat reconstituite este cuprins intre 6,0 si 8,5.

Indicatii Mandol

Mandol este indicat in tratamentul infectiilor grave datorate germenilor susceptibili, in urmatoarele boli: infectii ale tractului respirator inferior, inclusiv pneumonia, determinate de S. pneumoniae (D. pneumoniae), H. influenzae, Klebsiella spp., S. aureus (tulpinile producatoare si non-producatoare de penicilinaza), streptococi b-hemolitici si P. mirabilis. Infectii ale tractului urinar cauzate de E. coli, Proteus spp. (indol-pozitiv si indol-negativ), Enterobacter spp., Klebsiella spp. si streptococii de grup D. (Nota: Majoritatea tulpinilor de enterococi, de ex.: E. faecalis, sunt rezistente) si S. epidermidis. Peritonite cauzate de E. coli si Enterobacter spp. Septicemii determinate de E. coli, S. aureus (inclusiv tulpinile producatoare de penicilinaza), S. pneumoniae, S. pyogenes (streptococi b-hemolitici de grup A), H. influenzae si Klebsiella spp. Infectii ale pielii si structurilor tegumentare determinate de S. aureus (inclusiv tulpini producatoare de penicilinaza), S. pyogenes (streptococi b-hemolitici de grup A), H. influenzae, E. coli, Enterobacter spp. si P. mirabilis.

Infectii ale oaselor si articulatiilor determinate de S. aureus (tulpinile producatoare si non-producatoare de penicilinaza). Studii clinice si microbiologice in inflamatiile pelviene negonococice la femei, infectii ale tractului respirator inferior si infectii ale pielii releva frecvent cresterea atat a tulpinilor germenilor aerobi, cat si anaerobi. Mandol a fost utilizat cu succes in acele infectii la care au fost izolate mai multe microorganisme. Majoritatea tulpinilor de B. fragilis sunt rezistente in vitro; totusi, infectiile cauzate de tulpini susceptibile au fost tratate cu succes. Se vor face recoltari pentru izolarea, identificarea si cultivarea microorganismelor cauzale, si determinarea susceptibilitatii lor la cefamandol.

Terapia poate fi instituita inainte de aflarea rezultatelor studiilor de susceptibilitate; dar, odata cunoscute rezultatele, tratamentul antibiotic se va ajusta in consecinta. intr-un numar de stari septice, cu grampozitivi sau gramnegativi, suspectate sau confirmate, sau la pacienti cu alte infectii grave la care germenii cauzali nu au fost identificati, Mandol poate fi administrat concomitent cu un aminoglicozid (vezi “Precautii”). Ambele antibiotice se vor doza in functie de severitatea infectiei si de starea pacientului. Functia renala va fi atent monitorizata, in special daca sunt necesare doze mai crescute. Tratamentul infectiilor cu streptococ -hemolitic va continua timp de cel putin 10 zile.

Terapia profilactica: administrarea profilactica de Mandol, preoperator, intraoperator si postoperator poate reduce incidenta a numeroase infectii postoperatorii la pacientii supusi unor proceduri chirurgicale clasificate ca fiind contaminate sau potential contaminate (de ex.: chirurgia gastrointestinala, operatia cezariana, histerectomia vaginala sau colecistectomia la pacientii cu mare risc operator, precum cei in varsta de peste 70 de ani avand colecistita acuta, icter obstructiv sau calculi pe canalul biliar principal). in marea chirurgie in care riscul infectiei postoperatorii este scazut, dar serios (chirurgie cardiovasculara, neurochirurgie, artroplastia protetica), Mandol poate fi eficace in prevenirea unor astfel de infectii. Administrarea perioperatorie a cefamandol ar trebui sa fie oprita dupa 48 de ore de la interventia chirurgicala; totusi, in artroplastia protetica se recomanda administrarea timp de 72 de ore. Daca apar semne de infectie, se vor face recoltari pentru identificarea si cultivarea microorganismelor cauzale astfel incat sa se instituie terapia cea mai potrivita.

Doze si mod de administrare Mandol

Adulti: doza uzuala maxima, zilnica, este de 6 g, desi in cazuri rare au fost administrate pana la 12 g/zi in infectii grave care amenintau viata pacientului. Sugari si copii: administrarea de 50 pana la 100 mg/kg/zi in doze egale la 4 sau 8 ore. Aceasta doza poate fi crescuta pana la un total zilnic de 150 mg/kg (a nu se depasi doza maxima pentru adulti) in cazul infectiilor severe. Parametrii de laborator nu au fost indeajuns studiati in cazul sugarilor cu varste intre 1 si 6 luni; nu a fost stabilita siguranta administrarii acestui produs in cazul prematurilor si nou-nascutilor. Insuficienta renala: cand pacientii au insuficienta renala trebuie administrata o doza redusa si nivelele serice trebuie monitorizate indeaproape. Dupa o doza initiala de 1-2 g (functie de severitatea infectiei), se va administra o doza de intretinere urmand schema de mai jos.

Contraindicatii Mandol

Hipersensibilitatea la cefalosporine.

Masuri de precautie Mandol

Ca si in cazul altor antibiotice cu spectru larg, si in cazul administrarii de cefamandol a aparut hipotrombinemia, rapid reversibila dupa administrarea vitaminei K. Administrarea profilactica de vitamina K poate fi indicata in cazul pacientilor in varsta, tarati sau cu carente marcate de vitamina K. Desi cefamandol produce foarte rar o alterare a functiei renale, este totusi recomandata evaluarea starii renale, in special in cazul pacientilor grav bolnavi care primesc doze maxime. Cefamandol inhiba dehidrogenaza acetaldehidei la animale de laborator. O acumulare de acetaldehida poate sa apara la oameni daca se consuma concomitent etanol.inainte de introducerea terapiei cu cefamandol trebuie luata in consideratie cu multa grija preexistenta unor reactii de hipersensibilitate la cefalosporine, peniciline sau alte medicamente. Daca acest produs este administrat pacientilor alergici la penicilina trebuie avuta grija pentru ca au fost inregistrate si cazuri de hipersensibilitate incrucisata, inclusiv socul anafilactic, in cazul antibioticelor beta-lactamice. Medicamentul trebuie administrat cu multa grija si in cazul pacientilor cu episoade alergice cunoscute. Colita pseudomembranoasa a fost raportata in cazul administrarii majoritatii antibioticelor cu spectru larg.
Sarcina si alaptare: Categoria B1. Nu a fost stabilita siguranta utilizarii acestui produs in timpul sarcinii. Evaluarea rezultatelor obtinute in cazul studiilor experimentale pe animale nu a demonstrat ca administrarea acestui medicament ar avea efecte nocive directe sau indirecte asupra embrionului sau fatului, cursului gestatiei sau a dezvoltarii peri- si postnatale. Cefamandol trebuie administrat in timpul sarcinii numai daca este absoluta nevoie. Cefamandol este excretat in laptele uman, deci trebuie administrat cu multa grija femeilor aflate in perioada de alaptare.
Efecte asupra conducerii si utilizarii unor masini: Cefamandol nu afecteaza abilitatea de conducere sau de utilizare a unor masini.

Reactii adverse Mandol

Socul anafilactic, eruptii eritematoase macropapulare, urticarie, eozinofilie si febra medicamentoasa au fost raportate. Aceste reactii apar de obicei la pacientii cu istoric de alergie in special la penicilina. Scaderea clearance-ului la creatinina a fost raportata in cazul pacientilor cu afectare renala preexistenta. Ca si in cazul altor cefalosporine, cresteri tranzitorii ale ureei in sange au fost observate ocazional; frecventa acestora creste la pacientii peste 50 de ani. in unele cazuri a fost prezenta si o crestere usoara a creatininei serice. Neutropenia a fost raportata in special in cazul tratamentelor de lunga durata. Au fost raportate cresteri tranzitorii ale nivelelor AST, ALT si ALP. Rareori au fost raportate trombocitopenie, hepatita tranzitorie si icterul colestatic. Durerea la locul injectiei intramusculare nu este frecventa. Foarte rar apar tromboflebita, greata si varsaturile.

Cefuroxim este indicat pentru tratamentul infectiilor cauzate de tulpini susceptibile ale microorganismelor care cauzeaza bolile listate in continuare:
Infectii respiratorii inferioare, inclusiv pneumonia cauzata de S. pneumoniae, H. influenzae (inclusiv tulpinile rezistente la ampicilina), Klebsiella spp., S. aureus (tulpini producatoare si non-producatoare de penicilinaze), S. pyogenes si E. coli.

Infectii ale tractului urinar inferior cauzate de E. coli si Klebsiella spp. Infectiile pielii si ale structurilor tegumentare cauzate de S. aureus (tulpini producatoare si non-producatoare de penicilinaza), S. pyogenes, E.coli, Klebsiella spp. si Enterobacter spp. Septicemia cauzata de S. aureus (producatoare si non-producatoare de penicilinaz1), S. pneumoniae, E. coli, H. influenzae (inclusiv tulpinile rezistente la ampicilinza), N. meningitidis si S. aureus (tulpini producatoare si non-producatoare de penicilinaza).

Gonoreea – infectii gonococice simple si diseminate datorate N. gonorrhoeae (tulpini producatoare si non-producatoare de penicilinaza), atat la barbati, cat si la femei. Infectii osoase si ale articulatiilor cauzate de S. aureus (incluzand tulpini producatoare si non-producatoare de penicilinaz).

Studiile de microbiologie clinica in ceea ce priveste infectiile pielii si ale structurilor tegumentare au aratat cresterea tulpinilor susceptibile atat ale organismelor aerobe, cat si anaerobe. Cefuroxim sodiu a fost utilizat cu succes in aceste infectii multiple, in cazul carora mai multe organisme au fost izolate. Trebuie recoltate culturi si realizate studii de susceptibilitate pentru a determina susceptibilitatea organismelor cauzative la cefuroxim sodiu. Terapia poate fi inceputa in timp ce se asteapta rezultatele de la aceste studii; in momentul in care aveti la dispozitie rezultatele, tratamentul cu antibiotic trebuie ajustat in consecinta. In anumite cazuri de septicemie confimata sau doar suspectata, produsa de gram pozitivi sau gram negativi sau la pacientii la care microorganismele nu au fost identificate, cefuroxim sodiu poate fi utilizat concomitent cu aminoglicozide. Daca severitatea infectiei si starea pacientului o cer, pot fi administrate doze recomandate din ambele antibiotice.

Administrarea profilactica preoperatorie a cefuroxim poate preveni cresterea bacteriilor susceptibile care cauzeaza boli si deci poate sa reduca incidenta unor anumite infectii postoperatorii la pacientii care au suferit interventii chirurgicale (de exemplu histerectomia) clasificate ca fiind proceduri curate contaminate” sau potential contaminate. Utilizarea eficace a antibioticelor in cazurile chirugicale depinde de timpul de administrare. Cefuroxim sodiu trebuie administrat, de obicei, la 1/2 – 1 ora inainte de operatie, pentru a fi suficient timp la dispozitie sa ajunga la concentratia corespunzatoare de antibiotic la nivelul tesutului operat, in timpul procedurii.

Doza trebuie repetata si intraoperator, daca procedura chirurgicala este una de durata. Administrarea profilactica nu mai este necesara, de obicei, dupa incheierea operatiei si trebuie oprita in decurs de 24 de ore. In majoritatea cazurilor de interventii chirurgicale, continuarea administrarii profilactice de antibiotic nu scade sansele producerii unor infectii postoperatorii, ci doar creste posibilitatea aparitiei unor reactii adverse si dezvoltarea unei rezistente bacteriene. Utilizarea perioperatorie a cefuroxim s-a dovedit eficace in timpul operatiilor pe cord deschis in cazul pacientilor la care infectiile postoperatorii ar prezenta un pericol serios. In cazul acestor pacienti este recomandat ca terapia cu cefuroxim sa fie continuata cel putin 48 de ore dupa incheierea procedurilor chirurgicale. Daca este prezenta o infectie, trebuie recoltate culturi pentru identificarea organismelor si apoi instituita o terapie potrivita.

Contraindicatii Kefurox

Cefuroxim este contraindicat pacientilor cu alergie la cefalosporine.

Precautii Kefurox

Colita pseudomembranoasa a fost raportata in asociatie cu aproape toate antibioticele cu spectru larg (incluzand macrolidele, penicilinele semisintetice si cefalosporinele); deci, este important sa fie considerat si acest diagnostic in cazul pacientilor care fac diaree in timpul tratamentului cu antibiotice. Asemenea colite pot fi usoare sau foarte grave incat sa ameninte viata pacientului. Cazurile usoare de colita pseudomembranoasa raspund de obicei la intreruperea tratamentului. in cazurile moderate si severe trebuie luate masurile necesare. Este recomandata evaluarea functiei renale in timpul terapiei cu cefuroxim, desi acesta produce rar alterari ale functiei renale, mai ales in cazul pacientilor grav bolnavi, care primesc o doza maxima. Cefalosporinele trebuie administrate cu grija pacientilor care primesc concurential si diuretice puternice; acestor pacienti le pot fi influentate negativ functiile renale. Doza totala zilnica de cefuroxim trebuie redusa la pacientii cu insuficienta renala, deoarece concentratii crescute si care se mentin o perioada mare de timp in ser pot sa apara la acesti pacienti chiar din doze obisnuite. Ca si in cazul altor antibiotice, prelungirea tratamentului cu cefuroxim poate sa duca la cresterea organismelor non-susceptibile. Observarea atenta a pacientului este esentiala. Daca superinfectia apare in timpul tratamentului, trebuie luate masurile necesare. Antibioticele cu spectru larg trebuie prescrise cu grija pacientilor cu boli gastrointestinale, in special colita. Nefrotoxicitatea a fost raportata dupa administrarea concomitenta de antibiotice aminoglicozidice si cefalosporine.

Carcinogeneza, mutageneza si sterilitate: Desi nu au fost efectuate studii pe termen lung pentru a evalua potentialul carcinogenic, nu a fost descoperit nici un potential mutagenic al cefuroximei in testele standard de laborator. Studiile reproductive nu au demonstrat ca cefuroxim ar produce sterilitatea.

Kefurox in sarcina si alaptare

Studii reproductive efectuate pe soareci si iepuri, carora le-au fost administrate doze de 60 de ori mai mari decat doza umana, nu au scos in evidenta vreun efect de sterilitate sau vreun efect negativ asupra fatului, datorat administrarii de cefuroxim. Nu exista insa studii controlate in ceea ce priveste femeile gravide. Pentru ca studiile reproductive efectuate pe animale nu sunt intotdeauna predictive in ceea ce priveste raspunsul uman, acest medicament trebuie utilizat in timpul sarcinii numai daca este absoluta nevoie. Deoarece cefuroxim sodiu este excretat in laptele uman trebuie sa fie administrat cu multa grija in timpul perioadei de alaptare.
Utilizarea in pediatrie: Nu s-a stabilit inca daca este sigur si eficace sa se administreze acest medicament copiilor sub 3 luni. A fost raportata acumularea altor cefalosporine in cazul copiilor nou-nascuti.

Reactii adverse Kefurox

Cefuroxim este de obicei bine tolerat. Cea mai comuna reactie adversa produsa este efectul local, dupa administrarea intravenoasa. Alte reactii adverse au fost intalnite foarte rar.
Reactii locale: Tromboflebita a aparut la 1 din 60 de pacienti dupa administrarea intravenoasa.
Gastrointestinale: Simptomele gastrointestinale au aparut la 1 din 150 de pacienti si includ diareea (1 din 220 de pacienti) si greata (1 din 440 de pacienti). Simptome de colita pseudomembranoasa pot sa apara in timpul sau dupa incetarea tratamentului cu antibiotic. Varsaturile au fost de asemenea raportate.
Reactii de hipersensibilitate: Reactiile de hipersensibilitate au fost raportate la mai putin de 1% din pacientii tratati cu cefuroxim si includ eruptiile (1 din 125 de pacienti). Pruritul, urticaria si testul Coombs pozitiv au fost prezente la mai putin de 1 din 250 de pacienti si, ca si in cazul altor cefalosporine, cazuri de soc anafilactic au fost rar raportate. Eritemul multiform si sindromul Stevens-Johnson pot sa apara.
Sange: O scadere a numarului de hematii, a hemoglobinei si hematocritului a fost observata la 1 din 10 pacienti si eozinofilie tranzitorie la 1 din 14 pacienti. Reactii mai putin obisnuite pot fi neutropenia tranzitorie (la mai putin de 1 din 100 de pacienti) si leucopenia (1 din 750 de pacienti). Un pattern si o incidenta similare au fost observate si cu alte cefalosporine utilizate in studiile de control. Au fost raportate si hemoliza, anemia aplastica, agranulocitoza, pancitopenia, timp protrombinic prelungit.
Hepatic: Cresteri tranzitorii ale nivelelor SGOT si SGPT (1 din 25 de pacienti), ale fosfatazei alcaline (1 din 50 de pacienti), LDH (1 din 75 de pacienti) si ale bilirubinei (1 din 100 de pacienti) au fost raportate.
Rinichi: Au fost observate cresteri ale nivelului seric al creatininei si/sau al ureei sanguine in sange, precum si un clearance scazut al creatininei, dar relatia acestor fenomene cu administrarea de cefuroxim nu este cunoscuta.

Mod de administrare Kefurox

Adulti: Dozele obisnuite de cefuroxim pentru adulti variaza intre 750 mg pana la 1,5 g la 8 ore, de obicei pentru o perioada de 5-10 zile.
In infectiile necomplicate ale tractului urinar, infectiile pielii si ale structurilor tegumentare, infectiile gonococice diseminate si pneumonia necomplicata, este recomandata o doza de 750 mg la 8 ore.
In infectiile osoase si articulare se recomanda o doza de 1,5 g la 8 ore. In infectiile grave care ameninta viata pacientului sau in infectii datorate organismelor mai putin susceptibile sunt necesare 1,5 g la 6 ore.

In meningita bacteriana doza nu trebuie sa depaseasca 3,0 g la 8 ore. Doza recomandata in infectiile gonococice necomplicate este de 1,5 g administrate intramuscular intr-o singura doza, dar injectata in doua locuri, impreuna cu 1,0 g de probenecid administrat oral. In utilizarea preventiva in cazul procedurilor chirurgicale curate contaminate sau potential contaminate, se administreaza o doza de 1,5 g intravenos chiar inaintea operatiei (aproximativ 1/2-1 ora inainte de inceperea propriu-zisa a operatiei). Dupa aceea se administreaza, intravenos sau intramuscular, cate 750 mg la opt ore daca interventia chirurgicala a fost de lunga durata. In utilizarea preventiva in timpul operatiilor pe cord deschis, o doza de 1,5 g este administrata intravenos, odata cu inceperea anesteziei si apoi se recomanda administrarea a 6 g la 12 ore.
Insuficienta renala: Cand pacientul prezinta insuficienta renala, trebuie utilizat un dozaj redus. Dozajul trebuie determinat de gradul insuficientei renale si de susceptibilitatea organismelor cauzale.

Deoarece cefuroxim este dializabil, pacientii care fac hemodializa trebuie sa primeasca inca o doza la sfarsitul dializei.Sugarii si copiii peste varsta de 3 luni: Administrarea unor doze egale de 50-100 mg/kg/zi la 6-8 ore a fost potrivita in majoritatea cazurilor de infectii susceptibile la cefuroxim. Doze mai mari de 100 mg/kg/zi (fara a depasi doza maxima a adultilor) pot fi folosite in infectii mult mai grave.
In cazurile de meningita bacteriana sunt recomandate doze mai mari de cefuroxim incepand cu 200-240 mg/kg/zi administrate intravenos in mai multe doze la 6-8 ore. La copiii cu insuficienta renala frecventa dozelor trebuie modificata, in acelasi mod in care se realizeaza ajustarile la adultii cu aceleasi probleme.
Pentru uz intramuscular: Fiecare fiola de 750 mg/10 ml de cefuroxim trebuie reconstituita cu 3,6 ml de apa distilata pentru injectii. Scuturati usor pentru a dispersa lichidul si apoi trageti in seringa 3,6 ml din suspensia rezultata.
Pentru uz intravenos: Fiecare fiola de 750 mg/10ml trebuie reconstituita cu 9,0 ml de apa distilata pentru injectii. Trageti in seringa 8,0 ml din solutia rezultata. Fiecare fiola de 1,5 g/20ml trebuie reconstituita cu 14,0 ml de apa distilata si apoi trageti toata solutia din fiola.

Administrarea: Dupa reconstituire, cefuroxim poate fi administrat intravenos sau printr-o injectie intramusculara profunda intr-o masa musculara mare (cum ar fi gluteus sau partea laterala a soldului). Inainte de injectarea intramusculara, trebuie facuta manevra de aspiratie in seringa pentru a nu se introduce substanta intr-un vas de sange.
Administrarea intravenoasa: Ruta intravenoasa poate fi preferabila pentru pacientii cu septicemie bacteriana sau alte infectii grave care le ameninta viata ori pentru pacientii cu rezistenta scazuta mai ales daca este prezent si socul.
Administrarea intravenoasa intermitenta – Injectati incet solutia in vena, timp de 3-5 minute sau administrati solutia pe cale perfuzabila daca pacientul primeste si alte solutii pe cale intravenoasa.
Administrarea perfuziilor intravenoase intermitente cu setul de administrare de tip – Y. Dozarea poate fi realizata prin sistemul de tuburi prin care pacientul primeste celelalte solutii intravenoase. In timpul perfuzarii solutiei care contine cefuroxim, este recomandabila intreruperea perfuzarii prin acelasi loc a altei solutii.
Administrarea de perfuzii intravenoase continue – Solutia de cefuroxim poate fi adaugata intr-un flacon pentru administrare intravenoasa, care contine unul din urmatoarele fluide: clorura de sodiu 0,9%, dextroza 5%, dextroza 10%, dextroza 5% si 0,9% clorura de sodiu si lactat de sodiu M/6. Solutiile de cefuroxim sodiu, ca marea majoritate a antibioticelor de tip-lactam, nu trebuie amestecate cu solutii de antibiotice aminoglicozidice din cauza potentialelor interactiuni. Daca totusi este recomandata terapia cu cefuroxim sodiu si o aminoglicozida, fiecare din aceste antibiotice se pot administra separat aceluiasi pacient.