Metode de diagnostic in enteropatia cu pierdere de proteine

Studii de laborator folosite in diagnosticul enteropatiei cu pierdere de proteine:

  • scaderea albuminelor si blobulinelor serice
  • prezenta alfa1-antitripsinei in scaun este importanta deoarece aceasta normal nu se absoarbe sau secreta in intestin, masurarea volumului scaunului si concentratiei alfa1-antitripsinei se afla clearanceul plasmei pentru alfa1-antitripsina, indice care poate fi utilizat pentru a monitoriza raspunsul la terapie
  • serologia virala
  • teste hepatice functionale pentru a exclude patoloia hepatica

Studii imagistice folosite in diagnosticul enteropatiei cu pierdere de proteine:

  • Scintigrafia este un test eficient. Aceasta implica utilizarea substantelor radioactive administrate intravenos si detectarea lor prin radiografii seriate abdominale. Agentii utilizati sunt Tc 99 dextran sau albumina serica umana. Aceste substante au fost selectionate deoarece sunt usor de folosit si inerte.
  • Scanarea computer tomografica poate sugera obstructia limfatica care trebuie confirmata prin limfangiografie.
  • Radiografia toracica, echocardiografia si scanarea cu radionuclid a inimii poate detecta afectiunile cardiace.
  • Bolile erozive si ulcerative ale tractului gastro-intestinal sunt diagnosticate prin studii de contrast radiografic si endoscopie cu biopsie a mucoasei.
  • Testul respirator de masurare a hidrogenului este important in determinarea suprapopularii bacteriene.
  • Examenul histologic poate arata colita inflamatorie si cea infectioasa, cauze ale obsturctiei limfatice prin limangiectazie.
  • Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: cardiomiopatia restrictiva, colita limfocitica sau colagenoasa, infectia tuberculoasa intestinala, boli intestinale inflamatorii, enterite bacteriene si alte cauze de malabsorbtie, hipoalbuminemie si hipogammaglobulinemie.