Procto.ro – Ghid de sanatate si medicina

Dizenteria. Forme clinice dizenterie

Dizenteria. Forme clinice dizenterie
septembrie 14
17:17 2011

Dizenteria este o infectie specific umana, acuta sau/ si cronica, foarte contagioasa, produsa de infectie cu germeni din genul Shigella.

Se caracterizeaza prin lezarea preponderenta a colonului distal, se manifesta clinic prin fenomene toxice generale (febra, indispozitie, cefalee) si colita (durere abdominala, scaun diareic, frecvent, peste 3 în zi, sarac, cu mucus si striuri de sânge).

Epidemiologie
Sursa de infectie este bolnavul si purtatorul de germeni. Transmiterea se face prin mecanism fecal-oral, pe cale habitualâ, hidrica si alimentara. Se înregistreaza în toate anotimpurile anului cu ascensiune în sezonul cald. Receptivitatea este generala, dar maxima la copii.

Forme clinice
– Forma tipica: incubatia este scurta, de la l – 3 pâna la 7 zile, începe cu manifestari digestive, la care se asociaza în scurt timp semne generale, urmeaza o evolutie de tip autolimitant.

– Formele fruste (usoare) ajung pâna la 40% din cazuri, apar cu manifestari de enterocolite simple („purtate pe picioare”), care se vindeca rapid, spontan si de regula nu se diagnosticheaza, datorita carui fapt ele constutuie o parte importanta a rezervorului de infectie.

– Formele atipice sunt rare de la 1 pâna la 20%, ele simuleaza toxiinfectii alimentare, dar comporta acelasi risc epidemiogen ramânând nediagnosticate.

– Formele severe, toxice sunt pasibile de complicatii si letalitate de 5 – 10%.

Sistemul afectat: digestiv.

Incidenta – incidenta reala depaseste cu mult cifrele înregistrate de morbiditate în lume datorita formelor atipice si cu evolutie subclinica, care ramân de obicei nedescifrate.

Incidenta medie anuala este de 6 infectii cu Shigella la 100 000 locuitori cu ascensiuni periodice în timpul endemiilor: 9-10 cazuri la 100 000 locuitori. Unele statistici estimeaza ca din o suta de cazuri diareice, cca 40 sunt generate de sighele. 10-20% din cazurile de diaree la copii sunt de origine dizenteriana

Predominare de vârsta – în functie de vârsta se înregistreaza variatii importante. Mai frecvent se îmbolnavesc copiii (cu vârste de la 6 luni pâna la 5 ani) si batrânii, mai ales cei institutionalizati (gradinite de copii, scoli, azile, case de sanatate, spitale de cronici si psihopati).

Predominare de sex: N/I.

Semne si simtome
– debut acut (incubatia fiind de 3-7 zile);
– frison, febra de 38- 39°C pe 2- 3 si mai multe zile;
– semne de intoxicatie: voma unica sau repetata, cefalee, indispozitie;
– dureri abdominale sub forma de crampe localizate în hipoabdomen, mai frecvent pe stânga, greata, voma repetata (în formele gastroenterice si gastroenterocolitice);
– tenesme (dureri rectalc cu iradiere sacrala în timpul actului de defecare si timp de 3 – 5 min. dupa el);
– scaun lichid frecvent (10-25 ori pe zi) – în cantitate redusa, cu aspect de „pireu de cartofi”, cu amestec de mucus si striuri de sânge, mai târziu purulent;
– scaune false.

Semne obiective
– limba saburala;
– sensibilitate abdominala mai accentuata în fosa iliaca stânga (palpator: sigmoid spastic si intolerant);
– cecul destins si dureros la apasare;
– jena în regiunea epigastrica;
– adesea hepatomegalie, semne de afectare a pancreasului.

Cauze – agentii patogeni sunt bacterii Gram-negative: Shigella dizenteriae, Shigella flexneri, Shigella sonnei, Shigella boydii.

Diagnosticul – se stabileste în baza acuzelor caracteristice, anamnezei epidemiologice, semnelor clinice obiective, a scaunelor relevante si a rezultatelor examinarilor bacteriologice.

Diagnostic diferential – toxiinfectiile alimentare, salmoneloza, holera, protozoarele intestinale: giardiaza (lambliaza), amibiaza, balantidiaza.

Investigatii de laborator
– Izolarea germenilor prin coproculturi.
– Examenul bacteriologic al maselor vomitate si al fecalelor.
– Coprologia: fecalele contin mucus si striuri de sânge, multe leucocite, eritrocite, absenta de detritus.
– Hemoleucograma cu modificari specifice: leucocitoza neutrofilica, anemie, azotemie parenterala sau acidoza hipereloremica.

Schimbari morfologice
Leziunile mucoasei colonului prezinta ulceratii extinse ale epiteliului de suprafata (si numai uneori depasesc muscularis mucoza) cu exudat constând din celule colonice descuamate, leucocite polimorfonueleare si eritrocite, ce se poate constitui în microabcese, hiperemie si diapedeza în corion. In zonele sever atacate ulceratiile seamana cu pseudomembranele. În regiunile criptelor se observa o pierdere marcata de mucus si activitate mitotica crescuta ca raspuns la pierderea celulelor colonice de suprafata. Lamina propria este edematiata si hemoragica, infiltrata cu neutrofile si plasmocite. Se poate observa si edemul celulelor endoteliale din capilare si venule.

In formele cronice are loc diminuarea numarului de glande si hiperplazia colagenica.

Investigatii instrumentale – rectoromanoscopie: semne de inflamatie ale colonului distal (proctosigmoidita catarala în forme usoare sau cataral-hemoragica, eroziva, ulceroasa si fibrinoasa în forme grave).

Masuri generale – izolarea pacientului pe toata perioada de tratament: în formele usoare si moderate la domiciliu, în formele grave – spitalizare.

Regim – repausul la pat se respecta pentru toata perioada febrila si ulterior doar în formele severe cu deshidratare sau toxicoza.

Dieta
Pentru primele 12-24 ore bolnavii primesc numai lichide îmbogatite cu electroliti (supa de zarzavat sarata, zeama de orez, apa minerala, sifon, ceai de menta, suc de morcov) pentru combaterea deshidratarii, apoi se adaoga pesmeti, orez, legume fierte, brânza proaspata de vaci. Ulterior, la o buna toleranta, se trece la iaurt, carne tocata si fiarta (dupa ameliorarea scaunului), oua pana la diversificarea treptata spre alimentatie normala.

Pentru toata perioada bolii pâna la vindecare completa se vor exclude din ratie: fructele si legumele crude, varza, salata de vinete, fasolea, cartofi sub orice forma, afumaturile, ciocolata.

Educatia pacientului – pacientul si membrii familiei trebuiesc vor fi instruiti pentru a respecta regulile igienice si a preveni contaminarea celor din jur, precum si despre necesitatea regimului dietetic pe parcursul bolii.

Supravegherea – izolarea convalescentului pâna la asanarea intestinului, 3 analize negative la examinare bacteriologica. Supravegherea pacientului dupa externare timp de o luna prevede respectarea regulilor igieno-sanitare.

Profilaxie
Pacientii spitalizati trebuie îngrijiti cu precautie pentru a asigura îndepartarea în siguranta a excretiilor si lenjeriei infectate. Personalul medical trebuie sa respecte strict igiena mâinilor si a instrumentelor medicale (stetofonendoscoapele, tensiometrele etc., dupa fiecare contact cu o persoana infectata).

Copiii din cresa trebuie izolati acasa pe perioada clinica a maladiei si trebuie asigurate coproculturile negative înainte de reîntoarcerea în grup.

Persoanele care manevreaza alimentele trebuie de asemenea sa aiba culturi negative pentru a li se permite reîntoarcerea la lucru.

Complicatii posibile
În formele severe: – neurotoxicoza si edem cerebral la copii; toxicoza cu exicoza; soc infectios – toxic; hemoragie intestinala; perforatie intestinala, peritonita; paraproctita; disbacterioza colonica; infectii ale cailor urinare; megacolon toxic; sindrom hemolitic – uremie.

Complicatii secundare leziunilor intestinale cronice: sindrom de malabsorbtie pâna la atrepsie la copii si casexie la adulti.

Complicatii la distanta dupa vindecarea aparenta: colite cronice; dispepsii rebele; artrita reactiva prin mecanism imunologic; (sindromul Fiessinger – Reiter – Leroy, care nu este specifica (poate aparea si dupa alte infectii).

Prognosticul si evolutia
Boala are de obicei o evolutie benigna, autolimitata, dar cu risc de portaj de germeni pe o perioada variabila dupa vindecare. Uneori boala poate evolua în forme severe sau toxice (la adulti) chiar letale, doar în cazul dizenteriei cu Shigella dizenteriae. Exista posibilitatea evolutiei catre forme cronice sau recidivante de boala în 3 – 4 % dintre cazurile netratate.

Factori legati de vârsta
Pediatrici – la sugari si copii mici au fost descrise forme severe, în care se poate ajunge rapid la deshidratare importanta si care au o letalitate între 5 si 10%.

Geriatrici – la pacientii în vârsta dozele de antibiotice se cer corelate cu functia renala precum si de apanajul morbid – suferinte cardiace, hepatice sau renale (unele preparate pot avea actiune nefrotoxica sau hepatotoxica).

About Author

Proctolog

Proctolog

Related Articles

banner hemoroizi

Ramanem conectati

    facebook     twitter     youtube     google+     rss
banner varice