Febra acuta

Febra acuta este cand temperatura corporala este mai mare de 37°C, masurata in gura sau de 37,7°C masurata in rect, ce prezinta debut recent, acut, fulminant. Febra este provocata de proteinele zise pirogene eliberate in organism atunci cand globulele albe lupta impotriva microbilor responsabili de o infectie. Aceasta crestere a temperaturii actioneaza impotriva multiplicarii anumitor microbi. O febra mai poate fi prezenta in absenta unei infectii (infarct de miocard, tumora a sistemului limfatic).

Febra poate fi o febra infectioasa (sau septica) si o febra neinfectioasa (febra aseptica).

Febra infectioasa (septica) se instaleaza:

• in infectii generalizate acute si cronice fara semne de localizare (in viroze, bacteriemii, rikettsioze, spirochetoze)
• infectii generale cu semne de localizare (tuberculoza pulmonara ganglionara, endocardita septica etc.)
• infectii localizate superficiale (celulite, plagi infectate) sau profunde (flegmon, abces subfrenic, abces apendicular, salpingite, pielonefrite, colecistite)

Febra neinfectioasa – apare de obicei in boli neinfectioase, ca de exemplu:

• neoplazii, tumori de rinichi, ficat, pancreas, plaman, tiroida, stomac, colon, tumori osoase
• hemopatii maligne: leucoze, limfogranulomatoza maligna, limfoblastom etc.
• boli de colagen: lupoeritematoviscerita, dermatomiozita, sclerodermia, periarterita nodoasa
• distructii de tesuturi: interventii chirurgicale, necroze profunde, infarcte, arsuri, iradieri cu substante radioactive
• reactii alergice, psihice, soc emotiv, conflicte psihologice, neurologice, endocrine, metabolice
• iatrogena (de cauza medicala)

Evolutia febrei

Febra evolueaza in urmatoarele stadii:
a) stadiul de crestere al temperaturii (stadium incrementi) de la cateva minute la cateva ore, zile sau saptamani.
b) stadiul de temperatura maxima (stadium fastigium) reprezinta perioada de apogeu a temperaturii.
c) stadiul de scadere a temperaturii, de declin sau defervescenta (stadium decrementi) se caracterizeaza prin cresterea termolizei.

Febra prelungita. Orice stare febrila care persista mai mult de trei saptamani reprezinta o febra prelungita.

Febra continua este o febra ridicata in care diferenta dintre temperatura matinala si cea vesperala timp de mai multe zile nu depaseste 1 grad C. Ea este intalnita in pneumonia franca lobara, febra tifoida (in perioada de stare a bolii), tifosul exantematic, osteomielita.

Febra remitenta este febra ce se caracterizeaza prin aceea ca diferenta dintre temperatura matinala si cea vesperala depaseste 1 grad C. Ea apare in septicemii, supuratii pulmonare, tuberculoza pulmonara grava, in perioada a doua a febrei tifoide.

Febra intermitenta se caracterizeaza printr-o alternanta in timp de 24 de ore a temperaturii normale cu febra mult ridicata. Cand oscilatiile devin deosebit de mari (de 3-5 grade C pe parcursul a 24 de ore) febra foarte ridicata osciland cu temperatura normala sau chiar subnormala vorbim de febra hectica.Ea apare in supuratiile pulmonare, infectii urinare si unele septicemii.

Febra recurenta evolueaza cu febra ridicata si continua timp de 5-8 zile alternand cu perioade afebrile. Ea apare in limfogranulomatoza maligna, tuberculoza pulmonara, infectii urinare sau biliare, leptospiroze.

Febra recidivanta este o varianta de febra recurenta caracterizata prin faptul ca ascensiunile termice survin la intervale foarte variate si imbraca caracter de puseuri (o intalnim in colangite, pielite, carcinom si unele forme de tuberculoza).

Febra ondulanta este caracterizata prin ascensiuni termice ce se repeta periodic. Ridicarea temperaturii este progresiva, iar defervescenta este lenta pana la afebrilitate sau subfebrilitate urmata de cicluri repetate.

Febra de tip invers este febra in care temperatura matinala este mai ridicata decat cea vesperala. Apare in tuberculoza pulmonara grava, supuratii profunde si inflamatii cavitare.

Febra neregulata se refera la febra care nu poate fi incadrata in nici unul din tipurile descrise si care desfide orice descriere.

Testele de rutina includ: hemoleucograma, VSH, biochimia, sumarul de urina, radiografia toracica, VDRL, intradermoreactia la tuberculina. Se recomanda efectuarea de hemoculturi seriate la toti pacientii. De obicei se pot doza aglutininele la cald.
Titrul ASLO este util pentru excluderea febrei reumatice. Anticorpii antinucleari, testele ARN si ADN sunt utile pentru diagnosticarea lupusului si a altor afectiuni inrudite. Uneori este necesara determinarea titrului de anticorpi anti HIV.
Pasul urmator este efectuarea de culturi din orice supuratie sau fluid suspect: sumarul de urina si urocultura, exudate faringiene si nazale, frotiu si cultura din sputa, etc. Se pot lua apoi in considerare investigatii serologice: anticorpi heterofili la adolescenti, aglutinine la cald, teste serologice virale de faza acuta sau convalescenta (anticorpi IgM si IgG anti virusul respectiv).
Mai departe se pot face teste dermatologice. Ex: intradermoractia la histoplasmina, coccidoidina, blastomicina, brucellina, testul dermatologic pentru Trichinella. In suspiciunea de sarcoidoza se poate face testul Kveim (se injecteaza subcutanat o parte din splina unui bolnav cunoscut cu sarcoizoza, testul este pozitiv daca la 4-6 saptamani apar granuloame subcutanate).
Pasul urmator este efectuarea de radiografii in zonele afectate. Ex: radiografia dentara poate evidentia un abces. Radiografia oaselor lungi poate detecta metastazele osoase ale unei tumori maligne.
Pasul urmator este radiografia cu substanta de contrast a diferitelor sisteme. Ex: urografia poate detecta cancerul renal; colecistograma poate detecta calculii biliari; tranzitul baritat poate evidentia pancreatita cronica sau diverticulita; angiografia poate detecta periarterita nodoasa, aortita sau arterita cu celule gigante.
Pasul urmator este efectuarea unei tomografii abdominale sau pelvine. Daca rezultatul este negatic se poate lua in considerare tomografia toracica si mediastinala.
Ecocardiografia detecteaza vegetatiile valvulare si mixomul atrial.
Mai departe se poate face biopsia diferitelor organe. Ex: biopia unui nodul limfatic poate pune diagnosticul de limfom sau sarcoidoza; biopsia musculara poate diagnostica periarterita nodoasa, polimiozita sau trichineloza.
Mai departe se poate face schintigrafia osoasa cu gallium pentru detectarea metastazelor, osteomielitei sau abceselor localizate.
Daca toate aceste investigatii sunt negative, laparotomia exploratorie ar putea fi necesara. Un test de fibrina poate indica febra Mediteraneana; dozarea urinara a ethiocolanolonei poate indica o febra recurenta; dozarea porfobilinogenului urinar poate diagnostica porfiria.
Cea mai inteleapta metoda de a conduce investigatiile este cu ajutorul unui specialist in boli infectioase sau cu un specialist pe organul/sistemul cel mai probabil suspectat de infectie.