Dieta in Hepatita

Hepatita cronica reprezinta o inflamatie a ficatului, cu modificari biochimice si histopatologice persistente, cu durata mai mare de sase luni. Adesea, hepatita cronica se descopera intamplator. Cauzele cele mai frecvente sunt virusurile hepatice (B, C sau D), consumul de alcool si toxicitatea indusa de medicamente. Hepatita virala A este o afectiune acuta, transmisa prin alimente sau apa contaminate sau prin maini murdare. Doar sub 0,1% evolueaza spre insuficienta hepatica acuta fulminanta, potential letala.

Unele infuzii si decocturi din medicina traditionala, insuficient cunoscute, sau alimente contaminate datorita conditiilor precare de stocare sunt, in mod cert, nocive. Substantele chimice utilizate industrial (clorura de vinil, solventii organici) sau contaminarea unor alimente (cu fungicide, insecticide) pot fi incriminate in producerea hepatitei.

Studii recente, din ultimii ani, au nuantat atitudinea medicala, in prezent indicandu-se o dieta moderat restrictiva. Astfel, in perioada acuta a bolii, caracterizata prin intoleranta digestiva, se recomanda mese mici si repetate, de tip hidro-lacto-zaharat, cu o compozitie echilibrata in principii nutritive, vitamine si valori energetice. Se vor prefera alimentele usor digerabile si absorbabile, fara reziduuri importante; se vor evita dulciurile concentrate si alimentele iritante pentru stomac (fara grasimi, fara condimente iuti, care contin derivati de alil, considerati hepatotoxici).

Erorile intalnite cel mai frecvent in practica sunt desconsiderarea totala a rolului dietei in convalescenta, in raport cu starea clinica favorabila a pacientului sau, dimpotriva, exagerarea unor restrictii (de exemplu, la sare, la carne) sau supraincarcarea inutila cu vitamina C (consum excesiv de citrice) sau aport crescut de branza de vaci proaspata si altele.

Este dovedit faptul ca ficatul, in sine, nu doare; singura structura anatomica cu terminatii nervoase pentru durere este capsula hepatica. De aceea, hepatomegalia (cresterea in dimensiuni a ficatului), daca apare in timp scurt, se poate insoti de o durere surda, determinata de distensia capsulei. Odata ce este prezent un diagnostic cert de afectare hepatica, respectarea indicatiilor de dieta este esentiala, alaturi de tratamentul medicamentos si controalele periodice, in vederea ameliorarii evolutiei bolii.

Repausul la pat este acceptat, de obicei, in functie de starea de astenie si fatigabilitate (oboseala extrema la eforturi mici), resimtita de bolnav in faza acuta, si respectata cu dificultate dupa remisiunea simptomelor. Se considera ca repausul este benefic prin scaderea consumului energetic pana la nivelul bazal si ameliorarea circulatiei sangvine hepatice in clinostatism (in pozitie orizontala).

Consumul crescut de alcool pe termen lung produce doua tipuri de afectiuni hepatice: hepatita alcoolica si ciroza hepatica toxic-nutritionala. Leziunile induse de alcool se pot suprapune peste o hepatita cronica virala, accelerand evolutia spre ciroza, precipitand instalarea complicatiilor acesteia si crescand riscul aparitiei hepato-carcinomului.

Alcoolismul ramane principala cauza a cirozei in Europa si in lume. Studiile au aratat ca exista o corelatie intre consumul regulat de alcool, cantitatea si durata consumului si incidenta cirozei. Nu toti consumatorii de alcool dezvolta hepatopatie alcoolica, sugerand si implicarea unor factori genetici.

Ficatul poate fi considerat un adevarat „laborator” al organismului, fiind sediul de metabolizare a componentelor provenite din alimentele ingerate, dar si din medicamente sau din toxicele din mediu. De asemenea, aici se sintetizeaza o serie de molecule de baza in economia organismului, de la proteinele serice, inclusiv anticorpii („soldatii” organismului in lupta cu agentii patogeni – bacterii, virusuri), pana la diferite categorii de hormoni (estrogeni). De aceea, intr-o hepatita cronica se impune o dieta echilibrata pe termen lung, evitand suprasolicitarea ficatului, care se afla in perioada de recuperare dupa o agresiune virala sau toxica (medicamentoasa sau prin alcool).

Alcoolismul si virusurile hepatice B si C sunt cauzele cele mai frecvente ale hepatitei cronice si adesea sunt asociate. Virusurile si alcoolul isi potenteaza reciproc efectele distructive asupra hepatocitelor, surmontand capacitatea regenerativa a ficatului sau determinand „vindecarea” prin cicatrizare si fibroza, leziuni precursoare ale cirozei. La alcoolicii infectati cu virus B, ciroza se dezvolta mai devreme decat la cei neinfectati. Virusul hepatic C este un factor de risc demonstrat pentru cancerul hepatic.