Bruceloza. Totul despre Bruceloza.

Bruceloza este o boală infecţioasă din grupul zooantroponozelor, provocată de diferite bacterii cu denumirea de brucele, ce se transmit omului pe diverse căi, de la animalele bolnave (mai frecvent de la cele domestice), caracterizându-se clinic prin afectarea multor organe şi sisteme ale organismului, în special prin afectarea aparatului locomotor, precum şi prin manifestări alergice.

Boala este provocată de multiple bacterii, numite brucele, în memoria savantului D.Brus, care pentru prima dată le-a obţinut în formă de tulpini pure. Între agenţii patogeni ai brucelozei, se disting 3 specii de brucele mai frecvente, care provoacă respectiv maladia la ovine (şi caprine), la bovine şi porcine. În ultimul timp s-au mai descoperit noi specii de brucele, care provoacă această maladie la cerbi, berbeci, câini şi unele rozătoare din pustietăţi.

Brucelele sunt destul de viabile în mediul ambiant. Ele suportă bine temperaturile joase, păstrându-se în zăpadă sau gheaţă aproape 4 luni. În excrementele animalelor, în aşternutul lor, pe nutreţuri brucelele se pot păstra 5 luni; în sol uscat sau praf- până la 10 săptămâni; pe lână- până la 3-4 luni; în apa de fântână – până la 125 de zile. În carnea îngheţată brucelele se păstrează aproape 3 luni, în cea sărată-30 de zile; în lapte, unt, brânză proaspătă – 45 zile.

Totodată aceşti microbi sunt sensibili la temperaturi ridicate: la temperatura + 100°C pier imediat, la temperatura + 80-95°C – peste 5 min., la temperatura + 70°C- peste 10 min., la temperatura+ 60°C-peste 30 min., iar la temperatura de + 55°C – pier numai peste 60 minute. Brucelele mai sunt sensibile şi la acţiunea diferitor substanţe dezinfectante, ca cloramina, clorura de var, acidul clorhidric, lizolul, crezolul etc.

De menţionat, că animalele bolnave elimină brucelele cu laptele, urina, materiile fecale şi cu secreţiile vaginale. Un pericol major de molipsire pentru om îl prezintă animalele bolnave, mai ales domestice, în timpul naşterii, când o dată cu fătul, membranele fetale şi cu lichidul amniotic, în mediul ambiant se elimină un număr colosal de brucele.

Ca sursă de infecţie, pentru oameni, mai frecvent servesc animalele domestice. Cel mai mare pericol în acest sens îl prezintă ovinele şi caprinele bolnave, microbul cărora br. melitenzis este foarte virulent pentru organismul uman. Mai puţin periculoase pentru om sunt brucelele ce provoacă maladia la bovine şi porcine (br. abortus bovis şi abortus suis). De menţionat, că unele animale bolnave pot elimina brucelele un timp îndelungat (spre exemplu, vaca elimină aceşti microbi cu laptele 7-9 luni, iar caprele şi oile – aproape 3 ani).

Omul sănătos se poate molipsi de bruceloza prin intermediul produselor alimentare: după consumul în hrană a laptelui nefiert, a caşului dulce, brânzei proaspete, cărnii insuficient prelucrate termic, precum şi a apei infectate. Molipsirea mai poate avea loc şi în rezultatul contactării omului sănătos cu animalele bolnave la îngrijirea lor. Brucelele pot pătrunde în organismul uman şi prin tegumentele lezate ori cale aeropraf (aerosol), în timpul curăţirii grajdurilor, prelucrării lânii, pielicelilor, săcelatului şi îngrijirii animalelor.

Bruceloza se întâlneşte mai des la persoanele care îngrijesc animalele, prelucrează produsele alimentare şi materia primă de la ele, printre zootehnicieni, veterinari etc. Morbiditatea prin bruceloza este mai sporită vara şi primăvara, când au loc naşterile ori avorturile la animale, se consumă frecvent produsele lactate, se tund ovinele şi caprinele, se prelucrează lâna lor, se taie şi jupoaie pielicelile de miei bolnavi ori avortaţi, nerespectându-se măsurile de precauţie.

Pătrunzând în organismul uman pe diverse căi (contact direct ori indirect, cu animalele, pe cale alimentară, hidrică, prin tegumentele lezate, aerosol etc), brucelele ajung şi afectează ganglionii limfatici regionali, apoi nimeresc în sânge şi provoacă maladia propriu-zisă.

Perioada de incubaţie a brucelozei constituie mai frecvent 2-3 săptămâni, minimal – o săptămână, maximal – 7 săptămâni. Maladia începe treptat cu dureri în muşchi (mialgii) şi articulaţii (artralgii), se micşorează capacitatea de muncă. Simptomele menţionate ulterior rapid devin pronunţate, mai aparcefalee, insomnie istovitoare, transpiraţie abundentă şi febră ridicată.

Ultimul este unul din principalele semne a brucelozei acute şi subacute. Curba termică are un caracter divers, mai frecvent ondulatoriu, cu o durată de 3-4 săptămâni până la 3 luni, iar în formele subacute – 3-6 luni. Fiecare scădere bruscă de temperatură este însoţită de o transpiraţie abundentă şi chinuitoare.

Pentru formele acute de bruceloză cele mai caracteristice simptome sunt: temperatura ridicată, transpiraţiile abundente şi diverse dureri în aparatul locomotor. De regulă, se măresc în volum ficatul şi splina, iar la o parte din pacienţi se mai determină mărirea ganglionilor limfatici regionali.

Pentru formele subacute şi cronice sunt caracteristice stările subfebrile, multiple schimbări în diverse organe şi sisteme.

Afectarea aparatului locomotor, a sistemului nervos, urogenital, cardiovascular şi altele, poate provoca modificări îndelungate care duc la diverse dereglări ale sănătăţii bolnavului, la pierderea capacităţii lui de muncă şi chiar la invaliditate. Ultima poate avea loc mai des atunci, când pacientul se adresează prea târziu la medic, ocupându-se cu autotratamentul.

Unele dintre cele mai frecvente pronunţări clinice ale brucelozei sunt lezarea aparatului locomotor determinată de artrite, bursite, ostite, tendovaginite, miozite, radiculite, plexite, de asemenea şi a sistemului nervos central, exprimată prin meningite, encefalite ori meningoencefalite, care pot aduce chiar la deces.

Durata maladiei variază 3-4 luni şi 1 -2 ani, uneori până la 8-10 ani şi mai mult.

Diagnosticul de bruceloză se stabileşte mai des în condiţiile spitalului de boli infecţioase, unde se utilizează diverse metode de laborator şi se indică tratamentul specific corespunzător. În caz de epidemie diagnosticul de bruceloză se poate preciza şi în secţiile de boli infecţioase.

Una dintre măsurile de profilaxie a brucelozei constă în protejarea animalelor de molipsire cu brucele. Animalele cumpărate sau vândute trebuie să treacă un control veterinar şi de laborator în privinţa brucelozei.

În caz de apariţie a brucelozei, într-o gospodărie animalieră de stat sau privată, toate animalele trebuie să fie supuse imediat unui examen clinic şi de laborator, iar cele bolnave – izolate. Ulterior ele sunt transportate la combinatele de carne, unde se sacrifică, respectându-se strict regulile de protecţie contra brucelozei. Animalele de prăsilă sunt transportate în izolator şi tratate.

Sunt foarte importante măsurile de prevenire a brucelozei la oameni. În primul rând vor fi dezinfectate toate produsele animaliere şi materia primă provenite de la animalele bolnave de bruceloză. Este categoric interzis consumul laptelui dulce, acru, chişleagului, zărului, caşului dulce, brânzei proaspete, smântânii, untului preparat din laptele crud al animalelor bolnave.

Consumarea acestor produse lactate este admisă numai după fierberea ori pasteurizarea laptelui. Ultima se efectuează la temperatura de +70°C timp de 30 min. Brânza de oi sau de vaci preparată din laptele crud ale animalelor bolnave de bruceloză poate fi consumată în hrană numai după două luni de la preparare, fiind ţinută într-o saramură cu concentraţia de 20%.

În aşa mod se procedează şi cu carnea cea sărată. La piaţă carnea se cumpără, numai dacă a fost examinată la punctul de control sanitaro-veterinar. Pieile jupoiate de pe animalele bolnave de bruceloză trebuie sărate şi ţinute în aşa mod timp de 3 luni. Lâna de la oile bolnave se împachetează în lăzi cu pereţi dubli, şi poate fi prelucrată numai după 2 luni de la tunsoare. În unele cazuri ea poate fi fiartă în cazane pentru a distruge imediat brucelele.

Fătul avortat şi tot ceea ce a fost eliminat cu el trebuie să fie îngropate la o adâncime de cel puţin 2 metri, presurând groapa cu un strat gros de var nestins sau să fie ars împreună cu băligarul şi aşternutul.

Persoanele care îngrijesc de vitele bolnave trebuie să fie vaccinate contra brucelozei şi să poarte haine de protecţie, care se dezinfectează la sfârşitul lucrului. Deservirea animalelor bolnave de bruceloză de către copii, adolescenţi şi femei este strict interzisă. De asemenea, se interzice categoric luarea mesei şi fumatul în încăperile unde se află animalele bolnave de bruceloză. Apa fiartă pentru persoanele ce deservesc aceste animale se păstrează în bacuri cu robinete, fiind închise ermetic. Toate încăperile, în care au fost întreţinute animalele bolnave şi abatoarele, unde ele au fost sacrificate, se dezinfectează în mod obligatoriu.

Regulile de precauţie trebuie să fie respectate de toţi lucrătorii fermelor de vite, de oamenii care au animale proprii şi de lucrătorii întreprinderilor industriale de prelucrare a cărnii, produselor lactate, pieilor, lânii etc, atât de stat cât şi de cele private.

În localităţile unde se înregistrează cazuri de bruceloză între caprine şi ovine din sectorul privat ori de stat, trebuie să fie vaccinate contra brucelozei toate persoanele din această localitate.

Numai cu eforturi comune, respectând toate măsurile de precauţie, poate fi preîntâmpinată răspândirea brucelozei, care mai păstrează posibilitatea de a apărea în Romania.