Comprimate 120, 480. Compozitia chimica: Trimetoprim 20 mg, 80 mg; Sulfametoxazol 100 mg, 400 mg.

Actiune terapeutica Biseptol

Medicament cu actiune bacteriostatica. Este o asociere de trimetoprim si sulfametoxazol, ambele componente actionand sinergic si prezentand o inhibare a cresterii bacteriilor atat in vitro cat si in vivo. Actiunea lor duce in final la inhibarea sintezei compusilor purinici din celulele bacteriilor, prin influenta asupra diferitelor faze din formarea si transformarea acidului folic (sulfametoxazolul impiedica intercalarea acidului p-aminobenzoic in ciclul metabolic al acidului folic, iar trimetoprimul inhiba in schimb reductaza acidului dihidrofolic). Astfel ambele componente inhiba sinteza acidului dezoxiribonucleic al bacteriilor. Pe baza acestui dublu atac, preparatul devine foarte activ si numai rareori apar surse de microbirezistenti fata de acesta. Biseptol inhiba dezvoltarea agentilor gram pozitivi si gram negativi. Este ineficace fata de microbacterii, virusuri si fungi. Preparatul se preteaza mai ales la tratamentul infectiilor microbiene ale rinichilor si ale cailor urinare, provocate mai ales de Escherichia coli si Proteus vulgaris. Este bine resorbit din traiectul gastrointestinal si atinge concentratia bacteriostatica dupa 1 ora de la administrare (concentratia maxima dupa 2-4 ore) care se mentine circa 12 ore. Concentratiile cele mai mari apar in rinichi si in plamani. Se elimina nemodificat prin rinichi in interval de 24 ore.

Indicatii Biseptol

Infectii ale cailor respiratorii, bronsita cronica, sinuzita, infectii ale rinichilor si ale cailor urinare, pielonefrita cronica, infectii ale traiectului digestiv provocat de Salmonella, Shigella si Escherichia coli. Infectii genitale, inclusiv uretrita gonococica, alte infectii bacteriene sistemice, infectii cutanate, septicemii.

Mod de administrare

Adulti: Doza initiala 1-3 comprimate Biseptol 480, de 2 ori pe zi. Doza de intretinere: 1 comprimat de 2 ori pe zi.
Copii de la 1-3 ani: 1-2 comprimate Biseptol 480, de 2 ori pe zi. Peste 14 ani ca la 1-2 com-primate Biseptol 120, de 2 ori pe zi.
De la 12-14 ani: adulti.

Contraindicatii

Hipersensibilitate, fata de sulfamide sau fata de trimetoprim, sarcina si perioada de alaptare. La modificari importante ale tabloului sanguin se recomanda precautii in caz de insuficienta hepatica sau renala, precum si la predispozitie marcanta la alergii, la astmul bronsic. Sa nu se administreze la nou-nascuti si la prematuri.

Reactii adverse

Modificari ale tabloului sanguin: agranulocitoza, anemii, leucopenii. Infectii cutanate alergice, Erythema multiforme, urticarii, prurit, dermatita exfoliativa. Tulburari digestive. Inflamatii ale parenchimului hepatic, cefalee, tulburari temporare ale sistemului nervos central.

Bioclavid pulbere pentru suspensie de uz intern, 156,25 mg/5 ml. 5 ml suspensie contin: amoxicilina 125 mg (sub forma de trihidrat 143,5 mg), acid clavulanic 31,25 mg (sub forma de clavulanat de potasiu 43 mg) si excipienti: acid citric, citrat trisodic, aspartam, talc, guma de guar, dioxid de siliciu precipitat, arome de lamaie, piersica, caisa, portocala.
Bioclavid – pulbere pentru suspensie de uz intern, 312,5 mg/5 ml. 5 ml suspensie contin: amoxicilina 250 mg (sub forma de trihidrat 287,00 mg), acid clavulanic 62,5 mg (sub forma de clavulanatde potasiu 86,0 mg) si excipienti: acid citric, citrat trisodic, aspartam, talc, guma de guar, dioxid de siliciu precipitat, arome de lamaie, piersica, caisa, portocala. Bioclavid comprimate filmate a 625 mg.
Un comprimat filmat contine: amoxicilina 500 mg (sub forma de trihidrat 574,00 mg), acid clavulanic 125 mg (sub forma de clavulanat de potasiu 156,00 mg) si excipienti: stearat de magneziu, talc, polividona, celuloza microcristalina, croscarmeloza sodica,trietilcitrat, hipromeloza, etilceluloza, dioxid de titan (E171).

Indicatii Bioclavid

Produsul Bioclavid este indicat in tratamentul infectiilor bacteriene determinate de microorganisme gram negative sau gram pozitive rezistente la amoxicilina, dar care sunt sensibile la combinatia de amoxicilina/ acid clavulanic. Daca se considera ca aceste microorganisme reprezinta cauza unei infectii, tratamentul cu produsul Bioclavid poate fi inceput inainte de obtinerea rezultatelor antibiogramei.
Produsul Bioclavid poate fi indicat in tratamentul urmatoarelor infectii:

• ORL: otita medie (inflamatia urechii mijlocii); sinuzita acuta.
• Ale tractului respirator si parenchimului pulmonar: acutizari ale bronsitei acute; pneumonie.
• Ale rinichilor si tractului urinar.
• Ale pielii si tesuturilor moi.

Mod de administrare Bioclavid

Daca medicul nu recomanda altfel, in general, produsul se administreaza conform indicatiilor de mai jos. Comprimatele nu trebuie rupte in doua pentru a obtine jumatate de doza. Daca este prescrisa jumatate din doza (ex. insuficienta renala) trebuie administrat Bioclavid pulbere pentru suspensie de uz intern, in doza corespunzatoare. Adulti, adolescenti si copiii cu varsta de peste 12 ani si care cantaresc peste 40 kg: 3 1 comprimat filmat/zi.
Pacientii varstnici: Ca mai sus, daca functiile renala si hepatica sunt normale. Cat din produsul Bioclavid 156,25 mg /5 ml sau Bioclavid 312,5 mg / 5 ml – pulbere pentru suspensie de uz intern, trebuie administrat si cat de des ?
La copiii cu varsta sub 2 ani se administreaza: 37,5 – 50 mg din asociatia de substante active/kg si pe zi (de ex. 30 mg amoxicilina + 7,5 mg acid clavulanic/kg si pe zi, pana la 40 mg amoxicilina + 10 mg acid clavulanic/kg si pe zi). La copiii cu varsta intre 2 si 12 ani se administreaza: 37,5 – 75 mg din asociatia de substante active/kg si pe zi (de ex. 30 mg amoxicilina +7,5 mg acid clavulanic/kg si pe zi, pana la 60 mg amoxicilina + 15 mg acid clavulanic/kg si pe zi). Dozele trebuie administrate la intervale regulate de-a lungul zilei. In cazul administrarii de 3 ori pe zi, se recomanda intervale de 8 ore. Asociatia de amoxicilina cu acid clavulanic este bine sa fie administrata la inceputul meselor pentru a reduce orice disconfort gastrointestinal posibil.
Durata administrarii: in general tratamentul se continua inca 3-4 zile dupa ameliorarea simptomatologiei. In infectiile cu streptococi beta-hemolitici tratamentul trebuie sa dureze cel putin 10 zile, pentru prevenirea complicatiilor tardive (ex. reumatism articular acut, glome-rulonefrita). De obicei durata tratamentului nu depaseste 14 zile.

Contraindicatii Bioclavid

Bioclavid nu trebuie administrat la pacientii cu hipersensibilitate cunoscuta la antibiotice beta-lactamice (ex. peniciline, cefalosporine). Inaintea inceperii tratamentului, se va face o anamneza completa luandu-se in considerare orice reactie alergica (ex. aparitia unei reactii alergice dupa administrarea de peniciline sau cefalosporine). Nu trebuie administrat la pacientii cu insuficienta hepatica avansata sau la cei cu antecedente de insuficienta hepatica aparuta in timpul unei administrari anterioare a acestui medicament.

Precautii

La pacientii cu cateter vezical trebuie verificata la intervale regulate de timp permeabilitatea acestuia, deoarece la temperatura camerei si in conditiile unei concentratii urinare crescute, amoxicilina poate precipita in cateterul vezical. in cazul prelungirii tratamentului, exista posibilitatea dezvoltarii suprainfectiilor cu bacterii rezistente sau cu fungi. in timpul tratamentului indelungat este necesara monitorizarea functiei hepatice, renale si a hemogramei. La pacientii cu fenilcetonurie trebuie luat in considerare faptul ca Bioclavid – pulbere pentru suspensie de uz intern contine indulcitorul aspartam. Pentru pacientii cu fenilcetonurie sunt disponibile comprimatele filmate de Bioclavid care nu contin aspartam.

Sarcina si alaptare

Nu au fost raportate efecte adverse asupra fatului sau nou-nascutului in cazul administrarii de amoxicilina – acid clavulanic la gravida. Totusi, ca masura de precautie, Bioclavid – nu trebuie indicat la gravida decat dupa evaluarea de catre medic a raportului risc/beneficiu. Ambele substante ajung la embrion/fat traversand bariera fetoplacentara si sunt eliminate in laptele matern (nu se cunoaste nici un efect al acidului clavulanic asupra sugarului). La sugar este posibila aparitia diareei si colonizarea mucoasei digestive cu fungi, de aceea in unele cazuri este necesara intreruperea alaptarii. Trebuie luata in considerare si posibilitatea sensibilizarii.

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Nu au fost raportate efecte adverse care sa influenteze capacitatea de a participa activ la traficul rutier sau de a utiliza masini. in cazuri izolate au fost descrise reactii adverse (vezi capitolul corespunzator) care au avut drept consecinta incapacitatea pacientilor de a participa activ la traficul rutier sau de a folosi utilaje (ex. soc anafilactic, convulsii).

Reactii adverse

Reactii de hipersensibilitate: Ocazional sunt posibile reactii cutanate care se manifesta prin exantem si prurit. Exantemul morbiliform tipic apare la 5-11 zile de la inceputul tratamentului. Aparitia unei reactii imediate de tip urticarian indica de cele mai multe ori existenta unei alergii la penicilina si necesita intreruperea tratamentului. Ocazional, poate sa apara enantem, in special pe mucoasa bucala. Este posibila aparitia unei coloratii negre a limbii (rar). Pot aparea uscaciunea gurii, pierderea senzatiei gustului. Rar apar reactii alergice severe, expresie a sensibilitatii la grupul 6-amino-penicilanic cum ar fi reactii cutanate de tip bulos sau exfoliativ (ex. eritem multiform exsudativ, sindrom Stevens-Johnson, necroliza toxica epidermica), febra medicamentoasa, eozinofilie, edem angioneurotic, edem laringian, boala serului, anemie hemolitica, vasculita sau nefrita alergica.
Intre dermatofiti si penicilina poate exista o asemanare antigenica, de aceea la pacientii cu micoze pot aparea reactii alergice chiar si dupa prima administrare de penicilina. Au fost raportate reactii de hipersensibilitate de diferite grade, inclusiv soc anafilactic dupa administrarea de peniciline.
Reactiile anafilactice severe apar mai rar dupa administrarea orala decat dupa cea parenterala si necesita masuri de urgenta corespunzatoare (vezi mai jos).
Reactii gastrointestinale: Ocazional apar tulburari gastrointestinale: gastralgii, greata (mai frecvent la doze mari), varsaturi, meteorism, scaune moi sau diaree. Aceste reactii de obicei sunt usoare si dispar frecvent in timpul tratamentului sau la scurt timp de la intreruperea lui. Medicamentul este mai bine tolerat daca este administrat cu alimente. La pacientii la care apare diaree severa in timpul tratamentului sau in primele saptamani de la terminarea acestuia trebuie suspectata aparitia colitei pseudomembranoase (determinata de Clostridium difficile). Aceasta afectiune intestinala, indusa de tratamentul antibiotic, prezinta risc vital. Rar poate sa apara candidoza digestiva.
Ficat: Ocazional apar cresteri moderate ale concentratiilor serice ale enzimelor hepatice. Rar a fost observata aparitia hepatitei cu caracter tranzitoriu sau a icterului colestatic. Semnele sau simptomele afectarii functiei hepatice pot sa apara in timpul sau la scurt timp dupa tratamentul cu amoxicilina – acid clavulanic; in cateva cazuri aparitia lor a fost semnalata chiar dupa cateva saptamani de la terminarea tratamentului. Afectarea functiei hepatice apare in special la barbati sau la pacientii peste 60 ani si poate fi severa. Aceste reactii au fost descrise rar la copii. Riscul aparitiei reactiilor hepatice creste cu depasirea a 14 zile de tratament. In general acestea sunt reversibile. Extrem de rar s-au raportat decese, dar acestea au fost asociate aproape intotdeauna cu o afectiune primara severa sau cu administrarea concomitenta de alte medicamente.
Profilul hematologic: Foarte rar pot aparea: leuco-penie, granulocitopenie, trombocitopenie, pancitopenie, anemie sau mielosupresie, prelungirea timpului de sangerare si a timpului de protrombina. Aceste modificari sunt reversibile dupa intreruperea tratamentului. Trombocitoza a aparut in cazuri rare.
Sistemul nervos central: Foarte rar s-au raportat: hiperactivitate loco-motorie, anxietate, somnolenta, confuzie mentala, agresivitate si convulsii.
Alte efecte adverse: Administrarea prelungita si repetata a produsului poate duce la suprainfectii cu microorganisme rezistente sau cu fungi. Urmatoarele efecte adverse, care apar extrem de rar, pot in anumite cazuri sa aiba risc vital. Medicul trebuie informat imediat ce apar aceste reactii.
Colita pseudomembranoasa: in aceste cazuri, in general se intrerupe tratamentul cu Bioclavid; daca este necesar se va initia un tratament adecvat (ex. Vancomicina oral, 250 mg 4/zi adulti). Antiperistalticele sunt contraindicate.
Reactii de hipersensibilitate acuta severe (ex. anafilaxia): in aceste situatii tratamentul cu Bioclavid trebuie intrerupt imediat si initiate masurile de urgenta adecvate (ex. antihistaminice, corticosteroizi, simpato-mimetice si, daca este necesar, respiratie artificiala).
Aparitia de convulsii (epileptiforme): Se indica masurile de urgenta corespunzatoare (ex. mentinerea libera a cailor respiratorii, anticonvulsivante, cum ar fi diazepam sau barbiturice).

Cefalosporina de generatia intai. Nivel maxim in ser dupa administrarea a 1 g IV: 73 g/mL. 70% este eliminat nemetabolizat in urina.

Indicatii Cefadyl

Infectii ale tractului respirator cauzate de S. pneumoniae, S. aureus (tulpini producatoare sau nu de penicilinaza), specii de Klebsiella, H. influenzae si streptococi β-hemolitici de grup A.
Infectii cutanate cauzate de S. aureus, S. epidermidis (tulpini susceptibile la meticilina), E. coli, P. mirabilis, specii de Klebsiella si streptococi β-hemolitici de grup A.
Infectii ale tractului urinar cauzate de S. aureus, E. coli, P. mirabilis si specii de Klebsiella.
Septicemie cauzata de S. aureus, S. viridans, E. coli, specii de Klebsiella si streptococi β-hemolitici de grup A.
Endocardita cauzata de S. aureus, S. viridans.
Osteomielita cauzata de S. aureus, specii de Klebsiella, P. mirabilis si streptococi β-hemolitici de grup A.
Preoperator si postoperator pentru a reduce riscul de infectie in cazul histerectomiilor vaginale, interventiilor chirurgicale pe cord deschis si artroplastiei prostetice.

Precautii Cefadyl

Evaluati riscurile in raport cu beneficiile la copii cu varsta sub trei luni. Pentru administrare IM, se reconstituie fiola de 1 g cu apa sterila pentru injectii. Fiecare 1,2 mL contin 500 mg de cefapirin. Administrarea IM se face adanc intr-o masa musculara mare. Pentru administrare IV intermitenta se reconstituie 1 g in cel putin 10 mL de solutie si se administreza timp de 3-5 min. Se poate dilua ulterior cu 50-100 mL de solutie dextroza 5% sau SNS si se administreaza timp de 30 min. Solutiile pot fi congelate imediat dupa reconstituire si pastrate la -15°C timp de 60 de zile. Solutiile sunt stabile cel putin 12 ore la temperatura camerei sau 10 zile daca sunt pastrate la frigider. Solutiile sunt stabile si compatibile cu o varitetate de solutii timp de 24 ore la temperatura camerei la concentratii intre 2 si 30 mg/mL.

Observatii pentru pacient – familie

Medicamentul aste administrat parenteral. Anuntati medicului reactiile adverse, diareea, hematurie, rash, prurit sau lipsa de raspuns la tratament.

Evaluarea si controlul terapiei

Evaluati sensibilitatea la penicilina sau alte antibiotice. Monotiorizati HLG, aportul si eliminarile, testele functionale renale; reduceti doza in disfunctiile renale.

Mod de administrare Cefadyl

Intramuscular, intravenos
Infectii generalizate: Adulti- 0,5-1 g la 4-6 ore pana la 12 g/zi pentru infectii cu risc vital.
Copii mai mari de 3 luni- 40-80 mg/kg/zi in 4 doze egale, fara a depasi doza pentru adulti.
Preoperator: Adulti- 1-2 g cu 30-60 min inainte de interventia chirurgicala.
In timpul interventiei chirurgicale: Adulti- 1-2 g
Postoperator: Adulti- 1-2 g la intervale de 6 ore, timp de 24 ore. La pacientii cu disfunctie renala poate fi necesara o doza de 7,5-15 mg/kg la 12 h.

Un comprimat contine 80 mg trimetoprim si 400 mg sulfametoxazol.
Produsul Biseptrim asociaza doua chimioterapice – trimetoprimul (TMP) si sulfametoxazolul (SMZ) – cu efecte bactericide. Cele doua chimioterapice actioneaza sinergic, prin blocarea simultana a doua enzime ce catalizeaza reactii succesive din lantul metabolic al acidului folic, esentiale pentru supravietuirea a numeroase microorganisme. Aceasta asociere exercita in vitro o actiune bactericida ce apare la concentratii la care cele doua componente utilizate separat sunt doar bacteriostatice. Datorita acestui fapt, riscul aparitiei unei rezistente este redus la minimum. Biseptrimul este activ si fata de unii germeni rezistenti la una din componente.

• Microorganisme sensibile la Biseptrim ( > 75 % din tulpini) CMI in g/ml
• Staphylococcus aureus 0,04-1,6
• Streptococcus pneumoniae 0,05-1
• Streptococcus pyogenes 0,015-0,4
• Streptococcus faecalis 0,015-0,4
• Corynebacterium diphtheriae 0,05-0,15
• Listeria monocytogenes 0,015-0,15
• Escherichia coli 0,005-5
• Klebsiella spp 0,05-0,15
• Proteus mirabilis 0,05-0,15
• Salmonella spp 0,05-0,15
• Shigella 0,05-0,15
• Vibrio cholerae 0,2
• Haemophilus influenzae 0,04-50
• Neisseria gonorrhoeae 0,15-3
• Neisseria meningitidis 0,01-1,6

Microorganisme inconstant sensibile: Proteus indol-pozitiv, Serratia marcescens, Pseudomonas spp (non-aeruginosa), Providencia spp, Campylobacter spp, Bacteroides spp, Toxoplasma gondii, Plasmodium spp, Mycobacterium marinum, Legionella spp.
Microorganisme rezistente: Mycobacterium tuberculosis, Treponema pallidum, Pseudomonas aeruginosa, Mycoplasma spp, Ureaplasma urealyticum.

Farmacocinetica Biseptrim

Dupa administrare orala, sulfametoxazolul si trimetoprimul sunt resorbite in proportie de 90%. Nu s-a stabilit o eventuala influenta a alimentelor asupra absorbtiei. Maximele concentratiilor plasmatice sunt atinse dupa 1-4 ore de la administrare. O doza unica de 800 mg SMZ si 160 mg TMP realizeaza concentratii plasmatice de 1,5-3 g/ml pentru TMP, respectiv 40-60 g/ml pentru SMZ total (30-50 g/ml SMZ liber). Dupa administrari repetate la intervale de 12 ore, concentratiile ating un nivel de echilibru dupa 2-3 zile, nivelele plasmatice fiind cu aproximativ 50 % mai mari decat dupa o doza unica. Volumele de distributie sunt de 1,2-1,5 l/kg pentru TMP si de 0,15-0,36 l/kg pentru SMZ. Legarea de proteinele plasmatice: 66 % pentru SMZ si 42-46 % pentru TMP. Au fost gasite nivele terapeutice pentru TMP si SMZ in lichidul cefalorahidian, urechea interna, secretiile bronsice, plamani, amigdale, saliva, prostata, lichidul seminal, secretiile vaginale si in tesutul osos. Cei doi compusi, ca si metabolitii lor sunt eliminati aproape in intregime prin urina. Aproximativ 50 % dintr-o doza unica de TMP sunt excretate in 24 de ore (50 -80 % sub forma activa). Pentru SMZ – in 24 de ore se elimina 47-70 % din doza: 20 % sub forma activa. Valorile timpului de injumatatire biologica sunt foarte apropiate pentru sulfametoxazol si trimetoprim: TMP-10 h; SMZ-11 h. Timpul de injumatatire poate sa creasca in caz de insuficienta renala.

Indicatii Biseptrim

Infectii cauzate de germeni sensibili la Biseptrim:
Infectii bronhopulmonare si ORL: bronsita acuta si cronica, bronsiectazie, pneumonie (inclusiv pneumonia cu Pneumocystis carini), sinuzite, otita medie.
Infectii urogenitale: cistita acuta si cronica, pielocistita, pielonefrita, prostatita, uretrita.
Infectii gastrointestinale: enterite cu Shigella, Yersinia enterocolitica, holera (asociat cu rehidratare), febre tifoparatifoide si purtatorii de Salmonella.
Infectii cutanate: abcese, piodermite, plagi infectate.
Infectii osoase: osteomielita acuta si cronica.
Alte infectii: bruceloza, nocardioza.
Se recomanda efectuarea unei antibiograme, mai ales in cazul infectiilor urinare, inainte de inceperea tratamentului.

Mod de administrare

Comprimatele se administreaza de preferinta dupa mese, cu o cantitate suficienta de lichide. In infectiile acute, Biseptrim-ul se va administra minimum 5 zile; tratamentul se continua cel putin 2 zile de la disparitia simptomelor clinice.

Posologie in cazuri particulare:
Gonoree: 10 comprimate Biseptrim in doua prize egale (5 dimineata si 5 seara).
Infectii urinare acute, necomplicate la femei: O doza unica de 6 comprimate, de preferinta dupa masa de seara. Se recomanda efectuarea uroculturii dupa tratament.
Pneumonie cu Pneumocystis carini: 3,75-5 mg TMP + 18,75-25 mg SMZ/ kg corp/zi, fractionat in 4 subdoze (la 6 ore), timp de 2 saptamani.
Profilaxia pneumoniei cu Pneumocystis carini: 160 mg TMP +800 mg SMZ la fiecare 12 ore.
Prostatita si bruceloza acuta:Tratamentul cu doze obisnuite va dura 4 saptamani. In insuficienta renala, dozele vor fi adaptate in functie de clearance-ul creatininic.

Contraindicatii

Alergie la sulfamide sau la trimetoprim. Nou-nascutii cu o varsta mai mica de 6 saptamani (risc de icter nuclear). Insuficienta hepatica severa. Insuficienta renala severa. Tulburari hematologice grave: deficit de G6-PD.

Reactii adverse

Tulburari gastrointestinale: greata, varsaturi, diaree; rareori hepatita, colita pseudomembranoasa.
Reactiile cutanate sunt minore si dispar rapid dupa intreruperea tratamentului. S-au semnalat si cazuri de eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson sau Lyell.
Tulburari hematologice, modificari ale formulei sanguine: trombopenie, leucopenie, neutropenie si in mod exceptional agranulocitoza, anemie megaloblastica, anemie hemolitica, pancitopenie.
Tulburari neuropsihice: cefalee, depresie sau halucinatii.

Precautii

O reactie cutanata sau orice alta manifestare grava impune oprirea imediata a tratamentului. Se recomanda un control hematologic periodic in cazul administrarii pe o perioada lunga. Se impune prudenta la bolnavii cu insuficienta hepatica, renala si la cei cu antecedente de tulburari hematologice. Nu se indica in infectiile cu streptococul de grup A-hemolitic. Se vor consuma lichide in cantitate suficienta, pe intreaga durata a tratamentului cu Biseptrim.

Sarcina si alaptare

Sulfametoxazolul si trimetoprimul trec bariera placentara si se excreta in laptele matern. Asocierea SMZ-TMP s-a dovedit a fi teratogena la animale. Utilizarea Biseptrim-ului va fi exclusa pe intreaga perioada a sarcinii. Prin folosirea lui in ultimul trimestru de sarcina exista in plus posibilitatea aparitiei unui icter nuclear la nou-nascut. Concentratia celor doua chimioterapice in laptele matern fiind foarte mica, nu exista nici un risc pentru sugar.

Interactiuni

Datorate sulfametoxazolului: cresterea nivelelor plasmatice prin deplasare de pe proteinele plasmatice a sulfamidelor hipoglicemiante (mai ales tolbutamid), cu risc de hipoglicemie, a fenitoinei, a anticoagulantelor cumarinice, cu risc de hemoragie, si a metotrexatului. Prin asocierea metenaminei exista riscul cristalizarii SMZ in urina. Datorate trimetoprimului: pirimetamina (metotrexat) poate induce o anemie megaloblastica prin carenta de acid folic. Examene paraclinice: trimetoprimul poate interfera dozarea creatininei din sange cu acidul picric si cea a metotrexatului prin metoda dihidrofolatreductazei (nu interfereaza metoda radioimunologica).

Supradozare

Simptomele intoxicatiei acute sunt: tulburarile gastrointestinale, vertijul, cefaleea, somnolenta, sindromul depresiv si hipoplazia maduvei osoase. Tratament: Spalaturi gastrice, diureza fortata, controlul formulei sanguine. Intoxicatia cronica apare la administrarea unor doze mari, timp indelungat. Ea se manifesta printr-o hipoplazie a maduvei osoase, cu trombocitopenie, leucopenie si/sau anemie megaloblastica. Se va administra acid folinic (3-6 mg/zi), pana la disparitia semnelor caracteristice depresiei medulare.

Produsul se prezinta sub forma de pulbere granulata conditionata in capsule operculate continand cefalexina monohidrat echivalent cu 250 mg, respectiv 500 mg cefalexina anhidra per capsula.

Indicatii Cefalexina

Produsul se recomanda in tratamentul urmatoarelor infectii:
Infectii ale tractului genito-urinar, inclusiv prostatita acuta, cauzate de urmatorii germeni: E. coli, Proteus mirabilis, Klebsiella.
Infectii ale pielii si ale tesuturilor moi cauzate de stafilococi si streptococi.
Infectii ale oaselor si articulatiilor, cauzate de stafilococi si Proteus mirabilis.
Infectii la nivelul tractului respirator (bronsita, traheita, rinofaringita, sinuzita etc.) cauzate de S. pneumoniae si streptococi beta-hemolitici din grupa A.
Otite medii cauzate de S. pneumoniae, H. influenzae, stafilococi, streptococi, Neisseria catarrhalis.
Infectii dentare cauzate de stafilococi si streptococi.
In cazul infectiilor grave si generalizate se recomanda administrarea Cefalexinei parenteral.

Mod de administrare Cefalexina

Adulti: Doza zilnica totala este intre 1 g si 4 g, fractionata in mai multeprize. Posologia recomandata in mod normal este de 250 mg la fiecare 6 ore.  In cazul infectiilor curente si fara complicatii ale tractului urinar, ale pielii si ale tesuturilor moi, ca si in cazul faringitelor sau amigdalitelor streptococice, se pot administra 500 mg la fiecare 12 ore. Pentru tratarea cazurilor grave sau a celor cauzate de germeni mai putin sensibili sunt necesare doze mai mari, de pana la 4 g/zi.
Copii:doza recomandata in mod normal este de 25 – 50 mg/kg/zi, fractionata in mai multe prize. Doza poate fi dublata in cazul infectiilor grave, sau a celor cauzate de germenii mai putin sensibili.
In cazul infectiilor curente si fara complicatii ale tractului urinar, ale pielii si ale tesuturilor moi, ca si in cazul faringitelor sau amigdalitelor streptococice, doza cotidiana totala poate fi fractionata in doua prize egale, administrate la intervale de 12 ore. Studiile clinice au demonstrat ca tratamentul otitei medii necesita o doza cotidiana de 75- 100 mg/kg, fractionate in patru prize.

Contraindicatii Cefalexina

Alergii la antibiotice din grupul cefalosporinelor. In cazul alergiilor la penicilina se va tine cont de riscul alergiilor incrucisate.

Precautii Cefalexina

Medicamentul se va administra cu prudenta in cazul prezentei urticariei, eruptiilor cutanate, precum si la pacientii astmatici. Se va utiliza cu precautie in cazul afectiunilor gastro-intestinale, in special a colitei. Pacientele care iau contraceptive trebuie atentionate ca efectul acestora se diminueaza la administrarea de Cefalexina. In cazul unor tulburari gastro-intestinale grave, insotite de stari de voma si diaree, se recomanda administrarea parenterala. Daca diareea se prelungeste, se poate presupune instaurarea unei colite pseudomembranoase datorata tratamentului, si acesta trebuie intrerupt. Utilizarea prelungita a Cefalexinei poate duce la proliferarea germenilor rezistenti.

Sarcina si alaptare

Nu a fost suficient evaluata eficacitatea si siguranta in folosire a acestui produs la femeile insarcinate sau care alapteaza; prin urmare se va evita administrarea medicamentului in aceste cazuri. La patru ore de la administrarea Cefalexinei, s-a gasit in laptele matern un nivel de 4 mg/ml; dupa opt ore nu s-a mai detectat nici o urma de cefalexina. In lipsa unor informatii suficiente privind efectul medicamentului asupra laptelui matern, se recomanda intreruperea alaptarii pe perioada tratamentului.

Reactii adverse

Manifestari alergice, in special la pacientii cu hipersensibilitate la cefalosporine (urticarie, eruptii cutanate).
Tulburari digestive (greturi, voma, diaree).
Ameteli, senzatie de oboseala si dureri de cap, care dispar la intreruperea tratamentului.