1. Factori infectiosi: virali, bacterieni (toxiinfectii alimentare, enterocolite infectioase), micotici (candida).
2. Factori chimici: exogeni (medicamente, substante toxice, alcool), endogeni (uremie, acidocetoza).
3. Factori fizici: iradierea.
4. Factori mecanici.
5. Factori alergici (sensibilitate la medicamente).
6. Factori nutritionali (carente proteice, vitaminice, minerale).
Simptomele gastritei sunt: dureri in regiunea epigastrica, mai accentuate dupa mese abundente, balonari, gust neplacut, greata, regurgitari, varsaturi, diaree, arsuri in regiunea epigastrului si pe tractul esofagian.
Poate fi stapanita cu calm, exercitii de respiratie si remedii naturale
De ce?
Greu de spus – medicina oficiala nu a gasit o explicatie completa pentru acest fenomen pe cat de des intalnit, pe atat de neplacut. In vechime, se spunea ca in tot mediul inconjurator exista un “foc” subtil, care la venirea primaverii devine extrem de activ in lumea vie si face deopotriva sa revina la viata plantele si intreaga natura, dar si sa iasa la suprafata toate zaturile si impuritatile iernii care sunt “arse”, uneori foarte violent, declansand aceasta boala.
O explicatie cu parfum medieval, departe de studiile de microbiologie care pun aparitia acestei boli pe seama prezentei unei bacterii in stomac.
Fara indoiala insa ca nu avem intentia de a deslusi in acest articol finele si atat de controversatele mecanisme care duc la declansarea gastritei.

In cele ce urmeaza ne propunem sa va prezentam cateva remedii naturale, simple si nenocive, care sa ne dea o mana de ajutor sa trecem cu bine acest hop al primaverii.

Alimentatia pentru protectia gastrica

Daca exista o regula de regim alimentar in tratarea gastritei hiperacide, aceea este ca nu pot exista doua diete la fel.
Mai exact, exista atatea feluri de regim cate feluri de pacienti. Rand pe rand, majoritatea regulilor de fier din tratamentul gastritei au fost demolate de experimente, unele dintre ele incredibile. Pana nu demult se stia ca toate condimentele iuti sunt o adevarata otrava in gastrita, intrucat irita peretii stomacului si cresc secretia de sucuri acide. Ei bine, in urma cu patru ani, savantii au descoperit ca pentru anumiti bolnavi, ardeiul iute, cel mai focos condiment, este un adevarat elixir, intrucat o substanta (capsicina) continuta de el este un protector al peretilor gastrici si regleaza productia de secretii acide. Pentru unii laptele este un adevarat pansament al stomacului, in timp ce la altii acest aliment declanseaza dureri de stomac insuportabile. Si atunci, ce este de facut pentru a afla cum mancam in timpul primaverii, cand sensibilitatea stomacului este maxima?

Ei bine, exista cateva principii de alimentatie pe care daca le aplicam este foarte posibil sa ne gasim intr-un timp foarte scurt tipul de dieta care este cel mai prielnic pentru noi. Iata in continuare cateva sugestii in acest sens:

Eliminati zaharul si alimentele cu aditivi sintetici – explozia de cazuri de gastrita din ultimii ani este cauzata in buna masura de alimentele imbogatite cu E-uri, intrucat ele “deruteaza” digestia, favorizeaza (mai ales zaharul) dezvoltarea bacteriei Helicobacter pilori in stomac, sensibilizeaza, in timp, intreg sistemul digestiv si produc perturbari digestive in lant. Mai ales cei care au predispozitie sau sufera deja de gastrita trebuie sa evite strict zaharul si alimentele cu aditivi sintetici (in primul rand cei pentru gust, aroma si colorantii).

Renuntati la consumul de alcool – indiferent de provenienta sau de tarie, alaturi de tutun este marele inamic al stomacului.

Cel putin din luna martie si pana in mai, care este perioada critica pentru stomac, este bine sa renuntam la ele sau, daca nu reusim, macar sa le reducem.

Evitati orice stridenta de gust – indemnul de baza in prevenirea si tratarea bolilor de stomac este “moderatie in toate!”.

Gustul dulce, picant, acru sau amar puternic poate declansa din senin o criza de gastrita printr-un mecanism simplu: stimularea gustativa intensa produce o secretie puternica de sucuri gastrice care nu sunt suportate de stomacul sensibilizat in perioada de primavara si apar binecunoscutele arsuri. Preferati, asadar, in aceasta perioada alimentele cu gust mai bland, echilibrat.

Consumati cruditati si leguminoase cu prudenta – intr-adevar, salatele, ridichile si zarzavaturile crude care alcatuiesc deliciul Alimenteculinar al primelor saptamani de primavara nu sunt intotdeauna foarte bine primite de stomac. Acelasi lucru se petrece si cu mancarurile de post pe baza de fasole, linte sau naut. Consumati aceste alimente cu prudenta, fara a face excese, pentru a va asigura ca stomacul dvs. le tolereaza.

Preferati alimentele “reci” – ghilimelele sunt absolut necesare, intrucat nu ne referim la temperatura alimentelor (care este bine sa fie consumate caldute, niciodata reci de la frigider sau foarte fierbinti), ci la o calitate a lor intrinseca. In medicina traditionala indiana, ayurveda, sunt cunoscute cateva alimente “racoroase”, care calmeaza durerile de stomac si reduc senzatia de arsura. Aceste alimente sunt: smantana, iaurtul, laptele dulce si untul clarifiat.

Untul clarifiat se obtine din untul din comert, care este incalzit intr-o cratita la foc mic pana se incinge, apoi se fierbe vreme de 10-15 minute, pana cand devine limpede, moment in care este luat de pe foc si este turnat intr-un alt vas, fara sedimentele de pe fundul cratitei. Acest unt clarifiat este foarte hranitor si in cea mai mare parte a cazurilor este excelent tolerat de stomac, fiind chiar un protector gastric.

Introduceti condimentele “reci” – este vorba de fenicul, coriandru si chimen, care sunt calmante gastrice blande, preferabile condimentelor clasice: sare, piper, diferite pudre din comert care contin amelioratori de gust si aroma. Introduceti aceste condimente in hrana gatita si in dulciuri, pentru efectul lor de reglare digestiva.

Incercati dieta lichida – mai ales daca deja aveti crize de gastrita, este bine sa recurgeti la alimente usoare, bine fierte, lichide. Cele mai bune sunt supele-crema din radacinoase (telina, patrunjel, morcov, pastarnac) si piureurile, care vor fi gatite fara ulei si condimentate cu sare in cantitati moderate. Alte doua elixiruri lichide sunt sucurile proaspete, obtinute casnic, din cartofi si varza, care protejeaza stomacul si alina durerea.

Plantele medicinale in tratamentul gastritei

Este vorba de ierburile si radacinile cu efect calmant, cicatrizant si de refacere a finelor straturi de protectie de pe peretii stomacului. Ca si la alimente, nu exista o reteta standard care sa se aplice la toate tipurile de pacienti, in schimb exista cateva plante care acopera un spectru larg de necesitati in tratament. Iata cateva dintre ele:

Obligeana – este fara indoiala regina plantelor folosite in tratamentul bolilor de stomac. Multi medici au relatat ca folosirea obligenei, fara nici un alt tratament, a rezolvat cazuri de gastrita extrem de refractare la alte tipuri de terapie, alopata sau naturista. De ce? Pentru ca pe langa faptul ca are efecte antibacteriene si calmante gastrice foarte puternice, obligeana are o subtila actiune de armonizare la nivel psihic, in conditiile in care stresul si nervozitatea constituie cauza numarul unu in aparitia acestei boli. Obligeana se administreaza astfel: o jumatate de lingurita de pulbere (obtinuta prin macinarea radacinii de obligeana cu rasnita electrica de cafea) se ia pe stomacul gol de patru ori pe zi, de preferinta inainte de mese. Obligeana este insa contraindicata in cazurile in care durerile de stomac sunt insotite de o senzatie puternica de voma, caz in care este bine sa folosim musetelul.

Musetelul – blanda romanita, cu micile sale flori albe si parfumate, este un remediu neasteptat de puternic in tratamentul a-la-long al gastritei. Se administreaza sub forma de macerat la rece: doua linguri de flori macinate se lasa intr-un litru de apa sa se macereze la temperatura camerei, de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Se bea cantitatea de macerat obtinuta pe parcursul unei zile, de preferat pe stomacul gol. Este bine ca persoanele iritabile sa adauge la macerat si jumatate de lingurita de menta, care are efecte reconfortante si calmante puternice.
Coada-soricelului – se administreaza sub forma de pulbere – o lingurita de patru ori pe zi in cazurile avansate de gastrita si de ulcer, deoarece are efecte cicatrizante si regenerative puternice si foarte rapide.

Masajul gastric substernal si respiratia tip ras

In medicina chineza se spune ca gastrita apare ca urmare a formarii unui cumul, a unui “dop” energetic in zona plexului solar. Tratamentul energetic se face in sensul diminuarii, al disiparii acestei energii nocive, existand in acest sens o sumedenie de procedee, de la acupunctura la exercitii de respiratie si gimnastica energetica. In cele ce urmeaza, va prezentam doua tehnici extrem de simple de dispersare si armonizare a energiei la nivelul stomacului. Masajul gastric substernal – se plaseaza degetul mare al mainii drepte direct pe piele, central, in zona stomacului, prinzand cu mana stanga incheietura mainii drepte. Se roteste apoi degetul mare al mainii drepte in sensul acelor de ceasornic pe zona plexului solar, fara a freca pe piele, ci masand bland stomacul in profunzime. Se fac cincizeci de asemenea rotatii, dupa care se face masajul cu degetul mare al mainii stangi in sens invers acelor de ceasornic de acelasi numar de ori. Exercitiul se face de doua ori pe zi, dimineata si seara, pe nemancate, avand rol de prevenire si tratare a gastritei. In perioadele de criza, masajul se face cu blandete, intrerupandu-l daca durerea se accentueaza. 

Respiratia tip ras – expiram aerul cu putere, dupa care inspiram adanc, relaxand muschii abdominali, asa incat aerul sa patrunda din belsug in zona inferioara a plamanilor. Ne tinem respiratia pana numaram la trei: 3, 2, 1, 0, apoi expiram aerul fractionat, zgaltaindu-ne abdomenul ca si cand am rade sau chiar sa incercam sa radem. Va aparea o savuroasa stare de relaxare si decongestionare la nivel fizic si psihic, care se va amplifica pe masura ce vom continua exercitiul. Se fac minimum zece asemenea respiratii pe zi. Este o tehnica foarte eficienta si in perioadele de criza.

PREVENIRE GASTRITA  SI TRATAMENT NATURIST:

* Alimentele alterate se arunca.
* Se evita medicamentele care au efect secundar asupra stomacului.
* Nu se consuma ciuperci necunoscute.
* Nu se consuma alimente excitante pentru stomac.
* Se fac clisme, se beau multe ceaiuri pentru eliminarea din organism a toxinelor.
* Se recomanda post de 1-3 zile, timp in care se bea ceai din scoarta de mesteacan, flori de tei, urzica, leustean, cimbru, salvie, cimbrisor, maghiran.
* Se consuma timp de 3 zile legume si sucuri, supa de varza sau varza cruda.
* Se bea un pahar de apa in care s-a dizolvat 1 lingurita de argila.
* Se evita bauturile reci, zaharul, pastele fainoase, carnea de porc prajita, condimentele, alcoolul.
* Cu ceaiuri din musetel, rostopasca, roinita, menta, chimen, seminte de in, lemn dulce, se calmeaza durerile de burta.
* Se aplica pe zona stomacului cataplasme umede si caldute.
* Se beau cateva picaturi de ulei din scortisoara sau dafin, cu miere.
* 2 linguri caimac de pe lapte se amesteca cu 2 galbenusuri, 2 linguri de miere pana se face o crema, care se ia de 3 ori pe zi cu 1 ora inainte de mesele principale.
* Se recomanda mersul descult pe pietre ude sau iarba cu roua.
* Se evita stresul, se recomanda autosugestia prin ganduri pozitive si credinta in vindecare.
Reflexoterapie: se urmareste imbunatatirea circulatiei mucoasei gastrice pentru refacerea ei si anihilarea factorilor care au produs aparitia bolii. Se maseaza zona renala si suprarenala. Punctele masate sunt: zona stomac, punctul 17, timp de 5-10 minute pe fiecare picior, zona suprarenale, punctul 23, timp de 3 minute, zona rinichi-uretere-vezica urinara, punctele 24, 25, 26, timp de 5 minute, zona vezicii biliare, punctul 16, timp de 3 minute.

GASTRITE ACUTE

Pentru a vã proteja stomacul vã recomand sã reduceti pe cat posibil consumul de alimente care contin excitanti chimici, precum si produsele care au în componenta lor celulozã. In comparatie cu alte regimuri, în acest caz se poate bea cafea, se pot manca ciorbe si borsuri, carne prãjitã în ulei, paine albã (dar nu caldã) sau prãjitã, unt, telemea, cas proaspãt, svaiter, legume fierte sau preparate la cuptor (morcovi, dovlecei, conopidã, spanac). Este bine a nu se consuma laptele dulce, alcoolul, înghetata, painea neagrã, cartofii prãjiti, fructele crude si oleaginoase, mezelurile, carnea prãjitã, grãsimile animale, branzeturile grase, sosurile cu rantas. Trebuie avutã grijã la cantitatea de condimente, hrean, mustar, ceapã, usturoi, murãturi consumatã. Nu sunt recomandate aluaturile fragede, dospite, marmelada, dulceata.

TRATAMENT NATURIST PENTRU GASTRITA ACUTA:

DietA: 2 zile curã de post cu ceaiuri si suc de lãmaie, 1 clismã dimineata cu 2 l infuzie cãldutã de musetel, timp de 2 zile. In continuare se introduc în alimentatie: suc de fructe, lapte, iaurt, lapte vegetal, piure de cereale, apoi se tine un regim lacto-ovo-vegetarian timp de 4-5 zile. Se intercaleazã 1-2 zile pe sãptãmanã cura cu fructe, cura cu preparat din aloe, cura cu suc de orz verde. Se recomandã suc de varzã înainte de masã cu 30 minute, 3×50 ml, iar dupã masã la 1 orã, sucul de cartof, 3×50 ml.
Se beau ceaiuri din urmãtoarele plante:
Rp. 1. – 20 gr nalbã mare, 20 gr roinitã, 30 gr salvie, 30 gr gãlbenele, 20 gr troscot, 30 gr tãtãneasã, 20 gr ienupãr, 10 gr sovarf, 20 gr scumpie
Rp. 2. – 20 gr isop, 30 gr urzicã, 20 gr mentã, 20 gr pãtlaginã, 20 gr tintaur, 10 gr pelin, 10 gr anason, 20 gr coada racului, 20 gr musetel.
Se poate bea zilnic lapte de hriscã (2 linguri fãinã de hriscã la 150 ml apã caldãsi miere).
Din amestecul de plante al celor 2 retete se ia 1 linguritã la 250 ml apã clocotitã, se infuzeazã 2 minute, se beau 3 cãni pe zi, alternand retetele.
In caz de gastro-enteritã se administreazã urmãtoarea retetã: 30 gr rãdãcinã nalbã mare, 10 gr afin, 10 gr saschin. Se ia 1 linguritã din amestecul de plante la 250 ml de apã clocotitã, se infuzeazã 3 minute, se bea cu 30 minute înainte de masã.
Se poate prepara urmãtoarea retetã: 100 gr grau (fãinã), 100 gr fãinã de ovãz, 100 gr fãinã de orz. Se iau 4 linguri din amestec, se fierb în 1 1 litru apã, panã rãmane 1 litru de apã. Se strecoarã, se adaugã 1 lingurã de miere. La copilul mic se administreazã 1 linguritã de 4 ori pe zi, înainte de masã, iar la adult 2 cãni pe zi.
Se recomandã baia vitalã de 2 ori pe zi, timp de 25 minute, baia de trunchi, una pe zi, timp de 25 minute, baia rece a jumãtãtii inferioare a corpului, 3 pe sãptãmanã, dusul rece general, de 2 ori pe sãptãmanã, compresa derivatã pe abdomen în timpul noptii, fomentatia simplã pe regiunea epigastricã sau o baie caldã de sezut, cu temperatuã crescutã timp de 20 minute, pentru calmarea durerii.
Reflexoterapia: se maseazã punctele 17, timp de 10 minute, 23 timp de 3 minute, 24, 25, 26 timp de 5 minute si 16 timp de 3 minute.

TRATAMENT NATURIST PENTRU ULCER DUODENAL

Dieta: 5 zile curã cu lapte si sucuri din fructe neacide si zarzavaturi (varzã, cartof, morcov, pãpãdie, sfeclã rosie, castravete, spanac). Zilnic se mãnancã 4-5 albusuri de ou crud, fãcut spumã (fãrã zahãr), repartizat în 3-4 mese.
Se face o clismã dimineata timp de 5 zile. Cura cu legume si sucuri se tine 1-2 luni. Se recomandã 3×1 lingurã de cãrbune de tei zilnic, de asemenea 2×2 lingurite de polen înainte de masã, cura internã cu lut, cura cu aloe si cu suc de orz verde.
Se beau ceaiuri din urmãtoarele plante: 20 gr gãlbenele, 20 gr troscot, 20 gr tãtãneasã, 10 gr sovarf, 20 gr coada racului, 10 gr roinitã, 10 gr maghiran. Se mai poate fierbe timp de 3-4 minute 1 lingurã cu lemn de scumpie fãcut rumegus, în 300 ml apã. Se pune 1 linguritã din acest decoct în ceaiul fãcut din plantele de mai sus, se beau 3 cãni pe zi, îndulcite cu miere. Se mai poate adãuga la fiecare ceascã 1 linguritã tincturã suedezã.
Se face baia vitalã, de trunchi, dus scotian, dus rece partial, o cataplasmã lombo-abdominalã cu lut, care se tine 3 ore pe zona epigastricã. Se mai poate face baie de abur a jumãtãtii inferioare a corpului de 2-3 ori pe sãptãmanã, se poate aplica o cataplasmã caldã cu coada racului si frunze de tãtãneasã, dupã servirea mesei.
In caz de hematemezã (vãrsãturi cu sange) se face repaus la pat, se aplicã punga cu gheatã pe abdomen, se suprimã alimentatia solidã, se beau lichide reci, progresiv se va introduce în alimentatie laptele, iaurtul, albusul de ou crud, piureul de cereale.
Reflexoterapia: se maseazã punctele: 17, 19, 22, 16, 24, 25, 26, 39, 40, 49 între 3 -5 minute pe fiecare picior.

Studiile populaţionale sugerează că dieta joacă un rol important în apariţia cancerului colorectal. Oamenii de ştiinţă susţin că grăsimea în alimentaţie creşte cantitatea de acizi biliari în colon. Grăsimile biliare pot afecta ţesutul care căptuşeşte intestinul gros, sau se pot converti în acizi biliari secundari, cunoscuţi pentru efectul lor de a cauza tumori la animale. Grăsimea din alimentaţie poate creşte cantitatea de substanţe chimice dăunătoare în intestin, ceea ce determină schimbări în membrana celularăşi afectează reglarea hormonală. Şi alţi factori din dietă sunt investigaţi pentru rolul lor în apariţia cancerului. Deşi o legătură directă cu apariţia cancerului nu s-a găsit, studiile urmăresc efectele substanţelor chimice produse prin prăjire, afumare, frigere în carnea de peşte şi în unele alimente care conţin nitriţi.

O alta zonă de cercetare se axează pe factorii din dietă care inhibă dezvoltarea cancerului colorectal. Ex: s-a demonstrat că nivelul crescut al anumitor vitamine şi minerale poate reduce frecvenţa cancerului de colon la animale. În prezent se studiază rolul vitaminelor A, C, E, beta caroten şi calciu în prevalenţa cancerului uman.

Rolul eredităţii nu este complet clarificat. Se pare ca 5 – 7% din cancerele colorectale au fost cauzate de ereditate. În familiile unde aceste cancere apar la o vârstă timpurie, copiii au un risc mai mare de a dezvolta această boală.

Deşi cancerul colorectal este pe locul doi ca frecvenţă a diferitelor tipuri de cancer, după cancerul pulmonar, el poate fi vindecat şi prevenit
– dacă este depistat din timp. El are o prevalenţă mai mare în zonele industrializate, faţă de zonele rurale. Rata de incidenţă e mai mare în Europa de nord-vest şi mai mică în zone subdezvoltate ca Africa, America Latină, Asia. Teama provocată de această boală este foarte mare. Pentru a ânlătura teama şi îngrijorarea nemotivate vă recomandăm să nu alergaţi înspăimântaţi la medic de la primul semn, ci să vă analizaţi simptomele menţionate în această broşurăşi să identificaţi motivele reale de îngrijorare.

Aţi remarcat următoarele simptome: senzaţie de discomfort, balonare, greaţă, dureri, gaze, sunete asemănătoare unor bolboroseli (borborisme), sângerări, diaree, constipaţie, mucus în scaun, scădere în greutate, oboseală, vărsături? Majoritatea persoanelor care prezintă simptome aparent îngrijorătoare nu au cancer şi nici o altă boală gravă. Dacă nu aţi avut niciodată probleme intestinale, sunteţi norocos. Majoritatea dintre noi suferim de astfel de simptome. Dar cum vă puteţi da seama dacă aveti motive de îngrijorare? Puteţi să vă testaţi simptomele fără riscul ca boala să se agraveze între timp? Când trebuie să mergeţi la medic? Materialul prezentat de-a lungul a 3 numere de revistă vă va ajuta să vă analizaţi simptomele pentru a şti ce aveţi de făcut.

Una din 5 persoane prezintă sânge pe suprafaţa materiilor fecale cel puţin o dată pe an, şi totuşi 99% dintre acestea nu au cancer. Un procentaj şi mai mare de persoane suferă de dureri abdominale şi probleme de scurtă durată cu tranzitul intestinal. Pentru cei mai mulţi dintre noi, aceste simptome sunt obişnuite, nu sunt grave şi nu trebuie să ne preocupe prea mult.

Dar cum puteţi face diferenţa între simptomele neimportante şi cele grave? Analizaţi-vă simptomele! Multe persoane prezintă diferite senzaţii vagi, de exemplu discomfort în zona inferioară a abdomenului. Dar acestea dispar în 3-4 săptămâni. Dacă nu sunt intense, nu vă împiedică să lucraţi, să mâncaţi sau să dormiţi, este mai bine să aşteptaţi să observaţi cum evoluează timp de câteva săptămâni. Dar nu uitaţi: în spatele acestor stări de discomfort pot exista simptome importante care nu trebuie neglijate.

Răspundeţi la următoarele întrebări:

Sunt schimbări în tranzitul meu intestinal în ultima vreme? Menţionaţi dacă mergeţi la toaletă – sau doar aveţi senzaţia că trebuie să mergeţi – de 3-4 ori pe zi. Aceste schimbări se menţin zi de zi şi nu revin niciodată la situaţia obişnuită?

S-a schimbat consistenţa scaunului meu?

Menţionaţi dacă este mai moale sau chiar lichid, asemănător scaunului din diaree, fără să revină la normal. Există sângerări? Apar pe hârtia de toaletă foarte frecvent, aparent fără motiv. Sunt anemic? Anemia severă se manifestă prin oboseală, senzaţie de lipsă de aer şi lipsă de energie; stări care apar destul de frecvent şi din alte cauze.
Am dureri persitente în zona abdominală, dureri ce apar aproape întotdeauna după ce mănânc, îmi scad pofta de mâncare şi slăbesc? Durerile abdominale fără astfel de manifestări sunt aproape întotdeauna fără gravitate. Dacă am aceste simptome, existăşi antecedente de cancer colorectal în familia mea?
Majoritatea persoanelor care au în familie antecedente de cancer colorectal nu prezintă un risc crescut, dar dacă suferiţi din cauza simptomelor enumerate şi aveţi şi predispoziţia familială, consultaţi un medic. Am colită ulcerativă? Colita cronică ce durează mai mult de 10 ani trebuie supravegheată atent. Colita pe o perioadă mai scurtă de timp nu induce nici un risc.

Aveţi unul din următoarele simptome?

SCHIMBĂRI ALE TRANZITULUI INTESTINAL,SÂNGERARE LA NIVELUL RECTULUI şi DURERI ABDOMINALE. În caz afirmativ, e bines ăştiţi că acestea sunt cele mai frecvente simptome ale cancerului colorectal. Dar ele apar şi la persoane care nu au cancer.
Simptomele care prezintă un risc crescut şi pe care trebuie să le urmăriţi mai presus de orice alt simptom sunt:

1. Schimbări ale tranzitului intestinal şi sângerare

• schimbare care persistă câteva săptămâni fără revenire la normal.
• scaune de consistenţă scăzută sau diareice
• folosirea toaletei de mai multe ori decât de obicei sau doar senzaţia acestei nevoi.
• Persoanele care prezintă aceste simptome trebuie să se prezinte la spital pentru investigaţii, indiferent de vârstă.

2. Schimbări ale tranzitului intestinal fără sângerare

• Scaune de consistenţă mai scăzută, mai frecvente – trebuie să vă prezentaţi la spital dacă aveţi o vârstă înaintată.

3. Sângerare la nivelul rectului

• La vârste de peste 55-60 de ani – toate persoanele trebuie investigate pentru a exclude orice risc. Dacă sângerarea apare fără motiv, ca de exemplu senzaţie de jenă, administrarea unor medicamente, dureri etc şi este persistentă, trebuie să mergeţi la medic pentru investigaţii.

4. Alte simptome cu risc sunt:

• Anemie fără cauză aparentă depistată de medicul de familie
• O umflătură, un nodul simţit la palpare de medicul de familie
• Dureri abdominale persistente sub formă de colici, dureri apărute recent, în special la o vârstă.mai înaintată

Cum vă puteţi testa simptomele?

Dacă puteţi face ca simptomele dv să dispară sau să scadă în intensitate, atunci este foarte puţin probabil să aveţi cancer colorectal.
Iată cum vă puteţi testa simptomele:

Regimul alimentar – încercaţi să mâncaţi mai multe fibre dacă sunteţi constipat sau mai puţine dacă suferiţi de diaree. Fibrele se găsesc în pâinea integrală, cereale, fructe şi legume. Încercaţi să beţi mai multe lichide.

Schimbarea stilului de viaţă – dacă sunteţi sedentar, încercaţi să faceţi exerciţii fizice. Mişcarea accelerează tranzitul intestinal. Renunţaţi la fumat şi la consumul exagerat de bere. Discutaţi cu un farmacist – despre medicamente pe care le puteţi lua fără reţetăşi despre schimbarea regimului alimentar. Simptomele pot dispărea în timp ce faceţi un astfel de tratament, dar dacă reapar sau persistă până la 6 săptămâni, consultaţi medicul. Consultaţi medicul de familie – un pacient ezită în mod obişnuit până la 8 minute înainte de a-l întreba pe medic ceea ce îl interesează. Medicii sunt obişnuiţi să discute despre subiecte intime, deci nu trebuie să vă ruşinaţi. Sângerări de la nivelul rectului? – întrebaţi-l pe medic dacă nu ar trebui să vă examineze printr-un tuşeu rectal – cu ajutorul degetului înmănuşat introdus în rect – pentru a depista vreun nodul suspect care ar putea fi canceros.

In primele doua zile se vor administra 2-3l de lichide caldute pe zi: ceai de menta, musetel, tei, neindulcite sau slab indulcite, sucuri de fructe astringente diluate (afine, coarne, mere). Daca pacientii nu varsa, se vor administra cantitati moderate la fiecare ora. In caz de varsaturi se vor administra cantitati mici, din 5 in 5 minute.
Dupa ziua a 3-a : supe limpezi de legume, sarate, mucilagii de orez, chiseluri din sucuri de fructe astringente, orez pasat , supa de morcovi cu morcovul pasat, apoi supe creme de legume fara cartofi, fainoase fierte in apa, branza de vaci, telemea desarata, urda, adaugate in fainoase. Se introduc treptat: merele coapte, pestele fiert, budincile de fainoase cu branza sau carne, bulionul de carne degresat, painea alba veche de o zi, legumele, albusul, galbenusul, laptele.
Raman excluse un timp: condimentele, afumaturile, conservele, mezelurile, alimentele cu celuloza dura.

Regimul alimentar in enteritele cronice

Numarul meselor: 5-6 pe zi, in cantitate mica.
Alimentele vor fi calde, se vor evita momentele stresante in timpul mesei, care va fi urmata de 30-60 minute de repaus.
Se vor evita condimentele, afumaturile, mezelurile, alimentele ce contin celuloza dura.
Alimente permise: carnea slaba cu tesut conjunctiv redus, peste slab, de apa dulce, sunca presata, pateul dietetic, branzeturile nefermentate, frisca proaspata, ouale fierte tari sau in preparate, painea alba prajita, fainoasele in cantitate limitata ( ca budinci, sufleuri, biscuiti, ecler), legumele cu celuloza fina ca soteuri, pireuri, sufleuri, budinci; cartofii se vor indica in cantitati reduse; fructele se indica coapte, pireuri, compoturi, sucuri diluate, gelatine: se prefera prajiturile din aluaturi nedospite: ecler, biscuiti, pandispan; peltea de gutui, afine; grasimile vor fi reprezentate de unt si ulei fiert. Se recomanda supe creme de legume, sosul de legume, supe de carne, bors de carne. Sunt recomandate sosurile dietetice, in cantitate limitata.
Se vor evita: laptele, branzeturile fermentate, carnurile grase, pestele gras, vanatul, prajelile, painea neagra, painea proaspata, leguminoasele uscate, legumele bogate in celuloza grosolana, fructele crude, fructele consumate cu coaja si samburi, aluaturile dospite, dulciurile concentrate, alcoolul, maioneza, sosurile cu rantas

Regimul alimentar in colite

Colitele sunt afectiuni organice grave ale colonului, reprezentate de rectocolitele hemoragice, colitele ulcero-hemoragice acute sau cronice (toxice, dizenterice, parazitare), colitele granulomatoase (boala Crohn). Este necesar un tratament dietetic al puseului acut si altul permanent, ca in oricare afectiune cronica.
In formele grave se recomanda regim hidric, timp de 2-3 zile. Se folosesc supe de legume, la care se adauga orez, sunca de Praga slaba, tocata (25g la 100ml supa). Se poate imbogati cu putin unt crud sau cu un galbenus de ou. Se mai administreaza: apa, ceaiuri de plante, sucuri de fructe neacide, indulcite cu ciclamat de Na sau zaharina.
Regimul de “crutare intestinala”
- va fi introdus treptat, functie de evolutie.
- se recomanda 5-6 mese mici pe zi.
- Se permit: carne de pasare, vitel, vaca, fiarta, tocata, fara zgarciuri, sunca presata slaba, peste slab fiert sau fript. Oua fierte tari; branza telemea desarata; unt si ulei crude; paste fainoase; cartofi ca pireuri, in cantitati reduse, paine alba prajita, biscuiti de casa, bulion de legume; suc de fructe neacide, apa, ceai de menta, sunatoare moderat indulcit.
- alimentele se vor prelucra simplu, prin fierbere sub presiune. Interzise: produsele lactate in caz de intoleranta la lactoza; fructele si legumele fierte sau crude; leguminoasele si fructele uscate; painea proaspata, faina integrala; afumaturile, conservele, mezelurile, prajelile, carnurile grase, fripte, prajite, condimentele, dulciurile concentrate; bauturile gazoase, sucurile de fructe acide.

Daca evolutia este favorabila, se vor introduce in alimentatie succesiv:
In primul timp: legume putin bogate in celuloza (dovlecei, sfecla rosie, carote tinere) ca pireuri, soteuri, fructe coapte, neacide, fara coaja si samburi, mai intai sub forma de compot; telemea, branza de vaci.
In timpul doi: legume mai bogate in celuloza (fasole verde, vinete, andive), totdeauna fierte; rosiile fara coji si samburi par a fi tolerate crude; fructe neacide, bine coapte, crude; se reintroduc progresiv: iaurtul, laptele ecremat in preparate, laptele fiert integral.
Vor fi interzise insa permanent: condimentele iritante, vanatul, conservele, carnurile grase, prajelile, merele, prunele, painea proaspata, painea integrala, leguminoasele uscate, legumele crude, legumele uscate, legumele cu celuloza dura: varza, conopida, usturoiul, napii, ceapa, telina.
Largirea regimului alimentar este insa dependenta de toleranta individuala

Regimul alimentar in colopatiile functionale

Regimul alimentar in diareea de fermentatie

Eliminarea alimentelor fermentescibile, bogate in celuloza si amidon.
Cand scaunele diareice sunt numeroase se incepe cu o dieta hidrica de 1-2 zile: ceai de menta, musetel, caldute, indulcite cu zaharina, supa limpede de morcovi, bulion de carne degresat.
Se cresc apoi alimentele cu continut proteic crescut ca: telemeaua desarata, branza de vaci stoarsa de zer, supele mucilaginoase, carnea si pestele fierte. Se adauga: supe creme de orez, chisel de fructe bogate in tanin, supe limpezi de morcovi si dovlecei, cu adaos de fainoase, cantitati reduse de paine alba prajita sau pesmet. Dupa 3-4 saptamani se pot reintroduce: fructele bine coapte, ca pireuri, legumele cu celuloza fina ca pireuri, soteuri, budinci, sufleuri, untul, fainoasele cu lapte, iaurtul proaspat; cartofii vor fi introdusi in cantitati mici, mai tarziu.
Raman interzise: laptele dulce si derivatele sale acide; afumaturile, conservele, pestele si carnea grase, painea neagra, intermediara, proaspata, leguminoasele uscate, legumele cu celuloza dura, fructele oleoginoase, fructele crude, cu coaja si samburi, excesul de grasime, fainoase, condimentele iritante, bauturile alcoolice, reci, aluaturile dospite.

Regimul alimentar in diareea de putrefactie

Regimul alimentar va fi alcatuit din alimente sarace in proteine si bogate in glucide.
In cazurile cu numeroase scaune diareice, se va urma o dieta hidrica de 1-2 zile.
Se vor adauga apoi supe de legume, limpezi, cu adaos de fainoase, supe mucilaginoase, decocturi de cereale.
Se urmareste apoi transformarea diareei de putrefactie in diaree de fermentatie, prin cresterea consumului de fructe, in special de mere, sub forma de compot, coapte, pireuri si a consumului de legume, sub forma de pireuri: carote, spanac, cartofi.
Se reintroduc apoi preparate ce contin proteine: pestele de rau, proaspat, fiert ca rasol, gelatinele, iaurtul, laptele proaspat cu fainoase, carnea-initial fiarta si tocata, iar mai tarziu fripta.
Cruditatile vor fi excluse 4-5 saptamani.
Vor fi evitate in continuare alimentele iritante pentru colon: condimentele iuti, fructele necoapte cu coji si samburi, legumele crude, bogate in celuloza, conservele, mezelurile, carnurile grase, branzeturile fermentate, laptele.

Regimul alimentar in colonul iritabil

Regimul alimentar urmareste marirea volumului continutului intestinal, evitand orice iritatie a intestinului. Se recomanda alimente ce contin celuloza fina, care nu intretin spasmul, se acumuleaza in intestin, il destind si ii stimuleaza peristaltismul. Se recomanda: fructe bine coapte, fara coji si samburi, coapte, sub forma de compot sau piure; suc de fructe si de legume, peltea de fructe; legume cu celuloza fina: (carote, spanac, conopida, fasole verde, dovlecei) fierte sau sub forma de piure; cartofi taranesti sau piure; unt, untdelemn, carne slaba de vaca, vitel, pasare, peste slab, fierte, tocate sau rasol; lapte dulce, batut, cu fainoase, branza proaspata; unt, untdelemn; paine alba, orez, paste fainoase

Regimul alimentar in constipatie

Regimul alimentar in constipatie este diferentiat, dupa cum aceasta este spastica sau atona, sau daca este insotita de colita.
In constipatia spastica se recomanda alimente ce cresc continutul colic, bogate in celuloza si susceptibile sa stimuleze fermentatia: painea neagra, zarzavaturile, legumele verzi fierte sau crude, fructele proaspete sau uscate (smochine, prune), uleiul de masline (o lingurita pe nemancate), frisca, smantana, galbenusul de ou au actiune laxativa prin stimularea descarcarii vezicii biliare.
In constipatia atona, care are ca sediu in general regiunea ceco-ascendenta, se va evita destinderea colonului, ce are deja peretii relaxati. Volumul alimentelor va fi moderat si se vor evita vegetalele bogate in celuloza; legumele vor fi consumate fierte. Se vor recomanda: uleiul de masline, frisca, galbenusul, pentru stimularea veziculei biliare. Se recomanda de asemenea gimnastica abdominala, combaterea sedentarismului.
Cand constipatia se complica cu o colita cronica, regimul alimentar devine foarte dificil, fiind adeseori opus celui recomandat in costipatie (vezi regimul alimentar in colite)

NOTA: Acest articol este preluat din cartea “Alimentatia omului sanatos si bolnav”, aparuta in Editura Academiei, 2005 sub coordonarea Conf. Univ. Dr. Maria Mota, Sefa Centrului Clinic de Diabet Nutritie Boli Metabolice Dolj,
Universitatea de Medicina si Farmacie Craiova
Drepturile de autor apartin in totalitate autorilor acestei carti.

Simptome:

1. Mai puţine scaune decât de obicei
2. Necesitatea de inhibare a actului defecaţie
3. Durere la defecaţie
4. Scaun uscat şi întărit, în cantităţi mici, ca boabele mazăre
5. Senzaţia de evacuare incompletă a conţinutului intestinal

Cauze:

1. Lipsă de lichide
2. Lipsă de aport alimentar de fibre vegetale
3. Inactivitate
4. Stres
5. Ignorarea nevoii de a merge la toaletă

O constipaţie fiziologică este constipaţia de călătorie. Ea se instalează atunci când persoana schimbă mediul înconjurător, ceea ce se presupune a fi însoţit de un stres auxiliar şi activităţi care o implică în alte direcţii. Însă, acest tip de constipaţie se vindecă de la sine într-o perioadă de 3-5 zile. Se recomandă pe această durată un consum ridicat de iaurturi, legume şi fructe pentru a stimula digestia şi evacuarea pe cale alimentară.
Dar, de multe ori constipaţia se corelează cu statusul psihic al pacientului. De aceea, frecvenţa ei creşte o dată cu vârsta, explicaţia specialiştilor fiind aceea că oamenii, pe măsură ce trece timpul, sunt din ce în ce mai preocupaţi de „sănătatea lor”, încercând să depisteze orice fel de problemă, pe unele din ele transformându-le în realitate doar printr-o atenţie excesivă acordată lor.
Nu uitaţi, vorbim de reflexe necâştigate, de instincte umane cu care ne naştem. Atâta timp cât nu forţăm lucrurile şi lăsăm totul să decurgă în mod natural, natura însăşi e cea care va lucra pentru noi.

Desi regimul alimentar nu are drept obiectiv tratarea sau evitarea unei recidive a bolii Crohn, el poate diminua sau elimina unele simptome ale sale.
Dieta si obiceiurile alimentare nu reprezinta o cauza a aparitiei bolii. Din pacate, persoanele care sufera de boala Crohn trebuie uneori sa renunte la alimentele preferate.

Alimentele care provoaca neplaceri sunt laptele, produsele condimentate, prajite sau grase si alimentele bogate in fibre. Legumele si fructele crude sau uscate, nucile, semintele – pot fi responsabile de declansarea simptomelor. Bolnavii invata ce alimente pot tolera sau nu prin incercari.
In majoritatea cazurilor, leziunile inflamatorii sunt limitate la partea terminala a intestinului subtire (ileon) si/sau la intestinul gros (colon), iar capacitatea de digerare si absorbtie nu este afectata, permitand astfel mentinerea unei stari bune de nutritie. Astfel, regimul trebuie sa fie adaptat simptomelor bolii cat si starii nutritionale a pacientului. El va fi diferit la fiecare pacient, in functie de episodul de acutizare a bolii sau de remisiune.

In timpul fazei active a bolii, alimentatia are 3 scopuri esentiale:
– mentinerea sau restaurarea unei stari nutritionale bune cu ajutorul aporturilor suficiente de proteine in special, dar si de vitamine, saruri minerale si oligo-elemente.
– tratarea diareei, daca este cazul, de unde necesitatea unui regim sarac in fibre alimentare si in lactoza
– obtinerea unei remisiuni – cu ajutorul alimentatiei enterale (prin sonda nazogastrica) sau parenterala totala (prin perfuzii intravenoase). Terapia nutritionala este utilizata in special la copii si adolescenti, datorita efectelor sale pozitive asupra cresterii si dezvoltarii fizice normale.
In perioadele de remisiune si atunci cand boala este in faza inactiva, regimul alimentar trebuie sa devina treptat mai permisiv, pentru a se apropia pe cat posibil de o alimentatie normala. Fibrele alimentare sunt reintroduse progresiv, in functie de toleranta bolnavului. Trebuie evitat consumul lor excesiv si limitate anumite alimente (telina, ridichi, etc)
Experienta clinica arata ca numerosi pacienti respecta mult timp un regim fara reziduuri mai mult din teama de reaparitie a simptomelor decat din necesitate. Dar, acest tip de regim este foarte monoton, favorizeaza luarea in greutate si trebuie deci inlocuit treptat cu o alimentatie cat mai apropiata de cea normala.
Toleranta lactatelor variaza de la un bolnav la altul. Ea depinde si de continutul in lactoza (zaharul din lapte) care este ridicat in laptele propriu-zis. In schimb, lactoza este bine tolerata atunci cand provine din iaurturi si mai ales din branzeturi care pot fi consumate fara restrictii. Aporturile alimentare de calciu sunt foarte importante pentru a preveni decalcifierea (osteoporoza, osteopenie) atat de frecventa in aceasta boala.

La unii pacienti care au suferit o rezectie intestinala se poate observa o diaree severa, care poate provoca pierderi importante de apa si electroliti (sodiu, potasiu, etc) Aceste pierderi trebuie compensate prin cresterea aporturilor de lichide, deoarece cel mai bun criteriu de eficacitate este obtinerea unei diureze normale. Diareea poate fi insotita de o dereglare a absorbtiei nutrientilor,  necesitand o adaptare a cantitatii de grasimi din alimentatie si o suplimentare cu vitamine (B12, D si acid folic) si in saruri minerale (in special calciu si magneziu). Cand dificultatile de absorbtie a grasimilor sunt importante trebuie reduse aporturile de oxalati (din spanac, sfecla, ciocolata, ceai si Coca Cola) pentru a reduce riscurile de calculi renali.

Alimentatia in boala Crohn

Nu se cunoaste nicio metoda de a preveni boala Crohn. Totusi, numarul de episoade acute poate fi redus cu ajutorul unor masuri simple: urmarea tratamentului si modificarea unor aspecte ale stilului de viata.
Fiind vorba de o boala care afecteaza sistemul digestiv, alimentatia are in mod sigur o influenta asupra starii bolnavilor. Astfel, unele alimente si bauturi agraveaza simptomele in timp ce altele sunt mai bine tolerate. O dieta specifica va fi creata pentru fiecare pacient in parte – un aspect fundamental al controlarii acestei boli.
Atentie: in cazul unei pierderi insemnate in greutate sau al subnutritiei, trebuie sa apelati de urgenta la un medic pentru a evita carentele si slabirea organismului.
Unele persoane nu pot sa isi asigure necesarul nutritiv prin alimentantie. Altele nu pot consuma alimente solide in timpul unor perioade de acutizare a bolii sau in urma unei interventii chirurgicale. Aceste grupuri de persoane pot avea nevoie de o dieta speciala.
Produsele lactate
Pentru persoanele care sufera de intoleranta la lactoza, o optiune mai buna sunt produsele lactate fermentate (iaurt, branzeturi). In unele cazuri, consumul de lactoza trebuie redus la minim sau eliminat complet.

Alimentele care fermenteaza

Pentru a limita diareea si durerile abdominale, este indicata evitarea alimentelor care provoaca balonare si flatulenta: fasole, varza, ceapa, bauturi acidulate, popcorn, citrice.

Proteinele de calitate

Carnea fara grasimi (pui, peste) si ouale pot contribui la mentinerea unui aport nutritiv adecvat si la reducerea simptomelor cauzate de boala Crohn.

Fragmentarea portiilor

Inlocuirea celor trei mese clasice prin 5 sau 6 gustari repartizate pe parcursul zilei poate mentine un aport nutritional adecvat. Luarea unor mese reduse cantitativ contribuie la tolerarea mai usoara a alimentelor si oboseste mai putin organismul.

Consumul de lichide in cantitati adecvate

Aportul de lichide – intre 8 si 10 pahare pe zi, de preferinta apa – evita deshidratarea cauzata de diareea cronica.

Pastrarea unui jurnal alimentar

Primul sfat dat bolnavilor este notarea aporturilor alimentare, ceea ce faciliteaza identificarea alimentelor care declanseaza simptomele.

Renuntarea la fumat

Aceasta este o masura de prima importanta in tratarea tuturor bolilor sistemului digestiv, conform specialistilor. S-a demonstrat ca riscurile unei recidive si necesitatea unei noi interventii chirurgicale sunt legate de durata si efectele fumatului.

Controlarea stresului

Evenimentele stresante pot fi cauze ale episoadelor de diaree. Este deci important sa modificati (pe termen lung) modul de a trata situatiile stresante si de reactiona.

Atentie la fibrele alimentare

Prezente in cerealele integrale, in fructe si legume, fibrele alimentare fac parte dintr-o alimentatie variata, recomandata majoritatii persoanelor. Pacientii cu boala Crohn, care prezinta simptome neplacute la ingestia acestor alimente, le pot consuma in stare fiarta.  In caz contrar, se recomanda un regim sarac in reziduuri – materii care nu sunt digerate si se elimina prin fecale. Acest regim va contine putine fibre alimentare. Printre legumele greu de digerat se numara varza, napii, prazul, ridichile, etc.

REGIMUL POSTOPERATOR
Doua – trei zile postoperator alimentatia se va face parenteral, avand grija sa asiguram cel putin 200 g. de hidrati de C, se vor administra solutii glucozate de NaCl 0,9 %, iar daca avem posibilitatea si solutii de aminoacizi si lipide perfuzabile intravenos circa 1500 – 2000 ml./24 h.).
In urmatoarele doua – trei zile se va incepe realimentarea orala, initial cu cantitati mici de ceaiuri, lapte (50 ml. din doua in doua ore), supe strecurate de legume, ulterior mese mici cu piureuri, smantana, gris cu lapte, oua moi, branza de vaci, unt, iar dupa inca trei – patru zile se pot adauga paine alba, biscuiti, carne alba fiarta, sote de legume, budinci.
Daca evolutia este favorabila bolnavul va fi alimentat in continuare cu mese mici, fractionate (cinci – sase/zi) care sa asigure un raport caloric de circa 920 – 1550 Kcal./zi, asemanator cu cel din boala ulceroasa in perioada de acalmie, dar cu evitarea consumului excesiv de lichide in timpul si imediat dupa masa, precum si alimentelor hiperosmolare (dulciuri concentrate, alimente sarate excesiv sau alimente bogate in celuloza dura) pentru a evita un sindrom postprandial precoce (DUMPING).

Alimente permise:
– paine alba veche de o zi;
– cartofi piure, fierti, copti;
– paste fainoase;
– orez;
– gris;
– fructe fara coaja si fara samburi sub forma de compot, coapte sau crude, dar de preferinta rase;
– legume taiate si fierte;
– lapte de vaca, smantana, iaurt;
– carne slaba de vita, peste slab, gaina fiarta sau friptura;
– branza de vaci, telemea desarata;
– ulei, unt.
Alimentele nu vor fi consumate fierbinti si nici foarte reci (ideal la 48° C). Ele vor fi bine masticate.

Alimente interzise:
– condimente (piper, boia, hrean, otet, mustar);
– alcool, tutun;
– sosuri nedietetice, rantasuri, grasimi prajite;
– cafea in exces;
– varza, castraveti, ridichi;
– fructe cu coaja sau samburi;
– miere si alte dulciuri concentrate.
Dupa trei saptamani de la operatie ratia calorica va fi adaptata in functie de varsta, sex, talie si profilul activitatii desfasurate.

INGRIJIRI SPECIFICE
Asistenta medicala, pe langa efectuarea tratamentului indicat de medic, are un rol foarte important in satisfacerea nevoilor bolnavului. Principalele nevoi ce trebuie satisfacute in cadrul procesului terapeutic sunt:
1. Nevoia de a se misca si de a avea o buna postura;
2. Nevoia de a se alimenta si hidrata;
3. Nevoia de a elimina.

1. Nevoia de a se misca si de a avea o buna postura
Pentru satisfacerea acestei nevoi la un bolnav de cancer gastric asistentul trebuie sa previna tulburarile provenite din imobilizare.
Sa previna atrofia musculara si sa favorizeze miscarile permise.
Respecta planul de imobilizare activa si pasiva).
Combate staza venoasa.
Previne escarele de decubit, anchilozarea.
Efectueaza miscari active si pasive.
Exercitii de corectare a pozitiilor vicioase.
Determina valorile P, R, TA.
Individualizeaza programul specific fiecarui bolnav.
Informeaza si pregateste psihic pacientul pentru efectuarea progresiva a miscarilor.
Evita reactiile de aparare a pacientului nefortand exercitiile si dovedind rabdare.
Transporta pacientul pentru examinari si tratamente de specialitate.
Alege in mod optim timpul in care se efectueaza mobilizarea pacientului.
2. Nevoia de a se alimenta si hidrata
Pentru satisfacerea acestei nevoi asistentul calculeaza necesarul de calorii pe 24 ore in functie de starea si varsta bolnavului.
Favorizeaza procesul de vindecare prin menajarea organelor bolnave.
Efectueaza o alimentatie cu scop terapeutic pentru a influenta simptomatologia clinica progresul evolutiv prin regim rational.
Asistentul efectueaza o nutritie modificata prin subalimentatie datorita capacitatii slabe de ingerare a bolnavului realizand un regim de crutare.
Recupereaza deficitul ponderal respectand dieta impusa cunoscand grupele alimentare si continutul in factori nutritivi.
Asistentul va alimenta artificial in situatii speciale pacientul.
Diferentiaza tulburarile de apetit anorexie, disfagie, greata, inapetenta.
Intocmeste foaia de alimentatie.
Cunoaste regimurile dietetice si modul de preparare al alimentelor.
Asigura conditii de mediu in vederea servirii hranei , norme de igiena, circuitul alimentelor.
Cunoaste modurile de alimentatie  activa, pasiva, artificiala aplicate.
Folosirea sondei gastrice a fistulei.
In evaluarea ingrijirilor asistentul observa prezenta sau absenta reflexului de deglutitie a nivelului de nutritie, modificarile de apetit, obisnuintele alimentare tranzitul intestinal, greutatea corporala, nivelul de cunostinte, sau alte semne asociate.
3. Nevoia de a elimina
Pentru satisfacerea acestei nevoi asistentul observa modificari ale eliminarilor de urina prin retentie – glob vezical, incontinenta – totala functionala, reflexa stimulanta sau de stres.
Potential de deshidratare sau acumulare excesiva de lichide in tesuturi si edem.
Eliminari insuficiente.
Asistentul va actiona pentru ameliorarea tranzitului intestinal.
Amelioreaza edemele periferice realizand o diureza normala.
Pacientul trebuie sa elimine un scaun fara dificultate, sa inceteze a fi incontinent.
Asistentul inregistreaza diureza determinarea ei cantitativa.
Masoara, interpreteaza si noteaza varsaturile si ingrijeste pacientul in aceasta situatie, ia masuri de suplinire prin sondaje, spalaturi, clisme, punctii, drenaj, stoma.
Verifica daca in final pacientul a ajuns la independenta in satisfacerea nevoii, daca apar modificari ale imaginii de sine ale statutului social, observa nivelul de cunostinte sau alte semne asociate.