Boala diareica acuta (BDA) la copii

Diareea acuta se defineste clinic ca o emitere prea frecventa de mase fecale prea lichide, ce duce la pierdere spontana de apa si electroliti. Este cauza principala a morbiditatii si mortalitatii copiilor în tarile în curs de dezvoltare. Anual, în lume numarul de episoade de diaree la copiii sub 5 ani atinge l miliard si cauzeaza 3,5 milioane decese. Diareea acuta prezinta în fond 2 riscuri majore: deshidratarea si denutritia.

Etiologia principala a diareei acute este infectioasa:

Bacterii – Shighela, Salmonela, E.coli, Campilobacter jejuni, Stafilococul auriu, Iersinia enterocolitica, vibrionul holeric.

Virusuri – Rotavirus, Adenovirus, Astrovirus, Coronavirus, Calcivirus, Cytomegalovirus.

Paraziti – Criptosporide, Lamblia, E.histolitica, Isospora beli, Microsporide.

Mecanismul fundamental al diareei
Cresterea secretiei de apa si electroliti (la nivelul epiteliului intestinului subtire în special) prin activarea de catre toxine a adenilatciclazei membranice ce sporeste prin urmare concentratia intracelulara de AMP clinic fara alterarea epiteliului mucoasei intestinale.

– diminuarea absorbtiei cauzate de leziunile enterocitelor si atrofia mai mult sau mai putin pronuntata a vilozitatilor.
– pierderea osmotica a apei.
– exsudatie de origine inflamatorie.
– accelerarea tranzitului intestinal.

Tulburarile de secretie si absorbtie hidroelectrolitice duc la o pierdere anormala de apa si electroliti cu scaunele. Se instaleaza o deshidratare de tip hiponatriemic asociat cu hipocloremie, hipokaliemie si acidoza. Asocierea vomelor repetate poate spori hipokaliemia si determina alcaloza.

Leziunile epiteliale cu diminuarea activitatii dizaharidice (îndeosebi a lactazei) si accelerarea tranzitului intestinal contribuie la malabsorbtia hidratilor de carbon. Pierderile azotale asociate cu diminuarea aporturilor calorice si proteice favorizeaza instalarea unei carente proteino-energetice. Acest sindrom de malabsorbtie se poate agrava prin aparitia intolerantei pentru proteinele laptelui de vaca. Riscul denutritiei este cu atât mai mare cu cât copilul este mai mic. O denutritic preexistenta este un factor de prognostic nefavorabil.

Diareea virala: virusurile cauzeaza modificari morfologice nespecificc ale mucoasei duodeno-jejunale.

Diareea parazitara: cu Giardia lamblia (atrofie vilozitara si deficit de IgA), cu Entamaeba histolytica (rectocolita acuta mucosanguinolenta), cu Criptosporidii – distructie epiteliala la copii imunodeprimatii.

Diareea bacteriana: diaree secretorie – cu germeni toxigeni (Vibrion holeric, E. coli enterotoxigena); enterotoxina cauzeaza o secretie abundenta de apa si electroliti; – cu germeni enteroaderenti (E.coli enteroaderenta, E.coli enterohemoragica) – la suprafata mucoasei ce produc o atrofie a vilozitatilor si tulburari functionale a enterocitelor.

Diareea invaziva sanguinolenta (dizenteriforma)
– cu germeni enteroinvazivi (salmonela, shigela, I.enterocolitica, E.coli enteroinvazive, campilobacter) ce se multiplica intracelular si duc la destructia celulelor.

Sunt caracteristice scaune cu mucus, puroi si striuri de sânge la bolnavi cu febra, dureri spastice abdominale si semne de intoxicatie;

– cu germeni citotoxici – salmonelele se multiplica la nivel de lamina propria si pot invada caile limfatice si vasele sanguine (bacteriemie, septicemie) ce provoaca o atrofie a mucoasei cu diaree apoasa uneori cu mucus si sânge (E.coli enteropatogena, E.coli enterohemoragica, Shigela, Clostridium difteric).

Particularitatile clinice si de evolutie la sugari si copii mici

Shigeloza:
– manifestarile generale nu corespund sindromului colitic;
– sindromul neurotoxic nu este caracteristic;
– scaunele sunt fecaloide cu mucus si striuri de sânge;
– diareea survine deseori în a 3-4-a zi din debut;
– echivalente de tenesme – tipat, neliniste, hiperemia fetei în timpul defecatiei;
– spasmul sigmoidian în numai 1/3 din cazuri;
– evolutie persistenta;
– complicatii frecvente;
– suprainfectii bacteriene si virale frecvente;
– sunt posibile decese.

Salmoneloza:
– forma gastroenterocolitica este cea mai frecventa din cele gastrointestinale;
– evolutia persistenta ondulanta
– scaune cu mucus si striuri de sânge, uneori sânge lichid;
– forma generalizata septica în 3-5% din cazuri;
– recaderi tardive în perioada de convalescenta;
– complicatii frecvente;
– portaj de salmonele la 25% din copii în vârsta pâna la o luna, la 8-10% – 3 luni si mai mult;
– letalitatea atinge 2-6% din cazuri.

Escherihioza:
– forme grave cu deshidratare severa si sindrom neurotoxic;
– evolutie trenanta, ondulanta;
– complicatii cu suprainfectii bacteriene si virale.

Diagnosticul etiologic – coprocultura, investigatii serologice, virusologice.