Zineryt contine  ca ingredient activ erythromicinum 40 mg/ml sub forma unui complex cu zinc. Acest complex este dizolvat in alcool la care s-a adaugat o substanta cu efect emolient asupra pielii. Celelalte ingrediente sunt: acetat de zinc, diizopropilsebacat si alcool.

Forma de prezentare Zineryt

Zineryt este un lichid clar, incolor, cu miros de alcool. El este prezentat intr-un flacon impreuna cu un aplicator. Cu acest aplicator Zineryt poate fi aplicat pe piele. Aplicatorul este protejat de un capac care se insurubeaza. Flaconul este ambalat intr-o cutie galben/gri pe care este inscriptionat Zineryt. Zineryt este in mod obisnuit livrat gata preparat de catre farmacist.

Mod de actiune Zineryt

Zineryt contine antibiotocul erythromicnum si zinc. Erythromicinum poate inhiba cresterea bacteriilor care joaca un rol in dezvoltarea cosurilor (acnee). Zincul potenteaza efectul eritromicinei in tratamentul acneei.

Zineryt poate fi obtinut numai pe baza prescriptiei medicale.

Indicatii  Zineryt

Zineryt se foloseste in tratamentul topic al tuturor formelor de acnee (cosuri).

Ce trebuie stiut inaintea folosirii Zineryt?

Cand nu trebuie folosit Zineryt? Zineryt nu trebuie folosit daca sunteti hipersensibil la: eritromicina (sau alte antibiotice din acelasi grup), zinc sau alte ingrediente ale Zineryt. In cazul in care sunteti hipersensibil la unul dintre aceste ingrediente, trebuie avertizat medicul.

Precautii in cazul folosirii Zineryt

Trebuie evitat contactul Zineryt cu ochii si membranele mucoase ale nasului sau ale gurii. Contactul accidental poate cauza senzatii de arsura sau iritare a acestor zone. In cazul aparitiei acestor fenomene, zona trebuie spalata cu apa rece sau calduta si trebuie anuntat imediat medicul.

Interactiuni cu alte medicamente

Pana in prezent nu sunt cunoscute. Combinatia diferitelor medicamente poate cauza efecte adverse. Medicul trebuie informat despre orice alte medicamente pe care le folositi.

Folosirea in timpul sarcinii si alaptarii

Daca este utilizat coform prescriptiei, Zineryt poate fi folosit fara riscuri si in timpul sarcinii si alaptarii.

Efecte supra capacitatii de a conduce si de a opera cu masini

Zineryt nu afecteaza capacitatea de a conduce si de a opera cu masini.

Precautii speciale legate de prezenta unor aditivi

Nu se mentioneaza.

Instructiuni de utilizare a Zineryt

Aplicati de doua ori pe zi cu aplicatorul un strat de Zineryt pe zona de piele cu cosuri. Zineryt se va aplica de preferat dimineata (inaintea aplicarii machiajului) si seara (dupa indepartarea machiajului), dupa spalarea prealabila a pielii. Dupa uscare, stratul de Zineryt aplicat devine invizibil. In cele mai multe cazuri Zineryt conduce la ameliorarea afectiunii dupa 10-12 sapamani. In cazul in care observati o inrautatire a afectiunii, anuntati imediat medicul. Daca o data uitati sa va aplicati Zineryt puteti continua ca de obicei folosirea Zineryt. Nu este nevoie sa aplicati o doza suplimentara.

Efecte secundare Zineryt

Dupa aplicarea pe piele a Zineryt poate sa apara o senzatie de arsura sau iritare, sau poate aparea o usoara roseata a pielii. De obicei aceste efecte nu sunt grave si dispar automat. Daca apar alte efecte adverse, informati medicul sau farmacistul.

Conditii de pastrare Zineryt

Zineryt nu trebuie folosit dupa data de expirare mentionata pe ambalaj. Se poate pastra la temperatura camerei (15-25°C) in ambalajul in care l-ati cumparat. Preparatul compus poate fi pastrat timp de 5 saptamani. Daca este necesar un tratament mai indelungat cu Zineryt, medicul dumneavoastra trebuie sa va prescrie inca un flacon. Nu tineti produsul la indemana copiilor.

Instructiuni de preparare a solutiei compuse de Zineryt

Cutia galben-gri contine doua flacoane si un capac cu aplicator. Indepartati capacul ambelor flacoane, pastrand capacul flaconului cu pulbere.
Continutul flaconului cu lichid va fi turnat in flaconul continand pulberea. Flaconul golit poate fi aruncat. Se va insuruba dopul ramas la flaconul care contine amestecul de pulbere si lichid. Se va agita acest flacon timp de un minut. Scoateti capacul cu aplicator din ambalajul sau.
Indepartati capacul flaconului cu amestecul de lichid si pulbere si insurubati capacul cu aplicator. Acum indepartati capacul de protectie al aplicatorului si verificati daca aplicatorul este fixat pe flacon. Daca este necesar, fixati mai strans aplicatorul. Solutia poate fi pastrata timp de 5 saptamani dupa preparare. Notati-va data de expirare pe eticheta.

Nota

Acest medicament v-a fost prescris de medicul dumneavoastra. Urmati cu strictete indicatiile acestuia. Daca aveti intrebari consultati medicul sau farmacistul. Nu dati medicamentul dumneavoastra altor persoane, nu utilizati medicamente de la alte persoane.
Asigurati-va intotdeauna ca folositi medicamentul corespunzator. Nu pastrati medicamentele de care nu mai aveti nevoie. Nu aruncati  medicamentele pe care nu le mai folositi, ci returnati-le farmacistului. Insotiti plangerile intotdeauna de numarul lotului produsului (vezi
ambalajul).

Principiu activ: vitamina A-acid 0,05% (tretinoina acida all-trans-retinoica).
Crema Vanishing: principiu activ incorporat unui excipient lavabil.
Lotiune: principiu activ dizolvat intr-o solutie de etanol si de propylenglicol.

Indicatii Airol

Airol Roche are nu numai un efect exfoliant, dar stimuleaza de asemenea activitatea mitotica normala a epidermei, subtiaza stratul cornos si antreneaza mai ales o proliferare si o elasticizare a epiteliului in vecinatatea punctelor negre ale pielii. Airol Roche da rezultate estetice bune si poate sa fie utilizat in asociere cu masuri de natura dietetica si medicamente administrate pe cale orala (de exemplu, antibiotice pe baza de prescriptie medicala).
Pentru tratamentul local al acneei. Acnee vulgara si mai precis acnee punctiforma.

Mod de administrare

Se aplica crema Vanishing pe zonele cutanate atinse cu un tampon de vata sau se intinde cu degetele in strat foarte subtire – lotiunea cu ajutorul unui tampon de vata sau cu un betigas cu vata.
Aplicari: o data sau de doua ori pe zi, dupa reactiile pielii; pentru piele deschisa la culoare si sensibila, o singura aplicare pe zi sau o aplicare tot la doua zile. Imediat dupa aplicare mainile se spala cu grija.

Precautii

Airol Roche nu trebuie sa intre in contact nici cu mucoasele nici, mai ales, cu ochii. Nu trebuie aplicat prea aproape de buze sau de nari. Airol Roche poate micsora pigmentatia pielii. Pe toata durata unui tratament, expunerea la soare sau la radiatii UV (lampa cu raze UV, plaja) nu trebuie sa aiba loc decat cu prudenta. Aceasta se refera in particular persoanelor a caror activitate profesionala implica o expunere de lunga durata la soare, ca si pacientilor care prezinta, datorita unor predispozitii ereditare, o fotosensibilitate sau care au o tendinta de afectiuni actinice. Trebuie asteptata vindecarea unui eventual eritem solar inainte de a incepe tratamentul cu produse care reduc retionina. Trebuie amintit ca Airol Roche poate creste iritatia si eritemul in cazul iradierii cu raze X. Nu trebuie sa fie utilizate alte produse dermatologice decat cu avizul medicului.

Conditii de pastrare

Medicamentul nu se poate utiliza decat pana la data prevazuta pe recipient, in dreptul inscriptiei EXP. A nu se lasa medicamentul la indemana copiilor.

Reactii adverse

In cursul primelor trei saptamani de tratament cu Airol Roche, se poate produce o iritatie trecatoare a zonelor cutanate tratate (eritem, descuamari si usoare senzatii de arsura), ca si o deteriorare provizorie a tabloului clinic, mai ales la pacientii care au pielea deschisa la culoare sau care prezinta papulo-pustule. In cele mai multe cazuri, o utilizare mai putin frecventa face aceasta iritatie mai suportabila. In general, aceste fenomene dispar in mod spontan intr-un interval de cateva zile. Este nevoie, in medie, de trei la cinci saptamani de tratament inainte de aparitia semnelor unei ameliorari, caracterizata printr-o scadere a numarului punctelor negre. Tratamentul dureaza 6 pana la 14 saptamani cel putin. Rezultatul depinde, intr-o mare masura, de felul in care pacientul urmeaza tratamentul.

Lincocin capsule 500 mg. Fiecare capsula contine: Lincomicina (lincomicina clorhidrica monohidrat) 500 mg + lactoza + talc + stearat de magneziu + indigo tinsulfonat de sodiu+ bioxid de titan + gelatina.
Lincocin sirop 250 mg/5 ml. Fiecare mililitru contine: Lincomicina (lincomicina clorhidrica monohidrat) 500 mg + propilparaben + metilparaben + acid sorbic + zaharina sodica +sucroza + aroma artificiala de zmeura + aroma artificiala de guarana +apa purificata. Lincocin solutie sterila 300 mg/ml. Fiecare mililitru contine: Lincomicina (lincomicina clorhidrica monohidrat) 300 mg +alcool benzilic + apa sterila pentru injectie.

Actiune terapeutica Lincocin

Microbiologie: In functiede sensibilitatea microorganismului si de concentratia antibioticului,lincomicina poate fi bactericida sau bacteriostatica. Spectrul “in vitro” include urmatoarele microorganisme: Microorganisme sensibile (CMI < 2 g/ml): bacterii anaerobe nesporulate gram pozitive. Exemple:A ctinomyces spp, Propionibacterium spp si Eubacterium spp; cocianaerobi si microaerofili gram pozitivi. Exemple: Peptococcus spp,Peptostreptococcus spp si streptococi microaerofili; microorganisme aerobe gram pozitive. Exemple: stafilococi, streptococi (exceptie S.faecalis) si pneumococi. Microorganisme moderat sensibile (CMI intre 2si 4 g/ml), care raspund probabil la doze mai mari: bacterii anaerobene sporulate gram negative. Exemple: Bacteroides spp si Fusobacterium spp; bacterii anaerobe sporulate gram pozitive. Exemple: Clostridium spp. Microorganisme rezistente sau care prezinta o sensibilitate scazuta (CMI > 8 g/ml). Exemple: Streptococcus faecalis, Neisseria, majoritatea tulpinilor de Haemophilus influenzae, Pseudomonas si alte microorganisme gramnegative. “In vitro” a fost observata rezistenta incrucisata de tip disociat intre clindamicina si lincomicina, pe de o parte, si macrolide (eritromicina, oleandomicina si spiramicina) pe de alta parte. Intre lincomicina si clindamicina exista o rezistenta incrucisata absoluta. Microorganismele nu au dezvoltat rapid rezistenta la Lincocin cand au fost testate prin metode “in vitro” sau “in vivo”. Stafilococii dezvolta “in vitro” rezistenta la lincomicina sau clindamicina intr-o maniera lenta, in trepte.

Farmacocinetica Lincocin

Absorbtie: Reabsorbtia lincomicinei administrata oral, pe stomacul gol, este de 20-35%. Dupa o doza orala de 500 mg nivelele maxime (de cca 3g/ml) sunt atinse in 2 pana la 4 ore. Aceasta valoare este diminuata cu aproximativ 50% in cazul in care medicamentul este administrat intimpul meselor. Pentru majoritatea microorganismelor gram pozitive concentratiile serice sunt mentinute peste CMI (intre 1 si 2 g/ml) timp de 6 pana la 8 ore. Administrarea intramusculara a unei doze de 600 mg produce un nivel maxim seric de 12-20 g/ml la 1/2 pana la o ora, cu concentratii detectabile timp de 24 ore. Perfuzia intravenoasa timp de 2 ore a 600 mg de Lincocin determina o concentratie serica maxima de 20 g/ml la 30 minute, ajungand la concentratia de 1 pana la 2 g/ml la 14 ore.

Distributie: Dovezi directe si indirecte au aratat ca legarea de proteine scade la concentratii serice mai mari (legarea de proteine plasmatice este saturata). In sangele fetal, lichidul peritoneal si pleural pot fi atinse concentratii de 20-50% din cele sanguine, in laptele matern de 50-100%, in tesutul osos de aproximativ 40% si intesuturile moi de 75%. Cu toate acestea, lincomicina patrunde lent in lichidul cefalorahidian (1-18% din nivelul seric); in cazul meningitelor au fost observate concentratii de pana la 40% din cele serice. Excretie: Metabolismul sau relativ crescut are loc in principal la nivelul ficatului. Timpul de injumatatire normal este de 5,4 + 1 ora. Acest timp poate fi prelungit in cazul afectarii ficatului si/sau a functiei renale. De aceea, trebuie acordata atentie la scaderea frecventei de administrare a lincomicinei la pacientii cu afectare renala sau hepatica. Dupa o doza orala unica de 500 mg, excretia sub forma microbiologica activa variaza de la 1-31 % (media de 4%), iar prin fecale in cantitati de aproximativ 33%. Aparent, bila este o cale importanta de eliminare dupa administrare orala, rezultand concentratii biliare care sunt de 10 ori mai mari decat cele din ser. Dupa administrarea intramusculara a unei doze de 600 mg excretia produsului microbiologic activ prin urina este de 1,8 pana la 24,8% (media este 17,3%), iar prin fecale 4 pana la 14 %. Dupa administrarea intravenoasaa 600 mg timp de 2 ore, excretia prin urina sub forma unui produs activ din punct de vedere microbiologic este de 4,9 pana la 30,3% (media estede 13,8%). Ceea ce ramane se elimina sub forma de metaboliti inactivi. Nu exista nici o influenta a hemodializei sau a dializei peritoneale asupra excretiei lincomicinei din sange.

Indicatii Lincocin

S-a aratat ca lincomicina este activa in tratamentul urmatoarelor infectii cauzate de tulpini sensibile de aerobi grampozitivi ca Streptococcus, pneumococi si stafilococi sau de bacterii anaerobe.
1. Infectii ale cailor respiratorii superioare, incluzand amigdalite, faringite, otite medii, sinuzite, scarlatina si, ca terapie adjuvanta pentru difterie. Se presupune ca este eficient in tratamentul mastoiditei.
2. Infectii ale cailor respiratorii joase, incluzand bronsita acuta si pneumonia.
3. Infectii ale pielii si tesuturilor moi, incluzand celulita, furunculi, abcese, impetigo, acnee si infectii ale plagilor, precum si erizipelul, limfadenita, paronichia (panaritii), mastita si gangrena cutanata care daca sunt cauzate de organisme sensibile, raspund la terapia cu lincomicina.
4. Infectii osoase si ale articulatiilor, incluzand osteomielita si artritele septice.
5. Septicemie si endocardita. Cazuri selectate de septicemie si/sau endocardita date de organisme sensibile au raspuns bine la lincomicina. Cu toate acestea, medicamentele bactericide sunt adesea preferate in cazul acestor infectii.
6. Dizenterie bacilara. Cu toate ca Shigella este rezistenta la lincomicina “in vitro” (CMI aproximativ 200-400 g/ml), lincomicina a fost activa in tratamentul sau datorita unor concentratii foarte mari de lincomicina obtinute in intestin (aproximativ 3000-7000 g/g de materii fecale).

Doze si mod de administrare Lincocin

Adulti, oral: 1. Infectii severe date de microorganisme sensibile: 500 mg de 3 ori pe zi (la 8 ore). 2. Infectii grave: 500 mg la 6 ore sau de 4 ori pe zi.
Injectabil intramuscular. 1. Infectii severe: 600 mg i.m. la fiecare 24 ore. 2. In infectii grave: 600 mg i.m. la fiecare 12 ore.
Injectabil intravenos (Vezi “Dilutie si rata de perfuzie”):
1. Infectii grave: 600 mg pana la 1 g la fiecare 8 pana la 12 ore. 2. Pentru infectii mai severe aceste doze pot fi crescute. 3. In situatii care ameninta viata, au fost administrate doze intravenoase de 8 g zilnic. Copii (peste 1 luna), oral: 1. Infectii grave: 30 mg/kg/zi divizate in 3 sau 4 doze egale. 2. Infectii mai severe: 60 mg/kg/zi divizate in 3 sau 4 prize egale.
Injectabil intramuscular:
1. Infectii grave: 10 mg/kg/zi ca administrare unica. 2. Infectii mai severe: 10 mg/kg date la 12 ore sau mai des. Injectabil intravenos: 10 pana la 20 mg/kg/zi in functie de severitatea infectiei si care pot fi administrate in doze divizate asa cum se arata in sectiunea – “Dilutie si rata perfuziei”. Cand este necesara terapia cu lincomicina la pacienti cu afectare renala severa, doza adecvata este de 25 pana la 30% din cea recomandata pacientilor cu functie renala normala. In cazul infectiilor cu streptococi b-hemolitici, tratamentul trebuie continuat pentru cel putin 10 zile. Pentru o absorbtie optima, este recomandat sa nu se dea nimic pe gura timp de 1 sau 2 ore inainte si dupa administrare orala de lincomicina.
Dilutie si rata de perfuzie: Dozele intravenoase sunt date astfel ca 1 g de lincomicina sa fie diluat in cel putin 100 ml de solutie adecvata, iar perfuzia sa dureze cel putin 1 ora.
Doze (g) Volum diluant (ml) Timp (ora)
0,6             100                   1
1                100                  1
2                200                  2
3                300                  3
4                400                 4
Aceste doze pot fi repetate de cate ori este nevoie, pana la limita dozei zilnice maxim recomandate, de 8 g de lincomicina.
Nota: Au aparut reactii severe cardiorespiratorii in cazul in care medicamentul a fost administrat la concentratie si rata mai mare decat cea recomandata.
Instructiuni de folosire a seringii de unica folosinta: A se scoate dopul de la capatul seringii. A se pozitiona acul in mod steril. A se indeparta capacul de plastic al acului. Seringa este acum gata de folosire.

Contraindicatii Lincocin

Lincomicina este contraindicata la pacientii care au fost sensibili la lincomicina sau clindamicina.

Reactii adverse Lincocin

Gastrointestinale: greata, voma, tulburari abdominale si diaree persistenta (Vezi “Precautii speciale”), iar in cazul preparatelor orale – esofagita.
Hematopoietice: neutropenia, leucopenia, agranulocitoza si purpura trombocitopenica au fost raportate. Au existat cazuri rare de anemie aplazica si pancitopenie in care lincomicina nu poate fi exclusa ca agent etiologic.
Reactii de hipersensibilizare: au fost raportate reactii de hipersensibilizare ca edem angioneurotic, boala serului si anafilaxie, o parte din acestea aparand la pacientii sensibili la penicilina. Cazuri rare de eritem multiform, unele asemanatoare sindromului Stevens – Johnson au fost asociate administrarii de lincomicina.
Reactii ale pielii si membranelor mucoase: pruritul, roseata pielii, urticarie, vaginita si rare cazuri de dermatita exfoliativa si veziculobuloasa au fost raportate. Hepatice: in timpul terapiei cu lincomicina au fost observate icterul si modificari ale testelor functiei hepatice (in special, cresterea transaminazelor serice).
Cardiovasculare: au fost raportate cazuri de hipertensiune dupa administrare parenterala, in special dupa adminstrare rapida. Cazuri rare de stop cardio-respirator au fost raportate dupa administrare intravenoasa prea rapida (Vezi “Doze si mod de administrare”).
Reactii locale: dupa administrare intramusculara au fost observate reactii de iritatie locala, durere, induratie si formarea de abcese sterile. Tromboflebita a fost raportata dupa injectii intravenoase. Aceste reactii pot fi diminuate prin injectare profunda i.m. si prin evitarea folosirii cateterelor i.v.

Precautii Lincocin

Forma injectabila a acestui produs contine alcool benzilic. S-a raportat ca acest alcool a fost asociat cu “sindromul de sufocare” la prematuri. Ca si in cazul majoritatii antibioticelor, terapia cu lincomicina a fost asociata cu colita severa, care poate avea sfarsit fatal. Manifestarile clinice variaza de la diaree apoasa, usoara pana la diaree severa persistenta cu leucocitoza, febra, crampe abdominale severe, cu sange si mucus in scaun si care, daca continua, poate produce peritonita, soc si megacolon toxic. Diagnosticul de colita determinat de antibiotice este de obicei stabilit prin recunoasterea simptomelor clinice. Poate fi sustinut prin examinare endoscopica a colitei pseudomembranoase si poate fi confirmat mai departe de coproculturi cu Clostridium difficile pe medii selectate si prin punere in evidenta a toxinei Clostridium dificile in fecale. Colita data de antibiotice a aparut in timpul terapiei sau chiar la 2-3 saptamani dupa administrarea antibioticului. Boala are probabil o evolutie mai severa la varstnici sau la pacientii debilitati. In cazul formei usoare de colita, este recomandata intreruperea lincomicinei. Se recomanda tratamentul cu colestiramina si rasini de colestipol, avand in vedere ca aceste produse se leaga de toxina “in vitro”. Doza recomandata de colestiramina este de 4 g divizate in 3-4 prize pe zi, iar pentru colestipol, 5 g divizate in 3 prize pe zi. In cazul formei severe de colita, aceasta trebuie tratata cu lichide si electroliti adecvati si prin suplimentare proteica. Studiile au indicat, de asemenea, ca toxina(ele) produsa(e) de Clostridii (in special de Clostridium difficile) este (sunt) cauza principala si directa a colitei determinata de antibiotice. Aceste studii arata, de asemenea, ca acest tip de Clostridium toxigen este sensibil de obicei “in vitro” la vancomicina.

Daca se administreaza 125 pana la 500 mg de vancomicina de 4 ori zilnic, timp de 7-10 zile, se observa o disparitie rapida a toxinei din fecale, precum si insanatosirea clinica. In anumite cazuri, colita poate reapare dupa intreruperea terapiei cu vancomicina. Colestiramina sau rasinile de Colestipol se leaga de vancomicina “in vitro”. Daca rasinile si vancomicina se administreaza impreuna este indicat ca acestea sa se administreze la un interval de timp intre ele. Ca terapie alternativa poate fi considerata bacitracina administrata oral 25000 UI de 4 ori pe zi, timp de 7-10 zile. Medicamentele care determina staza intestinala trebuie evitate. Trebuie acordata atentie in prescrierea dozelor de lincomicina la pacientii cu antecedente de boli gastrointestinale, in special colite. Cu toate ca lincomicina pare sa difuzeze in lichidul cefalo-rahidian, concentratiile sale in LCR pot fi neadecvate terapiei pentru meningita. De aceea, acest tratament nu trebuie administrat in tratamentul meningitei. “In vitro” s-a demonstrat antagonismul dintre lincomicina si eritromicina.

Din cauza posibilei semnificatii clinice, aceste doua medicamente nu trebuie administrate impreuna. Daca terapia cu lincomicina se prelungeste, trebuie evaluate functiile renala si hepatica. Folosirea lincomicinei poate determina cresterea unor microorganisme care nu sunt sensibile, in special a ciupercilor. Lincomicina nu trebuie administrata nediluata in cazul injectarii intravenoase in bolus, ci trebuie perfuzata timp de cel putin 10-60 minute, asa cum se indica in sectiunea “Doze si mod de administrare”: S-a aratat ca lincomicina are proprietati de blocare neuromusculara, care poate creste actiunea altor agenti blocanti neuromusculari. De aceea, se foloseste cu atentie la pacientii care primesc aceste medicamente. Lincomicina trebuie administrata cu atentie la indivizi atopici. La pacientii cu boli renale foarte severe si/sau boli hepatice insotite de modificari metabolice severe, lincomicina trebuie dozata cu atentie si monitorizata concentratia sa in ser in timpul terapiei cu doze mari. Urmatoarele medicamente sunt incompatibile din punct de vedere fizic cu lincomicina: novobiocin si kanamicin.

Lincocin in sarcina si alaptare

Siguranta folosirii sale in sarcina nu a fost stabilita. S-a raportat ca lincomicina apare in laptele matern intre 0,5 si 2,4 g/ml.

Interactiuni Lincocin

S-a demonstrat o rezistenta de tip incrucisat intre clindamicina si lincomicina. Conditii de pastrare: A se pastra la temperatura controlata a camerei (15-30C). Data de expirare: (luna/an) este mentionata pe ambalaj dupa “EXP” (EXP = data de expirare).

Procesul digestiv incepe in gura si se termina la anus. Cel mai important incepe insa in stomac, care este considerat un fel de rezervor, destinat sa tina in el hrana timp de cateva ore, pana cand intestinul subtire este gata sa o preia. Stomacul este impartit in doua segmente: treimea superioara numita antru, iar la polul inferior se afla valva musculara numita pilor. Cand alimentele ajung in stomac, muschii acestuia incep sa le mestece si sa le fragmenteze in bucati mici, creand conditii ca, la nivelul duodenului, sa inceapa scindarea mai avansata si absorbtia lor. in stomac alimentele se misca tot timpul, astfel incat diferitele sucuri digestive sa poata veni in contact cu fiecare particica de hrana. Peretii stomacului abunda in glande care secreta trei substante: acidul clorhidric, care are rolul de a dezinfecta hrana; pepsinele, secretia acestora fiind posibila numai in prezenta acidului clorhidric si care au rolul de a descompune proteinele alimentare in lanturi subtiri de aminoacizi; gastrinele, care au rolul de a mentine un flux abundent de suc gastric. Mucoasa gastrica este captusita cu un singur strat de celule care secreta mucus. Acesta apara stomacul de actiunea acidului clorhidric si al pepsinei. intreaga mucoasa se reface la 3 zile.

Nervul vag este un nerv cranian, care merge de-a lungul esofagului si ajunge in stomac, fiind raspunzator pentru secretia acida a stomacului. Duodenul este locul de intalnire a 3 organe: stomacul, canalul hepatic si cel pancreatic. Cand duodenul descopera prezenta acidului clorhidric si a unor aminoacizi, secreta doi hormoni direct din sange. Cel dintai, secretina, trimite un mesaj pancreasului sa furnizeze apa si bicarbonat si semnaleaza stomacul sa opreasca formarea si secretia de acid. Al doilea hormon este colecistokinina, care comunica pancreasului sa produca si sa trimita continuu enzime digestive si stimuleaza contractia veziculei biliare si eliminarea bilei in duoden prin canalul coledoc. Bila actioneaza ca un detergent, transformand grasimile in mici picaturi.
Un ulcer este un fel de crater in tesutul care inveleste una din suprafetele corpului sau in membranele mucoase protectoare ce captusesc multe parti ale corpului, printre care si tractul digestiv. Se poate vorbi de ulcer al pielii, al corneei ochiului, al mucoasei bucale sau al tractului digestiv. Acesta din urma este rezultatul actiunii pepsinei si acidului clorhidric asupra mucoasei digestive.Poate fi:

- ulcer stomacal, denumit si gastric

– ulcer duodenal.

Ulcerul poate fi rotund, oval sau linear, de cativa mm la cativa cm. El apare cand se produce o rupere a echilibrului dintre nivelul acido-peptic si cel al mecanismelor normale de aparare ale peretelui gastric.

Ulcerul duodenal apare aproape de 2 ori mai frecvent la barbati decat la femei si se produce de obicei in jurul varstei de 25 ani pana la maxim 45 ani, la barbati, iar la femei apare dupa 45 de ani. Ulcerul duodenal nu se malignizeaza aproape niciodata. Persoanele cu grupa sanguina 0 fac mai usor ulcer duodenal, dupa cum si cele care au antecedente in familie.

Ulcerul gastric este de 4 ori mai putin frecvent decat cel duodenal, apare la maturitate, intre 55-65 ani si se poate maligniza (canceriza). Cei cu grupa sanguina A sunt mai predispusi, ca si in cazul celor cu rude de gradul intai suferinde de ulcer la stomac.
Simptomele unui ulcer sunt intrucatva diferite. Se poate vorbi de un ulcer silentios, fara simptome evidente ca durerea si indigestia. De cele mai multe ori apar urmatoarele simptome: durerea localizata in epigastru, in partea centrala superioara a abdomenului, imediat sub torace, o arsura sau senzatie de apasare in zona epigastrica, dupa cum durerea poate sa radieze in spate sau alte parti ale abdomenului. Alte simptome sunt greata, varsaturile, pierderea in greutate, prezenta sangelui in scaune, inapetenta.

In 1906 s-a descoperit prezenta unui microb denumit Helicobacter pylori, in forma de spirala, care “locuieste” in stomac si care, datorita formei sale specifice in spirala, lezeaza tesuturile stomacului si duodenului, ducand la dezvoltarea unui ulcer. H. Pylori supravietuieste pentru ca secreta o mare cantitate de enzima numita ureaza, care converteste ureea din sucul gastric in bicarbonat si amoniac. Aceste doua substante concureaza la neutralizarea aciditatii gastrice, facand ca mediul stomacului sa devina alcalin, extrem de favorabil dezvoltarii oricarui microb. H. Pylori penetreaza mucoasa protectoare a stomacului, formand asa numitele “buzunare”.

Celulele lezate se atrofiaza, se zbarcesc si mor, determinand subtierea mucoasei. H. Pylori sapa in grosimea mucoasei si afecteaza zonele cu celule lezate in care apare ulcerul. Se apreciaza ca nivelul de risc al infectiei cu H. Pylori este egal cu cel consecutiv fumatului a 12-15 tigari pe zi. De asemenea oamenii de stiinta au semnalat posibilitatea aparitiei unei afectiuni cardiace, deoarece creste fibrinogenul si numarul de celule albe in sange.

S-a facut o statistica potrivit careia:
- la fumatorii de tigarete riscul aparitiei ulcerului este de aproape de 2 ori mai mare decat la nefumatori;
- alcoolul pare sa nu joace un rol in dezvoltarea ulcerului;
- dietele bogate in fibre vegetale protejeaza de un eventual ulcer duodenal;
- persoanele care iau cu regularitate aspirina prezinta un risc crescut de aparitie a unui ulcer gastric;
- cafeina pare sa nu aiba ca efect imediat aparitia unui ulcer, dar consumata in cantitati mari, pe o perioada de timp mai mare, poate crea o predispozitie la ulcer;
- nu exista “personalitatea ulceroasa”, stresul nefiind un factor determinant la aparitia ulcerului.

Pasii care trebuiesc parcursi: vizita la medic, testele pentru descoperirea lui H. pylori, examenul cu bariu, endoscopia, biopsia.
Tratamentul poate fi prin terapie dubla sau tripla, el ramanand la alegerea medicului. Terapia dubla consta in asociatia medicamentoasa a unui acidosupresor, cum ar fi un H2-antagonisti sau un inhibitor al pompei protonice si un antibiotic. Terapia tripla consta in asociatia medicamentoasa a unui acidosupresor, a unei sari de bismut (care are efect protector al mucoasei gastrice si o activitate anti-Helicobacter pylori), a unui antibiotic nitromidazolic (metronidazol sau tinidazol) si a unui alt antibiotic (amoxicilina sau tetraciclina).

Tratamentul este de durata si este obligatoriu insotit de o dieta stricta. Daca un ulcer netratat erodeaza lent peretele unui vas de sange din mucoasa, rezultatul este o hemoragie interna. Vasul sangereaza in interiorul stomacului, apare primul semn, oboseala rapida, apoi ameteli, lesinuri, senzatia de plenitudine abdominala, urmata de hematemeza (varsaturi cu sange) sau de melena (eliminare masiva de sange cu materiile fecale). Perforatia este o complicatie mai putin frecventa decat hemoragia, gravitatea ei fiind cel putin egala, daca nu chiar mai mare, decat a hemoragiei. Un ulcer perforat necesita asistenta medicala imediata, altfel moartea poate surveni in primele 48 de ore. in caz de complicatii se ajunge la interventii chirurgicale cum ar fi: gastrectomia, vagotomia, chirurgia laparoscopica, chirurgia endoscopica.

REFLEXOTERAPIA: punctele 22 (plex solar); 23, 24, 25, 26 (suprarenale, rinichi, ureter, vezica urinara), timp de 10 minute fiecare picior; punctul 16 (vezica biliara), timp de 3 minute; punctul 19 (duoden), timp de 10 minute; punctul 17 (stomac), timp de 10 minute; punctul 52 (rect, hemoroizi), timp de 3 minute; punctul 50 (prostata, uter), timp de 10 minute; punctul 51 (penis, vagin), timp de 3 minute; punctul 40 (glanda limfatica), timp de 5 minute.

TRATAMENT NATURIST:
* 5 zile cura de sucuri din fructe neacide, de lapte, zarzavaturi (varza, cartof, morcov, sfecla rosie, castravete, spanac). in fiecare zi se mananca 4-5 albusuri de ou crud, facute spuma (fara zahar), repartizate in 3-4 mese.
* 1 clisma dimineata, cu 1 1 – 2 linguri infuzie calduta de musetel, timp de 5 zile.
* Cura de sucuri si cruditati se tine 1-2 luni, fara a se consuma ceapa, usturoiul, ardeiul (in faza acuta).
* 3 x 1 lingura carbune de tei pe zi.
* Cura cu preparat de aloe.
* Suc de orz verde, 3 x 50 ml. pe zi.
* Polen, 2 x 2 lingurite, inainte de masa (dimineata, la pranz).
* Cura interna cu lut (argila).
* Ceaiuri infuzie din 20 gr. galbenele, 20 gr. troscot, 20 gr. tataneasa, 10 gr. roinita. Se amesteca 1 lingurita cu varf din fiecare planta cu 250 ml. de apa clocotita, se infuzeaza 3-5 minute, se strecoara, se beau 3 cani pe zi indulcit cu miere de albine. La fiecare cana se adauga 1 lingurita de tinctura suedeza.
* Baia vitala, una pe zi, timp de 25 de minute.
* Baia de trunchi, o data pe zi, timp de 25 de minute.
* Dusul scotian alternant, de 2 ori pe zi.
* Dusul rece partial al fetei posterioare a corpului, jumatatea superioara, o data pe zi.
* Cataplasma lombo – abdominala cu lut, 3 ore pe zi (mixtura din lut cu ceapa rasa).
* 1 baie calda pe saptamana, a 15 minute, cu rostopasca, roinita, rozmarin, fan.
* Baie de abur a jumatatii inferioare a corpului, de 2-3 ori pe saptamana, a cate 10-15 minute.
* Cataplasma calda cu coada calului, frunze de tataneasa, aplicate pe zona epigastrica, dupa servirea mesei.
* O baie de soare pe zi.
*in caz de hematemeza (varsaturi cu sange), se va practica repausul la pat, punga cu gheata pe abdomen, se suprima alimentatia solida, se beau lichide reci, cu inghitituri mici, rare, (apa cu cuburi de gheata, ceaiuri hemostatice, coada calului, traista ciobanului).
* Progresiv, dupa sistarea hemoragiei, se bea lapte, se consuma branza dulce, iaurt, albus de ou crud spuma, piure din cereale.
* Practicarea exercitiilor fizice, mai intai lent, cu miscari usoare, exercitii simple, urcatul scarilor, plimbarea, dansul, yoga cu tehnicile respiratorii.
* Acupunctura, aromoterapia, medicina herbala, homeopatia, hipnoterapia, meditatia, reflexologia, shiatsu.
* Supraveghere medicala.

INTERDICTII: tutun, alcool, cafea, prajeli, carne de porc, afumaturi, carne conservata, branza fermentata, condimente, ardedi iuti, sare, dulciuri concentrate, ciocolata, cacao, paine alba fina, legume, fructe acide.