Pulbere pentru solutie injectabila 1 g.

Compozitie Lyzolin – cefazolina

Indicatii Lyzolin

Infectii cu microorganisme sensibile localizate la nivelul aparatului respirator, tractului urogenital, pielii si tesuturilor moi, cailor biliare, sistemului osteoarticular; endocardite; septicemii; profilaxia infectiilor chirurgicale.

Dozare si mod de administrare Lyzolin

Injectie i.m./i.v. Adulti: 0,5-1,5 g de 2-4 ori pe zi. Maxim 12 g/zi. Copii in varsta de peste o luna: 25-100 mg/kg/zi, fractionat in 3-4 doze. In IR doza se ajusteaza in functie de clearance-ul creatininei. Administrarea trebuie continuata 2-3 zile dupa disparitia simptomatologiei.

Contraindicatii Lyzolin

Hipersensibilitate la cefalosporine.

Atentionari Lyzolin

Prudenta la pacientii cu teren atopic, cu astm bronsic sau febra fanului; la persoanele alergice la peniciline. La pacientii cu IR se recomanda reducerea dozei sau prelungirea intervalului dintre doze.

Prudenta la pacientii care prezinta factori de risc pentru deficit de vitamina K. Daca in timpul tratamentului apare diaree severa si persistenta, trebuie suspectata aparitia colitei pseudomembranoase. Folosirea necorespunzatoare poate duce la selectionarea unor tulpini rezistente.

Prudenta la pacientii hipertensivi si la cei cu tendinta de retentie hidrosalina. Administrarea concomitenta de probenecid intarzie eliminarea renala a cefazolinei. Poate modifica rezultatele dozarii glucozei in urina si poate pozitiva testul Coombs. Nu se recomanda administrarea la femeile gravide sau care alapteaza.

Reactii adverse Lyzolin

Manifestari alergice: rash cutanat, febra, edem angioneurotic, prurit, urticarie, sindrom Lyell, sindrom Stevens-Johnson, prurit vulvar, eozinofilie, nefrita interstitiala alergica, anafilaxie.

Tulburari hematologice: leucopenie, trombocitopenie, trombocitemie si pozitivarea testului Coombs, rar hipoprotrombinemie. Tulburari renale: cresterea nivelului produsilor de retentie azotata.

Tulburari hepatice: cresterea nivelului transaminazelor si fosfatazei alcaline, hepatita colestatica tranzitorie, icter.

Tulburari digestive: inapetenta, diaree, greata si varsaturi, rar colita pseudomembranoasa. Reactii locale: durere sau indurare la locul inj. i.m., flebite la locul injectiei i.v. Alte evenimente adverse: prurit genital si anal, candidoza genitala si vaginita.

Infectii medii si severe ale tractului respirator si infectii cutanate cu germeni sensibili.

Dozare si mod de administrare Lekoklar

Adulti: Intern: Suspensie uz int.: 15 mg/kg/zi, fractionata la 12 ore. Comprimate filmate: 250-500 mg la 12 ore, 6-14 zile. Inj. i.v.: 8-16 mg/kg/zi, timp de 2-5 zile. Imediat ce starea pacientului o permite, se trece la terapia orala. Dozele pediatrice se stabilesc functie de greutatea corporala. In situatia unei afectari renale grave, este necesara micsorarea dozelor sau prelungirea intervalelor de administrare.

Contraindicatii Lekoklar

Hipersensibilitate cunoscuta la claritromicina sau alte macrolide. A nu se asocia cu: cisaprid, pimozid sau terfenadina. In caz de hipokaliemie. IH severa. Femei gravide sau in perioada de alaptare.

Atentionari Lekoklar

La pacientii cu functie hepatica alterata adm. se face sub supravegherea testelor hepatice. La pacientii cu tulburari medii ale functiei renale este necesara prudenta. Poate determina aparitia de germeni rezistenti sau micoze. In cazul unor diarei severe si trenante trebuie suspectata o colita pseudomembranoasa. Precautie in cazul asocierii cu: warfarina, lovastatin, disopiramida, fenitoina, ciclosporina, carbamazepina, teofilina, digoxina, mida-zolam, astemizol, dihidroergotamina, alte macrolide, omeprazol, zidovudina, ritonavir.

Reactii adverse Lekoklar

Tract gastrointestinal: greata, varsaturi, dispepsie, dureri gastrice sau intestinale, diaree, glosita, stomatita, colorari ale mucoasei bucale, limbii si dintilor. Reactii de hipersensibilitate: urticarie, exanteme usoare, sindrom Stevens-Johnson, anafilaxie. Sistem nervos: cefalee, modificari de gust sau de miros, teama, ameteli, halucinatii, cosmaruri, confuzie sau psihoze, tulburari ale auzului.

Sistem cardio-circulator: tulburari ale ritmului cardiac, inclusiv tahicardii ventriculare si torsada varfurilor la pacienti cu QT prelungit. Ficat si cai biliare: cresteri tranzitorii ale concentratiilor serice ale transaminazelor, fosfataze alcaline, bilirubinei, tulburari ale functiilor hepatice (hepatita hepatocelulara cu sau fara icter) uneori asociate cu: indispozitie, greata, varsaturi, colici abdominale, acuze abdominale care pot mima o colica biliara, pancreatita, ulcer perforat sau un abdomen acut. Altele: hipoglicemie, trombocitopenie. La locul injectarii pot aparea iritatii venoase ca: inflamatie, durere, sensibilitate locala sau flebita.

Cefamandol nafat injectabil USP este un antibiotic, o cefalosporina semisintetica, cu spectru larg de actiune, conditionata la flacoane sterile pentru administrare parenterala. Este sarea de sodiu a 7-D-mandelamino-3-[[(1-methyl-1H-tetrazol-5-yl)-thio]methyl]-3-cepham-4-carboxilic acid, formiat (ester). Cefamandol nafat contine de asemenea 63 mg carbonat de sodiu/g de cefamandol activ. Continutul total de sodiu este de circa 77 mg (3,3 mEq Na+) pe gramul de cefamandol activ. Dupa dizolvare, cefamandol nafat este hidrolizat rapid la cefamandol si ambii compusi au activitate antibacteriana in vivo. Solutiile de cefamandol nafat au o culoare mergand de la galben deschis la culoarea chihlimbarului, in functie de concentratie si dizolvantul folosit. PH-ul solutiilor proaspat reconstituite este cuprins intre 6,0 si 8,5.

Indicatii Mandol

Mandol este indicat in tratamentul infectiilor grave datorate germenilor susceptibili, in urmatoarele boli: infectii ale tractului respirator inferior, inclusiv pneumonia, determinate de S. pneumoniae (D. pneumoniae), H. influenzae, Klebsiella spp., S. aureus (tulpinile producatoare si non-producatoare de penicilinaza), streptococi b-hemolitici si P. mirabilis. Infectii ale tractului urinar cauzate de E. coli, Proteus spp. (indol-pozitiv si indol-negativ), Enterobacter spp., Klebsiella spp. si streptococii de grup D. (Nota: Majoritatea tulpinilor de enterococi, de ex.: E. faecalis, sunt rezistente) si S. epidermidis. Peritonite cauzate de E. coli si Enterobacter spp. Septicemii determinate de E. coli, S. aureus (inclusiv tulpinile producatoare de penicilinaza), S. pneumoniae, S. pyogenes (streptococi b-hemolitici de grup A), H. influenzae si Klebsiella spp. Infectii ale pielii si structurilor tegumentare determinate de S. aureus (inclusiv tulpini producatoare de penicilinaza), S. pyogenes (streptococi b-hemolitici de grup A), H. influenzae, E. coli, Enterobacter spp. si P. mirabilis.

Infectii ale oaselor si articulatiilor determinate de S. aureus (tulpinile producatoare si non-producatoare de penicilinaza). Studii clinice si microbiologice in inflamatiile pelviene negonococice la femei, infectii ale tractului respirator inferior si infectii ale pielii releva frecvent cresterea atat a tulpinilor germenilor aerobi, cat si anaerobi. Mandol a fost utilizat cu succes in acele infectii la care au fost izolate mai multe microorganisme. Majoritatea tulpinilor de B. fragilis sunt rezistente in vitro; totusi, infectiile cauzate de tulpini susceptibile au fost tratate cu succes. Se vor face recoltari pentru izolarea, identificarea si cultivarea microorganismelor cauzale, si determinarea susceptibilitatii lor la cefamandol.

Terapia poate fi instituita inainte de aflarea rezultatelor studiilor de susceptibilitate; dar, odata cunoscute rezultatele, tratamentul antibiotic se va ajusta in consecinta. intr-un numar de stari septice, cu grampozitivi sau gramnegativi, suspectate sau confirmate, sau la pacienti cu alte infectii grave la care germenii cauzali nu au fost identificati, Mandol poate fi administrat concomitent cu un aminoglicozid (vezi “Precautii”). Ambele antibiotice se vor doza in functie de severitatea infectiei si de starea pacientului. Functia renala va fi atent monitorizata, in special daca sunt necesare doze mai crescute. Tratamentul infectiilor cu streptococ -hemolitic va continua timp de cel putin 10 zile.

Terapia profilactica: administrarea profilactica de Mandol, preoperator, intraoperator si postoperator poate reduce incidenta a numeroase infectii postoperatorii la pacientii supusi unor proceduri chirurgicale clasificate ca fiind contaminate sau potential contaminate (de ex.: chirurgia gastrointestinala, operatia cezariana, histerectomia vaginala sau colecistectomia la pacientii cu mare risc operator, precum cei in varsta de peste 70 de ani avand colecistita acuta, icter obstructiv sau calculi pe canalul biliar principal). in marea chirurgie in care riscul infectiei postoperatorii este scazut, dar serios (chirurgie cardiovasculara, neurochirurgie, artroplastia protetica), Mandol poate fi eficace in prevenirea unor astfel de infectii. Administrarea perioperatorie a cefamandol ar trebui sa fie oprita dupa 48 de ore de la interventia chirurgicala; totusi, in artroplastia protetica se recomanda administrarea timp de 72 de ore. Daca apar semne de infectie, se vor face recoltari pentru identificarea si cultivarea microorganismelor cauzale astfel incat sa se instituie terapia cea mai potrivita.

Doze si mod de administrare Mandol

Adulti: doza uzuala maxima, zilnica, este de 6 g, desi in cazuri rare au fost administrate pana la 12 g/zi in infectii grave care amenintau viata pacientului. Sugari si copii: administrarea de 50 pana la 100 mg/kg/zi in doze egale la 4 sau 8 ore. Aceasta doza poate fi crescuta pana la un total zilnic de 150 mg/kg (a nu se depasi doza maxima pentru adulti) in cazul infectiilor severe. Parametrii de laborator nu au fost indeajuns studiati in cazul sugarilor cu varste intre 1 si 6 luni; nu a fost stabilita siguranta administrarii acestui produs in cazul prematurilor si nou-nascutilor. Insuficienta renala: cand pacientii au insuficienta renala trebuie administrata o doza redusa si nivelele serice trebuie monitorizate indeaproape. Dupa o doza initiala de 1-2 g (functie de severitatea infectiei), se va administra o doza de intretinere urmand schema de mai jos.

Contraindicatii Mandol

Hipersensibilitatea la cefalosporine.

Masuri de precautie Mandol

Ca si in cazul altor antibiotice cu spectru larg, si in cazul administrarii de cefamandol a aparut hipotrombinemia, rapid reversibila dupa administrarea vitaminei K. Administrarea profilactica de vitamina K poate fi indicata in cazul pacientilor in varsta, tarati sau cu carente marcate de vitamina K. Desi cefamandol produce foarte rar o alterare a functiei renale, este totusi recomandata evaluarea starii renale, in special in cazul pacientilor grav bolnavi care primesc doze maxime. Cefamandol inhiba dehidrogenaza acetaldehidei la animale de laborator. O acumulare de acetaldehida poate sa apara la oameni daca se consuma concomitent etanol.inainte de introducerea terapiei cu cefamandol trebuie luata in consideratie cu multa grija preexistenta unor reactii de hipersensibilitate la cefalosporine, peniciline sau alte medicamente. Daca acest produs este administrat pacientilor alergici la penicilina trebuie avuta grija pentru ca au fost inregistrate si cazuri de hipersensibilitate incrucisata, inclusiv socul anafilactic, in cazul antibioticelor beta-lactamice. Medicamentul trebuie administrat cu multa grija si in cazul pacientilor cu episoade alergice cunoscute. Colita pseudomembranoasa a fost raportata in cazul administrarii majoritatii antibioticelor cu spectru larg.
Sarcina si alaptare: Categoria B1. Nu a fost stabilita siguranta utilizarii acestui produs in timpul sarcinii. Evaluarea rezultatelor obtinute in cazul studiilor experimentale pe animale nu a demonstrat ca administrarea acestui medicament ar avea efecte nocive directe sau indirecte asupra embrionului sau fatului, cursului gestatiei sau a dezvoltarii peri- si postnatale. Cefamandol trebuie administrat in timpul sarcinii numai daca este absoluta nevoie. Cefamandol este excretat in laptele uman, deci trebuie administrat cu multa grija femeilor aflate in perioada de alaptare.
Efecte asupra conducerii si utilizarii unor masini: Cefamandol nu afecteaza abilitatea de conducere sau de utilizare a unor masini.

Reactii adverse Mandol

Socul anafilactic, eruptii eritematoase macropapulare, urticarie, eozinofilie si febra medicamentoasa au fost raportate. Aceste reactii apar de obicei la pacientii cu istoric de alergie in special la penicilina. Scaderea clearance-ului la creatinina a fost raportata in cazul pacientilor cu afectare renala preexistenta. Ca si in cazul altor cefalosporine, cresteri tranzitorii ale ureei in sange au fost observate ocazional; frecventa acestora creste la pacientii peste 50 de ani. in unele cazuri a fost prezenta si o crestere usoara a creatininei serice. Neutropenia a fost raportata in special in cazul tratamentelor de lunga durata. Au fost raportate cresteri tranzitorii ale nivelelor AST, ALT si ALP. Rareori au fost raportate trombocitopenie, hepatita tranzitorie si icterul colestatic. Durerea la locul injectiei intramusculare nu este frecventa. Foarte rar apar tromboflebita, greata si varsaturile.

Cefuroxim este un antibiotic cefalosporinic cu spectru larg, pentru utilizare parenterala. Formula chimica este C16H15N4 NaO8S si greutatea moleculara este de 446,37. Cefuroxim contine aproximativ 54,2 mg (2,4 mEq) de sodiu per gram de cefuroxim activ. Solutia de cefuroxim sodium are o culoare care variaza de la galben deschis la culoarea chihlimbarului, depinzand de concentratie si de dizolvantul utilizat. pH-ul solutiei proaspat reconstituite variaza intre 6,0 si 8,5.

Indicatii Lifurox

Cefuroxim este indicat pentru tratamentul infectiilor cauzate de tulpini susceptibile ale microorganismelor care cauzeaza bolile listate in continuare: Infectii respiratorii inferioare, inclusiv pneumonia cauzata de S. pneumoniae, H. influenzae (inclusiv tulpinile rezistente la ampicilina), Klebsiella spp., S. aureus (tulpini producatoare si non-producatoare de penicilinaze), S. pyogenes si E. coli. Infectii ale tractului urinar inferior cauzate de E. coli si Klebsiella spp. Infectiile pielii si ale structurilor tegumentare cauzate de S. aureus (tulpini producatoare si non-producatoare de penicilinaza), S. pyogenes, E. coli, Klebsiella spp. si Enterobacter spp. Septicemia cauzata de S. aureus (producatoare si non-producatoare de penicilinaza), S. pneumoniae, E. coli, H. influenzae (inclusiv tulpinile rezistente la ampicilinaza), N. meningitidis si S. aureus (tulpini producatoare si non-producatoare de penicilinaza).

Gonoreea – infectii gonococice simple si diseminate datorate N. gonorrhoeae (tulpini producatoare si non-producatoare de penicilinaza), atat la barbati, cat si la femei. Infectii osoase si ale articulatiilor cauzate de S. aureus (incluzand tulpini producatoare si non-producatoare de penicilinaza). Studiile de microbiologie clinica in ceea ce priveste infectiile pielii si ale structurilor tegumentare au aratat cresterea tulpinilor susceptibile atat ale organismelor aerobe, cat si anaerobe. Cefuroxim sodiu a fost utilizat cu succes in aceste infectii multiple, in cazul carora mai multe organisme au fost izolate. Trebuie recoltate culturi si realizate studii de susceptibilitate pentru a determina susceptibilitatea organismelor cauzative la cefuroxim sodiu.

Terapia poate fi inceputa in timp ce se asteapta rezultatele de la aceste studii; in momentul in care aveti la dispozitie rezultatele, tratamentul cu antibiotic trebuie ajustat in consecinta. In anumite cazuri de septicemie confimata sau doar suspectata, produsa de gram pozitivi sau gram negativi sau la pacientii la care microorganismele nu au fost identificate, cefuroxim sodiu poate fi utilizat concomitent cu aminoglicozide. Daca severitatea infectiei si starea pacientului o cer, pot fi administrate doze recomandate din ambele antibiotice. Administrarea profilactica preoperatorie a cefuroxim poate preveni cresterea bacteriilor susceptibile care cauzeaza boli si deci poate sa reduca incidenta unor anumite infectii postoperatorii la pacientii care au suferit interventii chirurgicale (de exemplu histerectomia) clasificate ca fiind proceduri “curate contaminate” sau potential contaminate. Utilizarea eficace a antibioticelor in cazurile chirurgicale depinde de timpul de administrare. Cefuroxim sodiu trebuie administrat, de obicei, la 1/2 – 1 ora inainte de operatie, pentru a fi suficient timp la dispozitie sa ajunga la concentratia corespunzatoare de antibiotic la nivelul tesutului operat, in timpul procedurii.

Doza trebuie repetata si intraoperator, daca procedura chirurgicala este una de durata. Administrarea profilactica nu mai este necesara, de obicei, dupa incheierea operatiei si trebuie oprita in decurs de 24 de ore. In majoritatea cazurilor de interventii chirurgicale, continuarea administrarii profilactice de antibiotic nu scade sansele producerii unor infectii postoperatorii, ci doar creste posibilitatea aparitiei unor reactii adverse si dezvoltarea unei rezistente bacteriene. Utilizarea perioperatorie a cefuroxim s-a dovedit eficace in timpul operatiilor pe cord deschis in cazul pacientilor la care infectiile postoperatorii ar prezenta un pericol serios. In cazul acestor pacienti este recomandat ca terapia cu cefuroxim sa fie continuata cel putin 48 de ore dupa incheierea procedurilor chirurgicale. Daca este prezenta o infectie, trebuie recoltate culturi pentru identificarea organismelor si apoi instituita o terapie potrivita.

Mod de administrare Lifurox

Adulti: Dozele obisnuite de cefuroxim pentru adulti variaza intre 750 mg pana la 1,5 g la 8 ore, de obicei pentru o perioada de 5-10 zile. In infectiile necomplicate ale tractului urinar, infectiile pielii si ale structurilor tegumentare, infectiile gonococice diseminate si pneumonia necomplicata, este recomandata o doza de 750 mg la 8 ore. In infectiile osoase si articulare se recomanda o doza de 1,5 g la 8 ore. In infectiile grave care ameninta viata pacientului sau in infectii datorate organismelor mai putin susceptibile sunt necesare 1,5 g la 6 ore. In meningita bacteriana doza nu trebuie sa depaseasca 3,0 g la 8 ore.

Doza recomandata in infectiile gonococice necomplicate este de 1,5 g administrate intramuscular intr-o singura doza, dar injectata in doua locuri, impreuna cu 1,0 g de probenecid administrat oral. In utilizarea preventiva in cazul procedurilor chirurgicale curate contaminate sau potential contaminate, se administreaza o doza de 1,5 g intravenos chiar inaintea operatiei (aproximativ 1/2-1 ora inainte de inceperea propriu-zisa a operatiei). Dupa aceea se administreaza, intravenos sau intramuscular, cate 750 mg la opt ore daca interventia chirurgicala afost de lunga durata. In utilizarea preventiva in timpul operatiilor pe cord deschis, o doza de 1,5 g este administrata intravenos, odata cu inceperea anesteziei si apoi se recomanda administrarea a 6 g la 12 ore.
Insuficienta renala: Cand pacientul prezinta insuficienta renala, trebuie utilizat un dozaj redus.

Sugarii si copiii peste varsta de 3 luni: Administrarea unor doze egale de 50-100 mg/kg corp/zi la 6-8 ore a fost potrivita in majoritatea cazurilor de infectii susceptibile la cefuroxim. Doze mai mari de 100 mg/kg corp/zi (fara a depasi doza maxima a adultilor) pot fi folosite in infectii mult mai grave. In cazurile de meningita bacteriana sunt recomandate doze mai mari de cefuroxim incepand cu 200-240 mg/kgcorp/zi administrate intravenos in mai multe doze la 6-8 ore. La copiii cu insuficienta renala frecventa dozelor trebuie modificata, in acelasi mod in care se realizeaza ajustarile la adultii cu aceleasi probleme.
Pentru uz intramuscular: Fiecare fiola de 750 mg/10 ml de cefuroxim trebuie reconstituita cu 3,6 ml de apa distilata pentru injectii. Scuturati usor pentru a dispersa lichidul si apoi trageti in seringa 3,6 ml din suspensia rezultata.
Pentru uz intravenos: Fiecare fiola de 750 mg/10 ml trebuie reconstituita cu 9,0 ml de apa distilata pentru injectii. Trageti in seringa 8,0 ml din solutia rezultata. Fiecare fiola de 1,5 g/20 ml trebuie reconstituita cu 14,0 ml de apa distilata si apoi trageti toata solutia din fiola.
Administrarea: Dupa reconstituire, cefuroxim poate fi administrat intravenos sau printr-o injectie intramusculara profunda intr-o masa musculara mare (cum ar fi gluteus sau partea laterala a soldului). Inainte de injectarea intramusculara, trebuie facuta manevra de aspiratie in seringa pentru a nu se introduce substanta intr-un vas de sange.
Administrarea intravenoasa: Ruta intravenoasa poate fi preferabila pentru pacientii cu septicemie bacteriana sau alte infectii grave care le ameninta viata ori pentru pacientii cu rezistenta scazuta mai ales daca este prezent si socul. Administrarea intravenoasa intermitenta – Injectati incet solutia in vena, timp de 3-5 minute sau administrati solutia pe cale perfuzabila daca pacientul primeste si alte solutii pe cale intravenoasa. Administrarea perfuziilor intravenoase intermitente cusetul de administrare de tip – Y. Dozarea poate fi realizata prin sistemul de tuburi prin care pacientul primeste celelalte solutii intravenoase. In timpul perfuzarii solutiei care contine cefuroxim, este recomandabila intreruperea perfuzarii prin acelasi loc a altei solutii. Administrarea de perfuzii intravenoase continue – Solutia de cefuroxim poate fi adaugata intr-un flacon pentru administrare intravenoasa, care contine unul din urmatoarele fluide: clorura de sodiu 0,9%, dextroza 5%, dextroza 10%, dextroza 5% si 0,9% clorura de sodiu si lactat de sodiu M/6. Solutiile de cefuroxim sodiu, ca marea majoritate a antibioticelor de tip-lactam, nu trebuie amestecate cu solutii de antibiotice aminoglicozidice din cauza potentialelor interactiuni. Daca totusi este recomandata terapia cu cefuroxim sodiu si o aminoglicozida, fiecare din aceste antibiotice se poate administra separat aceluiasi pacient.

Contraindicatii Lifurox

Cefuroxim este contraindicat pacientilor cu alergie la cefalosporine.

Precautii Lifurox

Colita pseudomembranoasa a fost raportata in asociatie cu aproape toate antibioticele cu spectru larg (incluzand macrolidele, penicilinele semisintetice si cefalosporinele); deci, este important sa fie considerat si acest diagnostic in cazul pacientilor care fac diaree in timpul tratamentului cu antibiotice. Asemenea colite pot fi usoare sau foarte grave incat sa ameninte viata pacientului. Cazurile usoare de colita pseudomembranoasa raspund de obicei la intreruperea tratamentului. In cazurile moderate si severe trebuie luate masurile necesare. Este recomandata evaluarea functiei renale in timpul terapiei cu cefuroxim, desi acesta produce rar alterari ale functiei renale, mai ales in cazul pacientilor grav bolnavi, care primesc o doza maxima.

Cefalosporinele trebuie administrate cu grija pacientilor care primesc concurential si diuretice puternice; acestor pacienti le pot fi influentate negativ functiile renale. Doza totala zilnica de cefuroxim trebuie redusa la pacientii cu insuficienta renala, deoarece concentratii crescute si care se mentin o perioada mare de timp in ser pot sa apara la acesti pacienti chiar din doze obisnuite. Ca si in cazul altor antibiotice, prelungirea tratamentului cu cefuroxim poate sa duca la cresterea organismelor non-susceptibile. Observarea atenta a pacientului este esentiala. Daca superinfectia apare in timpul tratamentului, trebuie luate masurile necesare. Antibioticele cu spectru larg trebuie prescrise cu grija pacientilor cu boli gastrointestinale, in special colita. Nefrotoxicitatea a fost raportata dupa administrarea concomitenta de antibiotice aminoglicozidice si cefalosporine.
Carcinogeneza, mutageneza si sterilitate: Desi nu au fost efectuate studii pe termen lung pentru a evalua potentialul carcinogenic, nu a fost descoperit nici un potential mutagenic al cefuroximei in testele standard de laborator. Studiile reproductive nu au demonstrat ca cefuroxim ar produce sterilitatea.

Precautii Lifurox

Sarcina si alaptare: Studii reproductive efectuate pe soareci si iepuri, carora le-au fost administrate doze de 60 de ori mai mari decat doza umana, nu au scos in evidenta vreun efect de sterilitate sau vreun efect negativ asupra fatului, datorat administrarii de cefuroxim. Nu exista insa studii controlate in ceea ce priveste femeile gravide. Pentru ca studiile reproductive efectuate pe animale nu sunt intotdeauna predictive in ceea ce priveste raspunsul uman, acest medicament trebuie utilizat in timpul sarcinii numai daca este absoluta nevoie. Deoarece cefuroxim sodiu este excretat in laptele uman trebuie sa fie administrat cu multa grija in timpul perioadei de alaptare.
Utilizarea in pediatrie: Nu s-a stabilit inca daca este sigur si eficace sa se administreze acest medicament copiilor sub 3 luni. A fost raportata acumularea altor cefalosporine in cazul copiilor nou-nascuti.

Supradozare Lifurox

Semne si simptome: Experienta supradozei de cefuroxim la oameni este limitata. Administrarea parenterala a unor doze prea mari de cefalosporine poate cauza atacuri, in special in cazul pacientilor cu insuficienta renala la care acumularea este foarte probabila. Doza orala letala medie la soarecele adult este > 10 g/kg corp, reprezentand de 83 de ori doza maxima de rutina. La animale doze de pana la 5 g/kg corp nu produc toxicitate tisulara. In cazul dozelor cronice mai mari de 5 g/kg corp a aparut la animale necroza tubulara.
Tratament: In tratarea supradozei trebuie luate in considerare supradoza multipla, interactiunea medicamentoasa si posibilitatea unor efecte neobisnuite ale medicamentului. Protejati caile respiratorii ale pacientului si realizati o ventilatie si perfuzare corespunzatoare. Monitorizati si mentineti cu grija semnele vitale, in limite acceptabile: gazele sanguine, electrolitii serici etc. Daca pacientul are convulsii, tratamentul trebuie oprit imediat; terapia anticonvulsiva poate fi administrata daca este indicat din punct de vedere clinic. Nu se stie daca utilizarea hemodializei in tratamentul supradozei de cefuroxim este indicata.

Reactii adverse Lifurox

Cefuroxim este de obicei bine tolerat. Cea mai comuna reactie adversa produsa este efectul local, dupa administrarea intravenoasa. Alte reactii adverse au fost intalnite foarte rar.
Reactii locale: Tromboflebita a aparut la 1 din 60 de pacienti dupa administrarea intravenoasa.
Gastrointestinale: Simptomele gastrointestinale au aparut la 1 din 150 de pacienti si includ diareea (1 din 220 de pacienti) si greata (1 din 440 de pacienti). Simptome de colita pseudomembranoasa pot sa apara in timpul sau dupa incetarea tratamentului cu antibiotic. Varsaturile au fost de asemenea raportate.
Reactii de hipersensibilitate: Reactiile de hipersensibilitate au fost raportate la mai putin de 1% din pacientii tratati cu cefuroxim si includ eruptiile (1 din 125 de pacienti). Pruritul, urticaria si testul Coombs pozitiv au fost prezente la mai putin de 1 din 250 de pacienti si, ca si in cazul altor cefalosporine, cazuri de soc anafilactic au fost rar raportate. Eritemul multiform si sindromul Stevens-Johnson pot sa apara.
Sange: O scadere a numarului de hematii, a hemoglobinei si hematocritului a fost observata la 1 din 10 pacienti si eozinofilie tranzitorie la 1 din 14 pacienti. Reactii mai putin obisnuite pot fi neutropenia tranzitorie (la mai putin de 1 din 100 de pacienti) si leucopenia (1 din 750 de pacienti). Un pattern si o incidenta similare au fost observate si cu alte cefalosporine utilizate in studiile de control. Au fost raportate si hemoliza, anemia aplastica, agranulocitoza, pancitopenia, timp protrombinic prelungit.
Hepatic: Cresteri tranzitorii ale nivelelor GOT si GPT (1 din 25 de pacienti), ale fosfatazei alcaline (1 din 50 de pacienti), LDH (1 din 75 de pacienti) si ale bilirubinei (1 din 100 de pacienti) au fost raportate.
Rinichi: Au fost observate cresteri ale nivelului seric al creatininei si/sau al ureei sanguine in sange, precum si un clearance scazut al creatininei, dar relatia acestor fenomene cu administrarea de cefuroxim nu este cunoscuta.

Farmacologie clinica

Dupa injectarea intramusculara a unei doze de 750 mg de cefuroxim unor voluntari sanatosi, concentratiile de varf medii din ser au fost de 27 g/ml. Concentratia maxima s-a produs la aproximativ 45 de minute (cu variatii intre 15 si 60 de minute). Dupa o doza administrata intravenos de 750 mg si 1,5 g, concentratiile in ser au fost de aproximativ 50 g/ml si 100 mg/ml dupa 15 minute. Concentratii serice terapeutice de aproximativ 2 g/ml sau mai mult s-au mentinut pentru 5,3 si 8 ore sau chiar mai mult. Nu s-a demonstrat acumularea de cefuroxim in ser dupa administrarea intravenoasa la voluntari sanatosi a unei doze de 1,5 g la 8 ore. Timpul seric de injumatatire dupa fiecare injectie intramusculara sau intravenoasa este de aproximativ 80 de minute. Aproximativ 89% dintr-o doza de cefuroxim este excretata prin rinichi intr-o perioada de opt ore, rezultand astfel concentratii urinare ridicate. Dupa administrarea intramusculara a unei doze unice de 750 mg concentratiile urinare au fost in medie de 1 300 g/ml in timpul primelor 8 ore. Dozele intravenoase de 750 mg si 1,5 g produc nivele urinare medii cuprinse intre 1150 si 2500 g/ml in cursul primelor 8 ore. Administrarea concomitenta de probenecid cu cefuroxim incetineste secretia tubulara, scade clearance-ul renal cu aproximativ 40%, creste nivelul seric de varf cu aproximativ 30% si creste timpul de injumatatire cu aproximativ 30%. Cefuroxim este detectabil in concentratii terapeutice in lichidul pleural, lichidul intrasinovial, bila, sputa, oase, lichidul cerebrospinal (la pacientii cu meningita) si umoarea apoasa. Cefuroxim se leaga in proportie de 50% de proteinele serice.

Microbiologie: Cefuroxim are o activitate in vitro impotriva unei game foarte largi de organisme gram pozitive si gram negative si este foarte stabil in prezenta b-lactamazelor unor bacterii gramnegative. Actiunea batericida a cefuroximului rezulta din inhibitia peretelui celular.
Cefuroxim este de obicei activ in vitro impotriva urmatoarelor organisme: gram negative – Haemophilus influenzae (inclusiv tulpinile rezistente la ampicilina), Haemophilus parainfluenzae, Neisseria gonorrhoeae (inclusiv tulpini producatoare si non-producatoare de penicilinaza), Neisseria meningitidis, Escherichia coli, Klebsiella spp. (inclusiv Klebsiella pneumoniae), Enterobacter spp., Citrobacter spp., Salmonella spp., Shigella spp., Proteus mirabilis, Proteus inconstans (fost Providencia inconstans), Providencia rettgeri (fost Proteus rettgeri), Morganella morganii (fost Proteus morganii); gram pozitive – Staphylococcus aureus (inclusiv tulpinile producatoare si non-producatoare de penicilinaze), Staphylococcus epidermidis si anumite tulpini de streptococi, de exemplu Streptococcus pyogenes si Streptococcus pneumoniae. Anumite tulpini de enterococi sunt rezistente, de exemplu Enterococcus faecalis (fost Streptococcus faecalis). Organisme anaerobe – Coci gram pozitivi si gram negativi (inclusiv Peptococcus si Peptostreptococcus spp.), bacili gram pozitivi (inclusiv Clostridium spp.), bacili gram negativi (inclusiv Bacteroides si Fusobacterium spp.). Majoritatea tulpinilor de Bacteroides fragilis sunt rezistente.

Compatibilitate si stabilitate

Intramuscular – Cand se reconstituie solutia cu apa distilata pentru injectii, suspensia de cefuroxim sodiu pentru injectia intramusculara isi pastreaza eficacitatea la temperatura camerei 24 ore si la frigider 48 ore (5C). Dupa perioadele mentionate mai sus, suspensia neutilizata se arunca. Intravenos – Cand sunt reconstituite fiolele de 750 mg si 1,5 g cu apa distilata pentru injectii, solutia de cefuroxim sodiu pentru administrare intravenoasa isi pastreaza eficacitatea timp de 24 ore la temperatura camerei si 48 de ore la frigider (5C). Solutiile mai diluate, cum ar fi fiolele de 750 mg sau de 1,5 g reconstituite cu 50-100 ml apa distilata pentru injectii, dextroza 5% sau clorura de sodiu 0,9%, isi mentin eficacitatea timp de 24 ore la temperatura camerei si 7 zile la frigider. Cefuroxim sodiu este de asemenea compatibila, pentru 24 de ore la temperatura camerei, cand este combinata in perfuzii intravenoase cu urmatoarele: Heparina (10 si 50 de unitati/ml) in clorura de sodiu 0,9% sau clorura de potasiu (10 si 40 mEq/l) in clorura de sodiu 0,9%.
Nota: Inainte de administrare, medicamentele care se administreaza parenteral trebuie inspectate vizual pentru a observa daca nu cumva au aparut particule solide sau solutia s-a decolorat.

Administrare sistemica: Infectii necomplicate si complicate produse de microorganisme sensibile la ciprofloxacina: infectii respiratorii; infectii ORL; infectii oculare; infectii renale si ale cailor urinare; infectii genitale; infectii ale tractului gastrointestinal, infectii biliare, peritonite; infectii ale pielii si tesuturilor moi; infectii ale oaselor si articulatiilor; septicemii; infectii sau risc de infectii (pentru profilaxie) la pacientii imunodeprimati; decontaminare intestinala selectiva la pacientii imunodeprimati. Administrare topica: ulcere corneene cu: Pseudomonas aeruginosa, Serratia marcescens, Staphylococcus aureus, Staphylococcus epidermidis, Streptococcus pneumoniae, Streptococcus; conjunctivite bacteriene cu: Haemophilus influenzae, Staphylococcus aureus, Staphylococcus epidermidis, Streptococcus pneumoniae; otita externa difuza, alte infectii ale urechii cu germeni sensibili.

Dozare si mod de administrare Loxacil

Administrare sistemica: Adulti: intern: 125-500 mg de 1-2 ori/zi; solutie perfuzabila: 100-400 mg de 1-3 ori/zi. Tratamentul initial i.v. poate fi continuat cu admininistrarea interna. Durata tratamentului: cel putin 3 zile de la disparitia febrei sau a simptomelor clinice. La pacientii varstnici si la cei cu IR dozele se adapteaza in functie de gravitatea bolii si de clearance-ul creatininei. Administrarea topica: Conjunctival: 1-2 picaturi la 15 min – 4 ore, in functie de afectiunea tratata. Auricular: 3-4 picaturi de 2-4 ori/zi sau mai frecvent in functie de necesitate.

Contraindicatii Loxacil

Hipersensibilitate. Femei gravide.

Atentionari Loxacil

In administrarea sistemica: Aparitia unei diarei severe si persistente poate ascunde o colita pseudomembranoasa. Pot aparea cresteri temporare ale transaminazelor, fosfatazei alcaline sau icter colestatic. Precautie la pacientii cu epilepsie, depresie sau psihoze. La aparitia semnelor de tendinita, administrarea trebuie intrerupta. Prudenta la pacientii cu miastenia gravis. La copil si adolescent exista posibilitatea aparitiei unor artropatii grave. Trebuie evitata expunerea directa si in exces la soare sau la ultraviolete. La administrarea intravenoasa au fost raportate reactii tegumentare locale. In administrarea topica: inainte de utilizarea oftalmica se vor indeparta lentilele de contact. Administrarea auriculara necesita urmarirea atenta a pacientului. Utilizarea prelungita poate duce la proliferarea organismelor rezistente, inclusiv fungi, la nivelul ochiului sau a conductului auditiv extern. Tratamentul va fi intrerupt daca se constata aparitia rash-ului cutanat sau altor semne de hipersensibilitate. Atentie in cazul administrarii asociate cu: fier, sucralfat, antiacide continand magneziu, aluminiu, calciu, saruri de zinc sau medicamente sub forma de solutie tampon (antiretrovirale), teofilina, ciclosporina, warfarina, glibenclamid, probenecid, metoclopramid, didanozina, cafeina. Prudenta la soferi si la persoane cu activitati de precizie.

Reactii adverse Loxacil

Dupa administrarea sistemica: astenie; greata, diaree, dureri abdominale, moniliaza, dispepsie, modificarea testelor hepatice, cresterea fosfatazei alcaline, anorexie, flatulenta, icter, colita pseudomembranoasa, hepatite, necroza hepatica; prurit, eruptii maculopapulare, urticarie, fotosensibilitate, transpiratii, sindrom Stevens-Johnson, sindrom Lyell; flebita si tromoboflebita, tahicardie, migrena, sincope, vasodilatatie, vasculite; cresterea creatininei si ureei, edeme, hiperglicemie; artralgii; mialgii, inflamatii articulare, tendinite, ruptura de tendon (predominant tendonul lui Ahile), agravarea miasteniei gravis; insomnie, agitatie, confuzie, halucinatii, parestezii, anxietate, depresie, tremor, convulsii, psihoze, cresterea presiunii intracraniene; tulburari ale sensibilitatii gustative, parosmie, anosmie; eozinofilie, anemie, leucopenie, leucocitoza, valori anormale ale protrombinei, trombocitopenie sau trombocitoza; reactii alergice, febra, reactii anafilactoide/anafilactice; dispnee, edem laringian; tinitus, reducerea tranzitorie a auzului, tulburari vizuale, diplopie, cromatopsie; IRA, moniliaza vaginala, hematurie, cristalurie, nefrita interstitiala; reactii tegumentare locale la administrarea intravenoasa.

Dupa administrarea oftalmica: senzatie de arsura locala sau disconfort, senzatie de corp strain, prurit, hiperemie conjunctivala, keratopatie/keratita, reactii alergice, edem palpebral, lacrimare, fotofobie, infiltrat cornean, greata, scaderea acuitatii vizuale, reactii de hipersensibilitate, precipitate albe cristaline in portiunea superficiala a corneei.

Administrare sistemica: Infectii necomplicate si complicate produse de microorganisme sensibile la ciprofloxacina: infectii respiratorii; infectii ORL; infectii oculare; infectii renale si ale cailor urinare; infectii genitale; infectii ale tractului gastrointestinal, infectii biliare, peritonite; infectii ale pielii si tesuturilor moi; infectii ale oaselor si articulatiilor; septicemii; infectii sau risc de infectii (pentru profilaxie) la pacientii imunodeprimati; decontaminare intestinala selectiva la pacientii imunodeprimati. Administrare topica: ulcere corneene cu: Pseudomonas aeruginosa, Serratia marcescens, Staphylococcus aureus, Staphylococcus epidermidis, Streptococcus pneumoniae, Streptococcus; conjunctivite bacteriene cu: Haemophilus influenzae, Staphylococcus aureus, Staphylococcus epidermidis, Streptococcus pneumoniae; otita externa difuza, alte infectii ale urechii cu germeni sensibili.

Dozare si mod de administrare Ciphin

Administrare sistemica: Adulti: intern: 125-500 mg de 1-2 ori/zi; solutie perfuzabila: 100-400 mg de 1-3 ori/zi. Tratamentul initial i.v. poate fi continuat cu admininistrarea interna. Durata tratamentului: cel putin 3 zile de la disparitia febrei sau a simptomelor clinice. La pacientii varstnici si la cei cu IR dozele se adapteaza in functie de gravitatea bolii si de clearance-ul creatininei. Administrarea topica: Conjunctival: 1-2 picaturi la 15 min – 4 ore, in functie de afectiunea tratata. Auricular: 3-4 picaturi de 2-4 ori/zi sau mai frecvent in functie de necesitate.

Contraindicatii Ciphin

Hipersensibilitate. Femei gravide.

Atentionari Ciphin

In administrarea sistemica: Aparitia unei diarei severe si persistente poate ascunde o colita pseudomembranoasa. Pot aparea cresteri temporare ale transaminazelor, fosfatazei alcaline sau icter colestatic. Precautie la pacientii cu epilepsie, depresie sau psihoze. La aparitia semnelor de tendinita, administrarea trebuie intrerupta. Prudenta la pacientii cu miastenia gravis. La copil si adolescent exista posibilitatea aparitiei unor artropatii grave. Trebuie evitata expunerea directa si in exces la soare sau la ultraviolete. La administrarea intravenoasa au fost raportate reactii tegumentare locale. In administrarea topica: inainte de utilizarea oftalmica se vor indeparta lentilele de contact. Administrarea auriculara necesita urmarirea atenta a pacientului. Utilizarea prelungita poate duce la proliferarea organismelor rezistente, inclusiv fungi, la nivelul ochiului sau a conductului auditiv extern. Tratamentul va fi intrerupt daca se constata aparitia rash-ului cutanat sau altor semne de hipersensibilitate. Atentie in cazul administrarii asociate cu: fier, sucralfat, antiacide continand magneziu, aluminiu, calciu, saruri de zinc sau medicamente sub forma de solutie tampon (antiretrovirale), teofilina, ciclosporina, warfarina, glibenclamid, probenecid, metoclopramid, didanozina, cafeina. Prudenta la soferi si la persoane cu activitati de precizie.

Reactii adverse Ciphin

Dupa administrarea sistemica: astenie; greata, diaree, dureri abdominale, moniliaza, dispepsie, modificarea testelor hepatice, cresterea fosfatazei alcaline, anorexie, flatulenta, icter, colita pseudomembranoasa, hepatite, necroza hepatica; prurit, eruptii maculopapulare, urticarie, fotosensibilitate, transpiratii, sindrom Stevens-Johnson, sindrom Lyell; flebita si tromoboflebita, tahicardie, migrena, sincope, vasodilatatie, vasculite; cresterea creatininei si ureei, edeme, hiperglicemie; artralgii; mialgii, inflamatii articulare, tendinite, ruptura de tendon (predominant tendonul lui Ahile), agravarea miasteniei gravis; insomnie, agitatie, confuzie, halucinatii, parestezii, anxietate, depresie, tremor, convulsii, psihoze, cresterea presiunii intracraniene; tulburari ale sensibilitatii gustative, parosmie, anosmie; eozinofilie, anemie, leucopenie, leucocitoza, valori anormale ale protrombinei, trombocitopenie sau trombocitoza; reactii alergice, febra, reactii anafilactoide/anafilactice; dispnee, edem laringian; tinitus, reducerea tranzitorie a auzului, tulburari vizuale, diplopie, cromatopsie;
IRA, moniliaza vaginala, hematurie, cristalurie, nefrita interstitiala; reactii tegumentare locale la administrarea intravenoasa. Dupa administrarea oftalmica: senzatie de arsura locala sau disconfort, senzatie de corp strain, prurit, hiperemie conjunctivala, keratopatie/keratita, reactii alergice, edem palpebral, lacrimare, fotofobie, infiltrat cornean, greata, scaderea acuitatii vizuale, reactii de hipersensibilitate, precipitate albe cristaline in portiunea superficiala a corneei.

Medocef (cefoperazona) este o cefalosporina semisintetica de generatia a III-a. Folosirea ei in infectii de intensitate medie si severa, mai ales cand germenii sunt dificil de izolat, va asigura cu succes vindecarea pacientului. Are actiune bactericida fata de majoritatea germenilor implicati in infectiile intraspitalicesti.

Indicatii Medocef

Infectii ale tractului respirator – eficienta 92%. Infectii urinare – eficienta 81%. Infectii ginecologice – eficienta 98%. Infectii abdominale, de tesuturi moi, plagi – eficienta 90%.
Doza folosita: 1-2 g/12 ore in monoterapie.
Spectru antibacterian: infectii de tract respirator: S. pneumoniae, H. influenzae, S. aureus-ambele forme, S. pyogenes-grup A beta-hemolitic, P. aeruginosa, Klebsiella pneumoniae, E. coli, Proteus si Enterobacter-specii.
Infectii abdominale: E. coli, P. aeruginosa, enterococi, coci anaerobi gram(+), bacili anaerobi, E.coli, Proteus, Clostridium, S. pneumoniae, S. pyogenes, S. aureus, Klebsiella.
Infectii ginecologice: N. gonorrhoeae, S. aureus, epidermitis, E.coli, Clostridium-specii, Bacterioides fragilis, anaerobi gram (+).
Infectii tract urinar: E.coli, Enterococcus, Pseudomonas.

Doze si mod de administrare Medocef

Adulti: 2-4 g/zi, in prize la 12 ore; in forme severe 6-12 g/zi, in 2-4 administrari.
Sugari-copii: 50-200 mg/kg/zi, in 2-4 prize.

Contraindicatii Medocef

Hipersensibilitate la cefalosporine, sarcina.

Reactii adverse Medocef

Obisnuite in orice tratament cu cefalosporine de generatia a III-a: neutropenie, eozinofilie; hipoprotrombinemie tranzitorie; diaree; greturi; varsaturi. A nu se consuma bauturi alcoolice in timpul tratamentului si 5 zile dupa terminare – riscul unor reactii de intoleranta, tip disulfiram. Nu se amesteca in acelasi flacon cu alte antibiotice.

Un flacon contine carbenicilina disodica echivalent cu 1 g, respectiv 5 g de carbenicilina (-carboxi-benzilpenicilina).

Actiune terapeutica Carbenicilina

Penicilina de semisinteza cu spectru larg, superpozabil spectrului Ampicilinei, ingloband in plus, Pseudomonas aeruginosa (Bac. pyocyaneum), speciile indol-pozitive de Proteus morganii, rettgeri si vulgaris, rezistente la ampicilina si la cefalosporine. Mai sunt sensibile la Carbenicilina aproximativ 10-15% din tulpinile de Acrobacter/Klebsiella si unele tulpini de E. coli, rezistente la ampicilina.
Flora gram pozitiva rezistenta la Penicilina G, este obligatoriu, rezistenta la carbenicilina; in cazul celei gram negative rezistenta incrucisata fiind partiala (totala la Proteus mirabilis). Dezvoltarea rezistentei la carbenicilina este posibila in special cand se administreaza doze insuficiente pentru obtinerea efectului bactericid (de aici necesitatea testarii periodice a sensibilitatii germenilor, in timpul tratamentului).
Mecanismul de actiune al carbenicilinei este acelasi cu al celorlalte peniciline. Nefiind acidorezistenta, carbenicilina se resoarbe in cantitate neinsemnata dupa administrare per os, fiind indicata practic, exclusiv calea parenterala (mai ales i.v., deoarece injectarea i.m. este dureroasa). Carbenicilina difuzeaza in lichidul peritoneal, exsudatul pleural, bila, organe parenchimatoase, oase si l.c.r., aproximativ 80-90% din doza injectata se elimina in urina, in forma activa (carbenicilina nu se metabolizeaza in organism). Toleranta generala a carbenicilinei este foarte buna.

Indicatii Carbenicilina

Infectii urinare (pielite, pielo-nefrite, uretrite, inclusiv cea generata de Neisseria gonorrhoeae) sistemice grave (meningite, endocardite, peritonite, osteomielita), septicemii, infectii respiratorii (in special cele acute) si ale tesuturilor moi (arsuri si plagi suprainfectate) provocate de Pseudomonas, Proteus, E. coli, germeni coliformi s.a., sensibili la carbenicilina.

Mod de administrare Carbenicilina

Adulti: Infectii cu Pseudomonas – 2 g i.m. la 6 ore sau 5 g i.v. la 4 ore.
Infectii cu Proteus si alti germeni sensibili – 1 g i.m. la 6 ore sau 2-5 g i.v. la 5 ore. Copii: Infectii cu Pseudomonas – 50-500 mg/kg corp/24 ore, i.m. sau i.v., fractionat in 4-6 reprize.
Infectii cu Proteus si alti germeni sensibili – 50-400 mg/kg corp/24 ore i.m. sau i.v., in 4-6 reprize.
Nou nascuti: in septicemii cu Pseudomonas, Proteus si E. coli 225-300 mg/kg corp/24 ore i.m. sau i.v. (perfuzii de 15 minute) in 3-4 reprize. Administrarea i.v. se poate face in forma lainjectie lenta (3-4 minute) sau perfuzie rapida (30-40 minute). Injectarea i.v. se poate asocia cu administrarea i.m. sau in meningita, cu cea intrarahidiana (40 mg/24 ore la adulti si 10-20 mg/24 ore la copii).

Contraindicatii Carbenicilina

Sensibilizare la peniciline (obligatorie e analizarea riguroasa in acest sens pentru evitarea unor eventuale reactii anafilactoide severe).

Precautii Carbenicilina

Intrucat 1 g de carbenicilina contine 47 mval. (108 mg) de sodiu, se va tine seama de aceasta la bolnavii cu restrictii in acest sens. La bolnavii cu leziuni renale se vor respecta strict dozele prescrise pentru a se preveni eventualele fenomene hemoragice.

Reactii adverse Carbenicilina

Pot aparea fenomene de intoleranta locala (dureri si induratii la locul injectarii i.m., tromboflebite dupa administrarea i.v.) sau generala (reactii cutanate de tip alergic, greata – leuco si trombopenie, hiperexcitabilitate neuromusculara), hemoragii, care necesita intreruperea tratamentului la bolnavii cu leziuni renale s.a.

Cefalexin, Dista, este un antibiotic semisintetic din clasa cefalosporinelor, conditionat pentru administrare orala. Din punct de vedere chimic este 7-(D-a-amino-a-phenylacetamido)-3-methyl-3-cephem-4-carboxilic, acid monohidrat. Nucleul cefalexin este asemanator acelora al altor cefalosporine.
Compusul este un “zwitterion”; molecula contine ambii radicali: bazic si acid. Punctul izoelectric al cefalexin in apa este aproximativ 4,5-5. Forma cristalina a cefalexin este un monohidrat. Este o substanta solida, alba, cristalina, cu gust amar. Solubilitatea in apa este scazuta la temperatura camerei; 1 sau 2 mg/ml se pot dizolva usor, dar concentratii mai ridicate se obtin cu dificultate.

Indicatii Keflex

Keflex este indicat in tratamentul urmatoarelor infectii determinate de tulpini susceptibile ale microorganismelor evidentiate:
Sinuzite bacteriene cauzate de streptococi, Str. pneumoniae si de Staphylococcus aureus (numai tulpinile meticilino sensibile).
Infectiile tractului respirator cauzate de Str. pneumoniae si streptococi -hemolitici de grupa A. (Penicilina este medicamentul de electie in tratamentul si prevenirea infectiilor streptococice, inclusiv in profilaxia reumatismului poliarticular acut. Cefalexin este in general eficace in eradicarea streptococilor din nazofaringe; totusi, date substantiale evidentiind eficacitatea cefalexin in prevenirea secundara a reumatismului poliarticular acut nu sunt disponibile in prezent).
Otita medie cauzata de Str. pneumoniae, Haemophilus influenzae, stafilococi, streptococi stafilococi, streptococi si Moraxella catarrhalis.
Infectiile pielii si ale tesuturilor moi determinate de stafilococi si/sau streptococi. Infectii osoase cauzate de stafilococi si/sau Proteus mirabilis.
Infectiile tractului genitourinar, inclusiv prostatita acuta, determinate de Escherichia coli, Proteus mirabilis si Klebsiella spp.
Infectii dentare cauzate de stafilococi si/sau streptococi.
Nota: Pentru determinarea susceptibilitatii microorganismelor incriminate la cefalexin, ar trebui efectuate culturi si teste de susceptibilitate. Functia renala trebuie explorata la nevoie.

Mod de administrare Keflex

Adulti: Doza pentru adulti variaza intre 1-4 g zilnic, in doze divizate. Daca sunt necesare doze zilnice mai mari de 4 g trebuie luata in considerare administrarea parenterala a unor doze adecvate de cefalosporine.
Persoane in varsta: Doza este aceeasi ca si la adulti daca pacientul nu prezinta afectarea functiei renale.
Copii: Doza uzuala zilnica recomandata este de 25-50 mg/kg in doze divizate. In cazul unor infectii foarte grave doza se poate dubla (maximum 4 g/zi).
Insuficienta renala: Dozajul trebuie redus daca pacientul are insuficienta renala marcata.

Contraindicatii Keflex

Hipersensibilitatea la cefalosporine. Precautii speciale in folosire: inainte de introducerea terapiei cu cefalexin, trebuie luata in considerare cu multa grija preexistenta unor reactii de hipersensibilitate la cefalosporine, peniciline sau alte medicamente. Cefalexin trebuie administrat cu multa grija pacientilor alergici la penicilina. Exista unele dovezi clinice si de laborator care probeaza alergenitatea incrucisata partiala a penicilinelor si cefalosporinelor. Unii pacienti au avut reactii severe (inclusiv soc anafilactic) la ambele medicamente. Colita pseudomembranoasa a fost raportata in cazul administrarii majoritatii antibioticelor cu spectru larg, inclusiv cefalexin.

Precautii Keflex

Cefalexin trebuie administrat cu multa grija pacientilor cu insuficienta renala marcata. in aceste cazuri trebuie facute studii si observatii de laborator pentru a stabili dozajul potrivit, care poate sa fie mai redus decat cel recomandat uzual.

Keflex in sarcina si alaptare

Categoria B1. Nu s-a stabilit siguranta utilizarii acestui produs in timpul sarcinii la femei. Evaluarea studiilor experimentale realizate pe animale nu indica nici un efect nociv, fie el direct sau indirect, in ceea ce priveste dezvoltarea embrionului sau a fatului, a cursului gestatiei si dezvoltarii peri- si postnatale. Desi studiile clinice si de laborator nu au demonstrat teratogenitatea acestui produs, totusi acesta trebuie administrat cu grija femeilor gravide. Excretia de cefalexin in laptele uman creste pana la 4 ore de la administrarea unei doze de 500 mg. Medicamentul atinge un nivel maxim de 4 mg/ml si apoi descreste gradual disparand la 8 ore dupa administrare. Cefalexin trebuie administrat cu precautie femeilor in perioada de alaptare.

Efecte asupra abilitatii de a conduce masina si de a utiliza alte masini

Keflex nu afecteaza abilitatea de conducere sau de utilizare a unor masini.

Reactii adverse Keflex

Un numar mic de pacienti tratati cu cefalexin au prezentat tulburari gastrice cum ar fi: diaree, greata, varsaturi, dispepsie si dureri abdominale. Au fost raportate reactii alergice cum ar fi eruptii eritematoase, urticarie, angioedem si rar eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson sau epidermoliza necrotica toxica. A fost raportat de asemenea si socul anafilactic. Ca si in cazul altor cefalosporine, au existat raportari rare de nefrita interstitiala reversibila. Au fost raportate eozinofilia, neutropenia, trombocitopenia si usoare cresteri ale nivelelor AST si ALT. Ca si in cazul unor peniciline si a altor cefalosporine au fost raportate cazuri rare de hepatita tranzitorie si de icter colecistic. Pot sa apara prurit anal si genital, candidioza genitala, vaginita si secretii vaginale. Au mai fost raportate ameteala, oboseala, dureri de cap, agitatie, confuzie, halucinatii, artralgie, artrita si dureri articulare.

Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiuni

Administrarea concurenta de probenecid reduce eliminarea renala a cefalexin, aceasta rezultand in nivele serice crescute si concentratii serice prelungite. In timpul tratamentului cu cefalexin s-au inregistrat rezultate pozitive alte testului Coombs direct. Testele de urina ale pacientilor tratati cu cefalexin pot da reactii fals pozitive pentru glucoza in cazul utilizarii reactiilor de reducere a cuprului.

Supradozare Keflex

Semne si simptome: pot include greata, varsaturi, disconfort epigastric, diaree si hematurie.
Tratament: Nu este necesara decontaminarea gastrointestinala decat daca s-au ingerat doze de 5 -10 ori mai mari decat doza normala. Pe langa masurile generale de intretinere, care ar fi necesare, administrarea carbunelui activ, in locul ori impreuna cu golirea gastrica, poate reduce absorbtia. Nu s-a stabilit inca daca sunt benefice in cazurile de supradozaj de cefalexin diureza fortata, dializa peritoneala, hemodializa sau hemoperfuzii cu carbune medicinal.

Proprietati farmacodinamice Keflex

Cefalexin este un antibiotic semisintetic din clasa cefalosporinelor. Actiunea bacteriana a cefalosporinelor rezulta din inhibitia sintezei peretelui celular. Cefalexin este activ in vitro impotriva urmatoarelor organisme: streptococi beta-hemolitici;stafilococi, inclusiv tulpini coagulazo-pozitive, coagulazo-negative si producatoare de penicilinaze; Str. pneumoniae; Escherichia coli; Proteus mirabilis; Klebsiella spp.; Haemophilus influenzae; Branhamella catarrhalis. Majoritatea tulpinilor de enterococi (Streptococcus faecalis) si cateva tulpini de stafilococi sunt rezistente la cefalexin. Cefalexin nu este activ impotriva majoritatii tulpinilor de Enterobacter species, Morganella morganii si Proteus vulgaris. Nu are nici o activitate impotriva Pseudomonas sau Acinetobacter calcoaceticus. La teste realizate in vitro s-a demonstrat ca stafilococii dezvolta rezistenta incrucisata la cefalexin si antibioticele de tip meticilina.

Proprietati farmacocinetice Keflex

Cefalexin este rapid absorbit dupa administrarea orala. Dupa administrarea unor doze de 250 mg, 500 mg si 1 g, varful nivelelor medii serice, de circa 9, 18 si respectiv 32 mg/l au fost obtinute dupa 1 ora. Daca cefalexin este luat cu alimente, absorbtia poate fi intarziata, dar cantitatea totala absorbita nu se modifica prea mult. Pana la 15% dintr-o doza de cefalexin este legata de proteinele plasmatice. Timpul de injumatatire plasmatic este de aproximativ 1 ora; timpul de injumatatire este mai mare la pacientii cu disfunctii renale. Cefalexin este larg distribuit in corp, dar nu patrunde in cantitati insemnate in lichidul cerebrospinal. Traverseaza bariera placentara si cantitati mici se regasesc in laptele mamelor care alapteaza. Cefalexin nu este metabolizat. Aproximativ 90% dintr-o doza este excretat prin urina in primele 8 ore prin filtrare glomerulara si secretie tubulara; concentratii urinare de aproximativ 1000, 2 000 si 5 000 mg/l au fost obtinute dupa administrarea unor doze de 250 mg, 500 mg si respectiv 1 g. Probenecid intarzie excretia urinara.

Date preclinice de siguranta

Studiile realizate pe animale nu au demonstrat efecte adverse in legatura cu fertilitatea, viabilitatea fatului, greutatea sau marimea fatului. Nu exista o toxicitate crescuta fata de puii si sobolanii nou-nascuti comparativ cu animalele adulte. Doza letala orala – LD50 – de cefalexin, la sobolani este de 5 000 mg/kg corp.