Ulcer gastroduodenal-anatomie patologica-fiziologie
Ulcerul gastroduodenal reprezinta unul din cele mai importante domenii ale patologiei digestive, atat pentru frecventa sa, cat si prin caracterul ubicuitar, la toate popoarele lumii si prin gravitatea complicatiilor ce-l insotesc.
Datorita consecintelor sale economice si sociale, ulcerul gastroduodenal reprezinta un adevarat handicap pentru subiectul bolnav si o sursa importanta de cheltuieli pentru colectivitate, afectata in acelasi timp si de perioadele relativ lungi de capacitate temporara de munca a celor bolnavi. Incercand sa definim aceasta suferinta, putem arata ca ulcerul gastroduodenal este o boala, caracterizata prin prezenta unei ulceratii situate pe o portiune a tubului digestiv ce se gasesste in contact cu sucul gastric acid ( stomac si bulb duodenal), ulceratie care consta intr-o pierdere de substanta ce depaseste muscularis mucosae si ajunge pana la musculoasa; boala are o evolutie cronica.
Ulcerul gastroduodenal trebuie diferentiat de ulceratiile superficiale (unice sau multiple: gastrite erosive sau „ulceroase”), care nu intereseaza musculoasa si de ulcerele acute (ulcerele „de stree”).
Pierderea de substanta gastroduodenala este manifestarea locala a unei boli generale (boala ulceroasa), caracterizata printr-un sindrom clinic caracteristic, prin complicatii particulare si printr-o evolutie in pusee.
Anatomie patologica ulcer gastroduodenal
Macroscopic, ulcerul este o pierdere de substanta rotunda sau ovalara, cu axul mare urmand celui al lumenului digestive, cu margini nete, cu diametrul mediu de 10-15mm, dar cu variatii intre 4 si 40mm. Profunzimea de asemenea este variabila. Fundul ulceratiei este albicios-galbui sau hemoragic; craterul este inconjurat de burelet congestiv si edematos, lat de 4-5mm, pliurile mucoasei, care se pierd in acest inel de edem.
Microscopic, in timpul puseului acut, ulcerul este o pierdere de substanta cu margini nete, intrerupand mucoasa, depasind muscularis mucosae si interesand mai mult sau mai putin musculoasa; fundul sau este captusit de un strat fibrinos sau fibrinoleucocitar si resturi tisulare necrozate. Fundul ulcerului este constituit dintr-un infiltrat inflamator si din tesut de scleroza a carui abundenta este direct proportionala cu vechimea ulcerului. Elementul histologic caracteristic al ulcerului gastroduodenal,asa-zisul ulcer Cruveilhier al autorilor francezi sau ulcerul peptic al autorilor de limba engleza, il constituie amputarea mucoasei. Arterele din vecinatate prezinta un process de endarterita obliterana. in jurul ulcerului se constata edem, infiltrat inflamator si congestie ( asa- zisa gastrita periulceroasa din ulcerul gastric).
Vindecarea ulcerului se realizeaza printr-un proces de cicatrizare.
Fiziologie, fiziopatologie ulcer gastroduodenal
La omul normal, stomacul si duodenul se gasesc in stare de „pace armata” (Lambling), ca urmare a echilibrului intre factori agresivi ( secretia clorhidropeptica) si factori de aparare ( secretia de mucus), ambii factori fiind elaborati de catre stomac.
Sucul gastric este coroziv, avand un pH de 1,5-2 si posedand o activitate proteolitica, gratie prezentei pepsinei. Agresiunea clorhidropeptica este contracarata de un sistem de factori de aparare. Ulcerul gastro-duodenal poate apare teoretic ca urmare a unui dezechilibru creat fie prin cresterea factorilor agresivi, fie prin scaderea sistemelor de aparare, fie prin actiunea concomitenta a ambelor mecanisme.
Sucul gastric este elaborat de cele 3 tipuri de celule ale mucoasei si anume:
1.celulele parietale, care secreta acidul clorhidric si factorul intrinsec;
2.celulele principale, care secreta pepsinogenul ( acesta, prin activarea de catre acidul clorhidric, se transforma in pepsina);
3.celulele mucoase de acoperire si celulele mucoide, care secreta mucusul.
Secretia gastrica acida. Capacitatea stomacului de a secreta acid clorhidric depinde de numarul celulelor parietale din mucoasa gastrica, numar determinat genetic; capacitatea de a secreta acid clorhidric se face prin masurarea acestuia, dupa o stimulare intensa cu pentagastrina, histamina, sau betazol. Capacitatea secretorie a femeii este mai mica decat a barbatului, cea a varstnicului este mai mica decat a tanarului ( prin procesul de gastrita se distrug celulele acidosecretoare).
Secretia acidului clorhidric de catre celulele parietale este stimulata de 3 substante:
1.gastrina;
2.acelticolina;
3.histamina.
Gastrina este secretata de celule speciale (celulele G ) situate in mucoasa gastrica in regiunea antrala si in glandele pilorice.Gastrina este alcatuita dint-un numar de aminoacizi, pana in prezent fiind izolate in functie de acest numar, 3 tipuri de gastrina si anume: G 14,G 17 si G 34. Pentagastrina, un peptid sintetic, care contine ultimii 4 aminoacizi ai gastrinei ( B-Ala-Trp-Met-Asp-NH ) este utilizata pentru stimularea secretiei gastrice, ca test de diagnostic. Gastrina este eliberata ca urmare a contactului cu alimente ( prin actiunea acestora asupra microcililor celulelor G), a distensiei antrului, a continutului alcalin din lumen si a stimularii vagale.La bolnavii cu ulcer duodenal concentratia gastrinei in sange este normala pe nemancate si este mai mare decat la subiectii normali dupa mese. La bolnavii cu ulcer gastric, gastrinemia este crescuta atat
a jeun, cat si post prandial.
Acetilcolina este eliberata la nivelul terminatiilor nervoase ale vagului, in vecinatatea celulelor parietale, a caror secretie o stimuleaza. Stimulii secretagogi ce folosesc calea colinergica pot fi:
a) Cefalic( masticate, gust, deglutite) fie prin excitatie renala fie prin refexe conditionate).
b) Gastric: distensia stomacului sau actiunea agentilorchimici;acesti stimuli gastrici pot utiliza fie caile vagale reflexe lungi,fie pe cele scurte (intramurale).
Nervul vag influenteaza secretia gastrica pe 3 cai si anume:
1.prin stimularea colinergica directa a celulelor parietale;
2.prin stimularea secretiei de gastrina ( prin intermediul fibrelor din vecinatatea celulelor G);
3.prin sensibilizarea celulelor parietale fata de actiunea stimulanta a gastrinei sau a altor substante.
Histamina este cea de-a treia substanta cu rol in stimularea secretiei de acid clorhidric.
Ea este secretata de catre mastocitele situate in lamina propria a mucoasei gastrice si prin difuziune prin spatiile intercelulare ajunge la celulele parietale. Este posibil ca histamina sa fie eliberata si sub actiunea gastrinei si acetilcolinei; ca urmare a acestui mecanism, antagonistii receptorilor histaminici H (cimetidina) inhiba secretia de acid clorhidric in ansamblu, nu numai pe acea determinate de histamina.
Daca individul normal are un billion de celule parietale, ce pot secreta 22 mmol de acid clorhidric, pentru bolnavii cu ulcer gastric, valorile sunt mai mici decat cele ale unui individ normal.
Pepsinele. In mucoasa gastroduodenala umana exista 7 pepsinogeni, ce apartin celor 2 grupe imunochimice (I si II), fiecare grup fiind secretat de celulele principale dintr-o anumita zona a stomacului; in sange se gasesc ambele grupe de pepsinogeni, iar in urina grupul I.
Intre capacitatea mucoasei gastrice de a secreta acid clorhidric si cea de a secreta pepsinogen exista o stransa corelatie; determinarea concentratiei pepsinogenului I in ser constituie o buna metoda de apreciere a capacitatii secretorii a stomacului, atat de acid, cat si de pepsina.
In secretia de pepsinogen au un rol important aceleasi substante, care stimuleaza secretia de acid clorhidric si anume gastrina si acetilcolina, cu particularitatea ca sucul gastric determinat de acetilcolina este mai bogat in pepsina decat cel aparut ca urmare a actiunii gastrinei.
Rezistenta mucoasei. Factorii de care depinde rezintenta mucoasei gastroduodenale sunt: aportul sanguine, regenerarea epiteliului, secretia de mucus si integritatea barierei, care impiedica retrodifuzarea ionilor de hidrogen. Reducerea aportului sangvin la nivelul mucoasei gastrice ar putea constitui un factor cu rol in producerea ulcerului.
Refacerea epiteliului este un process continuu; astfel, celulele de la suprafata stomacului sunt complet inlocuite la fiecare 5-6 zile; o diminuare a acestui proces ar putea afecta troficitatea mucoasei. Secretia de mucus formeaza o dubla bariera protectoare: una externa, formata din mucusul epitelial vizibil si alta interna , de mucus intracelular preformat.
Retrodifuziunea ionilor de hidrogen. In mod normal secretia acida din lumenul gastric difuzeaza inapoi, catre mucoasa, numai intr-o foarte mica masura, ca si cand ar exista o bariera ce s-ar opune acestei retrodifuziuni. Aceasta bariera poate fi afectata de agenti interni ( acizii biliari) si externi ( alcoolul, salicilatii etc.) Desi se acorda mucusului gastric importanta majora in realizarea acestei bariere protectoare, in acest domeniu mai exista inca numeroase necunoscute.
In producerea ulcerului gastroduodenal poate interveni o perturbare a echilibrului amintit fie hipersecretia de acid clorhidric, fie prin afectarea barierei protectoare de mucus. In producerea hipersecretiei de acid clorhidric pot interveni: o hipertonie vagala, o hipersecretie de gastrina, o crestere a numarului celulelor parietale, o scadere a unui factor intestinal inhibitor; acesta este mecanismul de baza in ulcerul duodenal.
Afectarea barierei protectoare de mucus poate avea loc prin scaderea sau alterarea calitativa a mucusului gastric; se pot adauga si alti factori ( aportul sangvin, regenerarea epiteliului etc.) ce pot exercita o influenta negativa asupra troficitatii mucoasei; acesta este mecanismul de baza in ulcerul gastric. Pentru producerea ulcerului ( fie gastric, fie duodenal) este necesara prezenta acidului clorhidric; dictonul lui Schwartz isi pastreaza actualitatea: nu poate exista ulcer in absenta completa a acidului clorhidric.