Lacipil

Lacipil tablete de 2 mg: rotunde, albe, filmate, avand stantat pe o fata cifra 2. Fiecare tableta contine 2 mg lacidipina. Lacipil tablete de 4 mg: ovale, albe, filmate, avand stantat cate o linie pe ambele fete. Fiecare tableta contine 4 mg lacidipina.

Actiune terapeutica Lacipil

Lacidipina este un antagonist de calciu specific si potent, cu selectivitate predominanta pentru canalele de calciu din musculatura neteda vasculara. Principalele sale actiuni sunt dilatarea arteriolelor periferice, reducerea rezistentei vasculare periferice si scaderea presiunii sanguine.

Indicatii Lacipil

Se foloseste in tratamentul hipertensiunii arteriale, singur sau in asociere cu alte medicamente antihipertensive, ca de exemplu beta-blocante, diuretice si inhibitori ai enzimei de conversie.

Doze si mod de administrare Lacipil

Doza recomandata initial este de 2 mg o data pe zi. Se va administra in fiecare zi la aceeasi ora, de preferinta dimineata. Nu exista nici o indicatie expresa referitoare la momentul de administrare a Lacipilului, inainte sau dupa masa. Tratamentul hipertensiunii trebuie sa fie adaptat in functie de severitatea bolii, in concordanta cu raspunsul individual. Dupa un interval de timp, suficient de lung ca sa permita instalarea unui efect farmacologic complet, in caz de nevoie, doza poate fi crescuta la 4 mg. In practica, acest interval nu trebuie sa fie mai scurt de 3-4 saptamani, exceptand pacientii la care conditia clinica impune o mai rapida crestere a dozei. La pacientii hipertensivi cu afectiuni hepatice asociate nu este necesara o modificare a dozei. Deoarece Lacipil nu este excretat prin rinichi, la pacientii cu afectiuni renale, doza nu necesita nici un fel de modificare. Tratamentul cu Lacipil poate fi continuat pe timp nedefinit. La virstnici, doza necesara nu necesita modificari. Nu exista experienta in privinta folosirii Lacipilului la copii.

Contraindicatii Lacipil

Hipersensibilitate la oricare component al preparatului.

Masuri de precautie

In studii specializate s-a dovedit ca lacidipina nu afecteaza activitataea spontana a nodulului sinoatrial sau sa produca prelungirea conducerii prin nodulul atrioventricular. Desi studiile pe animale n-au dovedit existenta unui efect teratogen sau afectarea cresterii, nu exista suficiente date privitoare la siguranta administrarii medicamentului la gravide. Studiile pe animale au condus la concluzia ca Lacipilul sau metabolitii sai sunt, probabil, excretati in laptele matern. Precautii speciale: In studiile specializate s-a demonstrat ca Lacipil nu afecteaza functia spontana a nodulului SA (sinoatrial) si nu determina prelungirea conducerii in interiorul nodulului AV (atrio-ventricular). Totusi, trebuie tinut cont de potentialul teoretic al antagonistilor canalelor de calciu de a afecta activitatea nodulilor SA si AV si, astfel, folosirea lor trebuie sa se faca cu precautie la pacientii cu tulburari pre-existente in activitatea nodulilor SA si AV. In studiile facute pe voluntari sanatosi, s-a observat ca Lacipil nu inhiba contractia miocardului. Dar, ca si in cazul altor antagonisti ai canalelor de calciu, Lacipil trebuie folosit cu precautie la pacientii cu rezerva cardiaca mult diminuata. La fel ca si alti inhibitori calciu dihidropiridine, Lacipil poate fi utilizat cu precautie la pacientii cu angina pectorala instabila. Efectul antihipertensiv al Lacipilului poate fi crescut la bolnavii cu insuficienta hepatica. Administrarea Lacipil trebuie facuta cu precautie la pacientii dupa infarct miocardic recent. Nu exista nici o dovada ca lacidipina scade toleranta la glucoza sau modifica controlul diabetului.
Interactiuni medicamentoase: administrarea concomitenta a Lacipilului cu alte tipuri de medicamente antihipertensive, ca de exemplu diuretice, beta-blocante sau inhibitori ai enzimei de conversie, poate avea un efect hipotensiv aditiv. Nivelul plasmatic al Lacipil poate fi crescut prin administrarea concomitenta de cimetidina. Lacipil se leaga in proportie de 95% de albumina si alpha-1-glicoproteina. Nu au fost identificate interactiuni specifice cu medicamente antihipertensive de tipul beta-blocantelor si diureticelor, sau cu digoxina, tolbutamid sau warfarina. La fel ca si alte dihidropiridine, Lacipil nu se va administra cu suc de grapefruit, deoarece biovalabilitatea poate fi modificata. In studii clinice efectuate la pacientii cu transplant renal tratati cu ciclosporina, Lacipil a imbunatatit scaderea ratei filtrarii glomerulare indusa de ciclosporina.
Sarcina si alaptare: nu exista date despre siguranta administrarii Lacipil in timpul sarcinii. Studiile pe animale nu au dovedit existenta unui efect teratogen, sau afectarea cresterii. Studiile pe animale au aratat ca Lacipilul sau metabolitii sai se pare ca sunt excretati in laptele matern. In perioada de sarcina si lactatie, Lacipil va fi folosit doar in cazul in care potentialul beneficiu adus mamei depaseste riscul posibilelor efecte adverse ce pot aparea la fat sau nou-nascut. Trebuie avuta in vedere si posibilitatea ca Lacipil sa provoace miorelaxare uterina in sarcina la termen. Nu a fost raportata scaderea abilitatii la cei ce conduc autoturisme sau folosesc masini industriale.

Reactii adverse Lacipil

Lacipil este in general bine tolerat. Putine persoane pot prezenta, totusi, efecte secundare minore, ce sunt legate de actiunea sa farmacologica de vasodilatatie periferica. Cele mai comune efecte secundare sunt: cefaleea, eritemul fetei, edemele, ameteala si palpitatiile. Asemenea efecte sunt tranzitorii si dispar de obicei pe masura ce tratamentul cu Lacipil continua la aceeasi doza. Astenia, rash-ul cutanat (incluzand eritem si prurit), tulburarile gastrice, greata, poliuria si hiperplazia gingivala au fost semnalate rar. La fel ca si alte dihidropiridine, la un numar mic de indivizi a fost raportata, in special dupa inceperea tratamentului, agravarea anginei pectorale existente. Acest lucru este mult mai probabil la pacientii cu boli cardiace ischemice simptomatice. Lacipil nu provoaca schimbari semnificative ale testelor de laborator biochimice sau hematologice.
Supradozare: nu s-au inregistrat cazuri de supradozare cu Lacipil. Cea mai probabila problema este vasodilatatia periferica prelungita, asociata cu hipotensiune si tahicardie. Din punct de vedere teoretic pot aparea bradicardie sau conducerea prelungita AV. Nu exista un antidot specific. Se vor aplica masuri generale standardizate pentru monitorizarea functiei cardiace si masuri imediate terapeutice si de sustinere.
Incompatibilitati: nu au fost raportate.

Conditii de pastrare Lacipil

Lacipil tablete trebuie pastrat la o temperatura sub 30 grade Celsius. Tabletele de Lacipil trebuie protejate de lumina si nu trebuie scoase din folie decat in momentul administrarii. Daca se recomanda administrarea unei jumatati de tableta, jumatatea nefolosita se va pastra in folia originala si se va folosi in maxim 48 ore. Nu lasati la indemina copiilor.

1 comprimat contine 20 mg nitrendipina.

Actiune terapeutica Lusopress

Nitrendipina este un derivat de dihidropiridina ce actioneaza ca antagonist de calciu, selectiv pe musculatura neteda a vaselor sanguine reducand astfel rezistenta periferica si consecutiv tensiunea arteriala. Avand un timp de injumatatire prelungit, Lusopress permite obtinerea efectului antihipertensiv cu numai o singura doza pe zi.

Indicatii Lusopress

Hipertensiune arteriala.

Contraindicatii Lusopress

Hipersensibilitatea individuala la medicament. Lusopress nu se va administra in timpul sarcinii sau alaptarii.

Precautii

La pacientii cu afectiuni hepatice sau renale si la pacienti cu glaucom se recomanda administrarea cu prudenta si sub supraveghere medicala stricta.

Reactii adverse Lusopress

Rareori pot aparea: cefalee, flushing si senzatie de caldura. Aceste efecte nedorite sunt de regula usoare si sunt posibile doar in primele saptamani de tratament, fiind reversibile. in cazuri extrem de rare pot aparea: vertij, greata, diaree, reactii dermice, prurit, tahicardie sau palpitatii.

Mod de administrare Lusopress

Tratamentul se va individualiza functie de gravitatea afectiunii. Daca medicul nu prescrie altfel, se recomanda urmatoarele doze:
Adulti: 1 comprimat pe zi dimineata sau 1/2 comprimat de doua ori pe zi dimineata si seara (doza zilnica totala de 20 mg Lusopress). Daca sunt necesare doze crescute, doza zilnica poate fi crescuta pana la 1 comprimat de doua ori pe zi, dimineata si seara (doza zilnica totala de 40 mg Lusopress). Daca este necesara ajustarea dozei la 1/2 comprimat = 10 mg Lusopress, aceasta se va administra dimineata. In cazul pacientilor cu afectiuni hepatice sau renale cronice, metabolizarea si excretia medicamentului sunt intarziate. De aceea este necesara o ajustare individualizata a dozei. In acest caz se incepe tratamentul cu 1/4 comprimat Lusopress (5 mg) administrat dimineata. Comprimatele se administreaza cu apa, dupa masa.

Comprimate continand 25 mg captopril.

Actiune terapeutica Capoten

Capoten este un inhibitor specific al enzimei de conversie a Angiotensinei I spre Angiotensina II.

Indicatii Capoten

Hipertensiunea arteriala: Capoten este indicat pentru tratamentul HTA. Poate fi utilizat singur, precum si in combinatie cu alte antihipertensive, indeosebi diureticele tiazidice. In acest caz efectele lor sunt aproximativ aditive.
Insuficienta cardiaca: Capoten este indicat in tratamentul ICC in asociatie cu diuretice si digitalice. Efectul benefic al captoprilului in IC nu necesita neaparat prezenta digitalicelor.

Disfunctia ventriculului stang dupa infarctul miocardic: Capoten este indicat la pacienti stabilizati clinic, cu insuficienta ventriculara stanga postinfarct, manifestata prin fractie de ejectie <40%. In aceste cazuri, captoprilul a redus incidenta IVS decompensate, prelungind semnificativ durata supravietuirii dupa infarctul miocardic.

Nefropatia diabetica: Capoten este indicat in tratamentul nefropatiei diabetice (proteinurie >500 mg/zi) la pacienti cu diabet zaharat insulinodependent de tip I si retinopatie. Capoten incetineste evolutia insuficientei renale catre boala renala terminala.

Mod de administrare Capoten

Hipertensiunea arteriala: tratamentul cu Capoten trebuie sa cuprinda cea mai mica dozaeficienta care a fost determinata in functie de nevoile pacientului.
Hipertensiunea usoara si moderata: doza de inceput este de 12,5 mg de 2 ori pe zi. Doza uzuala de intretinere este de 25 mg de 2 ori pe zi si poate fi crescuta suplimentar la 2-4 saptamani interval, pana cand este obtinut raspunsul satisfacator, dar nu mai mult de 50 mg de 2 ori pe zi. Daca nu se obtine raspunsul terapeutic scontat, alaturi de Capoten poate fi asociat un diuretic tiazidic. Doza de diuretic poate fi crescuta la interval de 1-2 saptamani, pana la nivelul optim sau pana la doza maxima admisa.

Hipertensiunea severa: in hipertensiunea severa in care terapia standardizata este ineficienta sau inadecvata din cauza efectelor adverse, doza de inceput este de 12,5 mg/zi. Dozele pot fi crescute treptat pana la doza maxima de 50 mg de 2 ori pe zi. Doza zilnica de 150 mg de Capoten nu trebuie sa fie depasita in mod normal.

Insuficienta cardiaca: terapia cu Capoten trebuie sa inceapa sub supravegherea atenta a medicului. Capotenul trebuie sa fie introdus cand terapia diuretica (de ex. Furosemid 40-80 mg sau echivalent) se dovedeste a fi incapabila sa controleze simptomele. Doza de debut de 6,25 mg sau 12,5 mg poate reduce tranzitor efectul hipotensiv al acestora. Posibilitatea aparitiei acestui efect poate fi scazuta prin intreruperea sau reducerea diureticului daca este posibil inainte de inceperea tratamentului cu Capoten. Doza de intretinere uzuala este de 25 mg de doua sau trei ori pe zi si poate fi crescuta treptat la interval de cel putin doua saptamani, pana la obtinerea raspunsului terapeutic dorit. Doza maxima obisnuita este de 150 mg/zi.

Varstnici:Doza trebuie fixata in functie de raspunsul tensiunii arteriale si pastrata atat de scazuta cat este posibil sa fie tinuta sub control. Deoarece pacientii in varsta au o functie renala redusa si disfunctii ale altor organe, se indica initial o doza scazuta de Capoten.
Copii:Capotenul nu se recomanda in tratamentul hipertensiunii usoare si moderate la copii. Experienta in neonatologie, in special pentru sugarii prematuri, este limitata. Deoarece functia renala a sugarilor nu este echivalenta cu a copiilor mai mari si a adultilor, ar trebui folosite doze mai scazute de Capoten si aplicate sub supraveghere medicala stricta. Doza de inceput trebuie sa fie de 0,3 mg/kg corp/zi pana la un maxim de 6 mg/kg corp/zi divizata in mai multe doze.

Doza trebuie sa fie individualizata in functie de raspunsul terapeutic si poate fi administrata de doua sau trei ori pe zi.

Pacientii cu insuficienta renala: acolo unde este indicat din punct de vedere clinic la pacientii cu hipertensiune severa dar si cu insuficienta renala, doza trebuie pastrata la un nivel atat de scazut cat sa mentina un control al tensiunii arteriale adecvat. Doza poate fi fixata in functie de raspuns si trebuie stabilite niste intervale de timp adecvate intre dozele adaptate. La acesti pacienti este preferabil un diuretic de ansa decat un tiazidic. Capotenul este eliminat rapid prin hemodializa.

Contraindicatii Capoten

Contraindicatii: Hipersensibilitate la produs in antecedente. in sarcina. Capotenul este contraindicat in sarcina si nu trebuie administrat femeilor care sunt suspecte ca ar fi insarcinate. Expunerea mamelor la acest medicament in trimestrele II si III de sarcina a fost asociata cu oligoamniosul si hipotensiunea neonatala si/sau cu anurie.

Precautii

Monitorizarea tratamentului trebuie sa includa aprecierea functiei renale inainte de initierea tratamentului si apoi la intervale corespunzatoare. Pacientii cu insuficienta renala, in mod nornal, nu ar trebui sa fie tratati cu captopril. Capoten nu ar trebui folosit la pacientii cu stenoza aortica sau cu obstructia tractului respirator. Exista o experienta limitata in ceea ce priveste tratamentul crizei acute hipertensive, de aceea, Capotenul trebuie evitat la acesti pacienti.
Atentie! Incidenta reactiilor adverse la captopril este asociata in principal cu integritatea functiei renale deoarece medicamentul este excretat in principal prin rinichi. Capotenul nu se recomanda pacientilor cu insuficienta renala.

Hipotensiunea: la prima sau a doua doza, unii pacienti pot avea simptome de hipotensiune care in multe cazuri dispar usor daca pacientul este culcat. La pacientii cu hipertensiune severa si renin-dependenta (hipertensiunea renovasculara) sau cu insuficienta cardiaca congestiva severa, care au primit doze mari de diuretic, poate aparea un raspuns hipotensor exagerat, de obicei, in prima ora dupa administrarea dozei initiale de Capoten. La acesti pacienti, prin intreruperea terapiei diuretice sau reducerea semnificativa a acesteia cu 4-6 zile inainte de introducerea in tratament a Capotenului, se reduce considerabil posibilitatea aparitiei hipotensiunii. Prin initierea terapiei cu Capoten in doze mici (6,25 mg sau 12,5 mg), durata oricarui efect hipotensiv este diminuata. Unii pacienti pot beneficia chiar de o perfuzie cu ser fiziologic (solutie salina). Aparitia hipotensiunii la prima doza de Capoten nu prejudiciaza urmatoarele doze stabilite.

Potasiul seric: deoarece Capotenul scade productia de aldosteron, potasiul seric este mentinut la valori normale chiar si la pacientii care primesc tratament cu diuretice. La pacientii cu insuficienta renala marcata poate aparea o crestere semnificativa a potasiului seric.
Aparatul renal: la pacientii cu functie renala normala, proteinuria este foarte rara. Proteinuria poate aparea de obicei la pacientii cu hipertensiune severa si cunoscuti ca fiind purtatori ai unor boli renale. La unii dintre acesti pacienti a fost descris sindromul nefrotic. In primele noua luni de tratament este recomandata estimarea lunara a proteinelor urinare atunci se face o noua determinare din urina de 24 ore si daca aceasta indica o depasire a cantitatii proteinelor de 1 g/zi, atunci trebuie sa se faca o analiza a beneficiilor si riscurilor tratamentului cu Capoten.

La unii pacienti cu boli renale, mai ales la cei cu stenoza arteriala renala bilaterala sau unilaterala, la cei cu un singur rinichi functional s-au constatat concentratii crescute ale ureei sanguine si ale creatininei serice. In aceasta situatie trebuie redusa doza de Capoten si/sau intreruperea diureticului. Pentru unii dintre pacienti nu este posibil sa se normalizeze tensiunea arteriala si astfel sa se mentina o perfuzie renala adecvata.
Hematologie: neutropenia/granulocitoza, trombocitopenia si anemia au fost raportate la pacientii care au primit tratament cu Capoten.

La pacientii cu functia renala normala si fara alti factori de risc, neutropenia apare foarte rar. Capotenul trebuie folosit de rutina la pacientii cu insuficienta renala preexistenta, cu boli vasculare de colagen, sub tratament imunosupresiv, cu allopurinol sau procainamida sau combinatii ale acestor factori care determina complicatii. In timpul tratamentului toti pacientii trebuie sfatuiti sa semnaleze orice semn de infectie (cum ar fi durerea in gat, febra), pentru a se controla evolutia numarului de leucocite. Capotenul si alte medicamente care pot fi administrate concomitent trebuie intrerupte daca este suspectata sau detectata neutropenia accentuata (neutrofilie Alaptarea: Capotenul nu trebuie folosit de mamele care alapteaza, deoarece captoprilul este excretat si prin laptele de san.

Reactii adverse Capoten

Idiosincrazie: angioedemul cuprinzand extremitatile, fata, buzele, mucoasele, limba, glota sau laringele a fost observat la pacientii tratati cu inhibitori ACE, incluzand captoprilul. In aceasta situatie, tratamentul cu ACE trebuie intrerupt.
Hematologice: neutropenie, anemie si trombocitopenie. Foarte rar a fost raportata ANA pozitiva.
Renale: proteinurie, uree si creatinina crescuta in sange, potasiu seric crescut si acidoza.
Cardiovasculare: hipotensiune, tahicardie.

Tegumente: eruptii cutanate, prurit. Aceste semne sunt usoare de obicei, trecatoare si cu aspect maculopapular, rar urticarian si dispar in cateva zile dupa reducerea dozei, tratament de scurta durata cu un antihistaminic si/sau intreruperea terapiei. In cateva cazuri, la aceasta eruptie s-a asociat si febra. Pruritul, hiperemia, eruptia veziculara sau buloasa si fotosensibilitatea au fost si ele raportate.

Gastrointestinale: Au fost semnalate alterari ale gustului, autolimitate de obicei si reversibile. Alaturi de pierderea gustului se poate asocia si pierderea in greutate. Au mai fost semnalate stomatita si ulcerele aftoase. Cresterea enzimelor hepatice a fost notata la cativa pacienti. De asemenea au fost raportate rare cazuri de distrugere hepatocelulara si icter colestatic.
Pot aparea: iritatia gastrica si dureri abdominale. Pancreatita a fost semnalata destul de rar la pacientii tratati cu inhibitori ai ACE; in unele cazuri, aceasta s-a dovedit a fi fatala.
Alte efecte: Au mai fost raportate parestezii ale mainilor, boala serului, tuse, bronhospasm si limfadenopatie.

Fiecare comprimat Enalap contine 10 mg enalapril maleat.

Actiune terapeutica Enalap

Enalapril este un derivat din 2 aminoacizi, L-alanina si L-prolina, fara gruparea sulfhidril in structura. In organism este hidrolizat in enalaprilat, un inhibitor eficient al dipetidil-carboxipeptidazei care transforma angiotensina I in angiotensina II, aceasta din urma fiind un puternic vasoconstrictor. In acest fel enalapril reduce presiunea sanguina din hipertensiunea esentiala sau renala fara a modifica statusul mental si fizic. Poate fi folosit singur sau concomitent cu alte antihipertensive, in special diuretice. Se asociaza de asemenea in tratamentul insuficientei cardiace congestive.

Indicatii Enalap

Toate stadiile hipertensiunii arteriale esentiale; hipertensiune reno-vasculara; insuficienta cardiaca congestiva.

Mod de administrare Enalap

In hipertensiune la pacientii cu functie renala normala, care nu primesc diuretice, doza initiala este de 5 mg de Enalap zilnic. Pentru pacientii cu insuficienta renala sau care primesc diuretice, doza initiala este de 2,5 mg zilnic.
Iin hipertensiunea severa doza poate fi crescuta pana la 40 mg zilnic administrate in 1 – 2 prize.
Doza uzuala de intretinere este de 10 – 20 mg pe zi (foarte rar se ajunge pana la 80 mg pe zi). Insuficienta cardiaca congestiva: doza initiala este de 2,5 mg pe zi cand se asociaza cu un diuretic tiazidic. Doza trebuie ajustata in functie de caz si de nevoile pacientului.

Contraindicatii Enalap

Pacientii cu hipersensibilitate la enalapril sau metabolitii acestuia.

Precautii Enalap

Femeile gravide pot folosi enalapril numai in conditii speciale, cand efectul pozitiv justifica riscul potential. In timpul alaptarii enalapril va fi folosit cu precautii. Hipotensiunea poate aparea la pacientii hipertensivi, in special in starile hipovolemice datorate tratamentului diuretic, dietei hiposodate, vomei, diareei sau dializei. Cel mai des hipotensiunea apare la pacientii cu insuficienta cardiaca severa asociata cu hiponatremia instalata in timpul tratamentului cu diuretice puternice sau in alterari ale functiei renale.

Reactii adverse Enalap

Oboseala, ameteala, cefalee, mult mai rar hipotensiune, diaree, spasm muscular, tuse, eruptie cutanata.

Talliton 6,25 mg
Un comprimat contine carvedilol 6,25 mg si excipienti: quinoline Yellow (E 104), stearat de magneziu, povidona K 25, dioxid de siliciu coloidal anhidru, zahar, crospovidona, lactoza monohidrat.
Talliton 12,5 mg
Un comprimat contine carvedilol 12,5 mg si excipienti: sunset Yellow (E 110), stearat de magneziu, povidona K 25, dioxid de siliciu coloidal anhidru, zahar, crospovidona, lactoza monohidrat.
Talliton 25 mg
Un comprimat contine carvedilol 25 mg si excipienti: stearat de magneziu, povidona K 25, dioxid de siliciu coloidal anhidru, zahar, crospovidona, lactoza monohidrat.

Grupa farmacoterapeutica Talliton

Agenti alfa si beta-blocanti.

Indicatii terapeutice Talliton

Tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale – poate fi utilizat singur sau in asociere cu alte medicamente antihipertensive (in principal cu hidroclorotiazide). Tratamentul anginei pectorale cronice stabile. Tratamentul insuficientei cardiace cronice (clasa II sau III NYHA*, pentru prevenirea evolutiei afectiunii in asociere cu diuretice, inhibitori ECA sau digoxina)

*NYHA (New York Heart Association)

Contraindicatii Talliton

- Hipersensibilitate la carvedilol sau la oricare dintre excipientii produselor.
- Insuficienta cardiaca necontrolata terapeutic sau insuficienta cardiaca severa (insuficienta cardiaca decompensata NYHA clasa IV ce necesita terapie intravenoasa inotropa).
- Insuficienta hepatica severa.
- Astm bronsic, bronhopneumopatie cronica obstructiva, hipertensiune pulmonara, cord pulmonar.
- Hipotensiune arteriala severa (tensiune arteriala sistolica <85 mmHg).
- Soc cardiogen.
- Bradicardie severa (sub 50 batai pe minut in repaus).
- Sindromul sinusului bolnav (daca nu este instalat un stimulator cardiac permanent).
- Bloc AV de gradul II sau III (daca nu este instalat un stimulator cardiac permanent).
- Feocromocitom (daca nu se asociaza alfa blocante).
- Copii si adolescenti sub 18 ani (siguranta si eficacitatea utilizarii la aceasta grupa de pacienti nu au fost stabilite).
- Sarcina si alaptarea.

Precautii Talliton

Hipotensiune arteriala ortostatica: in special la debutul tratamentului cu carvedilol si la cresterea dozei, poate sa apara hipotensiune arteriala ortostatica, cu ameteala si vertij, uneori cu lipotimie. Pacientii cu insuficienta cardiaca, varstnicii sau pacientii care fac tratament concomitent cu alte antihipertensive sau diuretice sunt mai expusi la risc. Aceste reactii pot fi prevenite prin administrarea unor doze initiale mai mici, prin ajustarea atenta a dozei de intretinere si prin administrarea medicamentului odata cu alimentele. Pacientii vor fi sfatuiti cum sa evite simptomele hipotensiunii ortostatice (precautii la trecerea in ortostatism; in caz de vertij pacientul va adopta pozitia sezanda sau clinostatismul). Pacientii varstnici vor incepe tratamentul cu doze mai mici.
Antreruperea tratamentului: daca tratamentul cu carvedilol (sau alte beta blocante) este brusc intrerupt, pot apare transpiratie, tahicardie, dispnee, agravarea anginei pectorale. Pacientii cei mai expusi la risc sunt cei cu angina pectorala la care se poate produce un accident coronarian acut. Dozele trebuie reduse treptat, in 1 – 2 saptamani.
Daca tratamentul este intrerupt mai mult de 2 saptamani, se va relua cu cea mai mica doza.

Bradicardia
Doza trebuie redusa daca pacientul devine bradicardic (frecventa cardiaca aproximativ 55 batai/min) in timpul tratamentului.

Insuficienta hepatica: carvedilolul poate determina in mod exceptional insuficienta hepatica. Cand apare suspiciune clinica de afectare hepatica, functia hepatica va fi verificata. In caz de insuficienta hepatica, pacientul trebuie sa intrerupa tratamentul cu carvedilol. De regula, functia hepatica se normalizeaza dupa intreruperea tratamentului.

Lactoza
Fiecare comprimat contine 50 mg lactoza. Aceasta cantitate trebuie luata in consideratie la pacientii cu deficit de lactaza, galactosemie si sindrom de malabsorbtie de glucoza/galactoza.

Zahar
Fiecare comprimat contine 12,5 mg zahar. Continutul de zahar trebuie luat in considerare in cazul diabetului zaharat, intolerantei ereditare la fructoza, sindromului de malabsorbtie al glucozei/galactozei sau deficientei de zaharoza/isomaltoza.
Interactiuni cu alte produse medicamentoase si  alte interactiuni

Interactiuni farmacocinetice Talliton

Deoarece carvedilolul este supus metabolizarii oxidative, metabolizarea si farmacocinetica sa pot fi afectate de inducerea sau inhibitia sistemului enzimatic al citocromului P450.
-rifampicina – datorita inductiei enzimatice pe care o determina, poate sa scada concentratia plasmatica a carvedilolului cu 70%
-barbiturice – datorita inductiei enzimatice pe care o determina barbituricele pot scadea eficacitatea carvedilolului
-cimetidina – creste biodisponibilitatea carvedilolului cu 30% (asociere contraindicata)
-digoxina – concentratia plasmatica a digoxinei scade in cazul administrarii concomitente cu carvedilolul. Este recomandata o monitorizare accentuata a concentratiilor plasmatice de digoxina la inceperea, ajustarea sau intreruperea tratamentului cu carvedilol.

-inhibitori ai izoenzimei CYP2D6 – desi interactiunea carvedilolului cu inhibitorii puternici CYP2D6 (de exemplu chinidina, fluoxetina, paroxetina, propafenona) nu a fost in mod sistematic studiata, acesti inhibitori pot creste nivelul enantiomerului R(+) al carvedilolului.
Incidenta mare de aparitie a ametelilor este data probabil de concentratia ridicata de enantiomer R(+) cu proprietati a blocante.
-ciclosporina – intr-un studiu clinic la pacienti avAcnd transplant renal, doza de ciclosporina a trebuit sa fie redusa cu 20% dupa administrarea concomitenta de carvedilol.
Carvedilolul scade metabolizarea ciclosporinei.

Interactiuni farmacodinamice Talliton

- anticatecolaminice (reserpina, inhibitori MAO) pot cauza o bradicardie severa si hipotonie cand se administreaza concomitent cu carvedilolul – asociere contraindicata.
- clonidina si carvedilolul se pot potenta reciproc in ceea ce priveste scaderea tensiunii arteriale si efectele asupra scaderii frecventei cardiace. Cand se administreaza concomitent, intreruperea tratamentului trebuie sa se faca gradat incepand cu carvedilolul, apoi, dupa cateva zile clonidina poate fi intrerupta gradat.
- digoxina: administrarea concomitenta de carvedilol si digoxina duce la cresterea concentratiei plasmatice a digoxinei. In plus atat Talliton cat si digoxina scad conducerea atrioventriculara. In consecinta, este necesar un control medical strict la initierea tratamentului cu carvedilol, la cresterea dozei de carvedilol sau la oprirea tratamentului cu carvedilol in timpul terapiei cu digoxina.

- blocante ale canalelor de calciu si antiaritmice: tensiunea arteriala, frecventa cardiaca si monitorizarea electrocardiografica este necesara in cazul co-administrarii de carvedilol cu blocante ale canalelor de calciu (in special cu verapamilul sau diltiazem) sau un agent antiaritmic (mai ales in cazul antiaritmicelor de clasa I de medicamente). Administrarea concomitenta intravenoasa a acestora cu carvedilolul este contraindicata.
Desi asocierea de medicamente de tipul dihidropiridinelor cu blocante ale canalelor de calciu si cu beta-blocante este in general bine tolerata, ocazional, ele pot determina hipotensiune arteriala severa si insuficienta cardiaca. Pacientii cu insuficienta cardiaca preexistenta, stenoza aortica sau aritmie cardiaca pot fi expusi la riscul aparitiei acestor efecte. De aceea asocierile mentionate anterior necesita control medical frecvent, in special la pacientii cu risc crescut.
- insulina si hipoglicemiantele orale: beta blocantele pot creste efectul hipoglicemiant al insulinei si al hipoglicemiantelor orale, ducand la cresterea riscului de hipoglicemie. In plus aceste produse mascheaza simptomele hipoglicemiei (de exemplu, tahicardia). De aceea este recomandat controlul frecvent al glicemiei.
- nitrati organici si antihipertensive: ca si alte beta blocante, carvedilolul potenteaza efectul altor antihipertensive (in special acela al guanetidinei, rezerpinei, a metildopei, clonidinei, guanfacinei) sau efectul medicamentelor care pot sa scada tensiunea arteriala.
Utilizarea concomitenta a acestor medicamente cu carvedilol necesita controlul strict al tensiunii arteriale, rata inimii si monitorizare electro-cardiografica.
- anestezice generale: datorita efectelor inotrop negativ si hipotensiv, utilizarea concomitenta de carvedilol si anestezice generale necesita precautii speciale. Este de preferat alegerea unui anestezic general cu un potential inotrop negativ scazut.
- medicamente care actioneaza asupra sistemului nervos central (hipnotice, tranchilizante, antidepresive triciclice si alcoolul): administrarea concomitenta a carvedilolului si a medicamentelor care actioneaza asupra sistemului nervos central duce la o potentare reciproca a efectelor (cu exceptia barbituricelor care determina scaderea efectului carvedilolului prin inductie enzimatica).
- antiinflamatoare nesteroidiene: administrarea concomitenta a antiinflamatoarelor nesteroidiene si a antihipertensivelor (cum ar fi blocante ale receptorilor beta) poate sa scada efectul antihipertensiv, prin scaderea producerii de prostaglandine renale vasodilatatoare.
- alfa si beta simpatomimetice: hipertensiune arteriala, bradicardie reflexa accentuata si asistola sunt iminente in cazul coadministrarii acestor medicamente cu carvedilol. In cazul unei reactii anafilactice, beta-blocantele neselective cum este carvedilolul pot determina rezistenta la adrenalina. Administrarea glucagonului poate fi utila in cateva cazuri, avAcnd in vedere efectul simpatomimetic bazat pe cresterea nivelelor intracelulare de cAMP si care nu este dependent de beta receptori.
- agonisti beta adrenergici: co-administrarea unui agonist beta-adrenergic poate antagoniza receptorii beta blocand efectul carvedilolului,
-ergotamina: efectul vasoconstrictor al ergotaminei trebuie luat in considerare in cazul administrarii concomitente cu carvedilol
- derivatii xantinici (aminofilina, teofilina): derivatii xantinici si blocantele neselective ale beta receptorilor isi scad reciproc efectul. In general blocantele neselective ale receptorilor beta cresc rezistenta bronhiala. Activitatea beta adrenergica este crescuta de efectul inhibitor al teofilinei asupra fosfodiesterazei, si astfel scade efectul beta blocant.

Atentionari speciale Talliton

Insuficienta cardiaca cronica: Daca Talliton este administrat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale sau anginei pectorale la pacientii care prezinta si insuficienta cardiaca, inceperea tratamentului cu Talliton trebuie efectuat dupa schema recomandata pentru tratamentul insuficientei cardiace: doza initiala nu trebuie sa depaseasca 3,125 mg de 2 ori pe zi si orice crestere a dozei trebuie efectuata numai dupa o perioada minima de 14 zile de tratament.
Administrarea carvedilolului la pacienti sub tratament cu diuretice, IECA si/sau digitalice pentru insuficienta cardiaca, necesita un control medical strict deoarece atat carvedilolul cat si glicozidele tonicardiace incetinesc conductia atrio-ventriculara. Functia renala trebuie controlata frecvent la pacientii cu insuficienta cardiaca daca tensiunea arteriala sistolica initiala este sub 100 mmHg sau daca pacientii prezinta concomitent ischemie cardiaca, tulburari vasculare arteriale periferice sau insuficienta renala, deoarece in timpul tratamentului cu Talliton poate sa apara deteriorarea functiei renale (de obicei tranzitorie). In cazul in care se observa deteriorarea functiei renale, se intrerupe tratamentul sau se reduc dozele.

Pacientii cu Angor Prinzmetal
Beta-blocantele non-selective pot determina dureri toracice la pacientii cu angina Prinzmetal. Desi carvedilolul, prin activitatea sa alfa-blocanta, poate preveni aceste simptome, nu exista experienta cu carvedilol la acesti pacienti. De aceea se recomanda prudenta la pacienti cu suspiciune de angor Prinzmetal. Nu se recomanda administrarea la pacientii cu angina instabila.
Se recomanda utilizarea cu prudenta a carvedilolului la pacientii cu bloc atrio-ventricular de gradul I.

Bloc AV gradul I
Deoarece carvedilolul scade conducerea atrioventriculara, administrarea sa la pacienti cu bloc AV gradul I necesita precautii speciale si monitorizarea frecventa electrocardiografica.
Doze si mod de administrare

Comprimatele trebuie administrate oral cu o cantitate suficienta de lichid. Administrarea comprimatelor se recomanda sa se faca in timpul mesei (pentru a reduce riscul hipotensiunii ortostatice).
Dozele trebuie stabilite individual. Tratamentul trebuie inceput cu doze mici, care vor fi crescute progresiv la fiecare 7 – 14 zile, pana la atingerea efectului clinic dorit. Dupa prima doza si dupa fiecare crestere a dozei se recomanda masurarea tensiunii arteriale a pacientului in ortostatism la 1 ora de la administrarea dozei, pentru a exclude posibila hipotensiune arteriala ortostatica.
Tratamentul cu carvedilol se va intrerupe treptat, intr-o perioada de 1 – 2 saptamAcni.
Daca tratamentul a fost intrerupt mai mult de 2 saptamAcni, se va relua cu cea mai mica doza.

Hipertensiune arteriala esentiala
Doza initiala recomandata este de 12,5 mg carvedilol dimineata, dupa micul dejun, sau 6,25 mg carvedilol, de 2 ori pe zi (dimineata si seara). Dupa 7 – 14 zile de tratament, posibil chiar dupa 2 zile, doza se va creste la 25 mg carvedilol dimineata sau 12,5 mg carvedilol de 2 ori pe zi. Dupa 14 zile de tratament, doza poate fi crescuta din nou, la 50 mg carvedilol pe zi.
Doza totala zilnica in tratamentul hipertensiunii arteriale nu va depasi 50 mg carvedilol.

Angina pectorala cronica stabila
Doza recomandata la inceputul tratamentului cu Talliton este de 12,5 mg carvedilol de 2 ori pe zi, dupa mese. Dupa 7 – 14 zile de tratament, doza poate fi crescuta la 25 mg carvedilol de doua ori pe zi. Daca aceasta doza este ineficace, dupa 14 zile de administrare se poate creste doza la 50 mg carvedilol de 2 ori pe zi daca pacientul o tolereaza bine. Doza zilnica totala in tratamentul anginei pectorale cronice nu va depasi 50 mg carvedilol de 2 ori pe zi. In cazul pacientilor peste 70 de ani, doza maxima nu va depasi 25 mg carvedilol de 2 ori pe zi.

Insuficienta cardiaca cronica
Dozele trebuie individualizate. Pacientul trebuie sa fie sub monitorizare medicala atenta in primele 2 – 3 ore dupa doza initiala si dupa fiecare crestere a dozei, iar toleranta la medicament trebuie testata. Daca apare bradicardie (puls sub 55 batai/min.), doza de Talliton trebuie redusa. Daca apar simptome de hipotensiune arteriala, trebuie intAci redusa doza de diuretic sau inhibitor ECA, iar, daca aceste masuri sunt insuficiente, se va reduce si doza de Talliton .
Talliton este recomandat a fi utilizat in completarea tratamentului standard, ca diureticele, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) si/sau digitala. Poate fi, de asemenea, administrat pacientilor care nu tolereaza inhibitorii ECA. Talliton poate fi administrat pacientilor numai dupa ce dozele de diuretic, inhibitor ECA si digitala (daca este administrata) au fost stabilite.
La initierea tratamentului cu Talliton sau dupa cresterea dozelor, poate aparea o agravare temporara a insuficientei cardiace. In acest caz, trebuie crescuta doza de diuretic. Uneori este necesara reducerea temporara a dozei de Talliton sau chiar intreruperea tratamentului. Cand starea clinica s-a stabilizat, tratamentul cu Talliton si/sau cresterea dozelor pot fi reluate. Daca insuficienta cardiaca evolueaza spre o forma severa (clasa IV – NYHA), intregul tratament trebuie revizuit.
Doza initiala recomandata este de 3,125 mg carvedilol, de 2 ori pe zi. Daca aceasta doza este bine tolerata, poate fi crescuta treptat (la interval de 2 saptamAcni) pana la doza optima. Urmatoarele doze sunt de 6,25 mg carvedilol, de 2 ori pe zi, dupa aceea de 12,5 mg carvedilol, de 2 ori/zi si, in final, de 25 mg carvedilol, de 2 ori pe zi. Pacientul trebuie sa utilizeze doza cea mai mare pe care o tolereaza bine. Doza maxima recomandata este de 25 mg carvedilol, de 2 ori pe zi. La pacientii care au peste 85 kg, doza poate fi crescuta cu atentie la 50 mg carvedilol, de 2 ori pe zi.

Ajustarea dozelor

-Hipertensiune: se recomanda o doza de inceput mai mica, respectiv 12,5 mg, in una sau doua prize zilnice. Daca este necesar doza poate fi crescuta dupa o perioada de doua saptamAcni la o doza zilnica maxima de 50 mg, in doua prize.
- Angina pectorala cronica stabila: In cazul pacientilor peste 70 de ani, doza maxima nu va depasi 25 mg carvedilol de 2 ori pe zi.
- Insuficienta cardiaca cronica asociata acestor afectiuni: doza uzuala este aceeasi ca pentru adulti.
-Insuficienta renala: doza uzuala nu este influentata de prezenta insuficientei renale deoarece eliminarea primara se face prin fecale. Studiile farmacocinetice la pacientii cu insuficienta renala de intensitate diferita arata ca functia renala nu afecteaza semnificativ profilul farmacocinetic al carvedilolului. De aceea ajustarea dozei la acesti pacienti nu este necesara.

Reactii adverse Talliton

Profilul reactiilor adverse asociate utilizarii carvedilolului in tratamentul hipertensiunii arteriale si a anginei pectorale este asemanator cu cel observat in insuficienta cardiaca cronica, desi la acesti pacienti incidenta reactiilor adverse este mai mica.

In cazul tratamentului hipertensiunii arteriale si anginei pectorale
Reactii adverse nervos centrale
- frecvente: ameteli, cefalee, fatigabilitate, de obicei usoare si apar
in mod particular la inceperea tratamentului.
- putin frecvente: dispozitie depresiva, tulburari de somn, parestezii, astenie.
Reactii adverse cardiovasculare
- frecvente: bradicardie, hipotensiune arteriala ortostatica, in special la inceputul tratamentului
- putin frecvente: hipotensiune arteriala, sincopa, tulburari ale circulatiei periferice (extremitati reci), exacerbarea simptomelor la pacientii cu claudicatie intermitenta sau fenomene Raynaud, bloc A-V, angina pectorala, simptome de insuficienta cardiaca si edeme periferice.
Reactii adverse respiratorii
- frecvente: astm/dispnee la pacientii cu predispozitie
- rare: nas infundat, wheezing si simptome asemanatoare gripei
Reactii adverse gastro-intestinale
- frecvente: tulburari gastro-intestinale (cu simptome ca greata, dureri abdominale, diaree),
- putin frecvente: constipatie si varsaturi.
Reactii adverse cutanate
- putin frecvente: exantem alergic, dermatita, urticarie, prurit si reactii asemanatoare lichenului plan, transpiratii abundente); pot aparea leziuni cutanate psoriazice sau se pot agrava cele deja existente.
Reactii adverse metabolice
-datorita proprietatilor beta-blocante este posibil ca un diabet zaharat latent sa devina manifest, diabetul manifest sa se agraveze si contra-reglarea glicemiei sa fie inhibata.
Reactii adverse hematologice si modificari biochimice
- au fost raportate cazuri izolate de modificari ale transaminazelor serice, trombocitopenie si leucopenie.
Altele
- Frecvente: dureri la nivelul extremitatilor, lacrimare redusa
- putin frecvente: impotenta sexuala, tulburari de vedere
- rare: uscaciunea gurii, tulburari de mictiune si iritatii oculare
- izolate: reactii alergice

In cazul tratamentului din insuficienta cardiaca
Reactii adverse nervos centrale
-foarte frecvente: ameteli, cefalee, care sunt de obicei usoare si apar
in mod particular la inceperea tratamentului; astenie (incluzAcnd fatigabilitate)
Reactii adverse cardiovasculare
- frecvente: bradicardie, hipotensiune arteriala ortostatica, hipotensiune arteriala, edeme (incluzAcnd edeme generalizate, declive, genitale, la nivelul picioarelor), hipervolemie si supraincarcare lichidiana in special la inceputul tratamentului
- putin frecvente: sincopa (incluzAcnd presincopa), bloc A-V si insuficienta cardiaca in timpul cresterii progresive a dozei
Reactii adverse digestive
- frecvente: greata, varsaturi, diaree
Reactii adverse cutanate
- dermatita, transpiratii abundente
Reactii adverse metabolice
- frecvente: crestere in greutate si hipercolesterolemie. Hiperglicemie, hipoglicemie si ingreunarea controlului glicemic sunt de asemenea frecvente la pacienti cu diabet zaharat preexistent.
Reactii adverse hematologice si modificari biochimice
- rare: trombocitopenie
- au fost raportate cazuri izolate de leucopenie.
Altele
- frecvente: tulburari de vedere
- rare: insuficienta renala acuta si tulburari functionale renale la pacienti cu boli vasculare difuze si/sau insuficienta renala.
Frecventa reactiilor adverse nu este dependenta de doza, cu exceptia ametelilor, tulburarilor de vedere si bradicardiei.

Supradozaj Talliton

Supradozajul poate determina mai ales hipotensiune arteriala (cu ameteala sau vertij; posibil lipotimie) si bradicardie. De obicei este suficient sa se reduca doza sau sa se intrerupa temporar tratamentul.
In plus, supradozajul poate produce dispnee datorita bronhospasmului, varsaturi, insuficienta cardiaca, si in cazurile severe chiar soc cardiogen, tulburari ale constientei pana la coma, convulsii generalizate, tulburari de conducere si stop cardiac.
Se vor lua masuri pentru indepartarea medicamentului neabsorbit. Trebuie monitorizate atent functiile vitale ale pacientului in spitale sau in unitatile de terapie intensiva. Tratamentul este simptomatic, cu agonisti de receptori adrenergici.
Terapie posibila: orciprenalina si/sau glucagon pentru sustinerea functiei cardiace si a circulatiei; atropina si eventual un stimulator cardiac in caz de bradicardie excesiva; beta 2-simpatomimetice in caz de bronhospasm; noradrenalina ori norfenefrina in caz de vasodilatatie periferica; diazepam in caz de convulsii.
Durata tratamentului depinde de gradul de intoxicatie. In caz de intoxicatie severa, timpul de eliminare al carvedilolului poate fi prelungit. Pacientul va fi tinut sub observatie pana la stabilizare clinica.

Substanta activa este lercanidipina. Fiecare comprimat filmat contine 10 mg clorhidrat de lercanidipina echivalent la 9,4 mg lercanidipina. Celelalte componente sunt: lactoza monohidrat, celuloza microcristalina, amidon glicolat de sodiu tip A, povidona K30, stearat de magneziu, Opadry OY-SR-6497 care contine hipromeloza, dioxid de titan (E 171), talc, macrogol 6000, oxid galben de fer (E 172).

Indicatii leridip

Leridip face parte din clasa blocantelor de calciu (clasa dihidropiridine), care sunt utilizate in tratamentul hipertensiunii arteriale. Leridip v-a fost prescris de medicul dumneavoastra pentru tratamentul valorilor mari ale tensiunii arteriale, afectiune denumita hipertensiune arteriala.

Contraindicatii leridip

• Nu trebuie sa luati Leridip in cazul in care ati avut reactii alergice la alte substante inrudite (cum sunt amlodipina, nicardipina, felodipina, isradipina, nifedipina sau lacidipina) sau la orice alta substanta din compozitia medicamentului.
• Nu luati Leridip daca sunteti insarcinata sau alaptati. Daca doriti sa ramaneti insarcinata sau nu folositi metode contraceptive, nu luati Leridip. Daca sunteti in tratament cu Leridip si suspectati o sarcina, adresati-va medicului.
• Nu luati Leridip in cazul in care suferiti de urmatoarele afectiuni cardiace: insuficienta cardiaca congestiva netratata, obstacol in ejectia sangelui din ventriculul stang, angina pectorala instabila (angina de repaus sau agravata) sau ati suferit un infarct miocardic in urma cu cel mult o luna.
• De asemenea, nu luati Leridip in caz de afectiuni hepatice sau renale severe.
• Nu luati Leridip concomitent cu medicamente continand ciclosporine.
• De asemenea, in cursul tratamentului, trebuie evitat sucul de grapefruit.
• Medicamentul nu se administreaza la pacientii cu varsta sub 18 ani.

Reactii adverse leridip

Ca toate medicamentele, Leridip poate avea reactii adverse, care nu apar la toti pacientii.
Ocazional pot sa apara unele efecte nedorite cum sunt inrosirea fetei, edeme ale gleznelor sau picioarelor, palpitatii, dureri de cap, ameteli.
Uneori pot sa apara tulburari gastro-intestinale cum sunt dispepsie, greata, varsaturi, dureri epigastrice si diaree, cresterea volumului urinar, eruptii pe piele, oboseala, somnolenta, dureri musculare.
Rareori se poate produce scaderea accentuata a presiunii sangelui (situatie in care puteti avea ameteli).
Pentru alte medicamente din grupa dihidropiridinelor s-a raportat ocazional umflarea gingiilor.
La pacientii cu angina pectorala, aceste medicamente pot duce la cresterea frecventei sau severitatii crizelor. Daca in timpul tratamentului cu Leridip observati aparitia oricaruia dintre efectele nedorite descrise mai sus, informati imediat medicul.
Daca observati orice reactie adversa nementionata in acest prospect, va rugam sa-l informati pe medicul dumneavoastra sau pe farmacist.

Mod de administrare leridip

Utilizati Leridip asa cum v-a prescris medicul.
Daca medicul nu v-a recomandat altfel, doza uzuala recomandata este de un comprimat filmat zilnic de Leridip 10 mg, la aceeasi ora, preferabil dimineata cu cel putin 15 minute inainte de micul dejun, deoarece o masa bogata in grasimi poate creste semnificativ valorile sanguine ale lercanidipinei.
Comprimatele trebuie inghitite intregi, cu apa.

Precautii

Daca suferiti de afectiuni hepatice sau renale, in forme usoare sau moderate sau sunteti dependent de dializa, informati medicul pentru a putea ajusta adecvat doza.
Se recomanda prudenta si in cazul in care aveti alte afectiuni cardiace si/sau daca aveti nevoie de un pacemaker.
Medicul dumneavoastra trebuie informat despre oricare dintre aceste afectiuni prezentate mai sus inainte sa va prescrie Leridip.

Sarcina si alaptarea

Adresati-va medicului dumneavoastra sau farmacistului pentru recomandari inainte de a lua orice medicament.

Forma de prezentare

Leridip este disponibil in cutii cu un blister continand cate 7, respectiv 14 comprimate filmate si in cutii cu 2 blistere continand cate 14 comprimate filmate.

Substanta activa este perindopril arginina. Fiecare comprimat contine 10 mg perindopril arginina. Celelalte componente sunt: lactoza monohidrat, dioxid de siliciu coloidal hidrofobic, stearat de magneziu, maltodextrina, amidon glicolat de sodiu, glicerina, hipromeloza, macrogol 6000, dioxid de titan (E171), cooper chlorophylin (E 141).

Indicatii prestarium

Prestarium 10 mg este ambalat in cutie cu 30 comprimate filmate. Prestarium 10 mg este un inhibitor de enzima de conversie a angiotensinei (IECA). Inhibitorii de enzima de conversie a angiotensinei IECA sunt utilizati in tratamentul hipertensiunii arteriale. Acestia actioneaza prin largirea vaselor sanguine, ceea ce face mai usoara activitatea inimii dumneavoastra de a pompa sangele prin vase.

Contraindicatii prestarium

Nu utilizati Prestarium 10 mg:
- Daca stiti ca aveti alergie la perindopril, la oricare dintre componentele enumerate mai sus sau la orice alt IECA
- Daca sunteti gravida sau alaptati
- Daca ati avut simptome ca: dificultati de respiratie, umflarea fetei sau limbii, prurit intens sau eruptie cutanata severa cu administrare anterioara de tratament cu IECA sau ati avut aceste simptome in orice alta circumstanta (situatie numita edem angioneurotic).
Prestarium 10 mg nu este recomandat sa fie utilizat la copii si adolescenti.

Reactii adverse prestarium

Ca toate medicamentele, Prestarium 10 mg poate determina reactii adverse.
Acestea pot fi: cefalee, ameteala, vertij, parestezii, tulburari psihice sau de somn, tulburari de vedere, tiuituri in urechi, hipotensiune arteriala, tuse (frecvent descrisa ca fiind uscata si iritativa), dispnee, tulburari gastro-intestinale (greata, dureri abdominale, varsaturi, constipatie), tulburari de gust, prurit, eruptii cutanate, oboseala si crampe musculare.
Aceste reactii adverse, cand apar, sunt de obicei usoare. Totusi, daca prezentati oricare dintre reactiile adverse mentionate mai sus sau orice alte reactii adverse care nu sunt mentionate mai sus, trebuie sa va adresati medicului dumneavoastra sau farmacistului.
Daca prezentati oricare dintre urmatoarele reactii adverse opriti administrarea medicamentului si adresati-va imediat medicului dumneavoastra: umflarea fetei, buzelor, limbii sau gatului, dificultati de respiratie, batai cardiace neobisnuit de rapide si neregulate.

Mod de administrare prestarium

Doza totala zilnica va fi determinata si ajustata de catre medicul dumneavoastra. Aceasta va fi in mod uzual de 5 -10 mg, in priza unica. Comprimatele trebuie inghitite cu un pahar de apa, de preferat dimineata. Tratamentul pentru hipertensiunea arteriala dureaza toata viata.

Precautii prestarium

Daca oricare din situatiile urmatoare este valabila in cazul dumneavoastra, va rugam informati medicul inainte de inceperea tratamentului:
- Daca aveti stenoza aortica (ingustarea principalului vas de sange care pleaca de la inima) sau cardiomiopatie hipertrofica (afectarea musculaturii cardiace) sau stenoza de artera renala (ingustarea arterei care iriga cu sange rinichiul)
- Daca aveti orice alta afectiune cardiaca sau renala
- Daca urmati o dieta stricta fara sare sau utilizati inlocuitori de sare care contin potasiu
- Daca aveti diabet

Sarcina si alaptarea

Nu trebuie sa utilizati Prestarium 10 mg:
- Daca sunteti insarcinata, doriti sa ramaneti insarcinata sau credeti ca sunteti insarcinata
- Daca alaptati

Comprimatul EP 5+50 mg: Felodipina 5 mg, metoprolol succinat 47,5 mg (corespunzator la 50 mg metoprololtartrat), excipienti si coloranti q.s. (oxid de fier, dioxid de titan).
Comprimatul EP 10 + 100 mg: Felodipina 10 mg, metoprolol succinat 95 mg (corespunzator la 100 mg metoprolol tartrat), excipienti si coloranti q.s.(oxid de fier, dioxid de titan).

Actiune terapeutica Logimax

Comprimatul EP contine microsfere de metoprolol succinat, invelite individual cu o membrana cu rata predeterminata de eliberare, legate de felodipina intr-un comprimat cu matrice gelatinoasa. Ratele de eliberare ale felodipinei si metoprololului sunt constante in marea parte a intervalului de 24 ore. Astfel, faza de absorbtie este prelungita determinand concentratii plasmatice eficiente timp de 24 ore atat pentru felodipina cat si pentru metoprolol. Evitand varfurile crescute ale concentratiei plasmatice, efectele adverse dependente de aceste varfuri vor fi reduse. Modurile de actiune complementare ale felodipinei, un antagonist de calciu cu selectivitate vasculara (reduce rezistenta periferica) si ale metoprololului, un antagonist selectiv a receptorilor adrenergici b1 (reduce debitul cardiac) determina un efect antihipertensiv mai accentuat si o toleranta mai buna sau similara comparativ cu monoterapia respectiva. Se obtine astfel un echilibru eficacitate/reactii adverse mai bun. Reducerea presiunii sanguine este eficienta pe parcursul celor 24 ore.

Felodipina este un antagonist de calciu cu selectivitate vasculara crescuta destinat tratamentului hipertensiunii. Felodipina scade presiunea sanguina prin reducerea rezistentei vasculare periferice. Ca urmare a selectivitatii inalte pe musculatura neteda arteriolara, felodipina, in limita dozelor terapeutice, nu are efect direct asupra contractilitatii sau conductibilitatii cardiace. Deoarece nu se produc efecte asupra musculaturii netede venoase sau controlului vasomotor adrenergic, felodipina nu determina hipotensiune ortostatica. Felodipina are un efect natriuretic/diuretic moderat si astfel nu apare retentia lichida. Felodipina este eficienta in toate gradele de hipertensiune. Felodipina este bine tolerata de pacientii cu afectiuni cardiace concomitente cumar fi angina pectorala si insuficienta cardiaca congestiva. Metoprololul este un antagonist cardioselectiv al receptorilor adrenergici (beta-blocant), astfel actioneaza asupra receptorilor 1 de la nivelul inimii la doze mult mai mici decat cele necesare influentari ireceptorilor 2 prezenti in vasele periferice si bronsii.

Metoprolol nu are efect de stabilizare membranara si nici activitate partial agonista. Efectul stimulator al catecolaminelor asupra inimii va fi redus sau inhibat de catre metoprolol. Metoprolol reduce presiunea sanguina atat in ortostatism cat si in clinostatism. Tratamentul antihipertensiv cu metoprolol se asociaza cu o incidenta mai scazuta a mortalitatii cardiovasculare totale si prin afectiuni coronariene comparativ cu tratamentul cu diuretice. De asemenea, metoprolol scade mortalitatea la acei pacienti cu suspiciune de sau cu confirmare de infarct miocardic si reduce incidenta reinfarctizarii nefatale.

Indicatii Logimax

Hipertensiunea arteriala.

Mod de administrare Logimax

Initial, un comprimat EP felodipina +metoprolol 5+50 mg zilnic; daca este necesar, doza poate fi crescuta laun comprimat EP felodipina + metoprolol 10 + 100 mg zilnic.Comprimatele vor fi ingerate dimineata cu apa fara a fi divizate,sfaramate sau mestecate.

Contraindicatii Logimax

Hipersensibilitate la felodipina sau metoprolol; Sarcina; Bloc atrioventricular de grad doi sau trei; Boala de nod sinusal. Insuficienta cardiaca decompensata; oc cardiogen.

Precautii Logimax

Combinatia fixa de felodipina si metoprolol poate precipita in cazuri rare, ca si alte antihipertensive eficiente, hipotensiune semnificativa. La pacientii hipertensivi cu astm bronsic se va administra concomitent un 2-stimulant. Va fi luata in considerare posibilitatea interferentelor cu metabolismul glucidic sau de mascare a hipoglicemiei. Se recomanda ca la pacientii cu insuficienta cardiaca, decompensarea sa fie tratata atat inainte cat si in timpul administrarii produsului. Se va evita intreruperea brusca a beta-blocadei. Daca este posibil, se va reduce doza sau se va administra produsul odata la doua zile pe perioada a 10 zile. Se presupune ca la bolnavii tratati cu beta-blocante, socul anafilactic imbraca o forma mult mai severa.

Logimax in sarcina si alaptare

Comprimatele EP felodipina + metoprolol nu vor fi administrate femeilor cu potential de sarcina. Un studiu asupra fertilitatii si capacitatii generale de reproducere la sobolanii tratati cu doze medii si crescute de felodipina, a aratat o prelungire a nasterii, o expulzie fetala dificila/incidenta crescuta a mortilor fetale si a mortilor postnatale precoce. Studiile de reproducere pe iepuri au demonstrat, dependent de doza, o dilatare reversibila a glandelor mamare la femele si anomalii digitale la feti. Aceste anomalii fetale au fost induse de administrarea felodipinei in stadiul precoce de dezvoltare fetala. Atat timp cat nu se stie daca felodipina este excretata in laptele matern sau daca au efecte blande asupra nou-nascutilor, comprimatele EP felodipina + metoprolol nu vor fi administrate mamelor care alapteaza.

Reactii adverse Logimax

Felodipina + metoprolol. Reactiile adverse raportate pe parcursul studiilor clinice cu comprimate EP felodipina + metoprolol cuprind cefalee, edeme declive, obnubilare, flush, obnubilare, greturi si fatigabilitate. Majoritatea acestor efecte pot fi explicate prin proprietatile vasodilatatoare ale felodipinei. Studiile clinice si de marketing asupra componentelor individuale au evidentiat urmatoarele reactii adverse: Felodipina: Reactiile adverse la felodipina sunt in general de tip vasodilatator cauzate de dilatarea vaselor arteriale. Majoritatea acestor reactii sunt dependente de doza si apar la inceputul tratamentului sau dupa cresteri de doza. Reactiile care apar sunt tranzitorii si diminueaza cu timpul in intensitate.
Sistem nervos central: fatigabilitate, obnubilare, cefalee ( de cauza vasodilatatorie).

Sistem cardiovascular: edem decliv dependent de doza ( produs de vasodilatarea precapilara), flush, palpitatii.
Piele: reactii cutanate cum ar fi rash si prurit.

Altele: ca si la alte dihidropiridine, la anumiti pacienti cu gingivita/ paradontoza pronuntata s-a observat o tumefiere moderata a mucoasei gingivale. Acest fenomen poate fi prevenit sau ameliorat printr-o igiena corecta a cavitatii bucale. Metoprolol:
Sistem nervos central: ocazional fatigabilitate, obnubilare, cefalee. Rar parestezii, crampe musculare.
Sistem cardiovascular: ocazional bradicardie, perturbari posturale (ocazional cu sincopa). Rar, insuficienta cardiaca, palpitatii, aritmii cardiace, sindrom Raynaud, edeme, dureri precordiale. Izolat, perturbari de conductibilitate cardiaca, gangrena la pacientii cu tulburari circulatorii periferice severe, preexistente.

Psihiatric: rar, depresii, vigilenta mentala incetinita, somnolenta sau insomnie, cosmaruri. Izolat, tulburari de personalitate.
Tract gastrointestinal: ocazional, greturi si varsaturi, dureri abdominale. Rar, diaree sau constipatie. Izolat, uscaciunea mucoasei bucale, tulburari ale testelor functiei hepatice. Piele: rar, rash cutanat (sub forma de urticarie, leziuni cutanate psoriaziforme sau distrofice). Izolat, fotosensibilitate, transpiratii, caderea parului.

Organe respiratorii: ocazional, dispnee expiratorie. Rar, bronhospasm, si la pacientii cu antecedente de boala pulmonara obstructiva. Izolat, rinita. Organe senzitive: Izolat, tulburari de vedere, ochi iritati si/sau scaderea secretiei lacrimale, conjunctivita, tinitus.
Metabolism: Izolat, cresteri ponderale.
Sange: Izolat, trombocitopenie.

Betaxolol (DCI) clorhidrat 20 mg. Excipienti: Lactoza, carboximetil amidon, celuloza microcristalina, silicat coloidal anhidru, stearat de magneziu, hipromeloza, macrogol 400, dioxid de titan) q.s.p. 1 comprimat.

Actiune terapeutica Lokren

Lokren este un inhibitor al receptorilor b1 adrenergici, cu actiune de lunga durata. Selectivitatea asupra receptorilor b1 sau cardioselectivitatea ii permite sa nu interfere cu metabolismul glucidic si cu actiunea bronhodilatatoare a b-mimeticelor. Este total si repede absorbit pe cale orala, cu un slab efect de prim pasaj hepatic (biodisponibilitate ridicata, de aproape 85%), ceea ce antreneaza o slaba variabilitate inter- si intra-individuala a nivelelor sanguine in cursul unui tratament cronic. Legatura cu proteinele plasmatice este de aprox. 50%, ceea ce limiteaza posibilitatea unor interactiuni medicamentoase. Durata de eliminare sanguina a Lokren este de 15-20 de ore, permitand deci eficacitatea antihipertensiva intr-o singura priza/zi a medicamentului.

Indicatii Lokren

Hipertensiune arteriala; tratament preventiv in manifestarile de angina pectorala la efort.

Mod de administrare Lokren

Uzual 20 mg/zi. In caz de insuficienta renala sau hepatica: in caz de insuficienta renala (clearance al creatininei pana la 20 ml/min) adaptarea posologiei nu este necesara, totusi o supraveghere clinica este recomandata la inceputul tratamentului pana la echilibrarea procentelor sanguine (4 zile in medie); in caz de insuficienta renala severa (clearance al creatininei> 20 ml/min) doza initiala recomandata este de 10 mg/zi (luata independent de ritmul si orarul sedintelor de epurare extrarenala la subiectul sub dializa); in caz de insuficienta hepatica, nici o modificare a posologiei nu este necesara, o supraveghere clinica este totusi de dorit la inceputul tratamentului.

Contraindicatii Lokren

Acest medicament nu trebuie folosit in urmatoarele cazuri: formele severe de astm si bronhopatii obstructive cronice; insuficienta cardiaca necontrolata prin tratament; soc cardiogenic; bloc atrio-ventricular de grad inalt (II si III) fara stimulare artificiala; angor Prinzmetal (in formele pure si in monoterapie); boli ale sinusului (inclusiv ale blocului sino-auricular); bradicardie (sub 45-50 batai pe minut); fenomene Raynaud si tulburari arteriale periferice severe; feocromocitom netratat; hipotensiune; sensibilitate cunoscuta la betaxolol; antecedente de reactii anafilactice; in combinatie cu floctafenina, sultoprid. Este imperativa prescriptia medicului.

Atentie! Tratamentul nu trebuie niciodata intrerupt brusc la pacientii suferind de angina; intreruperea brusca poate antrena tulburari de ritm grave, un infarct de miocard sau moarte subita.

Precautii Lokren

In cazul intreruperii tratamentului este recomandata reducerea treptata a posologiei; a se supraveghea aparitia semnelor de insuficienta cardiaca, mai ales in caz de antecedente de acest tip; a se folosi cu prudenta in bronhopatiile cronice obstructive; la diabeticii sub tratament: toate beta-blocantele mascheaza anumite simptome de hipoglicemie: palpitatii, tahicardie; a se utiliza cu prudenta in caz de fenomene de tip Raynaud, in caz de insuficienta renala sau hepatica; folosirea beta-blocantelor in tratamentul hipertensiunii necesita precautii deosebite datorita feocromocitomului.
Anestezie generala: Oprirea tratamentului cu beta-blocante 48 de ore inaintea unei anestezii generale este considerata suficienta pentru reaparitia unei sensibilitati normale la catecholamine. La bolnavii cu insuficienta coronariana grava, datorita riscului legat de oprirea brusca a beta-blocantelor, este de dorit ca tratamentul sa fie continuat pana la interventia chirurgicala.

Lokren in sarcina si alaptare

La animal: Nici o actiune teratogena nu a fost pusa in evidenta. La om: Nici un efect teratogen la nastere nu a fost raportat pana in momentul de fata. beta-blocantele sunt excretate in lapte. Din precautie, alaptarea nu este recomandata in timpul tratamentului.

Reactii adverse Lokren

Cel mai frecvent raportate: astenie la inceputul tratamentului, racirea extremitatilor, bradicardie (uneori severa), dezordine gastrointestinala (dureri de stomac, greturi), impotenta. Mult mai rar: incetinire a conducerii atrio-ventriculare sau intensificarea unui bloc atrio-ventricular existent, bradicardie severa, cadere de tensiune, insuficienta cardiaca, bronhospasm, sindrom Raynaud, reactii cutanate, inclusiv eruptii de tip psoriazis sau exacerbarea acestora cand sunt deja prezente.

1 tableta contine 5 mg/10 mg de bisoprolol fumarat (2:1) .

Indicatii Concor

Hipertensiune, angina pectorala, insuficienta cardiaca congestiva.

Mod de administrare Concor

Regula – Tratamentul cuConcor se face pe o perioada lunga. Doza medie este de 1 tableta de 10 mg/zi sau 1 x 2 tablete de 5 mg/zi.
In cazuri mai putin severe – 5 mg/zi. Daca este nevoie, doza poate fi crescuta la 1 x 2 tablete de 5 mg/zi sau 1 tableta de 10 mg/zi.
In cazuri izolate doza poate fi crescuta la 1 x 2 tablete de 10 mg/zi.
In insuficienta renala sihepatica severa este nevoie de maximum o tableta de 10 mg. A nu se opri brusc administrarea de Concor.
Tablete se vor lua intregi, cu putin lichid, pe cat posibil dimineata pe nemancate sau in timpul micului dejun.

Contraindicatii Concor

Insuficienta cardiaca decompensata; bloc AV de gradul II sau III, boala de nod sinusal; astm bronsic; bradicardie < 50/min; hipotensiune marcata; soc cardiogen; stadii avansate ale tulburarilor circulatorii periferice.
Nota – se va administra cu atentie in: acidoza metabolica (ex. in caz de post prelungit); diabet zaharat; in feocromocitom se va administra numai dupa un tratament cu beta-blocante.

Reactii adverse Concor

Greata, diaree, constipatie; oboseala; agravarea insuficientei cardiace in anumite conditii, bradicardie, bloc cardiac; scaderea tensiunii arteriale; spasm bronsic; furnicaturi si senzatie de rece la nivelul membrelor, agravarea tulburarilor circulatorii periferice; scaderea fluxului lacrimal (atentie! purtatorii de lentile de contact); reactii cutanate; crampe musculare (systremma), slabiciune musculara; tulburari de somn (somn agitat si cosmaruri); halucinatii; psihoze depresive; dezechilibrul starii de prediabet sau de diabet metabolic (simptomatologie mascata); rar, tulburari de dinamica sexuala. Mai pot aparea la inceputul tratamentului – ameteli, cefalei usoare, transpiratii. Scaderea tolerantei la glucoza mai ales la diabeticii varstnici.