Diagnosticul acalaziei cardiei

De obicei acalazia cardiei este diagnosticata prin culegerea si combinarea informatiilor relatate de pacient, a semnelor si simptomelor observate si examene de laborator.

Radiografia toracica – Aceasta poate prezenta modificari in cazuri de dilatatie extrema a esofagului:

  • largirea mediastinului
  • contur dublu pe dreapta in afara mediastinului
  • nivel hidroaeric corespunzator treimii medii a esofagului
  • absenta camerei cu aer a stomacului.

Radioscopie baritata – Acest examen foloseste o solutie baritata evidenta radiologic care inghitita de pacient pune in evidenta urmatoarele modificari:

  • deglutitie normala in primii cm ai esofagului
  • blocarea substantei in jumatatea inferioara a esofagului
  • fractionat de unde non-peristaltice ineficiente
  • staza substantei in esofag in cioc de pasare.

Endoscopia – Reprezinta introducerea unui instrument subtire si flexibil in esofag prin cavitatea bucala impreuna cu o mini-camera de filmat pentru a observa modificarile esofagiene.  Aceast procedeu este important deoarece recunoaste dilatatia, prezenta alimentelor nedigerate, esofagita, cancerul esofagian obstructiv.

Manometria esofagiana – Este explorarea paraclinica de baza in diagnosticul acalaziei. Procedeul masoara presiunea exercitata de muschii SEI la deglutitie. Testele cu colecistokinina, bethanecol produc la bolnavii cu acalazie cresterea pronuntata a presiunii SEI dar fara producerea unei peristaltici, eficienta pentru diferentierea acalaziei de sclerodermie.

Scintigrafia esofagiana – Evidentiaza intarzierea transportului bolusului marcat cu un radiotrasor prin esofag.