Metode de diagnostic folosite in sindromul Budd-Chiari

Studii de laborator:

• paracenteza reprezinta examinarea lichidului ascitic cu rol important in diagnostic
• pacientii pot prezenta concentratii inalte de proteine in lichidul de ascita >2g/dL
• celulele seriei albe sunt mai putine de 500/μL
• gradientul albuminei serice/ascitice este sub 1:1 (exceptie facind formele acute ale bolii) .
• testele biochimice de rutina sunt nespecifice, pot apare usoare cresteri ale aminotransferazelor serice si fosfatazei alkaline, la 25-50% dintre bolnavi
• testele hematologice sunt necesare pentru a evidentia o eventuale diateza hipercoagulabila.

Studii imagistice:

• Echografia Doppler hepatica cu o sensibilitate si specificitate de peste 85% este tehnica de ales pentru investigatia ficatului cand este suspectat sindromul Budd-Chiari. Se observa zone necrotice ale ficatului, trombi.
• Rezonanta magnetica nucleara ajuta in evidentierea circulatiei venoase hepatice. Are o sensibiliate si specificitate de 90%. Este utila la investigarea venei cave inferioare si poate permite diferentierea formei acute de cea subacuta si cronica a sindromului.
• Computer tomografia poate fi utila in delimitarea anatomiei circulatiei venoase si a configuratiei ficatului cind se opteaza pentru un sunt transjugular intrahepatic.
• La venografia hepatica se pot observa trombi in venele hepatice.
• Echocardiografia poate fi necesara la unii pacienti pentru a investiga regurgitatia tricuspidiana, pericardita constrictiva sau un mixom atrial drept.
• Biopsia hepatica poate fi necesara pentru a confirma diagnosticul si identifica daca s-a dezvoltat ciroza hepatica.
• Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: pericardita constrictiva, insuficienta cardiaca dreapta, boala hepatica metastatica, boala hepatica alcoolica, boala hepatica granulomatoasa.