Lambliaza sau giardioza.

Lambliaza este o boală parazitară din grupul infecţiilor intestinale, provocată de protozoarul flagilat lamblia sau giardia intestinalis, care se transmite de la omul bolnav la cel sănătos prin intermediul mecanismului fecalo-oral, caracterizându-se clinic prin simptome de dereglare a tractului digestiv şi de afectare a căilor biliare.

Agentul patogen este un parazit flagilat cu denumirea de lamblia intestinalis, care există sub două forme: trofozoid şi chist.

Trofozoidul sau forma vegetativă măsoară 10-25 microni, având forma unei jumătăţi de pară (în secţiunea longitudinală), în timp ce privit pe faţă ventrală seamănă a rachetă de badminton. La partea anterioară a feţei ventrale posedă un puternic disc concav sugător (prin care se ataşează de intestin ori căile biliare); tot pe aceeaşi faţă ventrală mai posedă patru perechi de flagili cu ajutorul cărora se poate mişca. Trofozoidul parazitează duodenul, alte părţi ale intestinului subţire, de asemenea vezica şi căile biliare extra şi intrahepatice. Această formă a parazitului poate apărea în materiile fecale numai în caz de diaree profundă.

Chistul măsoară 8-12 microni, este oval şi posedă 2 sau 4 nuclei şi 4 perechi de flagili retractaţi. Chisturile, de regulă, se găsesc în fecale, reprezentând stadiul infecţios al parazitului.

În mediul ambiant forma vegetativă a lambliei se distruge timp de 5-10 minute. Dimpotrivă, chisturile sunt mult mai rezistente pe obiectele casnice la temperatura camerei ele se păstrează de la 3-5 zile până la 2 săptămâni; în solul umed – până la 60 zile, în apă – 35-80 zile. Totodată chisturile se distrug la acţiunea aerului uscat şi a temperaturii ridicate, la uscăciune ele pier peste 1-2 minute, la temperatura +70°C – timp de 30-40 secunde, la fierbere, (+100°C) – momentan. Cloramina şi alţi dezinfectanţi nu au o acţiune distrugătoare asupra chisturilor de lamblii.

Lambliaza are o răspândire universală, mai frecvent fiind înregistrată în regiunile şi ţările cu igienă deficitară. Şi totuşi maladia dată afectează destul de frecvent copiii, mai ales pe cei din instituţiile preşcolare (creşe, grădiniţe, orfelinate, case de copii etc), unde infestarea poate să ajungă la 30-80%. La adulţi ea este mai sporită la persoanele, care călătoresc în regiunile puternic infestate, decurgând sub denumirea „Diareea călătorilor”.

Rezervorul principal de aceşti paraziţi este omul reprezentat de purtătorii asimptomatici şi de bolnavi, care elimină uneori până la 300 mln de chisturi pe mm3 de scaun. Uneori ca sursă de infecţie mai pot servi şi diverse animale, în special rozătoarele.

Mecanismul principal de transmitere a lambliazei este cel fecalo-oral. Infestarea mai frecvent are loc pe cale orală, prin intermediul chisturilor, care pot nimeri în tractul digestiv cu produsele alimentare şi apa infestată. Transmiterea acestei parazitoze se mai realizează prin contact habitual (la contactarea lenjeriei de corp, pat, veselei, jucăriilor, alte obiecte şi prin intermediul mâinilor murdare).

Conform unelor surse bibliografice de specialitate infestarea pe cale habituală a copiilor din creşe, grădiniţe, orfelinate, case de copii variază între 18-20 şi 60-75%.

Nimerind pe diverse căi în tractul digestiv chisturile de lamblii în părţile de sus ale intestinului subţire se transformă în forme vegetative, care evident încep a se multiplica, ducând la dereglări de absorbţie a produselor alimentare prin mucoasa peretelui intestinal şi la apariţia maladiei propriu-zisă.

Din punct de vedere a tabloului clinic se subdivizează următoarele forme clinice: portajul de lamblii, forma subclinică, deschinezie lamblioasă duodenală, duodenită lamblioasă, dischinezie lamblioasă a intestinului subţire, enterită lamblioasă, enterocolită lamblioasă, dischinezia căilor biliare, cholecistită, colangită, hepatocolecistită lamblioasă, gastrită şi pancreatită lamblioasă.

La portajul de lamblii sănătos se atârnă persoanele la care lambliile se află timp de 1-2 săptămâni în partea superioară a intestinului subţire fără a avea simptome clinice şi devieri imunologice.

Forma subclinică de lambliaza se caracterizează prin dereglări funcţionale şi imunologice moderate, care nu sunt însoţite de simptome clinice exprimate.

Pentru dischinezia lamblioasă duodenală sunt caracteristice dureri nepronunţate şi senzaţii neplăcute în regiunea epigastrică, uneori garguiment şi balonarea abdominală moderată. Totodată se mai determină modificări morfologice şi imunologice moderate, asemănătoare cu forma subclinică.

Duodenită lamblioasă are un tablou clinic mai exprimat faţă de dischinezia duodenală, caracterizându-se prin dureri mai pronunţate în regiunea epigastrică. Aceste dureri sunt sâcâitoare cu intensificări pe stomacul gol şi în timp de noapte. La bolnavi se determină o hiposecreţie gastrică, dereglarea motoricii şi tonusului duodenal cu modificări a reliefului mucoasei. Endoscopic vizual şi morfologic se determină modificări mai profunde şi difuze a mucoasei duodenale cu elemente de atrofiere a ei.

Dischinezia lamblioasă a intestinului subţire include simptomele duodenitei, fiind însoţite de un meteorism, dureri abdominale şi garguiment mai pronunţate. Uneori apare scaunul semilichid cu o frecvenţă de 1-2 ori în nictimer fără amestecuri patologice.

Pentru enterita lamblioasă afară de garguiment intestinal, meteorism şi dureri abdominale exprimate, mai este caracteristică o diaree pronunţată. Scaunul este lichid, în cantităţi mari, uneori apos şi spumos, cu o frecvenţă de 2-3 până la 4-5 ori în nictimer, fără modificări patologice.

În coprocitogramă din scaunul lichid şi proaspăt se determină forma vegetativă de lamblii, iar din scaunul oformat – chisturi. Bolnavii acuză slăbiciunea generală, moleşală, balonare de abdomen, scăderea poftei de mâncare, greţuri. Dacă pacienţii nu se adresează la timp după ajutorul medical şi nu primesc un tratament specific, la ei maladia poate decurge trenant sau cronic, având perioade de remisii şi acutizări.

Totodată la cei netrataţi enterita poate trece în enterocolită, pentru care pledează durerile în intestinul gros, scaun lichid cu mucozităţi, iar în coprogramă se determină leucocite până la 12-18 în câmpul de vedere. Pentru această formă este caracteristică rânduirea acutizărilor cu remisii, însă în timpul ultimilor se păstrează durerile abdominale şi meteorismul, spre deosebire de enterita.

La pacienţii cu lambliază din partea stomacului şi a căilor biliare au loc procese inflamatorii şi de iritare la acţiunea lambliilor cu dezvoltarea ulterioară a dereglărilor reflectorice a acestor organe. În parţial se poate forma un reflux duodenogastral, care conduce la aruncarea conţinutului duodenal în partea pilorică a stomacului, favorizând apariţia gastritei.

Totodată mai au loc dereglări dischinetice a sistemului biliar, care la rândul său conduc la staza bilei în vezică şi căile biliare, ce creează condiţii favorabile pentru pătrunderea florei bacteriene intestinale în aceste organe şi dezvoltarea procesului inflamator.

Gastrita în diferite forme de lambliaze se caracterizează printr-o prezenţă mai permanentă a durerilor moderate în regiunea epigastrală şi apariţia durerilor nocturne „Pe stomacul gol”. De menţionat, că durerile enumerate dispar rapid după tratamentul specific antilamblios.

Deschinezia căilor şi a vezicii biliare se pronunţă prin apariţia durerilor moderate în rebordul costal drept, care sunt legate, de regulă, de încordările psihice şi fizice, nefiind ataşate de primirea hrănii. Bolnavii acuză inapetenţă sau micşorarea poftei de mâncare, cefalee, slăbiciune generală şi senzaţie de amărăciune în cavitatea bucală.

Pentru colecistita lamblioasă sunt caracteristice dureri pronunţate sub formă de accese în rebordul costal drept însoţite de ascensiune termică, mai des subfebrilă. Accesele enumerate se menţin 20-40 minute, după ce rămân îndelungat durerile surde şi sâcâitoare în rebordul costal drept. La palpare ficatul nu este mărit, însă se intensifică durerile în proiecţia vezicii biliare.

Pancreatita lamblioasă se caracterizează prin dureri moderate în abdomen, sub formă de centură sau încingătoare, care dispar după tratamentul specific antilamblios.

Tratamentul şi diagnosticul diferitor forme de lambliază e mai bine de efectuat în secţiile de boli infecţioase, însă e posibil şi în spitalele somatice.

Profilaxia lambliazei se efectuează printr-o sistemă de măsuri antiepidemice ca şi în alte maladii infecţioase intestinale. Numaidecât se va evita consumul fructelor şi legumelor nespălate, de asemenea şi a apei de băut nefiartă. De menţionat, că clorinizarea uzuală a apei nu distruge chisturile de lamblii, iar fierberea ei – le nimiceşte imediat. În unele cazuri este destul de eficientă dezinfecţia cu soluţie de lizol de 3%.

Educaţia sanitară, dezinfecţia şi respectarea cu stricteţă a regulilor de igienă – sunt măsurile principale necesare, care trebuie de efectuat în colectivele de copii în scop de a combate răspândirea lambliazei.