Boala Crohn este deseori intalnita la mai multi membrii ai aceleasi familii (transmitere genetica). Nu se cunoaste exact de ce unele persoane devolta boala, insa exista studii medicale de specialitate care au dovedit existenta anumitor factori declansatori (triggeri), ce pot declansa boala prin diferite mecanisme imune. S-a dovedit faptul ca boala poate fi declansata de aparitia unui raspuns imun anormal impotriva bacteriilor intestinale saprofite (care se gasesc in mod normal la nivelul intestinului gros) sau prin mecanisme imune complexe secundare unor infectii cu diferite bacterii sau virusuri (Mycobacterii tuberculoase, Yersinia enterolitica, E.coli, B. fragilis).
Se stie, de asemenea, ca factorii de mediu au un rol important in aparitia bolii.Fumatorii au un risc crescut de a dezvolta boala.

Simptome boala Crohn

Simptomele bolii Crohn includ urmatoarele:
- dureri abdominale cronice si recidivante, descrise de pacient ca si crampe intense si intermitente. Durerea abdominala poate varia de la un caz la altul, intre o durere difuza si mai putin intensa, pana la o durere intensa si progresiva. Abdomenul pacientilor cu boala Crohn, poate fi sensibil la palpare
- diaree, cu un numar mare de scaune, de cele mai multe ori intre 10 si 20 de scaune moi, mucoase, mai rar mucopurulente (in cazurile complicate). Uneori pacientul relateaza aparitia unor scaune nocturne
- scaderea apetitului alimentar, anorexie
- febra, mai ales pe parcursul perioadelor de acutizare (datorate inflamatiei). Febra ridicata poate semnifica aparitia unor complicatii, precum infectia ulceratiilor intestinale sau formarea de abcese (colectii purulente)
- scaderea in greutate, datorata in special diareei si lipsei poftei de mancare
- anemie (scaderea numarului de globule rosii-hematii din sange), care apare secundar pierderilor de sange prin hemoragii intestinale (de la nivelul ulceratiilor) si inflamatiei caracteristice bolii.

Pacientii cu boala Crohn pot prezenta si urmatoarele simptome:
- usturimi la nivelul cavitatii bucale, asociate cu leziunile caracteristice din boala Crohn (in cazuri mai rare, leziunile pot aparea si la nivelul mucoasei bucale)
- deficiente nutritionale, precum hipovitaminoza B12, deficitul de acid folic si fier precum si deficitul de vitamine liposolubile. Aceste deficiente apar secundar slabei absorbtii intestinale de alimente, datorata inflamatiei si leziunilor intestinale
- ocluzia intestinala (obstructia intestinului), o complicatie a bolii considerata o urgenta medicala.

Simptomele bolii Crohn cu localizare la nivelul anusului includ:
- fistule (leziuni ale peretelui intestinal, cu formarea unor traiecte anormale intre intestin si organele invecinate). Aceste fistule sunt cauzate de inflamatia si ulcerarea straturilor peretelui intestinal. Fistulele se pot forma intre 2 portiuni diferite a intestinului (fistule entero-enterice) sau intre intestin si organele invecinate (entero-vaginala, entero-rectala, entero-vezicala). In unele cazuri, fistula poate fi primul semn clinic al bolii Crohn
- abcese intestinale (colectii purulente)
- fisuri anale (rupturi mici ale mucoasei anale)
- formatiuni anale asemanatoare hemoroizilor, cauzate de inflamatia mucoasei anale.

Datorita faptului ca boala Crohn are o componenta imuna, exista o afectare si a altor organe, precum ochii (tulburari vizuale), articulatiile (dureri articulare), rash cutanat (eruptii cutanate) sau ficatul (inflamatia tesutului si cailor biliare).
Exista mai multe afectiuni cu simptome asemanatoare bolii Crohn, cele mai des intalnite in clinica medicala fiind diverticulita si abcesele intestinale.

Mecanism fiziopatogenic boala Crohn

Boala Crohn este o afectiune cronica, cu acutizari si remisiuni care poate dura toata viata. Gravitatea afectiunii difera de la un pacient la altul, unele persoane relateaza simptome usoare, pe cand altele prezinta simptome si complicatii grave. In unele cazuri rare, simptomele pot evolua si pot determina decesul persoanei (de obicei prin complicatii locale-fistule, ocluzii intestinale, necroze intestinale).
Boala Crohn poate fi usoara, moderat-severa, severa sau inactiva (in remisiune clinica). Afectiunea poate fi de asemenea definita si dupa sediul afectarii intestinale si anume, boala perianala (in cazul in care este interesat ultimul segment al tubului digestiv) sau boala ileocecala (cand este afectat ileonul si portinunea care il leaga pe acesta de colon). Unii pacienti pot prezenta elemente comune intre boala Crohn si colita ulcerativa sau alte tipuri de boli inflamatorii intestinale (BII).

Boala Crohn poate cauza simptome si inafara tubului digestiv:
- artralgii (dureri ale articulatiilor), artrite migratorii (umflarea, inflamatia articulatiilor), uneori independent de boala initiala, putand aparea poliartrita reumatoida
- irita, iridociclita, uveita, conjunctivita (afectiuni inflamatorii a ochiului), care pot cauza tulburari vizuale grave
- rash cutanat (eruptii la nivelul pielii), eritem nodos, afte, ulcere la nivelul cavitatii bucale
- boli hepatice, precum colangita si pericolangita (inflamatia cailor biliare)
- tromboze (formarea de cheaguri), vasculite (inflamatia vaselor sanghine).
Trebuie sa mentionam ca toate aceste simptome au o etiologie (cauza) de natura imuna.
Deoarece in boala Crohn este afectata absorbtia normala a nutrientilor alimentari, in timp pot aparea diferite deficiente nutritionale (vitamine liposolubile, vitamina B12, acidul folic), anemia (prin pierdere de sange de la nivelul ulceratiilor intestinale, prin deficit de vitamina B12, acid folic si prin inflamatie). De asemenea, persoanele cu boala Crohn, au o predispozitie crescuta pentru aparitia litiazei biliare si renale (pietre la nivelul colecistului, respectiv a rinichiului).
In boala Crohn cu o evolutie trenanta, indelungata, poate aparea inlocuirea tesutului inflamat sau ulcerat cu un tesut de granulatie (cicatrice), favorizand astfel aparitia obstructiei intestinale (blocaje intestinale). Aceasta complicatie este destul de des intalnita in aceasta afectiune si stopeaza tranzitia fiziologica (normala) a alimentelor. Ocluziile intestinale pot fi determinate si de inflamatia accentuata a intestinului, care insa poate fi ameliorata prin administrarea medicatiei antiinflamatorii. Majoritatea cazurilor de ocluzie intestinala necesita insa tratament chirurgical.
In cazul in care boala se complica prin aparitia fistulelor, exista un risc mare de infectie la acest nivel (peritonite, infectia peretelui abdominal, etc).
Boala Crohn cu o evolutie mai indelungata de 8-10 ani, creste riscul aparitiei neoplasmului intestinal. Riscul de aparitie al cancerului intestinal este mai mare in randul pacientilor cu rectocolita ulcerohemoragica decat in cazul celor cu boala Crohn. Este foarte important screeningul (detectarea precoce) a cancerului intestinal, deoarece in stadiile incipiente acesta poate fi tratat cu succes.
Dintre complicatiile mai rare, dar grave a bolii Crohn, amintim, pancreatita si pericardita (inflamatia foitei care inveleste inima).

Majoritatea femeilor cu boala Crohn, pot ramane insarcinate si nasc copii sanatosi, insa simptomele bolii se pot agrava in primele 3 luni de sarcina (primul trimestru). De asemenea, majoritatea medicamentelor folosite in tratamentul bolii Crohn, pot fi utilizate si pe parcursul sarcinii.

Factori de risc boala Crohn

Factorii de risc in aparitia bolii Crohn sunt urmatorii:
- istoric familial de boala Crohn. Rudele de gardul I, ale bolnavilor cu boala Crohn (copii, frati, surori) au un risc crescut de a dezvolta si ei boala
- fumatul
- populatiile de evrei Ashkenazi.

Factorii care pot agrava simptomele bolii Crohn si pot duce la complicatii sunt urmatorii:
- administrarea anumitor medicamente
- infectii
- tulburari hormonale (este mai frecventa in randul femeilor)
- stresul accentuat
- fumatul.

Consultul de specialitate boala Crohn

Orice pacient diagnosticat cu boala Crohn, trebuie sa efectueze un consult medical de specialitate de urgenta, in cazul in care apar urmatoarele simptome:
- febra, frisoane
- ameteli asociate cu pierderi ale constientei (sincope) sau cu tahicardie accentuata (mai mult de 100 de batai cardiace pe minut)
- scaune sanghinolente
- deshidratare severa
- durere abdominala severa cu sau fara balonare
- prezenta secretiei purulente la nivelul leziunilor anale sau inflamatia accentuata la acest nivel
- varsaturi repetate
- oprirea tranzitului intestinal, cu lipsa scaunului sau a gazelor (suspiciune de ocluzie intestinala).

Persoanele diagnosticate cu boala Crohn si care prezinta unul sau mai multe din simptomele mentionate mai sus, necesita un consult medical de specialitate de urgenta, deoarece este foarte posibil ca starea initiala sa se fi agravat si sa apara diferite complicatii grave. Unele simptome pot, de asemenea, sa semnifice aparitia megacolonului toxic, o complicatie grava a bolii Crohn, care poate sa provoace decesul pacientului daca nu este tratata urgent.

In timp, pacientii cu boala Crohn incep sa-si cunoasca bine boala astfel incat stiu sa se prezinte la medic atunci cand:
- simptomele initiale se agraveaza
- apare diareea cu o durata mai mare de 2 saptamani
- se evidentiaza o scadere mai mare in greutate.

Expectativa vigilenta boala Crohn

Perioada de expectativa vigilenta este definita ca intervalul de timp in care sunt urmarite simptomele bolii fara administrarea vreunui tratament. Aceasta metoda nu este indicata in cazul persoanelor cu boala Crohn care prezinta simptome grave, ca cele mentionate mai sus. Diagnosticul si tratamentul tardiv al bolii Crohn pot agrava simptomele initiale, de aceea diagnosticul trebuie confirmat sau respectiv infirmat pentru a evita dezvoltarea complicatiilor grave.
Controalele medicale trebuie sa fie regulate si trebuie efectuate si in perioadele de remisiune (cand boala nu este activa), deoarece unele complicatii pot fi greu de diagnosticat.

Medici specialisti recomandati

Urmatorii specialisti pot diagnostica si trata corespunzator boala Crohn:
- medicul de familie
- medicul internist.
Cazurile mai severe, trebuie tratate insa de urmatorii specialisti:
- gastroenterolog
- medicul de chirurgie generala
- chirurgul specializat in chirurgia colonului si rectului.

Investigatii boala Crohn

Diagnosticul bolii Crohn se realizeaza pe baza anamnezei si examenului clinic general si este confirmat de biopsia intestinala.
Boala Crohn poate fi uneori greu de diagnosticat. Simptomele incipiente pot fi nespecifice si se pot prezenta sub forma unor artralgii (dureri articulare) usoare insotite de fatigabilitate (oboseala). In unele cazuri, diagnosticul este confirmat doar dupa ani de la debutul real, deoarece simptomele apar gradat, nu sunt grave la inceput si nu afecteaza decat portiuni mici ale intestinului. In timp, apar leziunile intestinale caracteristice (granulomul sarcoid), rezultate din inflamatia cronica a intestinului si care duc la aparitia ulcerelor de la acest nivel.
Colonul si rectul pot fi examinate decat prin efectuarea unei colonoscopii sau sigmoidoscopii. Aceasta metoda consta in introducerea prin anus a unui aparat alcatuit dintr-un tub lung, flexibil, prevazut cu fibre optice si care este conectat la un monitor capabil sa redea imagini din interiorul intestinului. Colonoscopia este mai eficienta in acest caz, deoarece poate examina intreg intestinul gros (colonul), sigmoidoscopia in schimb, poate examina doar portiunea terminala a tubului digestiv (ultimii 60 de centimetri). Ambele metode permit efectuarea unei biopsii care este necesara pentru confirmarea diagnosticului de boala Crohn. Examenele complementare precum tranzitul baritat, computer tomografia (CT) sau rezonanta magnetica nucleara (RMN), pot fi utilizate cu succes in diagnosticul unor complicatii a bolii Crohn, precum fistulele enterale.
Un examen de laborator al scaunului este util pentru identificarea unor produse patologice de la nivelul intestinului (sange, leucocite-globule sanghine albe, care apar in infectii, puroi, bacterii sau paraziti).
Testele coprocitologice (identifica celule anormale in scaun) sau testele coproparazitologice (identifica agenti patogeni in scaun) sunt utile in diagnosticul diferential al bolii Crohn, deoarece exclude alte afectiuni intestinale cu simptome asemanatoare (sindromul colonului iritabil). Prezenta leucocitelor in scaun indica inflamatia intestinului si o posibila infectie cu aceasta localizare si exclude diagnosticul de colon iritabil. Sindromul colonului iritabil este o afectiune de ordin functional si care are simptome mai putin grave decat boala Crohn.
Examenul scaunului se poate realiza ori de cate ori exista acutizari a bolii si poate fi preluat si pe parcursul efectuarii colonoscopiei sau sigmodoscopiei.
Alte examinari utile in diagnosticul bolii Crohn si al complicatiilor acesteia sunt reprezentate de urmatoarele:
- radiografia abdominala, care poate oferi imagini ale intestinului si organelor invecinate. Aceasta examinare este utila in diagnosticul unor complicatii grave ale bolii Crohn, precum ocluzia intestinala
- tranzitul baritat, care consta in administrarea orala a unei substante de contrast, urmand ca apoi sa se efectueze mai multe radiografii, in functie de pasajul acesteia prin tubul digestiv
- endoscopia digestiva superioara, care consta in introducerea prin cavitatea bucala a unui tub prevazut cu fibre optice, capabil sa redea imagini video ale esofagului, stomacului si primei parti a duodenului
- irigografia, care este o metoda de investigatie care consta in efectuarea unei clisme baritate, ca apoi sa se realizeze radiografii care ofera imagini ale intestinului gros. Aceasta tehnica permite investigarea colonului si rectului, fiind folosita frecvent in patologia intestinala
- computer tomografia (CT), care se realizeaza cu ajutorul unui aparat care foloseste raze X si care poate reda imagini detaliate ale intestinului si celorlalte organe abdominale
- rezonanta magnetica nucleara (RMN), care foloseste un camp electromagnetic in combinatie cu unde radio, capabile sa ofere imagini ale tuturor organelor si tesuturilor intraabdominale
- videocapsula endoscopica, care este o tehnica noua si consta in inghitirea unei camere video mici, capabile sa preia imagini din interiorul tractului digestiv, de pe tot traiectul acestuia. Capsula parcurge intreg tractul digestiv in aproximativ 10-48 de ore si este apoi eliminata la nivelul anusului. Imaginile inregistrate sunt apoi transferate intr-un calculator care poate identifica diferite anomalii de la nivelul tubului digestiv.
Testele sanguine standard si testele urinare pot identifica prezenta anemiei, inflamatiei sau malnutritiei. In functie de simptomele prezente, se pot efectua anumite teste precum rata de sedimentare a eritrocitelor (VSH) sau titrul proteinei C reactive (PCR), care pot semnala prezenta unei infectii sau inflamatii.
Biopsia este un alt test extrem de important in diagnosticul bolii Crohn. Aceasta se poate efectua in timpul unei colonoscopii sau sigmoidoscopii, cand sunt preluate fragmente mici din mucoasa intestinala si care sunt apoi analizate microscopic in cadrul laboratorului de anatomo-patologie.
Biopsia intestinala este efectuata si atunci cand se suspicioneaza prezenta unui proces neoplazic al intestinului (tumori intestinale). Persoanele cu boala Crohn cu o evolutie indelungata (8-10 ani), trebuie sa fie integrate intr-un program de screening (depistare precoce) a cancerului intestinal, datorita faptului ca pacientii cu aceasta afectiune au un risc mai mare de a dezvolta astfel de complicatii. Trebuie sa mentionam ca biopsia intestinala este o procedura nedureroasa (poate determina usor disconfort abdominal) si este extrem de importanta in diagnosticul si urmarirea evolutiei bolii Crohn.

Diagnostic precoce boala Crohn

In prezent, nu exista nici o metoda de screening (detectie precoce) pentru boala Crohn. Este recomandat insa, ca orice persoana diagnosticata cu aceasta afectiune si care are o evolutie mai indelungata de 8-10 ani sa efectueze teste screenig regulate pentru cancerul de colon. In acest caz, screeningul consta in preluarea unor biopsii de la nivelul intestinului gros, pe parcursul efectuarii unei colonoscopii sau sigmoidoscopii.

Tratament boala Crohn – Generalitati

Tratamentul bolii Crohn are scopul de a preveni acutizarile si de a mentine cat mai mult perioadele de remisiune. O parte dintre pacienti au simptome mult mai grave si necesita terapii comlementare, precum chirurgia. Terapia corecta a bolii Crohn se realizeaza in functie de tipul si gravitatea bolii.

Tratament initial boala Crohn

Tratamentul initial al bolii Crohn se instituie dupa confirmarea diagnosticului. In cazul in care tratamentul de prima linie este insuficient (persista simptomele sau chiar se agraveaza), este necesara introducerea altor metode terapeutice suplimentare.
Formele usoare de boala Crohn raspund bine la medicatia antidiareica precum Loperamidul (Imodium). Acest medicament amelioreaza spasmele intestinale (crampele), incetineste tranzitul intestinal si scade numarul scaunelor diareice.
Formele medii de boala Crohn, cu simptome persistente, necesita administrarea unor medicamente din linia a II-a, precum Sulfasalazina si Mesalazina (aminosalicilati). Aceste medicamente sunt foarte eficiente in majoritatea cazurilor de boala Crohn, in special in cele cu leziuni intestinale prezente la nivelul colonului si ariei ileocecale (zona care face legatura intre intestinul subtire si cel gros).
Corticosteroizii (Hidrocortizonul, Prednisonul), pot fi administrate oral pentru mai multe saptamani in scopul reducerii inflamatiei intestinale. Nu este recomandat insa ca aceste medicamente sa fie administrate pentru un timp indelungat (luni, ani), deoarece au efecte secundare nedorite (hipertensiune arteriala, osteoporoza, infectii, infertilitate, diabet zaharat).
Complicatiile bolii Crohn, precum fistulele intestinale (formarea unor traiecte anormale intre un segment al intestinului si altul sau intre intestin si un organ invecinat), necesita administrarea de antibiotice pentru a preveni infectiile grave de la acest nivel. Dintre antibioticele mai frecvent utilizate amintim Ciprofloxacina si Metronidazolul.
Formele grave ale bolii Crohn cu simptome grave, persistente si complicatii, necesita administrarea medicatiei imunosupresive (care inhiba sistemul imun). Dintre imunosupresoarele utilizate in boala Crohn, mentionam Azatioprina (AZT),6-mercaptopurina (6-MP) si Metrotrexatul (MTX). Aceste medicamente se administreaza doar in cazul in care aminosalicilatii nu sunt suportati de catre pacient sau sunt ineficienti in ameliorarea simptomelor sau atunci cand intreruperea tratametului cu corticosteroizi determina recidiva simptomelor. Mentionam ca medicatia imunosupresiva are de asemenea reactii adverse grave (infectii grave, aparitia unor tumori).
Formele grave de boala Crohn pot fi, de asemenea, tratate cu corticosteroizi cu administrare injectabila.
Un medicament relativ nou, folosit in tratamentul bolii Crohn este Infliximabul (Remicade – anticorpi monoclonali). Acesta este introdus in schema de tratament atunci cand nu se obtine ameliorarea simptomelor dupa utilizarea celorlalte tratamente medicamentoase, in cazul pacientilor tineri sau in cazurile grave de boala Crohn.

Tratament de intretinere boala Crohn

Tratamentul de intretinere consta in gasirea unei scheme de tratament care sa mentina pentru cat mai mult timp remisiunea si sa stopeze aparitia recidivelor.
In cazul in care aminosalicilatii (Sulfasalazina si Mesalazina) si medicatia imunosupresiva (Azatioprina, 6-mercaptopurina, Metrotrexatul) mentin remisiunea, este indicat sa se pastreze in cotinuare acelasi tratament. Este indicat sa se efectueze controale medicale regulate (la fiecare 6 luni), iar la 2-3 luni sa se efectueze un set de analize de laborator pentru a identifica eventualele reactii adverse la tratamentul medicamentos.
Corticosteroizi (Hidrocortizonul, Prednisonul) se pot administra pentru o perioada indelungata pentru a mentine cat mai mult timp remisiunile. Administrarea corticoterapiei pe o perioada lunga necesita monotorizare adecvata, pentru reactiile adverse care pot fi grave. Este indicata profilaxia osteoporozei postcorticoterapie, prin administrarea de calciu, vitamina D si preparate speciale pentru prevenirea osteoporozei (acid alendronicum).
Infliximabul (Remicade) si antibioticele (Ciprofloxacina, Metronidazolul) sunt folosite in tratamentul bolii Crohn complicata prin fistule intestinale si care nu raspunde la alt tratament medicamentos.

Tratament in cazul agravarii bolii

In cazul in care simptomele boalii Crohn nu se amelioreaza sau se inrautatesc dupa utilizarea medicatiei imunosupresive (Azatioprina, 6-mercaptopurina, Metrotrexat) sau daca intreruperea tratamentului cu corticosteroizi determina recidiva simptomelor, se poate incerca administrarea de Infliximab (Remicade).
Cazurile grave sau complicate de boala Crohn pot necesita internarea pacientului. Se poate institui alimentatia enterala (sonda nozogastrica) sau tratamentul parenteral (intravenos). Pacientii subnutriti, in special copii cu boala Crohn, care sunt in crestere necesita suplimentarea parenterala cu componentele nutritionale care sunt deficitare in acest caz (vitamine, minerale).

Tratamentul chirurgical devine necesar in momentul in care medicatia nu este eficienta in ameliorarea simptomelor sau in cazul in care apar complicatii care nu pot fi tratate medical. Complicatiile care necesita tratament chirurgical sunt urmatoarele:
- fistulele intestinale, traiecte anormale intre 2 portiuni ale intestinului sau intre intestin si alte organe invecinate (entero-enterale, enterovezicale, enterovaginale, enterorectale)
- abcesele intestinale (colectii purulente)
- ocluzia intestinala (intreruperea tranzitului intestinal pentru gaze si materii fecale)
- peritonite (infectia foitei peritoneale).
Interventia chirurgicala consta in extirparea portiunii intestinale afectate, pastrand pe loc cat mai mult din intestinul sanatos, pentru mentinerea unei functii de digestie si absorbtie normale. Din nefericire, boala Crohn recidiveaza postoperator in regiunile intestinale anterior sanatoase, fiind necesare noi interventii chirurgicale.

Profilaxie boala Crohn

Nu se poate realiza profilaxia bolii Crohn deoarece pana in prezent nu se cunoaste cauza exacta a bolii. Exista insa anumiti factori care pot determina ameliorarea simptomelor, reducand astfel severitatea afectiunii:
- administrarea corecta si regulata a medicatiei prescrise de medicul curant poate reduce numarul recidivelor si pot mentine perioade lungi de remisiune (cand boala este inactiva clinic)
- disconfortul si durearea asociata bolii Crohn poate fi tratata cu Acetaminofen (Paracetamol). Nu este recomandata administrarea medicatiei antiinflamatorii nonsteroidiene (Ibuprofen, Naproxen), deoarece aceste medicamente au fost asociate cu un risc crescut de aparitie a recidivelor.
- stoparea fumatului aduce un beneficiu in evolutia bolii Crohn
- alimentatia rationala si excluderea din dieta a glucidelor concentrate (bomboane, dulceturi, serbet, ciocolata), prajelilor, snaksurilor poate ameliora simptomele digestive caracteristice bolii Crohn
- utilizarea rationala a antibioticelor. Nu este indicata administrarea empirica (fara recomandarea medicului) a nici unui antibiotic
- exercitiul fizic regulat si evitarea stresului emotional.

Tratament ambulatoriu boala Crohn

In cazul in care boala Crohn nu are simptome clinice, nu este necesar nici un tratament medicamentos. Simptomele usoare raspund favorabil la medicatia antidiareica sau la dieta corespunzatoare recomandata de medicul curant sau de nutritionist.
Mentionam ca medicamentele antiinflamatorii nonsteroidiene nu sunt recomandate pacientilor cu boala Crohn, deoarece exista mai multe studii medicale care au aratat faptul ca aceste medicamente pot determina acutizari si recidive.
Exista cazuri in care este necesar tratamentul chirurgical cu rezectie intestinala si indicatie de colostomie (realizarea unui orificiu abdominal prin care materiile fecale sunt evacuate intr-un recipient special). Colostomia poate avea un impact negativ asupra vietii pacientului, datorita faptului ca acesta nu isi mai poate desfasura in mod normal activitatile cotidiene. Multi pacienti considera ca viata dinaintea operatiei era mai buna si majoritatea nu cunosc implicatiile medicale si sociale ale colostomiei.

Tratament ambulatoriu al copiilor cu boala Crohn

Copii cu boala Crohn  au nevoie de o atentie speciala in ceea ce priveste ingrijirea lor. Boala Crohn poate cauza malnutitie (deficiente nutritionale) si tulburari de crestere. Este foarte important ca parintii copiilor care au fost diagnosticati cu aceasta afectiune sa incurajeze efectuarea cat mai corecta a tratamentului medicamentos. De asemenea, copii trebuie incurajati sa duca o viata normala, sa mentina o dieta sanatoasa si sa faca sport. Unii copii cu boala Crohn necesita si suport psihologic, datorita faptului ca ei dezvolta mult mai usor diferite complexe legate de boala.

Tratament medicamentos boala Crohn

Medicamentele administrate in boala Crohn, scad inflamatia intestinala si ajuta la:
- ameliorarea simptomelor
- cicatrizarea leziunilor intestinale
- pastrarea unei remisiuni de lunga durata si scad riscul de aparitie al recidivelor

- amanarea tratamentului chirurgical.

Optiuni de medicamente

Medicatia in boala Crohn se stabileste in functie de tipul si gravitatea afectiunii.
Aminosalicilatii sunt folositi in formele medii de boala Crohn si au ca efect reducerea inflamatiei intestinale.
Corticosteroizii pot fi adaugati in schema de tratament pentru a atenua simptomele si pentru a mentine pentru un timp cat mai indelungat remisiunile.Medicamentele mai puternice, precum imunosupresivele sunt necesare in cazurile grave, complicate (pe langa Azatioprina, 6-mercaptopurina si Metotrexatul, se poate administra si Ciclosporina).
Medicatia suplimentara a bolii Crohn, consta in adimistrarea de Infliximab (Remicade) si este indicata mai ales in cazul unor complicatii, precum fistulele intestinale. Infliximab este un medicament care poate fi folosit un timp indelungat in tratametul bolii Crohn, insa exista unele studii medicale care nu recomanda folosirea lui in cazul tuturor pacientilor (poate da imunosupresie severa si poate predispune la infectii severe precum tuberculoza pulmonara).Antibioticele sunt utilizate in tratamentul antiinfectios al complicatiilor aparute in boala Crohn (fistule, abcese) sau in tratamentul adjuvant al complicatiilor oculare asociate bolii Crohn (conjunctivite, iridociclite, uveite).
Alte tratamente medicamentoase aflate in studiu urmand a fi folosite in boala Crohn sunt urmatoarele:
- Etanerceptul
- Interleukina 10 si 11
- Talidomida (care are insa efecte puternice teratogene, determinand malformatii ale fatului fiind contraindicata in tratamentul femeilor insarcinate)
- CDP571, care este un compus medicamentos care conform unor studii medicale de specialitate este extrem de eficient in tratamentul formelor grave si al complicatiilor aparute in boala Crohn. Totusi, nu exista suficiente studii care sa dovedeasca eficienta pe termen lung sau sa evidentieze eventualele efecte secundare.

De retinut!

Majoritatea medicamentelor mentionate mai sus pot fi utilizate si in tratamentul copiilor cu boala Crohn.
Femeile insarcinate pot urma un tratament care sa includa aminosalicilatii sau corticosteroizii, insa sunt contraindicate alte medicamente precum imunosupresivele sau Talidomida. Femeile insarcinate diagnosticate cu boala Crohn, trebuie sa consulte medicul specialist ori de cate ori necesita o schimbare in schema de tratament. Metotrexatul (medicament imunosupresiv) este contraindicat pe tot parcursul sarcinii deoarece poate sa provoace grave malformatii ale fatului sau chiar pierderi ale sarcinii.
Nu exista nici un tratament chirurgical curativ (care poate sa vindece boala), aceasta metoda fiind folosita doar in cazul unor complicatii (fistule, ocluzii intestinale, peritonite), in scopul prezervarii cat mai bune a functiei intestinale. Boala Crohn poate sa recidiveze postoperator in segmentele intestinale anterior sanatoase.

Alte tratamente boala Crohn

Unii pacienti cu boala Crohn necesita suplimente nutritionale, datorita faptului ca in aceasta afectiune este afectata absorbtia normala a alimentelor (datorita leziunilor si inflamatiei de la nivelul intestinului). In cazul in care pacientul este intr-o stare grava si nu se poate hrani normal, este necesara instituirea alimentatiei enterale (prin sonda nazogastrica) sau parenterale (prin perfuzii intravenoase).Alimentatia suplimentara este necesara in cazul in care survin urmatoarele:
- controlul inadecvat al simptomelor bolii Crohn, care predispune la malnutritie cu deficite nutritionale
- sindromul intestinului scurt, care apare datorita faptului ca a fost extirpata chirurgical o portiune prea mare din intestinul subire, astfel ca digestia si absorbtia alimentelor devine deficitara
- apare ocluzia intestinala.
Terapia nutritionala este foarte importanta in randul copiilor cu boala Crohn, deoarece aceasta afectiune predispune la o intarziere a dezvoltarii si cresterii fizice normale. Tratamentul nutritional este necesar in cazul copiilor cu episoade indelungate de diaree sau in cazul celor care necesita interventie chirurgicala terapeutica (pentru cresterea rezistentei organismului).
Alimentatia parenterala ajuta la vindecarea adecvata a intestinului si atenueaza simptomele produse de boala. In unele cazuri, intreruperea tratamentului nutritional cu instituirea alimentatiei orale poate determina recidiva simptomelor. Terapia nutritionala nu influenteaza prognosticul pe termen lung al pacientilor cu boala Crohn.
Alimentatia suplimentara este necesara in cazul in care survin urmatoarele:
- controlul inadecvat al simptomelor bolii Crohn, care predispune la malnutritie cu deficite nutritionale
- sindromul intestinului scurt, care apare datorita faptului ca a fost extirpata chirurgical o portiune prea mare din intestinul subire, astfel ca digestia si absorbtia alimentelor devine deficitara
- apare ocluzia intestinala.
Terapia nutritionala este foarte importanta in randul copiilor cu boala Crohn, deoarece aceasta afectiune predispune la o intarziere a dezvoltarii si cresterii fizice normale. Tratamentul nutritional este necesar in cazul copiilor cu episoade indelungate de diaree sau in cazul celor care necesita interventie chirurgicala terapeutica (pentru cresterea rezistentei organismului).
Alimentatia parenterala ajuta la vindecarea adecvata a intestinului si atenueaza simptomele produse de boala. In unele cazuri, intreruperea tratamentului nutritional cu instituirea alimentatiei orale poate determina recidiva simptomelor. Terapia nutritionala nu influenteaza prognosticul pe termen lung al pacientilor cu boala Crohn.
- controlul inadecvat al simptomelor bolii Crohn, care predispune la malnutritie cu deficite nutritionale
- sindromul intestinului scurt, care apare datorita faptului ca a fost extirpata chirurgical o portiune prea mare din intestinul subire, astfel ca digestia si absorbtia alimentelor devine deficitara
- apare ocluzia intestinala.
Terapia nutritionala este foarte importanta in randul copiilor cu boala Crohn, deoarece aceasta afectiune predispune la o intarziere a dezvoltarii si cresterii fizice normale. Tratamentul nutritional este necesar in cazul copiilor cu episoade indelungate de diaree sau in cazul celor care necesita interventie chirurgicala terapeutica (pentru cresterea rezistentei organismului).
Alimentatia parenterala ajuta la vindecarea adecvata a intestinului si atenueaza simptomele produse de boala. In unele cazuri, intreruperea tratamentului nutritional cu instituirea alimentatiei orale poate determina recidiva simptomelor. Terapia nutritionala nu influenteaza prognosticul pe termen lung al pacientilor cu boala Crohn.

Consiliere si psihoterapie

Boala Crohn este o afectiune cronica, incurabila care poate influenta in mod negativ viata persoanelor cu aceasta boala. Pacientii se simt deseori deprimati si izolati de restul societatii. Exista mai multe metode de imbunatatire a statusului psihologic (psihoterapie, terapie familiala). Mai multe studii medicale care au aratat faptul ca sprijinul social necesar reduce stresul emotional si scade riscul de recidiva al bolii.

Medicina complementara

Majoritatea pacientilor cu boli inflamatorii intestinale (rectocolita ulcerohemoragica, boala Crohn), considera util tratamentul complementar si nontraditional. Acesta trebuie insa obligatoriu asociat tratamentului clasic medicamentos.Multi pacienti se simt descurajati cand realizeaza ca boala Crohn este incurabila, avand perioade de recidiva si alternanta cu perioadele de remisiune clinica, astfel ca ajung sa apeleze la astfel de metode terapeutice nontraditionale. Medicina traditionala ajuta in urmatoarele cazuri:
- ameliorarea simptomelor date de efectele secundare ale tratamentului medicamentos
- sprijinul psihic necesar sustinerii intr-o boala cronica
- imbunatatierea calitatii vietii.
Trebuie sa mentionam ca nu exista studii medicale suficiente care sa demonstreze eficienta terapiei complementare in boala Crohn (cu exceptia antibioticelor).Terapia complementara include:
- diete speciale si suplimente nutritionale, precum probioticele, extractul de ciubotica cucului si uleiul de peste (acizi grasi gasiti in ton si somon)
- suplimente vitaminice, precum vitamina D si vitamina B12
- extracte din ierburi speciale, precum ginsengul
- masajul
- reflexoterapia (stimularea anumitor parti a corpului pentru ameliorarea simptomelor determinate de boala Crohn).

De retinut!

Suplimentele nutritionale ajuta pacientii sa-si procure nutrientele esentiale, insa sunt relativ scumpe si necesita o administrare indelungata.
Alimentatia prin sonda nazogastrica si alimentatia parenterala sunt eficiente in cazul pacientilor cu forme grave de boala Crohn, insa predispun la infectii si dezechilibre nutritionale. De asemenea, alimentatia artificiala poate cauza in timp probleme hepatice grave (insuficienta hepatica).

Terapia colitei ulcerative depinde in mare masura de severitatea bolii si include medicatie pentru controlul simptomelor, ca diareea si modificari ale dietei. O parte dintre pacienti au simptome persistente si severe, iar tratamentul implica medicatie suplimentara sau terapie chirurgicala.
Scopurile terapiei sunt:
– diminuarea simptomelor si oprirea episodului acut
– tratarea complicatiilor ca anemia sau infectiile. Terapia poate implica suplimente nutritionale pentru a restaura cresterea normala si dezvoltarea sexuala la copii si adolescenti
– prevenirea si intarzierea aparitiei de noi acutizari.

Tratament initial

In cazul in care nu sunt simptome de colita ulcerativa sau boala este in remisie, medicatia nu este necesara. Simptomele usoare pot fi remise cu medicamente ce determina remisia. De cele mai multe ori este mai usor de mentinut remisia decat de tratat fazele acute.
Simptomele usoare raspund la medicatie antidiareica si modificari ale dietei. Poate fi necesara administrarea de supozitoare. In mod obisnuit se administreaza corticosteroizi (hidrocortizon sau prednison) timp de cateva saptamani pentru obtinerea remisiunii.
Odata remisiunea instalata se administreaza aminosalicilati (sulfasalazina sau mesalazina) pentru a o mentine.

Aminosalicilatii diminueaza inflamatia din intestin.
Simptomele moderate sau severe necesita terapie cortizonica pentru a controla inflamatia. Doza de steroizi necesara este mai mare decat cea pentru tratarea colitei cu simptome minime. Odata remisiunea atinsa se continua terapia cu aminosalicilati.

Terapia imunomodulatoare (azatioprina sau 6-mercaptopurina) – sunt folosite in cazurile severe in care aminosalicilatii nu controleaza boala. Aceste medicamente supreseaza sistemul imun si astfel previn sindromul inflamator. Imunomodulatorii sunt de asemenea folositi pentru a evita folosirea pe termen lung de steroizi, ce au efecte adverse grave, crescand riscul de infectii si de osteoporoza.
Se indica consulturi periodice la 6 luni in cazul in care boala este in remisiune si mai dese daca aceasta se acutizeaza. In cazul in care se face tratament medicamentos la domiciliu se indica consultul la perioade de 2-3 luni si efectuare de teste de laborator.

Tratamentul colitei ulcerative in cazul agravarii bolii

Se indica spitalizarea in cazul colitei ulcerative persistente, cu simptome in afara tractului digestiv, de genul febrei sau anemiei. Tratamentul implica inlocuirea fluidelor si electrolitilor pierduti prin diaree.
Medicul poate indica doze crescute de steroizi pentru a controla activitatea bolii sau imunomodulatoare (azatioprina, 6-mercaptopurina, ciclosporina) pentru a suprima sistemul imun. Steriozii nu sunt folositi in terapia de intretinere pentru ca ei nu mentin remisiunea colitei ulceartive.
Terapia chirurgicala poate fi necesara in cazul in care simptomele nu se remit in urma terapiei medicamentoase sau in cazul in care se dezvolta complicatiile ca sangerarile abundente sau perforatiile intestinale. Indepartarea chirurgicala a colonului vindeca colita ulceartiva.
Terapia chirurgicala se efectuaza si la persoanele cu modificari precanceroase pentru a preveni aparitia cancerului, chiar daca acestia nu au simptome. In unele cazuri se alege aceasta optiune de eliminare a colonului pentru a imbunatati calitatea vietii si pentru a elimina riscul de cancer de colon.

Tratament ambulator (la domiciliu)

Persoanele care sufera o interventie chirurgicala in urma careia vor ramane cu o stoma (deschidere a unui organ), in cazul de fata o deschidere a colonului la piele, vor avea probleme in a o accepta. Dupa o perioada de timp, majoritatea persoanelor revin la activitatile obisnuite. In unele cazuri persoanele sufera o imbunatatire obiectiva a starii de sanatate, pentru ca se remit simptomele.
Copiii cu colita ulcerativa au un ritm de crestere mai scazut decat copiii de aceeasi varsta si acest lucru poate deveni un impediment. Acesti copii trebuiesc incurajati pentru a lua medicamentele.

Optiuni de medicamente

Terapia medicamentoasa reprezinta terapia de baza pentru colita ulcerativa. Aceasta controleaza si previne inflamatia intestinala si ajuta la:
– diminuarea simptomelor
– grabeste vindecarea tesuturilor lezate
– instalarea remisiunii
– amanarea procedeului chirurgical.
Alegera terapiei depinde de obicei de severitatea bolii, de partea colonului afectata, de prezenta sau absenta complicatiilor.
Terapia formelor moderate de colita ulcerativa incepe cu aminosalicilati. Acestia diminua inflamatia din intestin si ajuta la instalarea remisiunii.
In cazul in care simptomele nu se remit se continua cu corticoterapie. Terapia cu medicatie supresoare a sistemului imun sau corticoterapia intravenoasa este necesara in cazurile severe de colita.
La femeile insarcinate, administrarea de steroizi si aminosalicilati se face cu precautie. Acestea sunt folosite numai in cazul in care beneficiile sunt superioare riscurilor potentiale asupra fatului. Methotrexatul nu este indicat in sarcina deoarece produce malformatii fetale si pierderi de sarcina. Medicul specialist poate indica anumite medicamente in functie de varsta sarcinii si severitatea simptomelor.
Cateva studii au demonstrat ca plasturii cu nicotina se pot folosi ca adjuvanti in tratamentul colitei ulceroase. Nu se stie cat timp actioneaza plasturii cu nicotina sau daca previn acutizarile. Plasturii sunt folositori la persoanele la care simptomele se inrautatesc sau se instaleaza dupa incetarea fumatului. Totusi, din cauza efectelor de dependenta si altor efecte daunatoare ale nicotinei, aceasta nu este recomandata pentru utilizare larga.
Alte medicamente folosite pentru suprimarea sistemului imun sunt inca in testare. Dintre acestea, CDP571, reprezinta un anticorp impotriva factorului de necroza tumorala, ce este crescut in inflamatie. Studii efectuate pe acest produs au demonstrat ca acesta poate fi util in terapia colitei medii si usoare.

Tratamentul chirurgical al colitei ulcerative

Colita ulcerativa afecteaza numai intestinul gros, deci inlaturarea chirurgicala a acestuia va duce la vindecarea bolii. Persoanele care au pancolita necesita indepartarea intregului colon.
Terapia chirurgicala este indicata in cazul in care alte terapii nu sunt eficiente, in cazul in care apar fistule la nivelul intestinului sau displazia este diagnosticata in urma biopsiei.

Procedee chirurgicale

Indepartarea chirurgicala a colonului implica una din urmatoarele tehnici:
– anastomoza ileoanala sau ileorectala, in care se se indeparteaza colonul dar se pastreaza rectul. Se va face o anastomoza (legatura) intre partea de intestin restanta si rect
– ileostomie, in care intestinul gros si rectul sunt indepartate, mentinandu-se doar intestinul subtire. Se va efectua o deschidere tegumentara (stoma), la nivelul abdomenului. Ileonul (partea finala a intestinului subtire) se va conecta la stoma, creand un orificiu de comunicare la piele. Rectul este indepartat si orificiul anal este cusut
– ileostomia cu supapa, in care se indeparteaza colonul si se creeaza un rezervor cu valva din ultima portiune a intestinului subtire. Chirurgul va fixa aceasta valva la o stoma, in abdomenul inferior. Dupa chirurgie se insereaza un tub prin valva pentru a permite eliminarea fecalelor.
Aceste procedee se pot efectua atat la adulti cat si la copii. Initial se creeaza o ileostomie temporara, iar mai apoi, dupa 3-6 luni se creeaza un rezervor ileal. Procedeul chirurgical imbunatateste calitatea vietii copilului si restaureaza cresterea normala si dezvoltarea sexuala.
In trecut se efectuau procedee de ileostomie cu atasarea unei pungi la tegument in care se depozitau fecalele. In prezent procedeele (ileostomie cu supapa, anastomoza ileoanala sau ileorectala) sunt insotite de un confort sporit.
Procedeele chirurgicale traditionale sunt mai usor de realizat si au riscuri mai mici si complicatii mai putine, dar nu cresc calitatea vietii pacientului.
Pacientii aleg procedeele chirurgicale de indepartarea a colonului pentru ca simptomele sunt severe si calitatea vietii este afectata sau pentru a preveni aparitia cancerului de colon.
In majoritatea cazurilor, procedeele chirurgicale sunt programate. Interventiile in urgenta sunt efectuate numai in cazul megacolonului toxic, sangerarilor severe sau rupturilor spontane de intestin. Riscul de aparitie a complicatiilor este mai mare in cazul operatiilor efectuate in urgenta decat la cele programate. Totusi acestea pot fi singura optiune pentru a salva viata pacientului.

Alte terapii

Multe persoane adauga procedee de medicina netraditionala la terapia clasica. Ei apleaza la aceste procedee deoarece in medicina clasica nu exista terapie de vindecare a acestei boli, in afara procedeelor chirurgicale de indepartare a colonului.
Alte motive de a cauta terapii alternative sunt:
– impactul negativ pe care il au simptomele asupra calitatii vietii
– problemele emotionale cauzate de boala cronica
– problemele cauzate de efectele adverse ale medicatiei
Persoanele cu boala Crohn apeleaza mai des la terapiile alternative decat cei cu colita ulcerativa. Cu exceptia probioticelor, aceste terapii nu si-au demonstrat eficacitatea.
Terapiile alternative includ:
– administrarea de vitamine: vitamina D si B12
– administrarea de ierburi, ca aloe si ginseng
– diete speciale sau suplimente nutritive, ca probioticele
– masajul, stimularea picioarelor, a mainilor, a urechilor pentru a influenta diferite parti ale corpului (reflexoterapie)
– terapiile chiropractice. Anumite studii asupra acizilor grasi din uleiul de peste (somon sau ton), au aratat ca acestia pot diminua simptomele colitei ulceartive. Totusi acestia nu sunt inca recomandati. Administrarea de alte suplimente de genul zinc, calciu, acid folic, sunt inca in studiu.

PROFILAXIE COLITA ULCERATIVA

Nu se poate preveni colita ulcerativa deoarece cauza ce declanseaza aceasta boala nu este cunoscuta.
Exista cateva masuri ce pot scadea severitatea bolii.
Medicatia administrata regulat reduce episoadele de acutizare si mentine boala in faza de remisiune.
Expertii recomanda administrarea de acetaminofen pentru diminuarea durerii in locul antiinflamatoarelor nesteroidiene, deoarece acestea au fost insotite de acutizari ale sindromului de intestin iritabil.
Antibioticele inrautatesc simptomele colitei ulcerative si trebuiesc folosite numai in caz de necesitate.

CAUZE COLITA ULCERATIVA

Cauzele ce determina aparitia colitei ulcerative nu sunt cunoscute. Anumite studii au sugerat ca boala inflamatorie intestinala poate fi produsa de un raspuns anormal al sistemului imun la bacteriile intestinale. Alte afectiuni, ca de exemplu bolile produse de anumite bacterii sau virusuri (de exemplu varicela) au fost asociate cu bolile inflamatorii intestinale.
Colita ulcerativa are transmitere familiala. Anumite persoane au o tendinta determinata genetic de a dezvolta boala in cazul expunerii la anumiti stimuli ai sistemului imun.

SIMPTOME

Simptomele colitei ulcerative includ:
- diaree sau scurgeri rectale. Unele persoane pot avea 10-20 de scaune pe zi. Nevoia de a merge la toaleta poate trezi persoana din somn
- sangerari rectale. Colita ulcerativa se insoteste frecvent de scaune sangvinolente si cu mucus. Se poate asocia cu dureri la nivelul rectului si nevoia imperioasa de a merge la toaleta
- dureri abdominale, descrise sub forma de crampe. Abdomenul poate fi sensibil la palpare
- constipatie. Aceasta poate aparea in functie de portiunea de colon afectata. Constipatia este mai putin frecventa ca diareea
- scaderea apetitului
- febra. In anumite cazuri apar simptome care afecteaza intreg organismul si febra
- scaderi ponderale. Simptomele cronice de tipul diareei determina scaderi in greutate
- anemie (scaderea numarului de globule rosii in sange). Anumite perosane dezvolta anemie din cauza pierderii de fier prin sindromul inflamator intestinal sau sangerari
- pot aparea de asemenea simptome generale si complicatii in afara tractului digestiv: dureri articulare, probleme la nivelul ochilor, rash cutanat, boli hepatice. Aceste manifestari sunt mai frecvnete in boala Crohn decat in colita ulcerativa.
Alte sindroame ce au manifestari asemanatoare colitei ulcerative sunt boala Crohn, diverticulita, sindromul de intestin iritabil, iar la persoanele in varsta cancerul colonic.

MECANISM FIZIOPATOLOGIC COLITA ULCERATIVA

Evolutia colitei ulcerative variaza mult de la o persoana la alta. Unele persoane au simptome minore, pe cand altii au manifestari severe sau complicatii ce pun in pericol viata. Colita ulcerativa poate fi usoara, moderata sau severa. Poate fi clasificata ca dependenta de corticosteroizi, independenta de steroizi sau inactiva (in remisiune).
Colita ulcerativa mai poate fi clasificata si in functie de partea de intestin afectata: rectul (proctita), partea stanga a colonului (colita distala, colita stanga, colita) sau intregul colon (colita extensiva, pancolita). Aproximativ 55% din adultii cu colita ulcerativa au afectari ale rectului. Pancolita este forma predominanta la copii, aparand in proportie de 45%.
Majoritatea persoanelor cu colita ulcerativa au perioade de remisiuni ce pot dura cativa ani. Aceste perioade sunt intrerupte de perioade scurte simptomatice. 10-15% din pacienti au simptome tot timpul, nu au remisiuni.
Copii au aceleasi manifestari ca adultii. In plus la copii se poate observa o intaziere in crestere, iar pubertatea se instaleaza mai tarziu.

COMPLICATII COLITA ULCERATIVA

Colangita sclerozanta primitiva se produce prin inflamatia si cicatrizarea ductelor biliare. Ductele biliare sunt cai ce transporta bila, produsul de secretie al ficatului, la nivelul intestinului subtire.
Megacolonul toxic se produce datorita inflamatiei si ulceratiilor colonului. Acestea produc iritatii ale muschilor colonului cauzand intinderea musculaturii. Colonul se poate dilata foarte mult. Aceasta modificare este severa si necesita terapie de urgenta.
Pot aparea stricturi (parti mai ingustate ale colonului), ce fac dificil pasajul intestinal.
Comunicari anormale (fistule) intre anumite parti ale intestinului sau intre intestin si alte organe sunt rare deoarece colita ulcerativa nu afecteaza tesuturile profunde ale intestinului.
Riscul de cancer intestinal este mai mare decat la alte persoane, la cei cu colita ulcerativa aparuta de 8-10 ani sau mai mult. In cazul in care se efectueaza screening anumite cancere pot fi detectate precoce si tratate cu succes.
Colita ulcerativa poate produce complicatii rare de genul cicatrizarilor la nivelul pancreasului sau inflamatia foitelor ce invelesc inima (pericardita).
O parte dintre persoanele cu colita ulcerativa au si sindrom de intestin iritabil, ce nu este la fel de sever ca si colita. Sindromul de intestin iritabil se insoteste de dureri abdominale si diaree sau constipatie.
Majoritatea femeilor ce au colita ulcerativa pot ramane insarcinate, avand copii sanatosi. Simptomele colitei ulceatrive se inrautatesc in primele 3 luni de sarcina. Majoritatea medicamentelor folosite in terapia colitei ulceartive pot fi administrate in timpul sarcinii.

FACTORI DE RISC COLITA ULCERATIVA

Riscul de a dezvolta colita ulcerativa creste in cazul in care exista persoane in familie ce au colita ulcerativa. Riscul este mai mare in cazul in care rudele de gradul I (mama, tata, frate, sora) au colita ulcerativa.

CONSULT DE SPECIALITATE COLITA ULCERATIVA

Este indicat consultul de specialitate in cazul in care o persoana dignosticata cu colita ulcerativa acuza:
- febra peste 38°C sau frisoane
- lipotimii, ametala sau tahicardie
- scaune moi, aproape intotdeauna cu sange
- deshidratare severa
- durere abdominala severa cu sau fara balonare
- colectie purulenta ce se scurge de la nivelul anusului sau durere si inflamatie in zona anala
- episoade de voma repetate
- tranzit intestinal absent (nu are scaune sau gaze).
In cazul in care apar aceste manifestari la un pacient diagnosticat cu colita ulcerativa, acestea pot fi un semn de inrautatire a bolii. Unele dintre aceste simptome pot fi semne de megacolon toxic. Megacolonul toxic netratat poate produce rupturi sau fisuri, ce pot fi fatale.
Nu este indicat sa se amane consultul medicului specialist in cazul in care exista simptome de colita ulcerativa. Intarzierea diagnosticului si tratamentului colitei poate produce inrautatiri ale bolii si creste riscul de aparitie a complicatiilor.
Chiar si cand boala este in remisiune, medicul poate indica consultul periodic pentru a verifica dezvoltarea complicatiilor, unele dintre acestea pot fi detectate precoce.

INVESTIGATII COLITA ULCERATIVA

Colita ulcerativa este o boala relativ usor de diagnosticat, deoarece afecteaza in mod normal numai colonul si rectul si cauzeaza modificari obiective ale scaunului, de genul scaunelor cu sange sau mucus.
Colonul si rectul pot fi investigate prin sigmoidoscopie sau colonoscopie, examinari prin care se vizualizeaza interiorul intestinului gros cu ajutorul unei camere de luat vederi. In general colonoscopia este de preferat deoarece permite examinarea intregului colon. Sigmosidoscopia poate fi utila in dignosticul colitei ulcerative. Ambele procedee pot fi folosite pentru a recolta o proba de biopsie a tesutului intestinal. Diagnosticul de colita ulcerativa se face prin eliminarea altor cauze de diaree si prin interpretarea rezultatelor acestor analize.

Alte examinari utile in diagnosticarea colitei ulcerative sunt:
- radiografie abdominala (abdomen pe gol) ce permite vizualizarea organelor abdominale
- examinare radiologica a colonului prin clisma baritata
- tomografie computerizata (CT)
- rezonanta magnetica nucleara (RMN)
- culturi si analiza microscopica a scaunului sunt efectuate pentru a demonstra urmele de sange, leucocite, paraziti, prezenta hematiilor. Acest test este utilizat pentru a face diagnosticul diferential intre colita ulcerativa si sindromul de intestin iritabil, o boala mai putin grava dar cu simptome asemanatoare. Prezenta leucocitelor in scaun indica inflamatie si infectie, dar nu este neaparat un semn de colita ulceartiva. Totusi, prezenta lor exclude sindromul de intestin iritabil. Analiza scaunului se face in cazul episoadelor acute de colita ulcerativa atunci cand se suspecteaza alta cauza pentru aparitia simptomelor. Se colecteaza o mostra de scaun care se poate obtine in timpul sigmoidoscopiei sau colonoscopiei
- sedimentul urinar este investigat pentru determinarea anemiei, inflamatiei sau malnutritiei
- in functie de simptome se pot doza proteina C reactiva sau viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) pentru investigarea sindromului inflamator. Proteina C reactiva este o substanta produsa de ficat ca rezultat al inflamatiei din organism
- biopsia intestinala. Fragmentele de biopsie sunt recoltate in timpul sigmoidoscopiei sau colonoscopiei, pentru confirmarea colitei ulcerative. Biopsia poate fi efectuata de asemenea si pentru a investiga prezenta unei tumori la acest nivel. Fragmente bioptice multiple sunt recoltate pentru a investiga transformarile maligne la persoanele cu colita ulcerativa de 8-10 ani. Biopsiile intestinale sunt nedureroase (doar procedeele imagistice sunt insotite de diconfort) si se recolteaza doar o mica portiune de tesut.
Aproximativ 10% din pacientii simptomatici nu sunt diagnosticati nici cu boala Crohn nici cu colita ulceartiva. Acestia au o forma de boala numita colita neclasificata, despre care se crede ca este o combinatie intre boala Crohn si colita ulceroasa.